7,756 matches
-
a fi trecut la mijloc, până ce am adormit mort, și de-abia a doua zi pe la toacă m-am trezit sănătos, ca toți sănătoșii; Dumnezeu să odihnească pe moș Țandură și pe tovarășul său! Și vorba ceea: Lucrul rău nu piere cu una cu două". Pînî-n sară am și colindat mai tot satul, ba și pe la scăldat am tras o raită, cu prietenul meu Chiriac a<l> lui Goian, un lainic și un pierde-vară ca și mine. Dar tata nu mi-
Biciul holerei pe pământ românesc by Gheorghe Brătescu și Paul Cernovodeanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295567_a_296896]
-
De acel înger-n chip ca engherii. Iar tu, stăpână prealăudată, Mijlocind mila marelui Tată Porunci-ndată acelui înger Să-și schimbe fața în alb, din sânger. Și cu aceasta (o, ce minune, Care nici poate de a se spune!) Pierind holera-ncetă pieirea Și mai rămasem cu pomenirea, Ca să ne fie spre îndreptare Și dăspre rele mult depărtare". Deci ți să cade, o, Maică dulce Și de la mine, slav-a-ți aduce, C-aflarăm milă și mântuire, Și fie-ți
Biciul holerei pe pământ românesc by Gheorghe Brătescu și Paul Cernovodeanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295567_a_296896]
-
Wiener medizinische Wochenschrift" și apărute în numărul 26, relatând evenimente petrecute între 22 iunie și 1 iulie, relevă pierderile rusești suferite în campania din Dobrogea, după trecerea Dunării, ele ridicîndu-se la 21 000 de soldați, dintre care 13 000 au pierit la asediul eșuat al Silistrei; în cifra aceasta erau incluși și cei răpuși de febră tifoidă, holeră, dizenteria care bântuia atunci cu violență, febre intermitente și hidropizie acută 386. Odată cu retragerea trupelor ruse din Principate au fost desființate și spitalele
Biciul holerei pe pământ românesc by Gheorghe Brătescu și Paul Cernovodeanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295567_a_296896]
-
se recunoștea unanim calitatea de principal depozitar al agentului infecțios 445. În 1865, molima a cuprins orașul sfânt Mecca, cu care prilej aproape o treime din cei 90 000 de pelerini veniți acolo la serbările jubiliare din acel an au pierit, datorită contaminării. Flagelul și-a continuat drumul cu o repeziciune neobișnuită, căci, urmând căile de comunicație nou-deschise în Arabia și îmbarcîndu-se la Alexandria pe vapoarele care se îndreptau spre porturile Mediteranei și ale Mării Negre, a reușit, în vara aceluiași an
Biciul holerei pe pământ românesc by Gheorghe Brătescu și Paul Cernovodeanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295567_a_296896]
-
Turnu] Măgurele" de la primirea în țară pe motiv de carantinare, ei fiind "trimiși iarăși pe o corabie, fără scop"534. La fel, presa relatează "despre lipsa de hrană a convalescenților, despre frica doctorilor celor mari tremurând la telefon, pe când bolnavii pier fără căutare în lazarete". Este înregistrată și știrea că "față de halul lucrurilor la Turnu Măgurele, unde suspecții și agonizanții stau împreună, la același regim de foame, doamna Eliza I. Brătianu a înștiințat telegrafic pe Rege. Principesa Maria merge să vadă
Biciul holerei pe pământ românesc by Gheorghe Brătescu și Paul Cernovodeanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295567_a_296896]
-
închis în pietroase tabieturi ce ne cioplesc în forme geometrice perfecte, doar fixitatea mai sună în noi, monotonă toacă obosită. muzici sacadate răbufnesc uneori, mâini disperate cerând ajutor, dar cine să le vadă, să le audă cum cerșesc? și vom pieri în destrămare ce vezi în mine sună a toamnă, a foșnet molcomit de frunze brune, ce auzi din mine este cum se sting sprințare sonuri ale născocirii ce-au lunecat pe-arcuș neliniștit. ce-atingi din mine e cărbunele răcit
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1549_a_2847]
-
care-am lepădat, cândva, împreună, scântei de năluciri și vis trăit. ne-om minuna cu sufletul la gură de calmul trupului alint, crescut din lunecări de zgură și din stihii de ape răscolite. vom străluci părelnici și sfioși și vom pieri în destrămare ca mireasma. o, ce neașteptat sfârșit și prea frumos. plâns de nai din verdele ofilit nu crește vara, din soare oxidat lumina nu mai curge. în ochiul împăstat lacrima putrezește și îngroașe orbita, de cerul coșcovit de nori
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1549_a_2847]
-
stafie neobosită 52 primăvară 53 frig 54 plouă peste zăpada din noi 55 desprimăvărare 56 alunecare 57 fără alin 59 iubire sunt 60 întrebare 61 cine sunt eu? 62 mângâierea în care te adun 64 mâini disperate 65 și vom pieri în destrămare 66 plâns de nai 67 îngerul armoniei 68 fulg de zăpadă 69 ca infinitul într-un strop de ploaie 70 hrană 71 neliniștea cântecului 72 puterea tăcerii 73 pierderea glasului 74 vrei tu? 75 noaptea cu vene îngroșate
