8,941 matches
-
drept urmare nu am nici un număr de telefon. Asta e de‑a dreptul inacceptabil. Absolut inacceptabil. Cum să‑mi conduc afacerile fără numere de telefon? Fă‑mi imediat legătura cu domnul Lagerfeld. — Da, Miranda, o clipă, te rog. Am tras un pumn În butonul Hold și am zbierat după Emily să mă ajute, deși aș fi avut mai multe șanse să Înghit pur și simplu receptorul cu totul decât să‑l găsesc pe Karl Lagerfeld Într‑un răstimp mai scurt decât Îi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2134_a_3459]
-
semn de mare Îngrijorare din partea ta, Înțelegi ce vreau să spun? Spusese toate astea fără sarcasm, fără dezaprobare, doar ca pe o simplă relatare a faptelor. Am tot răsucit pe mână firul telefonului până când mi‑a tăiat cu totul circulația, pumnul mi s‑a umflat și degetele mi s‑au albit; după care am simțit În gură gust metalic de sânge și mi‑am dat seama că Îmi mușcam buza pe dinăuntru. — Alex, nu am uitat să sun, am mințit eu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2134_a_3459]
-
cumpărat În Spania, am spus eu repede și i‑am evitat privirea. Dintr‑un butic drăguț din Barcelona, chiar lângă Las Ramblas, unde se găseau articole de Încălțăminte cu acest nou model spaniol. De unde naiba născocisem bazaconia asta? A strâns pumnul, și l‑a pus pe gură și și‑a Înclinat capul. L‑am văzut pe James apropiindu‑se de ușa de sticlă din partea cealaltă, dar când a dat cu ochii de Miranda s‑a răsucit pe călcâie și a rupt
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2134_a_3459]
-
spune‑mi că aproape am ajuns și... iată! Sfârșitul treptelor. Sentimentul victoriei nu era mai mic decât cel resimțit de o alergătoare de nivel mondial care tocmai a câștigat prima ei medalie de aur. Am inspirat adânc, mi‑am Încleștat pumnii ca să‑mi Înving tentația de a aprinde o țigară Întru sărbătorirea victoriei și mi‑am mai dat o dată cu rujul de buze roz‑bombon. Era timpul să fiu o lady. Un paznic mi‑a deschis ușa, s‑a Înclinat ușor și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2134_a_3459]
-
purta un coșmar din tafta, verde smarald. Rochia se strângea și se aduna și se Învârtejea Împrejurul corpului ei, Împingându‑i bustul enorm În sus și dând impresia că fata o să piară sufocată de proprii sâni de silicon. Diamante cât pumnul Îi atârnau din urechi și unul și mai și Îi scânteia pe Încheietura mâinii stângi. Părul Îi era decolorat cu perhidrol, ca și dinții, iar tocurile Îi erau atât de Înalte și de subțiri, Încât pășea de parcă ar fi jucat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2134_a_3459]
-
În fond, era una dintre cele mai deprimante zile din cea mai deprimantă lună (februarieă, genul de zi În care chiar și cei optimiști preferă să se strecoare sub plapumă, iar pesimiștii nu au nici o șansă să reziste fără un pumn de antidepresive. Dar cafeneaua Starbucks era luminată și Încălzită și populată de un număr apreciabil de oameni, iar eu m‑am ghemuit Într‑unul dintre uriașele fotolii verzi și am Încercat să nu mă gândesc cine‑și frecase părul murdar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2134_a_3459]
-
mîna ușor peste a ei, fără să-i dea drumul, stînd cu ochii Închiși În timp ce ea o făcea; În cele din urmă, ea Își dădu seama că la fel de bine putea s-o facă și singur. Pledul sălta și cobora peste pumnii lor. De două sau de trei ori, ea Își săltă capul și privi Îngrijorată În jur. Și, În acest timp, Își aminti de alte dăți, cu mulți ani În urmă, cînd el era În armată. Erau nevoiți să se Întîlnească
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2284_a_3609]
-
altceva, cînd o primeai Înapoi avea altă culoare sau formă pentru că o vopsiseră sau Îi scoseseră mînecile! RÎse. Își mișcă picioarele o treaptă mai sus pe scara din metal - Își trase genunchii, Își vîrÎ fusta și-și sprijini bărbia În pumni. Apoi rîsul i se curmă, la fel ca Înainte. Privirea Îi deveni tot mai distantă și mai serioasă. Iar se lasă cortina aia... Își zise Helen. Dar, dintr-odată Viv Începu să vorbească. — E ciudat să te gîndești la vremurile
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2284_a_3609]
-
conserve printre mucurile de țigară. Dar stătea acolo strălucind prin mușuroiul de scrum; Îi atrăgea În continuare privirea, și după o clipă o dibui, o scoase din nou și-o șterse. Și-o puse pe degetul subțire și-și strînse pumnul pentru a n-o lăsa să lunece. Casa era cuprinsă de nemișcare. Toată Londra părea așa. Numai că, de Îndată, din camera de dedesubt se ridică vibrația Înăbușită a murmurelor domnului Leonard, ceea ce Însemna că lucra intens din nou; și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2284_a_3609]
