7,806 matches
-
că economista și Don Șef nu-s atenți, apoi mă privește, învăluindu-mă în tot albastrul ochilor săi și-mi surîde scurt, surîs ce poate fi o încurajare, la fel de bine ca și o ironie -, după care își continuă munca. Din plimbarea lui, Don Șef s-a oprit lîngă fereastră, ținînd încă șuba larg desfăcută pe umeri. Stă neclintit și privește fix, cu groază, afară. Apoi mîinile îi coboară pe lîngă trup, iar șuba i se reașază pe umeri. Palmele molatece, fără
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1531_a_2829]
-
la scenariu... Și dacă nu ai chef nici de scenariu? Citesc. Și dacă nu ai chef nici de citit? Merg la vreun spectacol. Și dacă nu este nici un spectacol? Mă plimb. Azi, spre exemplu, vremea e urîtă. Nu-i de plimbare... Atunci, surîd eu, mă întorc acasă și scriu. Am stabilit, face doamna Teona semn spre mine cu țigara, că nu ai chef de scris. Prea s-a întins coarda! Acum, ar urma ca eu să o întreb dacă are vreo
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1531_a_2829]
-
prezentă cu lecturi la cenaclul „Sburătorul“ - prima dată, la numai 13 ani: „Duminică, 10 mai [1936], Monica, mare succes, comp[oziția] Mama“ (E. Lovinescu, Agendele literare „Sburătorul“, vol. IV, p. 245) -, îl va însoți la restaurante, la cinematografe și la plimbări. După prima ofertă de colaborare, venită în 1936 de la ziarul Dimineața, ea va publica mereu, sub pseudonim, diverse bucăți în proză sau dramatice care îi prevesteau un destin de scriitoare. Cum era atmosfera în strada Wilson, unde locuiau ma ma
Scrisori către Monica: 1947–1951 by Ecaterina Bălăcioiu-Lovinescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/582_a_1266]
-
circumstanțele detenției Ecaterinei Bălăcioiu-Lovinescu, dând crezare minciunilor spuse de fosta deținută informatoare, îi face acesteia o caracterizare superlativă: „Doina Stupcanu - care s-a remarcat prin curaj și îndârjire față de anchetatori și la proces; îi aducea în fiecare zi mamei de la plimbarea prin curtea închisorii câte o floare, cu toate că un asemenea gest, dacă ar fi fost prinsă, ar fi fost pedepsit cu izolatorul. Astfel, mama avea prins în tăblia superioară a patului un mic buchet de flori ascuns, care se reînnoia mereu
Scrisori către Monica: 1947–1951 by Ecaterina Bălăcioiu-Lovinescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/582_a_1266]
-
ca prințul care se credea nemuritor... De la Sălcii, drumul se făcea mai greu, cotropit de verdeață. Arbori seculari îl mărgineau; mult timp am crezut că acei copaci erau ai noștri, că fuseseră plantați acolo pentru că acela era locul nostru de plimbare preferat. La Sălcii, știi: hangiul ieșea în fața trăsurii, frânt de la mijloc în unghi drept, iar tata îi spunea: „Dă o cinzeacă și un pachet de tutun lui Neti“. Apoi el cobora, cu alura lui de mare senior, și uneori examina
Scrisori către Monica: 1947–1951 by Ecaterina Bălăcioiu-Lovinescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/582_a_1266]
-
de împachetat și a cutiilor pentru cadouri. — Toate pornesc de la forme de scoici, zice mândră. Îți place? Foarte mult! zic, atingând spiralele cu degetul. De unde ți-a venit ideea? — De la Tarkie, ai să râzi! Într-o zi ieșisem la o plimbare și mi-a zis cum colecționa el scoici când era mic, și mi-a vorbit despre toate formele minunate din natură... și atunci m-a lovit inspirația! Mă uit la chipul ei fericit și am brusc în fața ochilor imaginea ei
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2037_a_3362]
-
