8,590 matches
-
plină și fără de orgolii! Visul unei nopți de primăvară Prin visuri, noaptea, șerpii îmi dau ocol iar vulturii simt miros de carne moartă. Asist neputincioasă la spectacol, cum ielele îmi descântă altă soartă. Uit să mă-ntorc în mine și rătăcesc aiurea. Mă ascund prin vechiul labirint. Poate e un joc și doar mă amăgesc; și amintirile mă’neacă în absint. Vreau să le uit și-aș vrea să-mi strig iubirea ce încă o caut ca pe un răsărit. Cum
Reflecţii by Vasilica Ilie () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91646_a_93227]
-
dans, să nu ne mai trezim niciodată... Visul celor șapte nopți de primăvară Într-o noapte, la început de primăvară, am avut un vis ciudat: se făcea că mă plimbam prin rai. un balaur cu șapte capete (cred că se rătăcise; făcea parte dintr-o pleiadă de balauri de la sfârșitul secolul XX, că era bine hrănit). Stătea la pândă să mă mănânce. Mi-a spus: “ai curajul să te lupți cu mine”? și visul s-a întrerupt când mă pregăteam să
Reflecţii by Vasilica Ilie () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91646_a_93227]
-
-mi legenda, precum distinsa doamnă Hariga ; perpetuu bastard, ca prietenul ei, poetul omagiat ; nocturn, nepotolit ca delicata mea felină, ca anotimpul ei firav și maladiv, ca așteptările ei albe, boreale ; hăituit de dorinți și vinovății obscure, elf mereu respins, fugos, rătăcind fără căpătâi între sine și ceilalți, ca un student bâlbâit și bubos. De toate, pentru că nimic... cum se răsfiră întunericul, șuierând subțire, neauzit, legănarea nopții. E lumină peste tot și muzica a încetat. Amfitrionul reapare între noi, își șterge cu
Cartea fiului by Norman Manea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/597_a_1348]
-
anumit personaj. Nepăsător, însă, acceptând, poate doar pentru câteva clipe, să apară distant, plictisitor, oficial. — Ați văzut, m-am cărat la această întâlnire cu tot felul de pachete și pachețele. Am vegheat să nu se omită nimic. Să nu se rătăcească ceva. M-am îngrijit chiar, verificând după o listă toate cumpărăturile, să le duc la destinație. Să nu uit, zăpăcit cum sunt, vreunul din daruri. Sunt un cavaler de modă veche, s- ar zice. Îndatoritor cu doamnele care mă onorează
Cartea fiului by Norman Manea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/597_a_1348]
-
secole în urmă, opoziția generatoare de tensiuni nu era încă „între subiect și istorie“. Confruntarea se producea doar cu natura. Piero rămânea fidel doar artei sale, pe când Sia se voise credincioasă ideilor și camarazilor de idei. Liberă, în rest, să rătăcească în sine și departe de sine ? Supliciul o adusese aproape de abandon și demență, o apropiase - să admitem -, chiar dacă doar temporar, nu numai de propriile încă nedeslușite obsesii, ci și de predispoziția inițială a jocului, în care se afla șansa ei
Cartea fiului by Norman Manea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/597_a_1348]
-
de jeg, nu s-ar mai vedea decât ochii, arzând de bucurie și nerușinare. ...N-ar ști să-i vorbească despre tranziția, atât de echivocă, de la care realitatea cel mai sever conturată primește aerul fantastic, sufletul nestatornic al orfanului alergând, rătăcind, fără liniște ? Vinovată, poate, pentru tot ce s-a întâmplat, ar găsi curajul să-l roage să-i arate cartea cu animale închipuite de dânsul și pierdută demult, frumusețea nefirească a ființelor între care ar fi vrut să trăiască. Desenate
Cartea fiului by Norman Manea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/597_a_1348]
-