-
Încît domnul Pearce să se poată odihni, să-și scoată batista și să-și șteargă fața. Ca și cum vizitele Îl lăsau fără suflare. Se uita În urmă la poarta ciudată, cenușie, cu aspect medieval, ca un om care tocmai Încasase un pumn. „Dacă m-aș fi gîndit vreodată“, obișnuia el să spună, sau „Dacă mi-ar fi spus cineva“. — Mulțumesc lui Dumnezeu că maică-ta nu-i aici, Vivien, ca că fie obligată să vadă asta, Îi zise el astăzi. Viv Îl
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2284_a_3609]
-
Lui Duncan Îi plăcea; Își dădu seama că putea filtra vocile atunci cînd Începeau să-l calce pe nervi. Dar pe Fraser Îl Înnebuneau de fiecare dată. Acum, de exemplu, se agita, mormăind și Înjurînd. Se ridicase și dădea cu pumnii În cocoloașele de păr de cal din saltea. Smulgea piesele uniformei pe care și le pusese peste pătură să se Încălzească. Duncan nu-l putea vedea, pentru că era Întuneric În celulă, dar Îi simțea mișcările prin cadrul paturilor etajate. CÎnd
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2284_a_3609]
-
paturile se clătinară dintr-o parte În alta, trosniră și scîrțîiră ușor, ca priciurile de pe un vapor. Am putea fi marinari, se gîndi Duncan. — Îmi ești dator juma de dolar, pulă! — Dumnezeule! zise Fraser, ridicîndu-se din nou și dînd cu pumnii În saltea și mai violent. De ce nu pot sta liniștiți? Tacă-vă gura! strigă el, izbind peretele. — N-are rost, spuse Duncan căscînd. Nu te pot auzi. Acum o caută pe Stella, ascultă. Cineva Începuse să strige: Ste-lla! Ste-lla! Duncan
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2284_a_3609]
-
tot, Căreia-i place-n mînă, dar vrea În pat pe drot. Dă-mi... Apoi se auzi sirena de Încetare a raidului. Atkin trecu de la cîntec la un strigăt de bucurie. Bărbații de pe fiecare coridor i se alăturară, bătînd cu pumnii În pereți, În ramele geamurilor, În paturi. Doar Giggs era dezamăgit. Întoarceți-vă, căcănarilor! strigă el răgușit. Întoarceți-vă, curve nemțești! Ați uitat de Corpul D! Ați uitat de Corpul D! Dați-vă jos de la ferestrele alea, ce mă-sa
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2284_a_3609]
-
un minut, perfect nemișcat, ignorînd carnea aceea dintre picioare care i se strîngea și i se Întărea; apoi făcu aceleași mișcări furișate, regizate ca ale lui Fraser: Își trase pătura, Își vîrÎ mîna În pijama și-și apucă pula În pumn. MÎna cealaltă, Însă, o ridică. Găsi firele de la patul lui Fraser și le atinse doar cu buricele degetelor, ușor la Început, apoi prinseră În intensitate - și micile vibrații și tremurături neregulate veneau ca răspunsuri la zgîlț-zgîlț-zgîlțul regulat al pumnului lui
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2284_a_3609]
-
În pumn. MÎna cealaltă, Însă, o ridică. Găsi firele de la patul lui Fraser și le atinse doar cu buricele degetelor, ușor la Început, apoi prinseră În intensitate - și micile vibrații și tremurături neregulate veneau ca răspunsuri la zgîlț-zgîlț-zgîlțul regulat al pumnului lui Fraser. Își vîrÎ un deget prin plasă, prinzîndu-se de ea cu vîrful lui; se Încorda pe măsură ce trăgea cu cealaltă mînă de pulei lui. După un minut fu conștient că Fraser se cutremură și, apoi, sîrma de sub saltea se liniști
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2284_a_3609]
-
deformată din cauza hohotelor de plîns. — Acum mi-e bine, zise el nesigur. — Bineînțeles. Numai că... stric totul, domnule Mundy. Dau totul peste cap, de fiecare dată. Vocea Îi devenea mai clară. Își mușcă buzele, Își apropie brațele și-și strînse pumnii pentru a-și opri lacrimile. CÎnd criza trecu și se relaxă, se simți epuizat. Gemu și-și frecă fața. Domnul Mundy Îl privi Încă o clipă, apoi puse mîna pe scaunul lui Duncan, Îl răsuci și se așeză oarecum stîngaci
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2284_a_3609]
-
pare rău. Apoi se depărtă. Îl auzi cum Își aprinde o țigară. Urmă zăngănitul inelelor draperiei și-și dădu seama că probabil stă la fereastra dormitorului, uitîndu-se afară. Apoi sîngele se prelinse din nou, iar durerea se strînse ca un pumn În jurul unei lame; Închise ochii și plonjă din nou În panică. Durerea și disperarea erau negre - ca smoala - și atemporale, de parcă ar fi fost din nou sub antesteziantul domnului Imrie, lunecînd din lume, În timp ce lumea gonea Înainte... Simți din nou
