60,135 matches
-
pe mess. Și, în afară de asta, pe trotuarul din fața blocului se vedeau în acel moment nu una, ci câteva zeci de posibile Arm trecând cu pas zvelt încoace și-ncolo... Un bărbat și o femeie Pe neașteptate, soneria de la intrare se porni să zbârnâie cu glas ascuțit. Luat prin surprindere Bart, care încă se mai uita în jos, spre agitația pietonală din stradă, își simți inima tresăltându-i cu putere în piept, ca pe vremea sesiunilor de examene semestriale de la universitate. Cu toate că
KARMA. NOPŢI DE MĂTASE by DANIEL DRAGOMIRESCU MARIA ARDELEANU-APŞAN () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1614_a_2969]
-
nu cumva visase cu ochii deschiși că Arm a venit în casă la el, dupa ce atâtea zile și săptămâni ea nu fusese decât un interlocutor pe mess, dar fără să aibă vreo prezență materială? Păi de ce, nu, tipule? se porni pentru a treia oară bombănind și autotachinându se. De data asta, se smulse din loc pe cârjele lui și intră înapoi în casă. Pe calculatorul deschis, mess ul îi trimisese deja primele mesaje de la Arm. Ea ajunsese înapoi acasă și
KARMA. NOPŢI DE MĂTASE by DANIEL DRAGOMIRESCU MARIA ARDELEANU-APŞAN () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1614_a_2969]
-
pocăit!... Bine, bine, gata, că o s-ajungi un răsfățat! îl întrerupse Arm. Uite, chiar pe întâi sau mai bine pe două, că pe întâi se doarme... o să începem să lucrăm din nou împreună. Mulțumit?... Din eter se auzi un oftat pornit din adâncul inimii. Doamne, dar până atunci mai sunt atâtea zile, atâtea ore, atâtea minute! parcă s-ar fi lamentat Bart, realizând cât îi lipsea prezența ei. Da, sigur, după Anul Nou, nu era absolut nici o problemă, o asigură el
KARMA. NOPŢI DE MĂTASE by DANIEL DRAGOMIRESCU MARIA ARDELEANU-APŞAN () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1614_a_2969]
-
spre care mă îndrept eu, aceea a rugăciunii și smereniei... Vino într-o zi peste mine în bucătărie și spunemi: femeie, hai, hrănește-mă, vezi că sunt ologit, pune-mi în farfurie, ajută-mă! Răsfață mă! Și câte farfurii vor porni în zbor către mine?! nu se abținu el să o ironizeze. Arm îi răspunse cu un zâmbet larg, dar simțea undeva, în adâncul sufletului ei, că i-ar fi plăcut cu adevărat să-l răsfețe pe acest lungan cu aer
KARMA. NOPŢI DE MĂTASE by DANIEL DRAGOMIRESCU MARIA ARDELEANU-APŞAN () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1614_a_2969]
-
București. Mă gândeam să vin cu tine, de ce nu m-ai trezit ? Lasă, te iau altă dată când putem rămâne mai multe zile la Brașov. Azi nu stau de loc, duc pe cineva la clinica MEDO, și când termină o pornim spre casă. Vă iau dacă vreți să stăm câteva zile altădată. Pot lua cu mine o prietenă, două? Desigur, mam, e loc în mașină. Ai grijă de tine, mama, să ai grijă ! Te rog, te rog ! Conduc foarte atent, fii
KARMA. NOPŢI DE MĂTASE by DANIEL DRAGOMIRESCU MARIA ARDELEANU-APŞAN () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1614_a_2969]
-
care venea de undeva din străfundurile cele mai ascunse ale ființei lui virile, murmurând ca în transă și într-un ușor crescendo o, Doamne..., o, Doamne..., o, Doamne! ... Da, Bart, rosti Arm, cu ochii strălucind și cu un glas care pornea direct din inima ei. Suspinând ușor, ea se lipi foarte strâns de trupul bărbatului, cu o mână ținându-l pe după gât, iar cu cealaltă mângâindu-l încet pe creștet, ca pe un copil, care avea nevoie de ocrotire și de
KARMA. NOPŢI DE MĂTASE by DANIEL DRAGOMIRESCU MARIA ARDELEANU-APŞAN () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1614_a_2969]