impecabilă de chef. Sunt Antoine Montignac. Cofetarul cofetarilor. M-ați văzut cumva la emisiunea mea? — Antoine, nu cred c-am rezolvat încă problema cu... celălalt client..., spune Robyn stresată. — Vin imediat. Face un gest vag din mână, trimițând-o la plimbare. Domnișoară Bloomwood, luați loc. — De fapt, nu sunt prea sigură că vreau să... încep eu. Însă, înainte de a-mi da seama ce mi se întâmplă, mă trezesc așezată pe un scaun de pluș la o masă lustruită, iar Antoine îmi
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2037_a_3362]
-
față. — Știi, am crezut sincer că o să-i vină mintea la cap, spune cu glas stins. Că o să dureze o lună. Poate două. După care se va târî în patru labe la picioarele mele, eu am să-l trimit la plimbare, el se va târî din nou, după care o să ne certăm ca la ușa cortului, și, în cele din urmă... Expiră adânc. Dar uite că nu s-a întâmplat așa. Nu se mai întoarce. Îmi întâlnește privirea în oglindă și
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2037_a_3362]
-
am răzgândit? În clipa în care ridic receptorul, văd că mama e în spatele meu. O, Doamne. Cum o scot la cap? — Bună, Robyn! Încerc să-mi iau un ton firesc. Ce faci? OK. Nu trebuie decât s-o trimit la plimbare cât mai repede cu putință. — Bună, Becky! Ce bine îmi pare c-am apucat să vorbesc și cu mama ta! spune Robyn. Pare o tipă pe cinste. Abia aștept s-o cunosc! — Și eu, zic cât de însuflețită pot. Abia
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2037_a_3362]
-
a spus că ești bolnav. Urmează o tăcere. — N-am avut dispoziția necesară pentru a mă duce la serviciu, spune Luke în cele din urmă. — Și ce-ai făcut toată ziua? Chiar te-ai dus să alergi? Am făcut o plimbare lungă pe jos, spune Luke. Și m-am gândit. M-am gândit foarte mult. — La... mama ta? zic cu teamă. — Da. La mama. Și la o groază de alte lucruri. Se întoarce pentru prima dată spre mine și, spre mirarea
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2037_a_3362]
-
Să am încredere în tine? — Da! Așa cum ai promis acum fix cinci secunde! Îți amintești? — Am promis asta crezând că suntem căsătoriți! Deodată, orchestra filarmonică se lansează în Marșul nupțial și un grup care asigură paza îi trimit repede la plimbare pe invitații cu camere de filmat. — Hai, face o voce pârâită, fără trup. Plecați. De unde naiba se aude? Din flori? Au început să-mi vorbească? Scanez rapid bucheul și detectez un speaker minuscul atașat de un boboc de trandafir. Nu
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2037_a_3362]
-
cu creionul. De asemenea, schimbări sau adăugiri. Propui un titlu? După aceea voi trimite (chiar acest exemplar) dlui Cîrneci, așa cum am vorbit. A doua polemică, privitor la polemică, n-o voi da, deocamdată, publicității. Nu i-ar tihni conului X plimbările cu „Volga.”) Dacă ai observații, te rog să le faci, tot în creion. Dar fără ezitare... Trimite-mi-le (ambele) cît poți de repede, eventual în douătrei zile. Am o poftă de lucru grozavă și înghit pagini după pagini. Sper
Scrisori către un redactor vol. I by Constantin Călin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/859_a_1713]
-
prefectul unui județ trebuia să se ocupe și de aceste chestiuni strict polițienești de vreme ce formula finală fusese următoarea: „Vă rogu Domnule Prefect să regulați a se face cuvenitele cercetări pentru aflarea adevărului”. Urmând un complicat și inutil parcurs birocratic, cu plimbări contraproductive de hârtii, În mod absolut firesc prefectul a pasat cauza penală polițaiului care pe 23 iulie 1877 a luat la cunoștință de caz, urmând a-l rezolva. i. Contrabandă cu tutun Iată că problema „ierbii dracului” nu este neapărat
