8,421 matches
-
baterie (sau tobe sintetizate de C. Brylankowski), V. Vaessen - chitară bas, T. Colen - voce. Compusă în anii '60 de Nicolae Covaci și Florin Bordeianu. Înregistrată în 1970 în formula N. Covaci - chitară solo, voce, F. Bordeianu - solist vocal, G. Reininger - pian electric (sau orgă), K. Bela - chitară bas, C. Rotaru - chitară, Dorel Vintilă - baterie, în subsolul sediului parohial din Piața Unirii din Timișoara. Difuzată prima dată în 1990, Piesa a apărut pentru prima oară abia pe discul „Vremuri, anii 60...” (1998
Indicele cântecelor de Phoenix () [Corola-website/Science/305008_a_306337]
-
Aniversare 35” (1997). Compusă în anii '60 de Nicolae Covaci - Florin Bordeianu. Textul aparține lui Victor Cârcu. A fost înregistrată în 1968 în formula N. Covaci - chitară solo, voce, F. Bordeianu - solist vocal, K. Bela - chitară bas, voce, G. Reininger - pian, D. Vintilă - baterie. La înregistrări, producătorul Cornel Chiriac a folosit și efecte speciale de sunet. Piesa are și un videoclip din același an, fiind primul românesc, considerat de avangardă, și scris, produs și regizat de același Cornel Chiriac pentru TVR
Indicele cântecelor de Phoenix () [Corola-website/Science/305008_a_306337]
-
Chiriac în radio, folosind efecte speciale de sunet, a fost difuzată intens în acei ani. Formula înregistrărilor era N. Covaci - chitară solo, voce, F. Bordeianu - solist vocal, K. Bela - chitară bas, voce, D. Vintilă (sau I. Ștefanovici) - baterie, G. Reininger - pian, Orchestra de cameră de la Școala de Muzică din Timișoara. Această înregistrare nu a apărut niciodată pe disc. O alta s-a făcut în 1969 pentru discul EP din acel an, în formula N. Covaci - chitară solo, voce, F. Bordeianu - solist
Indicele cântecelor de Phoenix () [Corola-website/Science/305008_a_306337]
-
Nicolae Covaci, pe versurile poeților Philippe de Thaon, Șerban Foarță și Andrei Ujică. A apărut pe albumul „Cantafabule” (1975; reeditat în 1996), fiind înregistrată în formula N. Covaci - blockflöte, voce, M. Baniciu - solist vocal, J. Kappl - blockflöte, voce, G. Reininger - pian electric (sau celesta), sintetizator. Romanță compusă de Guilelm Șorban în 1897, pe versurile poeziei omonime a lui George Coșbuc; aranjament și orchestrație Nicolae Covaci (1999); înregistrată inițial cu Josef Kappl; apoi înregistrată în 1999 în formula N. Covaci - chitară acustică
Indicele cântecelor de Phoenix () [Corola-website/Science/305008_a_306337]
-
de Sașa Georgescu (prima parte) și probabil a lui Günther Reininger (a doua), reprezintă o piesă din filmul „Agentul straniu” (regia: Savel Stiopul, 1974) interpretată de Nicolae Covaci - chitară, Mircea Baniciu - voce, Iosif Kappl - chitară bas, Günter Reininger - sintetizator și pian electric, Costin Petrescu - baterie, Valeriu Sepi - percuție. Ideea pasajului muzical susținut de moog-ul lui Reininger avea să fie folosită mai târziu în elaborarea piesei „Zoomahia” de pe „Cantafabule”. A apărut pe discul „Formații de muzică pop 1”, în 1975. Piesă compusă