-
foarte strâns de trupul bărbatului, cu o mână ținându-l pe după gât, iar cu cealaltă mângâindu-l încet pe creștet, ca pe un copil, care avea nevoie de ocrotire și de încurajare. Da, Bart, da, da, da... Atunci Bart se porni să o acopere din nou cu sărutări din ce în ce mai fierbinți, mai toride, continuând să geamă și să se frământe, spre infinita voluptate a femeii. Începu cu creștetul și cu fruntea, apoi continuă cu sprâncenele, cu ochii și cu obrajii ei, iar
KARMA. NOPŢI DE MĂTASE by DANIEL DRAGOMIRESCU MARIA ARDELEANU-APŞAN () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1614_a_2969]
-
prin minte. Eu, care am lucrat în multe biserici, am întâlnit preoți luminați, preoți cu har, înțelepți, care nu îndeamnă nici la ură, nici la dezbinare și care acceptă dreptul fiecărui om de a trăi în religia lui... Și călugări porniți pe calea sfințeniei am întâlnit... Nu trebuie să îi judecăm, vor fi judecați ca și noi, de altfel, după câtă Lege cunosc, or ei cunosc mai multă Lege ca mine, ca tine... Când spun câtă Lege cunosc, înțeleg de fapt
KARMA. NOPŢI DE MĂTASE by DANIEL DRAGOMIRESCU MARIA ARDELEANU-APŞAN () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1614_a_2969]
-
mai scăpa puțin de apartamentul său confortabil, dar care îi dădea o senzație tot mai apăsătoare de claustrare. Era o vreme încă destul de răcoroasă pentru începutul lui iulie, cu cerul acoperit de nori prevestitori de ploaie. Coborînd în stradă, o porni pe jos înspre redacția „Investitorului”, aflată în centrul orașului, într-o zonă cu clădiri vechi din preajma bisericii armenești. Doru Ionescu îl aștepta pe trotuarul din fața sediului redacțional, fumând nonșalant dintr-o țigară și îl recunoscu el primul, precipitându-se să
KARMA. NOPŢI DE MĂTASE by DANIEL DRAGOMIRESCU MARIA ARDELEANU-APŞAN () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1614_a_2969]
-
Ei! E-hei! Asta era clar. Dacă ar fi putut să pună mâna pe niște ițe dintr-astea, fie cât de încurcate, ce le-ar mai fi descurcat el!... Dar, dacă era să judece cumpănit și la rece, toate firele pornite din cabinetele ministeriale nu puteau duce decât în ograda unor SRL-uri, firme căpușă, holdinguri, companii, societăți pitite numite anonime (vorba unui poet!). Politicul dâmbovițean postceaușist era legat aproape ombilical de interese mari, nemăsurat de mari de ordin economic. Așa
KARMA. NOPŢI DE MĂTASE by DANIEL DRAGOMIRESCU MARIA ARDELEANU-APŞAN () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1614_a_2969]
-
în mod regulat la reglementări adresabile tuturor agenților economici, cu menirea slujirii intereselor publice, în concordanță cu obiectivele politice urmărite. 1.2.1. Evoluții " În timpul ultimilor patruzeci de ani, Statul, în majoritatea țărilor în curs de dezvoltare, a încercat să pornească un motor schumpeterian de creștere. Activitatea sa s-a focalizat pe mobilizarea resurselor, pe investiții directe în activitățile productive, sau pe dirijarea lor spre anumi-te sectoare. Un ansamblu complex de controale reglementatoare, de politici protecționiste și de instrumente promoționale a
[Corola-publishinghouse/Administrative/1458_a_2756]
-
au dreptate. Dar ei uită faptul că prelevările asupra automobilelor nu servesc doar pentru domeniul rutier, ci o parte se duc și spre educație, apărare, ordine publică ș.a. Economia politică s-a afirmat ca disciplină în epoca Luminilor. Ea a pornit la drum cu neîncredere față de absolutism și cu credința într-o ordine naturală spontană. La fiziocrați, aceasta se concretizează prin faimoasa formulă "laissez faire, laissez passer, le monde va de lui même". Acest imperativ se adresează Statului, care nu trebuie