Momente istorice bârlădene, huşene şi vasluiene by Paul Z ahariuc () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1744_a_92269]
-
În ea se puteau infiltra „elemente dușmănoase” care numai În două-trei ore ar fi scos sute de manifeste dar cum oamenii de atunci se resemnaseră cu naveta casă-serviciu-casă și, uneori, În singura zi liberă (În afară de sărbătorile oficiale) cu câte o plimbare În Grădina publică sau În parcul 35 În Întregime „Jidanii” confidențiali ai maistrului Ion Andrei „Prodana”, unde se putea bea o bere Însoțită de un mititel, doi, ori la teatru, temerea organelor aducea mai mult a paranoia decât a prevedere
Momente istorice bârlădene, huşene şi vasluiene by Paul Z ahariuc () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1744_a_92269]
-
căscată și îi spun că am simțit lipsa pietrelor, la care el aprobă firesc, spunând că spiritele din piatră sunt foarte puternice și s-ar fi mirat dacă nu le-aș fi simțit lipsa. Ziua trece repede cu discuții și plimbări și ne pregătim cu toții pentru ceremonia de a doua zi. La culcare Alfonso îmi curăță, ca de obicei, camera, aprinde o lumânare, o studiază atent și mă întreabă: „Ingrid, ce-ai de gând să faci cu viața ta?” ....??? „Te întreb
Chemarea Călătorii în lumea șamanilor amazonieni by Ingrid Daniela Cozma () [Corola-publishinghouse/Memoirs/821_a_1747]
-
Maximiliano care i-a propus proiectul de a găzdui voluntari și el a acceptat bucuros să-și extindă aria de lucru, cu atât mai mult cu cât se gândește să structureze un program turistic în Remolino Grande. Mergem la o plimbare în pădurea din spatele casei, de-a lungul căreia îmi arată tot felul de plante medicinale și îmi explică cum se prepară. Ating subiectul șamanismului și îmi spune că este prieten cu un șaman de vreo 60 de ani care locuiește
Chemarea Călătorii în lumea șamanilor amazonieni by Ingrid Daniela Cozma () [Corola-publishinghouse/Memoirs/821_a_1747]
-
pasager, „problema e că e singurul alb și ceilalți păuni vor parteneri de culoare normală așa că e trist și disperat ca nimeni nu-l vrea... de asta umblă mai tot timpul cu coada deschisă, speră și el...”. Păunul își continuă plimbarea solitară și noi trecem pe lângă câteva cuști mari fiecare cu câte o pumă în ea, apoi unele pline cu papagali colorați și vorbăreți, altele cu maimuțe care scrâșnesc din dinți și-și sucesc ochii la apropierea noastră. Maria îmi spune
Chemarea Călătorii în lumea șamanilor amazonieni by Ingrid Daniela Cozma () [Corola-publishinghouse/Memoirs/821_a_1747]
-
pentru casa atât de plină, este din cauza ceremoniei care va avea loc nu peste multă vreme. Eu decid să o las pe amica mea în compania unchiului și cum vor fi cu toții ocupați cu ceremonia, mai bine plec la o plimbare prin jur, că tot nu am mai fost pe acolo de o bucată bună de vreme (Virginia este ghid turistic și este extrem de activă). Ies în curte, dau să fac câțiva pași și nu reușesc să-mi ridic picioarele de pe
Chemarea Călătorii în lumea șamanilor amazonieni by Ingrid Daniela Cozma () [Corola-publishinghouse/Memoirs/821_a_1747]
-
ori simțul a avut dreptate doar că mie mi-a luat o bucată bună de timp, uneori ani întregi, să ajung la aceeași concluzie. Cred că fiecare avem respectivul spiriduș doar că viața este mai comodă dacă îl trimitem la plimbare în loc să-l ascultăm cu atenție. Drumul de întoarcere decurge fără prea multe incidente. Chris și Scott au avut o experiență aproape similară cu a mea, doar că ambii au luat o a doua doză, care, fiind mai „de pe fundul sticlei