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2284_a_3609]
-
ți-a făcut? — M-a adormit. La Început totul a fost bine. Dar mi-a pus un pansament Înăuntru, iar acesta a ieșit, și atunci a Început sîngerarea. Totul a fost bine pînă atunci. Kay se depărtă și izbi cu pumnul În peretele cabinei. — Mickey! Dubița Încetini, apoi se opri; se auzi scîrțîitul frînei. Fața lui Mickey apăru la fereastra glisantă de deasupra capului lui Viv. — E OK? Nu, nu e ce-am crezut noi. A fost la cineva... la un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2284_a_3609]
-
apucă pînă la urmă. O puse În contact și porni motorul. — Du-te naibii! zise Hughes lovind cadrul metalic al ușii. Să vă ia naiba pe amîndouă! O să fiți date afară de la serviciu pentru asta. O să... Kay Îi dădu un pumn. Îl lovi orbește și-l prinse de obraz sub ochelari, și după ce căzu, ea coborî frîna de mînă și o porni. Ușa se legănă, dar ea apucă mînerul și o trînti. Cascheta Îi căzuse pe frunte: trase de curea și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2284_a_3609]
-
ea Întoarse. Schimbă din nou viteza, debraind de două ori ca de obicei, dar calculîndu-și mișcarea greșit și zdrobind roțile dințate: Înjura, furioasă pe mecanismul greoi, și, aproape În lacrimi, Își zicea, Nu plînge, proasto! Își lovi șoldul sălbatic, cu pumnul. Dubița se balansă și porni. Nu plînge, nu plînge... Se Îndrepta spre sud acum, dar observă un drum neblocat spre stînga și dădu colțul razant. Puțin mai departe putu să o ia din nou la stînga și să intre pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2284_a_3609]
-
copilul acesteia; plecaseră acolo, adăugă ea, din calea bombelor. El o asculta dînd din cap. — Taunton, repetă el. Am fost acolo o dată. SÎnt niște cîrciumioare bune, din cîte-mi amintesc. Una se numește Ring - ai băut acolo? Proprietarul - Își strînse el pumnii - boxa. Un pitic, cu nas mare și turtit. Își ține o pereche de mănuși Într-un pahar, pe tejghea. Doamne! Oftă și-și Împreună brațele, pentru că trenul mergea acum mai lin. Ce n-aș da să fiu acolo acum! Cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2284_a_3609]
-
Apa rămăsese acolo de la o baie pe care tatăl lui Duncan o făcuse cu zile În urmă. Era tulbure și plină de fire de păr - aspre, ondulate, chiar mai rușinoasă decît lenjeria de corp, așa că Duncan, văzînd-o, Întoarse capul, strîngîndu-și pumnii. Dacă taică-său ar fi fost acolo, l-ar fi pocnit. — Porcul! spuse el. — Oricum, e suficientă, zise Alec nesigur. Cum o să facem, totuși? Nu ne putem băga amîndoi deodată. Crezi că am putea să ne ținem capetele unul celuilalt
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2284_a_3609]
-
a ridicat zidul, când? S-a apucat să strige cât o ținea vocea, dar n-a primit niciun răspuns. Atunci și-a prins capul în mâini jelindu-se, iar lacrimile au prins a curge năvalnic. Începu să lovească, disperată, cu pumnii în zidul cenușiu până îi sângerară, dar peste tot domnea tăcerea sinistră, de nepătruns. Zadarnic s-a tot văitat floarea galbenă, iar fruntea plecată de amar a atins pământul până ce stoarsă de puteri s-a prăvălit învinsă. Tăcerea trandafirului îi
Proz? by Elena Marin Alexe () [Corola-publishinghouse/Imaginative/83384_a_84709]
-
gene spre colțul ochilor și .. zări zidul. Da, era tot acolo, nici o piatră nu se mișcase din loc. Cât ar fi vrut să găsească o nișă, să poată strecura măcar o mângâiere trandafirului. S-a gândit apoi să-și umple pumnii cu roua lacrimilor și să loveasca zidul, în încercarea de a-l topi cu arsura și durerea lacrimilor ei, însă i-a fost frică să nu rămână iar golită de lacrimi și să se usuce.. uitată în țărână. Ce dor
Proz? by Elena Marin Alexe () [Corola-publishinghouse/Imaginative/83384_a_84709]
-
au devenit opace...până și albastrul lor s-a decolorat și nu au mai vrut să mai privească cerul. Căpătase o manie. Ori de câte ori întâlnea un cuplu, care se plimba ținându-se de mână, devenea fiară. Sărea la tânăra respectivă cu pumnii cu unghiile, obligând-o să plece de lângă partener. Îngăima blesteme dar și vorbe în care sfinții ori Maica Domnului erau când adulați, când insultați prin vorbe grele, necugetate. O urmăream adeseori, trecând pierdută prin fața porții noastre. Uneori mă apropiam de
Proz? by Elena Marin Alexe () [Corola-publishinghouse/Imaginative/83384_a_84709]