se stăpâni. Plăsmuirile tremură o clipă și se sparg. Zac undeva, zgribulit pe fundul vreunui vas. Adâncurile nopții stăruie. Recuperarea se desfășoară incert, pe porțiuni fără legătură între ele. Iarăși copil, pierdut prin lungi curți interioare, năpădite de buruieni ursuze. Rătăcesc printr-un nesfârșit tunel sticlos, pustiul căruia îi dăruiesc, înfricoșat, spaimele și așteptarea. Oasele se lungesc, palide baghete muzicale. Legănare confuză. Mă gândesc la Simonetta Vespucci, la trecutul fastuos, la Sia, la trecutul apropiat și tulbure, din care s-a
Cartea fiului by Norman Manea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/597_a_1348]
-
găsește tot mai resemnat. Dar Poetul ? Pierderea acestui prieten e poate o dreaptă lovitură, să mă fortifice. „Ne-am făcut vinovați, am fost necredincioși, ne-am abătut, am osândit, am fost semeți, am scornit minciuni, am înșelat, am dușmănit, am rătăcit și am dus pe alții în rătăcire...“ Încleștarea hărăzită aleșilor ar putea spori în noi puterea trupului și ascuțimea minții ? Ar trebui să privim încercările la care suntem chemați cu o proaspătă curiozitate, în stare a răspunde celor mai neașteptate
Cartea fiului by Norman Manea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/597_a_1348]
-
care tremura lacrima.“ Aude, presupun, răpăitul frenetic al ploii. Nici un gest de surpriză sau consimțire, glacială nepăsare. Compartimentul se încarcă de o ciudată energie obscură, suspiciune și presentimente și neputința de eliberare. „Așa sunt trenurile, doamnă, poartă tot felul de rătăciți în căutarea nălucilor care să înlocuiască religiile, prietenia, iubitele. Boala vremii ne rupe de cei apropiați, ne spulberă apartenența. Inofensivi, totuși, acești orfani care înlocuiesc o iluzie prin alta.“ Nu reușesc să urc cuvintele pe buze. Pledoaria m-ar fi
Cartea fiului by Norman Manea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/597_a_1348]
-
făcut vinovați, am fost necredincioși, am răpit, am clevetit, ne-am abătut, am osândit. Am fost semeți, am scornit minciuni, am sfătuit de rău, am înșelat, am batjocorit. Ne-am îndărătnicit, am dușmănit, am săvârșit nelegiuiri, ne-am înrăit, am rătăcit, am dus pe alții în rătăcire.“ Știe ce înseamnă să râvnești alți părinți și alți fii, într-o altă lume, să te revolți, să pierzi apoi speranța, nevrednic de iubirea celor pe care îi iubești, să-ți cauți reazem și
Cartea fiului by Norman Manea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/597_a_1348]
-
Manole. După întoarcere, fură văzuți mereu împreună. Primăvara îi găsi solidari. Rezonanța părea încă proaspătă. Iar acum încerca să descopere zadarnic unde anume și din ce pricină se frânsese totul. Părăsi în cele din urmă strâmta cameră în care locuia, rătăci pe străzi, obosi repede, poate și din cauza căldurii. Spre prânz, când orașul zăcea zăvorât, tembelizat de arșiță, urcă într-un troilebuz gol, decis să-și reia, încă în această duminică, vizitele de altădată la grădina zoologică, în care regăsise indiferența
Cartea fiului by Norman Manea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/597_a_1348]
-
îngerii lor în ceruri văd pururea fața Tatălui Meu care este în ceruri. 11. Fiindcă Fiul omului a venit să caute și să mîntuiască ce era pierdut. 12. Ce credeți? Dacă un om are o sută de oi, și se rătăcește una din ele, nu lasă el pe cele nouăzeci și nouă pe munți, și se duce să caute pe cea rătăcită? 13. Și, dacă i se întîmplă s-o găsească, adevărat vă spun că are mai multă bucurie de ea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85116_a_85903]
-