Indicele cântecelor de Phoenix () [Corola-website/Science/305008_a_306337]
-
Josef Kappl. Versurile aparțin lui Șerban Foarță și Andrei Ujică. A apărut în 1975 pe albumul „Cantafabule” (reeditat în 1996), înregistrată în componența N. Covaci - chitări solo, double-six, voce, J. Kappl - chitară bas, voce, vioară, O. Lipan - baterie, G. Reininger - pian, orgă electronică, sintetizator, M. Baniciu - solist vocal, chitară acustică. O altă înregistrare s-a făcut în 1990 de N. Covaci - chitară solo, double-six, voce, J. Kappl - chitară bas, voce, M. Baniciu - solist vocal, O. Lipan - baterie, M. Neumann - vioară, voce
Indicele cântecelor de Phoenix () [Corola-website/Science/305008_a_306337]
-
Reininger - sintetizator, orgă electronică, celesta; refrenul apare și la finalul suitei „Invocație” din debutul aceluiași album. Diferența între versiunea din 1975 și cea reeditată din 1996 este finalul. În timp ce pe albumul inițial piesa se termină printr-un solo tăios de pian electric, în varianta reeditată este reluat refrenul de la sfârșitul piesei „Invocație”. Prelucrare folclorică instrumentală de Josef Kappl (1971) apărută pe discul „Cei ce ne-au dat nume” (1972; reeditat în 1999). A fost înregistrată în formula N. Covaci - chitară solo
Indicele cântecelor de Phoenix () [Corola-website/Science/305008_a_306337]
-
Florin Bordeianu, cu text scris de Victor Șuvăgău. A apărut pe discul EP din 1969. Înregistrarea a fost făcută în formula N. Covaci - chitară solo, voce, F. Bordeianu - solist vocal, K. Bela - chitară bas, voce, I. Ștefanovici - baterie, G. Reininger - pian. A apărut și pe discurile „Remember” (1991) și „Vremuri, anii 60...” (1998). Are două filmări în arhiva TVR, făcute în anii '60, cu această formulă. Nume sub care a apărut pe discurile single și maxi-single (alături de Tuareg extended) din 1988
Indicele cântecelor de Phoenix () [Corola-website/Science/305008_a_306337]
-
în 1974-1975 de Josef Kappl; versuri: Șerban Foarță - Andrei Ujică; apărută pe albumul „Cantafabule” (1975; reeditat în 1996); înregistrată de N. Covaci - solist vocal, chitară solo, J. Kappl - solist vocal, chitară bas, M. Baniciu - solist vocal, G. Reininger - orgă electronică, pian electric, O. Lipan - baterie. O altă versiune a fost înregistrată în 1990 de N. Covaci - chitară solo, voce, J. Kappl - chitară bas, voce, M. Baniciu - solist vocal, O. Lipan - baterie, S. Tudoran - chitară solo, și a apărut pe discul „Aniversare
Indicele cântecelor de Phoenix () [Corola-website/Science/305008_a_306337]
-
George Young) a formației Easybeats. Înregistrările au avut loc în formula N. Covaci - chitară solo și electrică, voce, M. Bordeianu - solist vocal, B. Kamocsa - chitară bas, voce, C. Rotaru - chitară solo și de acompaniament, voce, F. Dumitru - baterie, G. Reininger - pian, voce. În 1969, piesa „Lady Madonna” a beneficiat de o filmare lângă Timișoara, în imagini apărând: Nicu Covaci, Moni Bordeianu, Bela Kamocsa, Pilu Ștefanovici, Claudiu Rotaru și Günther Reininger.
