6,880 matches
-
intelectuale, bunicul său, Tadeu Hasdeu (1769 - 1835) fiind un apreciat poet (de limbă poloneză) și traducător, iar tatăl său, Alexandru Hasdeu (1811 - 1872), un erudit cu temeinice studii universitare efectuate la Harkov, Lwow și München și cu o vastă activitate publicistică, dedicată în special temelor din istoria și creația populară a românilor. În 1850, familia sa se stabilește la Chișinău, unde viitorul istoric și scriitor își continuă studiile începute în Polonia. De la vârsta de 12 ani, urmează cursurile de drept ale
Bodan Petriceicu Hasdeu. Repere ale unei biografii ilustre by Claudia Furtun? () [Corola-publishinghouse/Science/83576_a_84901]
-
cinste societății și neamului”. Primul număr, apărut abia în 1901, primește aviz favorabil din partea membrilor grupului academic, pentru publicarea istoricului societății. Partea literară cuprinde versuri de Zaharia Bârsan, Teodor Murășanu ș.a., proză de I. Agârbiceanu (În sat), Liviu Rebreanu (Învățătorul), publicistică semnată de Al. Mocsonyi, At. M. Marienescu, Ioan Slavici (Creșterea rațională - un eseu despre om văzut prin prisma filosofiei lui Schopenhauer, dar și despre statutul românilor în Imperiul Austro-Ungar), studentul în filosofie Victor Păcală (un amplu articol, Principalii reprezentanți ai
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285296_a_286625]
-
poeticii contemporane ale lui Virgil Nemoianu. Deși pentru numerele următoare se anunțau colaborări la fel de prestigioase, revista nu a mai beneficiat de o susținere materială, eșecul unei asemenea publicații specializate, de elegantă, dar restrânsă circulație, fiind previzibil. Încă una dintre inițiativele publicistice ale lui Ion Caraion a luat astfel sfârșit. Ceea ce rămâne până la urmă este ilustrarea efortului vizibil de a încadra literatura exilului românesc contextului european al epocii. N.Fl.
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286430_a_287759]
-
produce un efect comic irezistibil". După ce stabilește dimensiunile interioare ale conceptelor operaționale și aproximează configurarea creativă a scriitorului, Loredana Ilie dezvoltă premisele formulate. Subordonează simțului comic "modurile" adiacente: satiric, parodic, ironic, grotesc, umoristic toate dispersate în proză, dramaturgie, poezie și publicistică. Fiecare mod operatoriu este studiat monografic, pe câteva paliere succesive. În paradigma teoretică a primei trepte, comentează străduința teoreticienilor de a preciza definiția, delimitează vecinătățile semantice, conturează interferențele, izolează nuanțele și curăță balastul parazitar, năzuind să ajungă la esența inconfundabilă
by Loredana Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1088_a_2596]
-
comic și absurd îi permite autoarei să demonstreze, convingător, "nonaristotelismul" operei, subliniind modernitatea ei intrinsecă. Prin acțiune, conflict, tipologie, stil, limbaj, Caragiale a sfărâmat tiparele existente, ieșind de sub incidența tradiției. Reprezentările artistice ale modurilor comice identificate în proza, dramaturgia și publicistica generațiilor postcaragialiene alcătuiesc substanța treptei finale. Traseele analitice pornesc de la creația lui Caragiale, considerată etalon valoric, și se opresc la sfârșitul secolului anterior. Distorsiunile politice impuse de ideologia comunistă interpretării creației caragialiene nu sunt ocolite. Sub impactul luptei de clasă
by Loredana Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1088_a_2596]
-
la grave încercări, de cele mai multe ori prin ele însele deloc comice"28. Dintre studiile foarte recente, cel al Adrianei Ghițoi pune în valoare "teatralitatea"29 ca pricipiu unificator al operei și demonstrează că o trăsătură fundamentală a caragialismului este transformarea publicisticii în literatură prin stilul îngrijit, concentrat, anecdotic, polifonic, esențialmente teatral. Explorând aceeași dimensiune a creației caragialiene, gazetăria, Ioana Părvulescu descoperă explicații atăt pentru actualitatea operei în epocă, cât și pentru rezistența ei în posteritate, în faptul că " formula lui Caragiale
by Loredana Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1088_a_2596]
-