și nouă pe munți, și se duce să caute pe cea rătăcită? 13. Și, dacă i se întîmplă s-o găsească, adevărat vă spun că are mai multă bucurie de ea, decît de cele nouăzeci și nouă, care nu se rătăciseră. 14. Tot așa, nu este voia Tatălui vostru din ceruri să piară unul măcar din acești micuți. 15. Dacă fratele tău a păcătuit împotriva ta, du-te și mustră-l între tine și el singur. Dacă te ascultă, ai cîștigat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85116_a_85903]
-
pînă la al șaptelea. 27. La urmă, după ei toți, a murit și femeia. 28. La înviere nevasta căruia din cei șapte va fi ea? Fiindcă toți au avut-o de nevastă. 29. Drept răspuns, Isus le-a zis: "Vă rătăciți! Pentru că nu cunoașteți nici Scripturile, nici puterea lui Dumnezeu. 30. Căci la înviere, nici nu se vor însura, nici nu se vor mărita, ci vor fi ca îngerii lui Dumnezeu în cer. 31. Cît privește învierea morților, oare n-ați
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85116_a_85903]
-
pe Petre... dar de lucru nu se putea apuca. Ieși pe afară, căutând să fugă de remușcări. " Am năvălit ca o vijelie în viața ei, am răscolit-o și nu m-am gândit decât la mine!" își zicea întruna scârbit, rătăcind de ici-colo. Apoi deodată îi răsări în ochi zâmbetul Ilonei, fericit, supus, strălucitor de iubire și credință. ― Nu-ți pare rău, Ilona? o întrebă dânsul, șovăitor. ― Nu! răspunse fata hotărât. ― Ai încredere în mine, Ilona? urmă el, tremurând. ― Da! răspunse
Pădurea spânzuraților by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295612_a_296941]
-
bună la toți! Locotenentul Varga rămase încurcat un răstimp. Se gândea c-ar trebui să pună câteva întrebări prizonierului, să-i afle intențiile... Îi fulgeră chiar prin creieri că poate nici n-a vrut omul să dezerteze, ci s-a rătăcit, necunoscând terenul. Altfel, cum ar fi nimerit tocmai în sectorul lui, mai ales după ce l-a amenințat deunăzi? Se duse la masă, își făcu loc, își pregăti cele de scris, mereu nehotărât. Apoi deodată se întoarse și zise către Bologa
Pădurea spânzuraților by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295612_a_296941]
-
la tine, mamă! De ce m-ai lăsat singură între rechini și fiare sălbatice? Ia-mă la tine! Simt că acolo e liniștea mea !... - Ding! Dong! Ding! Dong! Clopotul, răgușit parcă, venise a mă anunța că anotimpul călătoriei nu sosise încă. Rătăceam înțepenită, cu fața la troița unde Hristos atậrna simbolic pe cruce. Profunzimea cerului mă copleșea, iar limpezimea lui mă scotea din fire; coborậsem obosită cu privirea către automobilul meu alb pregătit de plecare. Pe contrasens, oprise un automobil negru, dar mie, în
Yon by Luminita Săndulache () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91711_a_92875]
-
că există legături de dragoste care rămận mult timp secrete, tocmai acum, încep să mă bậlbậi si să constat că dragostea este însăși viața noastră... Ochii aceia mari si negri, înnebunitor de negri mă priveau întrebători, lăsậndu-mi cuvintele să se rătăcească, să curgă neregulat ca vậntul sau ca pậraiele. Intr-un tậrziu, vizibil afectată, am conștientizat că Yon era îmbrăcat tot în negru, că un “noian” la fel de negru îi stăpậnea sufletul obligat prea devreme parcă să împlinească datini nedorite.Un lucru
Yon by Luminita Săndulache () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91711_a_92875]
-