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1549_a_2847]
-
patru familii care Îl Împart se combină mereu pentru o nouă ceartă, tinzând să epuizeze toate variantele posibile pentru numărul dat de termeni? La patru, la șase, la opt generații de la cataclismul Marii Revoluții din Octombrie - câte generații trebuie să piară În frică și sărăcie până să ajungi la Mullova? Pentru că uite-o, ce incredibil a cântat. Și cât de Înduioșător de tânără arată. Vârsta eternă a eternei Ana Maria... Iarăși ritmul mecanic al aplauzelor la care participă, jenându-se, ca
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2331_a_3656]
-
și el... A rămas să discutăm dimineață câteva aspecte privind lansarea și spiciul ce avea nevoie de unele Îmbunătățiri. Ce mai era de spus? Am reflectat mult la „noua situație” care mi-a smuls parcă aripile și liniștea. Somnul Îmi pierise În ultima vreme. Mă chinuiam zadarnic să așez genă peste geană. Cuvintele lui mi se strecurau În suflet ca un ecou dureros: „Crezi că știi ce vrei cu adevărat?” Nu! Nu trebuia să mă gândesc la un „cer pe care
Jertfă de seară by Valentina Becart () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1137_a_1867]
-
El m-a uns pe mine ca să port o veste de bucurie. El m-a trimis pe mine pentru toți cei ce au inimile zdrobite, pentru a propovădui libertate celor întemnițați și vedere celor orbi și naștere celor ce au pierit. înăuntrul lui se aflau un arc și un număr de roți dințate, iar în spate avea o cheie. Dacă răsuceai arcul cu cheia, Iisus Hristos ridica mâna dreaptă în aer și mișca degetul arătător, dând totodată din cap. în valiză
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1873_a_3198]
-
lor mici păreau cu adevărat făcuți din foiță de aur. Acum stau adesea ca împietrit cu undița mea, jos, lângă râu, și las o muscă udă să atârne în apă. Știu că peștii au murit, dar credința mea nu a pierit încă. Una din scrisorile de la mama a sosit cu o zi înainte de sărbătoarea miezului de vară. Era într-unul din anii de la început. Ne scoseseră la iarbă verde. Ședeam, zăceam sau ne târam pe pământ, pe sub mestecenii înverziți blând. Câțiva
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1873_a_3198]
-
de artă. îndrăznesc să afirm, a spus intendentul, că Doré a murit din cauză că era mediocru. Pe termen lung nimeni nu poate suporta să fie mediocru. Eșecurile artistice și alcoolul - în primul rând vinurile de desert dulci din Elsass. Așa a pierit! Cu câtă nerușinare îndrăznea să mă mintă drept în față! Astăzi, când am venit la Manfred, el stătea în pat, sprijinit în perne. Avea pe genunchi un bloc de scris. Ce scrii? l-am întrebat. O corespondență? Nu, a spus
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1873_a_3198]
-
jos să se laude cu înălțarea lui. 10. Bogatul, dimpotrivă, să se laude cu smerirea lui: căci va trece ca floarea ierbii. 11. Răsare soarele cu căldura lui arzătoare, și usucă iarba: floarea ei cade jos, și frumusețea înfățișării ei piere: așa se va veșteji bogatul în umbletele lui. 12. Ferice de cel ce rabdă ispita. Căci, după ce a fost găsit bun, va primi cununa vieții, pe care a făgăduit-o Dumnezeu celor ce-L iubesc. 13. Nimeni, cînd este ispitit
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85097_a_85884]
-
în cutare cetate, vom sta acolo un an, vom face negustorie și vom cîștiga!" 14. Și nu știți ce va aduce ziua de mîine! Căci ce este viața voastră? Nu sunteți decît un abur care se arată puțintel și apoi piere. 15. Voi, dimpotrivă, ar trebui să ziceți: Dacă va vrea Domnul, vom trăi și vom face cutare sau cutare lucru." 16. Pe cînd acum vă făliți cu lăudăroșiile voastre! Orice laudă de felul acesta este rea. 17. Deci, cine știe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85097_a_85884]
-
din ce în ce mai apropiați, atingându-se unul pe altul din ce în ce mai mult. Sam își odihnește mâna pe brațul lui în timp ce-i vorbește, iar Ben se apleacă spre ea ca s-o audă mai clar. E doar o chestiune de timp. Cum îți poate pieri cheful atât de repede? Vreau să zic, mă simțeam atât de bine, atât de fericită, atât de optimistă, și acum am prins rădăcini în locul ăsta, încercând din greu să-mi suprim un val crescând de greață. Acolo e Ben. Ben
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2027_a_3352]
-