nivelul expresiei artistice sunt mai frecvente la autori de la începutul secolului trecut, recurențe tipologice și tematice sunt identificabile cu deosebire în perioada interbelică, scriitorii târgovișteni și apoi poeții și prozatorii optzeciști valorifică elementele de "inginerie textuală" caragialiană, mare parte din publicistica actuală apelează la autoritatea ironiei sau la zeflemeaua caragialiană. Astfel încât, se poate vorbi de o maleabilitate a caragialismului care își păstrează în timp esența, impunându-se prin anumite componente ale sale, într-un flux nesfârșit. Se justifică, în consecință, opțiunea
by Loredana Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1088_a_2596]
-
altfel, în zecile de studii de caragialeologie, demonstrează faptul că opera marelui nostru dramaturg, ,,neam de comedian valah"56, cum se autoprezenta, nu poate fi înțeleasă în afara conceptului de comic. Reflectarea estetică desăvârșită în paginile comediilor, în proza literară, în publicistica și în corespondența lui Caragiale se datorează esențial predispoziției ereditare și formației sale intelectuale, a structurii sale organice încadrabilă atitudinii comice. Ne propunem în continuare să argumentăm chiar această strânsă legătură între atitudinea comică generică și personalitatea lui Caragiale 57
by Loredana Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1088_a_2596]
-
nu doar în dramaturgie, ca gen esențial compatibil cu sensul conceptului de comic, substrat de bază al oricărei comedii, ci și în proza scurtă și în cea de mai largă respirație, chiar în roman, și, nu în ultimul rând, în publicistică. În privința limitelor temporale, ne propunem să marcăm drept punct de plecare pentru fiecare traseu cu reperele menționate, momentul Caragiale, ca etalon valoric pentru oricare dintre înfățișările comicului surprinse ulterior pe o perioadă care poate fi divizată în două secțiuni corespunzătoare
by Loredana Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1088_a_2596]
-
recurge la satirizare în tonalități diferite, de la cea aparent involuntară din comedii, decurgând din simpla selectare semnificativă a situațiilor care se incriminează parcă de la sine, până la diatriba din mult invocatul 1907. Din primavară până-n toamnă și din unele 8 texte publicistice în care descătușările sarcastice desființează prin numire și învinuire directă. Foarte apropiat de indignarea care genera causticitatea Scrisorilor eminesciene și construit pe aceeași antiteză subliniată în Epigonii, între trecutul glorios al jertfei dezinteresate și prezentul decadenței și al căpătuielii nemeritorii
by Loredana Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1088_a_2596]
-
care "valetul ideologic"34 Eugen Barbu își exercita slugarnic sarcina autoasumată de "corifeu al adulării regimului impus de soviete"35 și, prin contrast, în extrateritorialitate, gazetăria proromânească și anticomunistă de înaltă ținută pamfletară a lui Pamfil Șeicaru. În privința caracteristicilor discursului publicistic românesc de factură pamfletară, s-au făcut notabile etapizări în funcție de stilul și limbajul specific marilor reprezentanți. În acest sens, cartea Ruxandrei Cesereanu, Imaginarul violent al românilor, interesează ca ghid de orientare diacronică, de la izbucnirile de "profet mânios"36 ale lui
by Loredana Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1088_a_2596]
-
în parodie, bazată pe procedeul retoric al ironiei, poate fi subordonată satirei, la rândul ei o formă a burlescului sau a comicului absurdului. 3.5. Parodia la Caragiale Ilustrative pentru modul parodic în literatura română sunt poeziile, "poveștile", portretele-caricatură din publicistica lui Caragiale, dar și farsa O soacră, considerată de Florin Manolescu o exemplară parodie a literaturii de consum și a celei sentimentale din a doua jumătate a secolului al XIX-lea80. În cazul lor, așa cum spuneam, decantarea riguroasă a componentelor comicului
by Loredana Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1088_a_2596]
-