inconștienți trecerea. De aceea,trăirile călduroase și tandre ale copilăriei sunt oaza de lumină în care gậndurile mele plutesc ca niște clopoței. Fiecare răsărit în care soarele sorbea roua sclipitoare de pe firavele petale și fiecare apus în care păsări umblau rătăcite prin visuri, începeau pentru mine cu Frența. Templul adevărat al cuvintelor mele rostite sau nerostite încă se afla acolo. Fiecare dimineață îmi transforma lacrimile în mărgăritare și fiecare amurg îmi șoptea că m-am născut din zări crepusculare, ca o
Yon by Luminita Săndulache () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91711_a_92875]
-
vede-icoana mării Și pe față-i plâng gândiri. Blonda Lid-amor gândește. Marea vede chipu-i pal Și-n adîncu-i zugrăvește Prin ruini un ideal. Un pescar pe țărmuri trece Și din placa de argint Vede zâna tristă, rece Prin risipe rătăcind. Peste-un an în nopți de vară Vezi pe luciul vagabond, Cum pescaru-n luntre sboară Cu-al ruinei geniu blond. {EminescuOpIV 7} HORIA Să priveasc-Ardealul lunei i-e rușine Ca-a robit copiii-i pe sub mâni streine. Ci-ntr-un
Opere 04 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295583_a_296912]
-
castel isbind de nouri, Stă-n fereastra ca un arc, Într-a mărei lungi ecouri, Fața-n văl de gând și nouri - 15Al seraphilor monarc. Un monarc cu fața pală Și cu păr de-un aur blând, Iar în ochiu-i, rătăcind, Vezi lumina matinală - 20Stele-albastre strălucind. {EminescuOpIV 23} Cine-i îngerul pe maluri, Ce visează în castel, Când al mărei vis rebel Sfarmă lumile-i de valuri 25De pământul eternel? Cine-i palida minune, Ce privește parcă-n veci Printre stânci
Opere 04 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295583_a_296912]
-
strălucesc ca stelele focoase Ce-ntr-a junie-mi noapte lumina! Și te iubesc, și te sărut, te-ador Amorul meu, nespusul meu amor! O, nu-mi muri, o, nu-mi muri, iubită, C-atunci în veci prin noapte-aș rătăci - Mi-aș sfărma viața-n jalea cea cumplită Și de durere n-aș putea muri. Aș purta-n timp inima-ncremenită, Cu ochii stinși, și gura-ar amuți. Durerea ta m-ar face să trăiesc, Ca să trăiesc, ca să înnebunesc. {EminescuOpIV 70
Opere 04 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295583_a_296912]
-
-i albă-ntunecată-n laur! {EminescuOpIV 78} Odată-n viața-i muritorul vede În visul său un chip așa d-ales! Eu... fericit c-amantul blondei Lede, Nebun de-amor, eu o vedeam ades. Venea-n singurătatea mea pe îndelete, Rătăceam mîna-n păru-i blond și des, De pe-umeri haina-i luneca ușor - Vedeai rotundul braț pîn-subsuori. Părea c-așteaptă de a fi cuprinsă, De-a-și simți inima bătând cu dor, Ca buza ei de-a mea să fie-atinsă, Ca
Opere 04 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295583_a_296912]
-
mlădioasă, jună, Albă, ca neaua noaptea, păru-i de aur Lin împletind în crinii mînilor, Ivind prin haina albă membri-angelici, Abia călcând podul cel lung cu-a ei Picioare de omăt zâna Miradoniz. Ea-ajunge în grădina ei de codri Și rătăcește, -o umbră argintie Și luminoasă-n umbra lor cea neagră; Ici se pleacă spre a culege o floare, Spre-a arunca în fluviul bătrân, {EminescuOpIV 95} Colo aleargă dup-un flutur, Îl prinde - îi sărută ochii și-i dă drumul
Opere 04 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295583_a_296912]
-
-n aer de columne luminoase Și la mese-n veci întinse e culcat Sardanapal; Și sub degete măestre arfele cugetă mite, După plac și-mpart mesenii a cântării flori uimite, Vinuri dulci, mirositoare și femei cu chipul pal. Azi? Vei rătăci degeaba în câmpia nisipoasă: Numai aerul se-ncheagă în tablouri mincinoase, Numai munții, garzi de piatră stau și azi în a lor post; Ca o umbră Asiatul prin pustiu calu-și alungă, De-l întrebi: unde-i Ninive?, el ridică
Opere 04 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295583_a_296912]