Indicele cântecelor de Phoenix () [Corola-website/Science/305008_a_306337]
-
Vasile Alecsandri” are un număr de 450 elevi, aici făcîndu-și studiile nu doar copiii din sat, ci și cei din satele vecine Brînza, Vadul-lui-Isac. Unii profesori au înființat diferite cercuri de artă, așa ca: școala muzicală, unde elevii pot învăța pianul, vioara, acordeonul etc.; școala de pictură; școala de dans „Doina Prutului”; școala de limbi străine (engleza și franceza). Satul dispune și de două biblioteci, a școlii și respectiv a satului. În ultimii ani s-au făcut mai multe donații de
Colibași, Cahul () [Corola-website/Science/305142_a_306471]
-
alocuri de cerul senin al unei vesele povești de dragoste și nuanțat de o grotescă morală și de un ton pe cât de umoristic, pe atât de nostalgic și de pios. În a treia carte a sa, ""Das Klavier im Nebel"" (Pianul din ceață), Schlattner ne povestește viața lui Clemens, fiul unui fabricant de cartoane sas din Sighișoara (Schäßburg), care a pierdut totul după al doilea război mondial, când familia sa a fost declarată "burgheză" și fabrica a fost naționalizată. Tatăl zace
Eginald Schlattner () [Corola-website/Science/305996_a_307325]
-
pentru care au cântat la început în clubul „303”, aparținând de institut. Primele schimbări de componență nu au întârziat să apară: chiar în 1966 sunt cooptați noi membri, studenți cu alte specializări. Mihai Constantinescu îl aduce pe „conservatoristul” Romeo Vanica (pian), interesat mai ales de compoziție. Constantinescu pleacă la scurt timp, iar în locul său vine Radu Stoica (tot voce), student la Institutul de arhitectură. Li se alătură mai târziu și Gabriel Litvin (chitară solo, student la Facultatea de construcții), în locul lăsat
Mondial () [Corola-website/Science/306139_a_307468]
-
Sideral îl va pune în conducerea - muzicală și organizatorică, a - formației. O problemă riscantă de organizare, prezența a doi instrumentiști la claviaturi se rezolvă de la sine, niciunul nefiind interesat de afirmarea ca virtuoz. Astfel, Romeo Vanica s-a concentrat pe pian, acustic sau electric (deținea un model primitiv de pian electric de producție Doina, numit claviton,) iar Mircea Drăgan a rămas fidel orgii electrice. În plus, atât Drăgan, cât și Vanica, erau absolvenți ai Conservatorului bucureștean, interesați mai ales de partea
Mondial () [Corola-website/Science/306139_a_307468]
-
a - formației. O problemă riscantă de organizare, prezența a doi instrumentiști la claviaturi se rezolvă de la sine, niciunul nefiind interesat de afirmarea ca virtuoz. Astfel, Romeo Vanica s-a concentrat pe pian, acustic sau electric (deținea un model primitiv de pian electric de producție Doina, numit claviton,) iar Mircea Drăgan a rămas fidel orgii electrice. În plus, atât Drăgan, cât și Vanica, erau absolvenți ai Conservatorului bucureștean, interesați mai ales de partea de compoziție și aranjament orchestral. În 1969, Florin Dumitru
Mondial () [Corola-website/Science/306139_a_307468]
-
criticului literar Osip Brik. S-a născut într-o familie de evrei, fiică a unui avocat și a unei profesoare de muzică din Moscova. Cele doua surori, renumite pentru frumusețea lor, au primit o foarte bună educație, amândouă cântau la pian și vorbeau fluent limba germana și franceza. Lili a absolvit Institutul de Arhitectura din Moscova, iar în 1912 s-a căsătorit cu Osip Brik. Lili Brik, o figură marcantă a vieții culturale din acei ani, era celebră și peste hotare
Lilya Brik () [Corola-website/Science/306156_a_307485]
-
Hawaii, în perioada sesiunilor de înregistrare a Some Great Reward, în 1984. Toate cântecele de pe album sunt cover-uri, iar el le interpretează din postura de vocalist principal. La acest album a contribuit și Alan Wilder și/sau Martin Gore la pian. Fotografia de pe copertă a fost realizată de Wilder. Totuși, ei nu au reușit să-l convingă pe Daniel Miller să producă acest album, astfel că există doar în câteva copii rarisime. Fletch a fost criticat pentru vocea sa și este
Andrew Fletcher (muzician) () [Corola-website/Science/306237_a_307566]
-
doua, publicul telespectator are posibilitatea de a le vota. Cele două trupe care au acumulat cele mai puține voturi intră la duel, ceea ce înseamnă că fiecare trupă trebuie să interpreteze separat aceeași piesă, desemnată de juriu, acapella sau acompaniată de pian. Juriul decide care trupă rămâne în concurs. Începând din ediția a șaptea, trupa cu cele mai puține voturi este eliminată. Dintre cei 58 de concurenți, numai 12 au ajuns în cele 11 finale: Banat: Brigitta Szebenyi, Kamelia Hora, Mara Vlad
Megastar () [Corola-website/Science/304732_a_306061]
-
anilor 90. Vocea lui Marcel este bogată ca inflexiuni, având și o linie lirică dezvoltată și exersată, cât și puterea de a "urca" foarte mult. Melodicitatea lor specifică este dată și de faptul că majoritatea pieselor au "lead"-ul de pian clasic. "Alternosfera iese în față cu formula unei compoziții melodioase împănate cu distorsuri violente de chitară peste care este presarată o limbă româna tainică”, spune Bogdan Șerban, realizator Top Show Radio Guerrilla.