estetică și chiar ca filosofie. Atitudinea detașată, discret semnificativă adoptată de Caragiale este, așa cum am subliniat deja, de sorginte socratică. La maieutica de tip socratic trimite și predilecția sa pentru organizarea dialogică din textele în proză, în special din cele publicistice, în care interacționează permanent cu cititorii, flatați în aparență, însă invariabil "moșiți", ghidați să subscrie la adevărul sugerat prin ironie. Concludent în acest sens este textul Cronicii fantastice, în care este întreținută constant conversația cu cititorul intenționat și impresia că
by Loredana Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1088_a_2596]
-
să se aplice și în cazul său, întrucât lasă să se înțeleagă că are conștiința forței pedagogice investite în comicul de această factură. În Jurnalul nostru. Ce lipsește "Moftului", de exemplu, prin intermediul "amicului" care girează rostul revistei umoristice în peisajul publicistic românesc, se afirmă răspicat: "în materie de spanac, ironia și gluma sunt niște sterilizatoare eminente; pe unde trec ele, spanacul nu mai crește, sau în orice caz nu prosperă prea mult. În timpul din urmă, prețioasa legumă a luat în adevăr
by Loredana Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1088_a_2596]
-
cuvânt al autorului nu indică direct că ceea ce asigură un confort material are un suport imoral, ambiguitățile și aluziile permițând interpretări multiple și menținerea în suspensie a sensului real. Celelalte procedee ale ironiei sunt, de asemenea, folosite cu predilecție în publicistică. Cel mai frecvent este antiparastaza, care stă la baza argumentațiilor din Economii, Liga, Cronica literară. Cea din urmă este celebră pentru caricaturizarea lui "Popnedea" (N. D. Popescu), mascată de apologia și indignarea cauzată de presupusele obiecții față de talentul acestuia: Ce
by Loredana Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1088_a_2596]
-
radical comun, adică cel al "tragerii". Întrebarea care se pune de regulă nu poate primi răspuns decât din partea celui care a formulat-o.206 Reprezentând mai mult decât simple strategii de captare a atenției și de amuzament facil care împodobeau publicistica umoristică, aceste pilule spirituale denotă o dată în plus apetența caragialiană pentru comic și abilitatea neîntrecută de a-l făuri din explorarea tuturor resurselor, nu doar a celor identificate în situații sau tipologii rizibile, ci și a celor oferite de discrepanțele
by Loredana Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1088_a_2596]
-
zeflemelele la adresa inculturii lui Caion, acesta a crezut că aparțin "penei măiastre a lui Caragiale"130. De altfel, autorii Bibliografiei I.L. Caragiale 131, demonstrează popularitatea imensă a operei caragialiene în epocă și pătrunderea definitivă în conștiința publică, probată la nivelul publicisticii de la începutul veacului trecut. Studiul amintit pune în evidență abundența aluziilor la onomastica, situațiile și caracterele caragialiene în cadrul acestei publicistici, ceea ce poate însemna acceptarea în cadrul breslei gazetarilor a unui cod caragialian pentru etichetarea adecvată a recurențelor sesizate în planul existenței
by Loredana Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1088_a_2596]
-
I.L. Caragiale 131, demonstrează popularitatea imensă a operei caragialiene în epocă și pătrunderea definitivă în conștiința publică, probată la nivelul publicisticii de la începutul veacului trecut. Studiul amintit pune în evidență abundența aluziilor la onomastica, situațiile și caracterele caragialiene în cadrul acestei publicistici, ceea ce poate însemna acceptarea în cadrul breslei gazetarilor a unui cod caragialian pentru etichetarea adecvată a recurențelor sesizate în planul existenței concrete. Astfel, Cațavencu, Dandanache etc. dobândesc statutul de apelative comune, expresii devenite proverbiale precum "dacă e trădare, s-o știm
by Loredana Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1088_a_2596]
-
prin contribuția prozatorilor optzeciști. 4.4.1. Oralismul Una dintre cele mai emblematice trăsături ale stilului caragialian, comentată de majoritatea cercetătorilor operei sale, este oralitatea, generată în primul rând de caracterul dialogic al tuturor textelor sale, inclusiv al celor din publicistică și din corespondență. Atunci când afirma că marele Caragiale "s-a cheltuit în literatură vorbită"165, Zarifopol face mai mult decât un reproș la adresa lenei de meridional a prietenului său, întrucât indică și specificul profund scenic al creației acestuia, în sensul