[Corola-publishinghouse/Administrative/1458_a_2756]
-
înconjoară nu măsoară mai mult decât o fugă de cal. Și totuși ne iubim! Luptele dintre noi nu au nimic revendicativ. Și nici pătimaș, așa cum s-ar crede. Încleștările dintre cele două cetăți au mai mult ceva de ritual; totul pornește din dorința părților de a străluci prin bărbații lor viteji și loiali. Pentru a nu se pierde aceste rare virtuți, cârmuitorii celor două bastioane găsese mereu pricini de înfruntare. Drept dovadă că numai acesta e - în fond - scopul disputelor stă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1901_a_3226]
-
cu alt statut, am trimis fiilor mei o scrisoare, un testament aproape. Astăzi, tot pe furiș, voi scrie ultimele rânduri ale acestei povești. Totul e limpede acum, sfârșit. Folosindu-mă iarăși de străjer, voi face ca istoria de față să pornească pe urmele scrisorii-testament. Poate, cândva, Dumnezeu știe când, cineva o va citi. Fiindcă va trebui să se știe. Așa e drept. Apoi, mâine în zori, voi trimite o epistolă Consiliului Cavalerilor. De nesupunere. Dovada că mai caligrafiez. Că mai Exist
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1901_a_3226]
-
lupi albi. Nimic nu mai mergea cum trebuie în așezare: nici meșteșugurile, nici negoțul, nici creșterea vitelor, care se tot îmbolnăveau; livezile doar mai aduceau câștig. Multă lume a plecat pribeagă; unele familii au ajuns în America. Și Tim a pornit într-acolo. Donna Iulia - așa-i zisese fotograful în ziua nunții și, de atunci, așa i-au spus și târgoveții - a rămas acasă. Nu a ținut să plece și nici Tim nu a îndemnat-o: fiecare a vrut să rămână
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1901_a_3226]
-
-ți aud vorbe când mă întorc!” i-a zis acesta. „Lumea știi cu e... Doi, trei ani... Poate, atunci, ne va fi mai bine...” ...Cei trei ani au trecut. Patru, a venit și al cincilea: Tim nu s-a întors. Pornise o afacere importantă, nu avea cum să o lase baltă. Va veni anul următor cu cel mai rapid pachebot! În scrisori, numai bine; una pe an, iarna. Donna Iulia le citea, apoi le așeza în sertarul mesei. Noaptea, uneori, aproape
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1901_a_3226]
-
într-o zi, un tăietor de lemne a găsit în pădure, mort, un cățel alb. Mai mor cățeii, dar de ce tocmai în pădure? Era drum lung până acolo. Vânătorului de lupi nu i-a plăcut întâmplarea. La nici un ceas, a pornit spre crâng. Nu a întâlnit nimic deosebit. A doua zi a mers iar. Aproape o săptămână a fost plecat. S-a întors, într-un asfințit, cu o ditamai lupoaică albă, împușcată. Dintr-o desagă, a scos trei căței bălani, cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1901_a_3226]
-
a dat seama că râde. „Ești un idiot! Umbli cu pielea aia pe cap și crezi că dai gata pe toată lumea! Lasă-mă în pace!” i-a strigat. Vânătorul de lupi albi și-a îndesat căciula pe cap și a pornit gânditor spre casă. Peste vreo săptămână, Donna Iulia a primit plic de la Tim. A învârtit hârtia multă vreme. Cel plecat scria, ca de obicei, că s-a ivit o afacere neașteptată și că, imediat ce termină, va lua bilet pentru vapor
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1901_a_3226]
-