mare greu a ajuns în curtea hanului. Totul i se părea neschimbat. S-a oprit în umbra fântânii și a privit la fereastra bucătăriei, pe pervazul căreia ardea lampa. Asta dovedea că hangița îl aștepta... Dar cum să intre? Îi pierise curajul parcă. Lui, căruia nu-i era teamă nici de o pușcă îndreptată spre el. Atunci se baza pe iuțeala cu care putea mânui cele două pistoale sau flinta... Acum, însă... În acea clipă, pe poartă a intrat feciorul hangiului
Caietul crâsmarului by Vasile Iluca () [Corola-publishinghouse/Imaginative/482_a_731]
-
-i locașul infanteristului și alta-i al tunului. Și apoi pușca - chiar de-i pușcă mitralieră - îi de o mie de ori mai ușoară decât un balaur de tun! ― Știi tu cum se spune? ― Cum? ― Că pasărea pre limba ei piere. Așa că, dacă ai vrut să te faci tunar, acum du ți crucea. Și încă n-ai ajuns pe Golgota, băiete! ― Adică ce vrea să însemne asta? ― Nu mare lucru. Doar că acușica, când vor porni ploile, au să înceapă și
Caietul crâsmarului by Vasile Iluca () [Corola-publishinghouse/Imaginative/482_a_731]
-
obligată să-ți mărturisească natura dependenței sale. —Alcool, a spus bărbatul următor, cu toate că nu-l puteam vedea. —Alcool, s-a auzit o altă voce, mai îndepărtată. —Alcool, a spus o altă voce și mai îndepărtată. —Alcool, a șoptit o voce pierită din capătul mesei. —Alcool, s-a auzit o alta, de astă dată ceva mai aproape. Se trecuse deja la cealaltă parte a mesei. —Alcool, am auzit pe altcineva, puțin mai tare. —Alcool. Vocile se auzeau din ce în ce mai aproape. —Alcool, a spus
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2281_a_3606]
-
ne-am dezbrăcat, ceea ce a fost un chin, am simțit cum mi se stinge toată pasiunea. Și știam, pur și simplu știam că și lui îi trecuse tot cheful de mine. Aproape că-i puteam mirosi frica. Și mie îmi pierise tot cheful de el. Nimic nu era așa cum trebuia. Era prea mic. Indiferent de sentimentele mele pentru Luke, nu puteam să neg că avea un trup superb. Prin comparație, Chris înregistra deficite la toate capitolele. Efectiv la toate. Dar amândoi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2281_a_3606]
-
Și, dacă totul se transformase într-un fiasco - exact așa cum s-a întâmplat - o parte din vină îmi aparținea. îmi plăcea cum mă simțeam. Responsabilă, cu hățurile în mână. Și oricum, mi-a atras atenția Nola, și ție ți-a pierit cheful de el așa cum și lui i-a pierit cheful de tine. în loc să-mi savurez victoria, m-am trezit gândindu-mă la Luke. Ce s-a mai întâmplat acum, fetițo? m-a întrebat Nola. —La ce te referi? am întrebat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2281_a_3606]
-
așa cum s-a întâmplat - o parte din vină îmi aparținea. îmi plăcea cum mă simțeam. Responsabilă, cu hățurile în mână. Și oricum, mi-a atras atenția Nola, și ție ți-a pierit cheful de el așa cum și lui i-a pierit cheful de tine. în loc să-mi savurez victoria, m-am trezit gândindu-mă la Luke. Ce s-a mai întâmplat acum, fetițo? m-a întrebat Nola. —La ce te referi? am întrebat-o la rândul meu. —Arăți puțin, nu știu... supărată
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2281_a_3606]
-
Printre ajutoarele care nu au lipsit, au fost păturile infectate cu variolă, în urma căreia populația de piei roșii a scăzut așa de drastic, încât nici în cinci sute de ani nu reușeau să-i rărească folosind armele. Ca să nu le piară sămânța de tot, au lăsat vreo câteva „rezervații” ca la animalele protejate, în care stau cei rămași, ca într-un țarc ce permite o oarecare libertate de mișcare. În zilele noastre nu se mai folosește variola care este „fumată” demult
Amintiri din sufragerie by Ioan Mititelu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/83874_a_85199]
-
dânsa să-i sucești capul. Ildiko, era nepoata lui Loți, fata surorii agentului. Abia terminase școala de poliție și își făcea stagiul de mai puțin de un an la secția din Baia de Sus. Taică-său lucrase în mină și pierise cu ceva ani în urmă într-un accident în subteran. Szabo o luase la el și o crescuse ca pe fiica lui, iar acum se considera răspunzător pentru ea și se îngrijea s-o ferească de bărbații care roiau în jurul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1500_a_2798]
-
minele lui de aur. Bieții oameni nu s-au putut salva din pricină că erau legați în lanțuri ca să nu fugă de pe pământurile lui. Îmi amintesc că mi-ai mai spus asta. Nimeni nu s-a sinchisit să-i salveze, așa încât au pierit cu toții, se făcu Ileana că nu bagă de seamă întreruperea lui Cristi. Se spune că înainte să-și dea ultima suflare, i-au blestemat pe străinii ce veniseră acolo și, după ce l-au ucis pe Negru, și-au luat lumea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1500_a_2798]