7,369 matches
-
grabă (delivery gestures), precum indicarea direcției, a adresei, semnalarea împărtășirii unei păreri sau idei comune); b) gesturi ,,de citare" (citing gestures) pentru reglarea feed-back-ului la nivelul receptorului; c) gesturi de căutare (seeking gestures) a ajutorului, a relaționării; d) gesturi de reciprocitate (turn gestures), gesturi prin care se răspunde sau se solicită un răspuns 121. Stabilind tacit anumite reguli cu caracter de rutină, profesorul condiționează elevii să le respecte prin intermediul unor gesturi specifice. De exemplu, după ce a intrat în sala de clasă
by ALINA MĂRGĂRIŢOIU [Corola-publishinghouse/Science/949_a_2457]
-
trebuință apare, după Schutz, în perioada 3-7 ani și se continuă până la vârsta adultă, în interiorul atmosferei și activității școlare, profesionale, civice și la nivelul grupului, sub forma statutelor ierarhice. Trebuința de afecțiune se referă, îndeosebi, la relațiile diadice. Ea reclamă reciprocitate și se exprimă polar, fie prin aprobarea emoțională, fie prin gradul de respingere emoțională. Pentru fiecare din aceste trebuințe, Schutz distinge diferite niveluri de conduită interpersonală, exprimată în hiper sau în hipo, astfel: • excesele: sunt subiecți care suportă greu singurătatea
by Gabriel Albu [Corola-publishinghouse/Science/1037_a_2545]
-
acceptate sau reglementate prin consensul (explicit sau implicit) al indivizilor. Partenerii au sentimentul că evoluția și construcția relației depind foarte mult de ei, de deciziile, participarea, dăruirea și de contribuția fiecăruia. Resortul care o întreține și o alimentează este autodezvăluirea, reciprocitatea, încrederea. Relațile informale sunt în general mai apropiate, mai dinamice, chiar mai tensionate. Ele presupun un grad mai ridicat de intercunoaștere. Partenerii simt un grad mai mare de libertate și de deschidere (decât le cere sau le interzice relația formală
by Gabriel Albu [Corola-publishinghouse/Science/1037_a_2545]
-
lucru cu dedicație, din toată inima, deplin, de parcă ar face pentru ei înșiși, știind că, dacă vor fi la rândul lor la nevoie, vor primi ajutorul prietenului pe care și ei îl ajută. Cu toate că în relațiile de prietenie funcționează principiul reciprocității, prietenii nu țin cu stridență, "farmaceutic" echilibrul în problema schimbului de servicii prietenești. Una dintre părți poate veni mai mult sau vreme mai îndelungată în ajutorul celelalte, fără să aștepte o recompensă imediată sau pe (aceeași) măsură. Cu toate acestea
by Gabriel Albu [Corola-publishinghouse/Science/1037_a_2545]
-
la comportamentul de cooperare îi va pricinui pierderi semnificative, augmentând în același timp profitul oponentului" (p. 33). În atare condiții, jucătorul care a hotărât totuși să sufere pierderi temporare cu scopul de a-și determina partenerul să coopereze (potrivit normei reciprocității) a ales cum ar zice A. Rapaport "calea martirului". • Robert Knox și Ronald Douglas (1971, apud Boncu, 2006) au sugerat că în condiții de ambiguitate competiția este singurul răspuns adecvat. Până când jucătorii își dau seama că, optând pentru cooperare, celălalt
by Gabriel Albu [Corola-publishinghouse/Science/1037_a_2545]
-
-l dorim sau care credem că ne aparține de drept, nu ne putem proteja timpul și spațiul personale etc. De asemenea, furia noastră se declanșează atunci când un eveniment ne zdruncină sistemul de valori. Bunăoară, o valoare destul de des întâlnită este reciprocitatea: așteptăm, în principiu, de la ceilalți să se comporte față de noi precum ne comportăm noi față de ei46. O lipsă de reciprocitate ne enervează (cu ușurință); se poate întâmpla ca (într-o relație interpersonală) fiecare să aibă propria sa viziune despre reciprocitate
by Gabriel Albu [Corola-publishinghouse/Science/1037_a_2545]
-
asemenea, furia noastră se declanșează atunci când un eveniment ne zdruncină sistemul de valori. Bunăoară, o valoare destul de des întâlnită este reciprocitatea: așteptăm, în principiu, de la ceilalți să se comporte față de noi precum ne comportăm noi față de ei46. O lipsă de reciprocitate ne enervează (cu ușurință); se poate întâmpla ca (într-o relație interpersonală) fiecare să aibă propria sa viziune despre reciprocitate și să aibă, astfel, impresia că face (sau că dă) mai mult decât celălalt. Un alt eveniment invocat este și
by Gabriel Albu [Corola-publishinghouse/Science/1037_a_2545]
-