by Loredana Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1088_a_2596]
-
literare subsumate absurdului din literatura noastră. De altfel, a fost subliniată continuitatea 58 în succesiunea marcată onomastic diferit (Ionescu-Ionesco) prin adâncirea celor câteva obsesii deja bine conturate în pamfletele din Nu, în fragmentele de jurnal, în proiectele de romane, în publicistica și chiar în poeziile scrise înainte de părăsirea țării. Așa încât se impune cel puțin o scurtă trecere în revistă a ionescianismului ca viziune estetică unitară, remarcabilă nu doar pentru literatura română, ci pentru tot ce înseamnă literatura absurdului. Din această perspectivă
by Loredana Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1088_a_2596]
-
te debarasezi, Noul locatar), a invaziei inconștientului (Victimele datoriei) și, mai ales, a morții (Ucigaș fără simbrie, Regele moare, Setea și foamea, Jocul de-a măcelul) neutralizate prin parodiere, caricaturizare și cufundare în grotesc, deci prin procedeele deriziunii. În eseistica, publicistica și memorialistica ionesciană, absurdul revine cu obstinație, iar aprecierile confesive sau polemice oglindesc aceeași frământare hrănită de nevoia de ofensivă, conștient sisifică, împotriva absurdulului inexorabil, care-i stârnește "când o pornire de a lua în zeflemea tot ce există, sentimentul
by Loredana Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1088_a_2596]
-
decriptării "paginilor bizare". În ciuda caracterului cooperant al textului narativ caragialian care, prin oralitate și dialogism ilustrează preocuparea pentru anticiparea și respectarea preferințelor cititorilor 122 interpelați, întotdeauna, reverențios, devierea sensului dinspre cel pretins înspre cel intenționat este o constantă și în publicistica lui Caragiale și în Momentele bazate pe disimulare ironică. Deși mult mai subtilă și oarecum deferentă în cazul lui Caragiale, preocuparea pentru inducerea în eroare a cititorului printr-un joc "de-a v-ați ascuns" cu sensul, reiese din frecvența
by Loredana Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1088_a_2596]
-
în vedere aluziile intertextuale la elemente care țin de tipologia, tematica sau "limba eroilor lui Caragiale", din registrul oral sau scris, fie că am observat valorificări ale unor procedee compoziționale sau de meta și autoreferențialitate, puse în circulație experimental în publicistica și în proza caragialiană, bogatul și variatul corpus textual postcaragialian, din care am selectat în următorul capitol câteva dintre exemplele concludente, pune în lumină importanța de necontestat în alchimia și dinamica literară românească, a prelucrării și a revigorării tradiției inaugurate
by Loredana Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1088_a_2596]
-
1985. Camus, Albert, Opere, vol. V, Fața și reversul. Nunta. Mitul lui Sisif. Omul revoltat. Vara, Editura RAO International Publishing S.A. București, 1994. Caragiale, I. L, Opere, vol. I, Proză literară, vol. II, Teatru, Scrieri despre teatru. Versuri, vol. III, Publicistică, vol. IV, Corespondență, ed. îngrijită și cronologie de Stancu Ilin, Nicolae Bârna, Constantin Hârlav, prefață de Eugen Simion, Editura Univers Enciclopedic, București, 2000. Caragiale, I. L., Momente și schițe, Editura Cantemir, București, 1993, cu o prefață de Mircea Horia Simionescu. Caragiale
by Loredana Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1088_a_2596]
-
Române, Bucuresti, 1992. Herescu, N.I., Agonie fără moarte, traducere de Cornelia Ștefănescu, vol. I, 1998, cu un post scriptum de Nicolae Florescu, vol. II, Viețile paralele,1999, postfață de Cornelia Ștefănescu, Editura "Jurnalul literar", București. Ionescu, Eugen, Război cu toată lumea, Publicistica românească, vol. II, ed. îngrijită și bibliografie de Mariana Vartic și Aurel Sasu, Editura Humanitas, București,1992. Ionesco, Eugène, Teatru. Vol. IV, traducere, cuvânt înainte și notă asupra ediției de Dan C. Mihăilescu, Editura Univers, București, 1994-1998. Ionescu, Eugen, Căutarea
by Loredana Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1088_a_2596]