fereastră, privea trecătorii. Aștepta să treacă Vânătorul de lupi albi. În dimineața aceea nu îl zărise, mai era puțin și venea amiaza. S-a înfășurat într-un cojoc și a ieșit pe stradă. Spre capătul târgului se zărea lume. A pornit într-acolo. Erau numai bărbați, unii purtau furci. Unul tot învârtea deasupra capului o pușcă. Donna Iulia îl știa, nu era sănătos, ar fi putut să împuște pe cineva. A vrut să se întoarcă, dar a zărit albul căciulii. Departe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1901_a_3226]
-
parcă s-a pus o ceață. Și-a șters ochii și l-a zărit iar. Înalt, subțire; creștetul alb. Până ceața s-a lăsat la loc. Donna Iulia s-a smiorcăit nițel, și-a scuturat zăpada de pe ghete și a pornit spre casă. Luni, spre asfințit, în târg au sosit două sănii, din care, înghețați, au coborât câțiva inși. Negustori plecați după mărfuri cu peste o săptămână în urmă. Au povestit că într-un cătun apropiat cineva împușcase un lup alb
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1901_a_3226]
-
semnul atacului; ajunseseră. Oamenii au ieșit pe străzi. Umblau prin grădinile acoperite de un strat proaspăt de zăpadă. De cu seară, până spre miezul nopții, ninsese cu fulgi mari, deși. Pe urmă, cerul se limpezise ca șters cu mâna. Se pornise vânt subțire, ger. Târgul era numai glasuri și hămăit de câini. Un dulău enorm, alb, a fost străpuns cu furca: făptașul crezuse că e lup. Un alt câine, tot alb, a fost împușcat, la hotar, de către o strajă. Era al
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1901_a_3226]
-
ieșit din târg fără să privească înapoi. Îl însoțise, de la distanță, un sergent; străinul nu îl observase ori numai se prefăcuse. Donna Iulia se gândea la cel plecat. Să nu-l încolțească lupii albi! Și-a zis, ușurată, că Vânătorul pornise spre miazăzi. Puteau să-i iasă-n cale mistreți sau urși; urșii dormeau sugându-și laba, și-a amintit. Mai erau și tâlhari: aceștia ar fi tras de la distanță, văzând că au de-a face c-un om înarmat. Nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1901_a_3226]
-
poză scria: Vapoare în portul New York. A privit atentă pescărușii încremeniți în aer. I-a numărat. Când, spre prânz, departe, au răsunat împușcături, s-a repezit afară. Dinspre miazănoapte se auzeau. Probabil că vânătorii târgului, scăpați de grija lupilor albi, porniseră după iepuri. Sau se iviseră - iar - vulpi. Donna Iulia a deslușit, parcă, un urlet, mai multe; alte împușcături le-au acoperit. Era vântul, vâjâia în acele pinilor. Tot vântul fusese, poate, și altădată; doar sminteala unora luase șuierul drept altceva
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1901_a_3226]
-
jos. Avea de cărat o mulțime de bagaje. Nici în automobil, așa cum îl visase, știa că nu va veni. Dar cu o trăsură tocmită în fața gării, sigur. După trăsuri trebuia să se uite. Tim nu găsea, poate, una care să pornească pe drumul acela desfundat, dar o căruță da. Tim urma să vină cu o căruță, acum nu se mai îndoia! Donna Iulia ar fi mers la gară să-l aștepte, dar nu se încumeta. Uneori i se înmuiau genunchii. În
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1901_a_3226]
-
Vânătorul de lupi albi!” a zis, râzând, Donna Iulia. „Sunteți doar de câteva luni aici... Venise din lumea largă anume pentru mine! TREBUIA să ne întâlnim! Eu asta n-am priceput! Dar acum sunt sigură. Altfel de ce s-ar fi pornit lupii cei albi tocmai asupra acestui târg?” PAGINĂ NOUĂ CEASORNICARUL Poate, cândva, aflând mai multe despre nedeslușita poveste a Ceasornicarului și a orologiului său, voi reveni asupra acestor întâmplări. I se spunea Ceasornicarul. Nici pe firma pusă deasupra ușii nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1901_a_3226]