reciprocitatea: așteptăm, în principiu, de la ceilalți să se comporte față de noi precum ne comportăm noi față de ei46. O lipsă de reciprocitate ne enervează (cu ușurință); se poate întâmpla ca (într-o relație interpersonală) fiecare să aibă propria sa viziune despre reciprocitate și să aibă, astfel, impresia că face (sau că dă) mai mult decât celălalt. Un alt eveniment invocat este și mânia unei alte persoane. P. Ekman subliniază faptul că: "unul dintre cele mai periculoase aspecte ale mâniei este acela că
by Gabriel Albu [Corola-publishinghouse/Science/1037_a_2545]
-
13). Dacă însă concurența presupune încrederea în forțele proprii, manipularea relațiilor în direcția satisfacerii propriilor interese (individuale) și invidie, cooperarea implică încredere în celălalt, satisfacerea motivațiilor ambilor parteneri, bună-credință, fidelitate. Relațiile de cooperare depind în mare măsură de încrederea reciprocă. Reciprocitatea este cheia acestui tip de relații (sau ceea ce biologul nord-american Robert Trivers a numit altruismul reciproc). În actualele condiții, însă, nu este ușor să avem încredere unii în alții, mai ales atunci când ea încrederea tinde să fie folosită în interes
by Gabriel Albu [Corola-publishinghouse/Science/1037_a_2545]
-
interpreta (enervați) că știe ce face și puțin îi pasă (nivelul 3) sau, pur și simplu, vrea să ne umilească (nivelul 4). 46 În lucrarea sa The Rules of the Game, Carl Sagan face o interesantă ierarhizare a formelor de reciprocitate (Dawson, 2007): a. regula de aur: ce voim să ne facă nouă oamenii, să le facem și noi la fel (sau, altfel spus, să le facem noi celorlalți, ceea ce dorim să ne facă ei nouă); b. regula de argint: (reversul
by Gabriel Albu [Corola-publishinghouse/Science/1037_a_2545]
-
acces ale persoanelor autorizate pot fi retrase de responsabilul cu securitatea sistemului fără să-i anunțe în prealabil pe cei deposedați, bineînțeles, dacă există motive de bănuială asupra loialității. 6. Tratamentul loial în sens descendent și ascendent (pe bază de reciprocitate). Angajatorii trebuie să-și trateze angajații corect și onest ca să se aștepte să fie tratați în mod similar. În special, personalul din domeniul prelucrării automate a datelor, care este deosebit de inteligent, are nevoie de un astfel de tratament. 7. Vizite
[Corola-publishinghouse/Science/2140_a_3465]
-
utilizări, politețe sau mod de viață și care trebuie respectate dacă dorim o bună comunicare. Astfel, un conviv care rămâne tăcut la masă face asistența să se simtă prost (regula angajării), o mână întinsă solicită o altă mână întinsă (regula reciprocității), nu vorbim de funie în casa spânzuratului (regula de selectare a temelor), când dorim să trecem înaintea cuiva îi prezentăm, preventiv, scuzele noastre (ritual de compensare) etc." (Lohisse, 2002, p. 154). De asemenea, după cum am arătat supra, inclusiv între context
Comunicare: discurs, teatru. Delimitări teoretice şi deschideri aplicative by Angelica Hobjilă [Corola-publishinghouse/Science/921_a_2429]
-
lucrat realmente foarte bine! Extraordinară reacție! aplauze mimică aprobatoare intonație exclamativă ton încurajator simetrizarea/echilibrarea (pe orizontală) a comunicării prin centrarea pe: (a) acord/ feedback provocat; (b) teritoriul comun locutorului și interlocutorului; (c) coparticipare (efectivă sau exprimată doar verbal); (d) reciprocitate/ responsabilizare (implicită sau impusă) (a) Ți-a plăcut cum am prezentat? Nu-i așa că putem colabora în continuare? (b) Ce-ar fi să reluăm mâine discuția din acest punct? Cred că suntem cu toții de acord că... (c) Am lucrat și
Comunicare: discurs, teatru. Delimitări teoretice şi deschideri aplicative by Angelica Hobjilă [Corola-publishinghouse/Science/921_a_2429]
-
se centrează pe natura structurală a suportului social (familie, vecini, rude, organizații comunitare etc.) și determină măsurarea numărului de legături sociale ale unui individ, precum și diversitatea rețelelor sociale, în timp ce o abordare calitativă a suportului social reflectă semnificația și înțelegerea relațiilor, reciprocitatea suportului social sau diferitele funcții ale suportului (informațional, instrumental, emoțional). Ambele abordări de măsurare a suportului social au asociat calitatea și cantitatea suportului social cu efecte pozitive asupra sănătății. De exemplu, abordând o măsurare cantitativă, s-a constatat că mărimea
[Corola-publishinghouse/Science/2153_a_3478]
-