Alternosfera () [Corola-website/Science/304858_a_306187]
-
fiu al preotului Teodor Ciceu și al soției acestuia, Livia. Primul lor fiu este percuționistul Adrian Ciceu. În 1943, Teodor Ciceu este numit preot la Catedrala din Cluj și profesor la Facultatea de Teologie. Eugen vede pentru prima dată un pian în 1944 și începe să cânte corect ritmic, melodic și armonic o piesă pe care a auzit-o la radio. Urmează lecții de pian cu Aurelia Cionca. În 1949 familia se mută la București, unde este înscris la Școala de
Eugen Ciceu () [Corola-website/Science/304876_a_306205]
-
la Catedrala din Cluj și profesor la Facultatea de Teologie. Eugen vede pentru prima dată un pian în 1944 și începe să cânte corect ritmic, melodic și armonic o piesă pe care a auzit-o la radio. Urmează lecții de pian cu Aurelia Cionca. În 1949 familia se mută la București, unde este înscris la Școala de Muzică. A fost coleg cu Ileana Cotrubaș. Profesoară care i-a desăvârșit tehnică este Ana Pittis. În 1959 este admis la Conservatorul din București
Eugen Ciceu () [Corola-website/Science/304876_a_306205]
-
vieții. Fiul său Roger Cicero a reprezentat Germania la finala Eurovision din 2007. Singurul album editat în România este cel înregistrat la Electrecord. În toamna anului 2006 au fost reeditate următoarele albume: Eugen Cicero & His Friends - Berlin Reunion Eugen Cicero - Pian J.A. Rettenbacher - Bass Heinz von Hermann - Sax Jiggs Whigham - Trombone Rolo Rodriguez - Bongo drums Ronnie Stevenson - Drumbs
Eugen Ciceu () [Corola-website/Science/304876_a_306205]
-
(n. 6 august 1943, București) este un muzician român, pianist și profesor de pian. Se naște în București, în timpul celui de al doilea Război Mondial. Tatăl său, Nicolae Grigore, era un ofițer aviator de elită, instruit la Academia Militară din Bucuresti (șef de promoție) și apoi bursier timp de doi ani la Paris. Talentul
Dan Grigore () [Corola-website/Science/305531_a_306860]
-
elită, instruit la Academia Militară din Bucuresti (șef de promoție) și apoi bursier timp de doi ani la Paris. Talentul muzical l-a moștenit însă de la mama sa, remarcabil înzestrată în acest sens. Sub influența ei, începe să cânte la pian de la vârsta de 3 ani și se va dedica unei cariere muzicale. Este căsătorit și are un copil. Începe să studieze pianul și teoria muzicală la vârsta de 6 ani, cu Eugenia Ionescu. Continua studiul cu Florica Musicescu (arta pianistică
Dan Grigore () [Corola-website/Science/305531_a_306860]
-
a moștenit însă de la mama sa, remarcabil înzestrată în acest sens. Sub influența ei, începe să cânte la pian de la vârsta de 3 ani și se va dedica unei cariere muzicale. Este căsătorit și are un copil. Începe să studieze pianul și teoria muzicală la vârsta de 6 ani, cu Eugenia Ionescu. Continua studiul cu Florica Musicescu (arta pianistică) și academicianul Mihail Jora (armonie și compoziție), profesor al lui Dinu Lipatti și prieten apropiat al lui George Enescu. În perioada 1962-1964
Dan Grigore () [Corola-website/Science/305531_a_306860]