Chemarea Călătorii în lumea șamanilor amazonieni by Ingrid Daniela Cozma () [Corola-publishinghouse/Memoirs/821_a_1747]
-
mă găsească și, într-un fel sau altul, să mă atace. Stabilim să ne întâlnim a doua zi să discutăm mai pe larg și terminăm din nou izbucnind în râs în fața enormității situației. Chris nu are somn, merge la o plimbare scurtă și îl rog să mă trezească înainte de ora patru în caz că adorm. Închid ochii încercând să mă relaxez și să uit ce s-a întâmplat. Deschid ochii și aud vocea șoptită a lui Chris: „Ingrid, este patru fără zece”. Mă
Chemarea Călătorii în lumea șamanilor amazonieni by Ingrid Daniela Cozma () [Corola-publishinghouse/Memoirs/821_a_1747]
-
pare interesantă și decid să merg cu Emile să arunc un ochi la ce se petrece în Takiwasi. Emile are programată o purga chiar astăzi după-amiază și plecăm ceva mai devreme ca să aibă timp să mi arate împrejurimile. După o plimbare de un sfert de oră ajungem la centrul Takiwasi, unde intrăm printr-o poartă de piatră arcuită, impunătoare. În interior, o grădină largă, îngrijită, presărată cu alei curate și arbuști tropicali, și o casă largă, cu etaj, arhitectură europeană, diferită
Chemarea Călătorii în lumea șamanilor amazonieni by Ingrid Daniela Cozma () [Corola-publishinghouse/Memoirs/821_a_1747]
-
un pic cu ei pentru ca amîndoi (fiecare separat) să-i propună bani în schimbul tăcerii, deși ea nu le știe nici măcar numele de familie, iar accidentul nu i-a lăsat nici o urmă deci nimic nu-i împiedică s-o trimită la plimbare. Mi se poate explica, probabil, că acest cuplu intră în jocul fetei dintr-o nevoie psihologică profundă, dar, în realitate, comportamentul personajelor lui Sitaru se explică mai cinstit nu prin psihologia umană, ci prin programarea lor de către un regizor interesat
Bunul, Răul și Urîtul în cinema by Andrei Gorzo () [Corola-publishinghouse/Memoirs/818_a_1758]
-
cu ei, că nu sînt multe de spus. Cel mai important ar fi un adolescent timid (Shia LaBeouf) care, neștiind că rabla lui de Camaro e de fapt o mașină-robot, o invită pe frumoasa liceului (Megan Fox) la o mică plimbare cu ea un bun prilej pentru regizorul Michael Bay (al cărui simț al umorului și-a găsit împlinirea absolută în imortalizarea pe pelicula filmului Bad Boys II a doi șobolani care făceau sex) să-și descarce toate glumele din seria
Bunul, Răul și Urîtul în cinema by Andrei Gorzo () [Corola-publishinghouse/Memoirs/818_a_1758]
-
la corp. De exemplu, orice erou de acțiune ajuns la Tanger are obligația morală de a se implica într-o urmărire pe acoperișurile din casbah ; a existat și o variantă Bond (în The Living Daylights din 1987), dar era o plimbare pe bulevard în comparație cu varianta Bourne. Luptele corp la corp sînt performanțe de decupaj : Greengrass ar fi în stare să filmeze doi elevi care se bat cu perne în prima lor tabără astfel încît să pară Bruce Lee și Jackie Chan
Bunul, Răul și Urîtul în cinema by Andrei Gorzo () [Corola-publishinghouse/Memoirs/818_a_1758]
-
de la moarte pentru prima dată. A doua experiență În vara anului 1976, am fost în vizită la sora mea care se măritase în Ceptura, județul Prahova. Am luat motocicleta cumnatului meu și, deși nu aveam încă permis, am plecat la plimbare cu ea. Când m-am întors în sat, într-o curbă, din cauza vitezei excesive, am pierdut controlul și m-am răsturnat. Dintr-o curte alăturată a ieșit o femeie care mi-a adus niște apă și a început să-mi
Rănit de oameni ... vindecat de Dumnezeu! by Ionel TURTURICĂ () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91603_a_93002]