de un ansamblu individual și perfect inteligibil, experimentat de un individ în sfera conștiinței Eului său particular, constituie personalitatea. M. Scheler oferă o viziune mai largă afirmând că personalitatea este ființa umană, individuală și unică, dar concomitent în relație de reciprocitate cu ceilalți oameni și cu lumea. Pentru P. Sivadon, personalitatea este un sistem caracterizat prin „unitate, ansamblu și sinteză”, pe care îl definește astfel: „personalitatea este o structură, un ansamblu de interacțiuni între elementele diferențiate, ale căror raporturi reciproce realizează
[Corola-publishinghouse/Science/2268_a_3593]
-
acțiune reciprocă” sau de „răspuns”. Este, de fapt, vorba despre un cuplu, sau despre o „pereche compensată”, formată din două părți: acțiunea și reacțiunea. În cadrul acestui cuplu, cel de-al doilea termen îl redublează pe primul, desemnând în felul acesta reciprocitatea sau mișcarea inversă (J. Starobinski). Referindu-se la aceste situații, Buffon spunea că „acțiunea este cauza și reacțiunea este efectul”. Reacția este direct legată de dinamica proceselor vitale, atât a celor somatice, cât și a celor psihice, ea putând fi
[Corola-publishinghouse/Science/2268_a_3593]
-
un „accident” în interiorul normalității, al desfășurării cursului vieții individului, având prin aceasta și un aspect sau o dimensiune ontologică. Din acest motiv, o analiză antropologică a tulburărilor psihosomatice se impune. În sensul acesta, antropologia ne va furniza datele necesare înțelegerii reciprocității aspectelor psihice și somatice care sunt implicate în sfera patologiei psihosomatice. Dacă pentru medicină psihosomatica este un sector al patologiei generale, pentru antropologie ea revelează un „alt aspect” al persoanei umane - aspectul globalității acesteia (L. Van cler Horst, K. Jaspers
[Corola-publishinghouse/Science/2268_a_3593]
-
joacă jocul. Dacă jocul se joacă doar de câteva ori, dezertarea va domina. Totuși, dacă jocul se joacă în mod repetat, cooperarea poate să apară în mod rațional, cu condiția ca participanții să acorde importanță recompenselor viitoare și să practice reciprocitatea specifică. Acest fapt are loc pentru că repetarea jocului generează o umbră a viitorului (Keohane, 1984, pp. 65-85; Axelrod și Keohane, 1993). De asemenea, Keohane afirmă că regimurile internaționale pot avea un rol funcțional în facilitarea cooperării între egoiști raționali. Mai
by Ewan Harrison [Corola-publishinghouse/Science/1059_a_2567]
-
de prezența militară avansată a SUA, și i-ar permite acesteia să aibă un rol mai mare în modelarea relațiilor trilaterale (Sato, 1998, pp. 14-20). Principiul esențial este că, prin adoptarea unei reacții de învățare față de interdependență, China poate cere reciprocitatea într-un mod mai eficient, în privința clarificării politicilor de implicare ale Occidentului (Jisi, 1998, pp. 22-23). Totuși, numai o reacție implicând modificarea fundamentală a paradigmei centrale susținute de decidenții politici chinezi sau învățarea i-ar oferi un cadru cognitiv conform
by Ewan Harrison [Corola-publishinghouse/Science/1059_a_2567]
-
costisitoare sau incomode când se confruntă cu alte situații (Keohane, 2002). Astfel, poate să apară o "umbră a viitorului" în care hegemonul are stimulente pe termen lung pentru a-și controla comportamentul astfel încât poate apoi să încurajeze și să ceară reciprocitate de la alții în viitor. În linii mari, instituționalismul este mai optimist cu privire la posibilitățile unei ordini internaționale stabile, sistemul postbelic de instituții multilaterale fiind cheia menținerii stabilității. Lipsa unei tradiții a multilateralismului și structura slab dezvoltate a interdependenței internaționale din Asia
by Ewan Harrison [Corola-publishinghouse/Science/1059_a_2567]
-
Coase ...................................................... 48 4. Costuri tranzacționale ...................................................................... 52 5. Instituțiile economice ale capitalismului - piețe și organizații.................. 56 Construcția contractuală și instituțională a relațiilor sociale .... .............61 Incompletitudinea contractelor și complementaritate instituțională ........ 65 7.1 Diferențe instituționale Între piețe și organizații ...............................69 Negociere și reciprocitate: asigurare și Încredere ................................. 72 Analiza alternativelor de guvernare a cooperării sociale ...................... 76 IV. Cooperarea În cadrul organizației: relația agent - principal ................... 86 1. Agent și principal ....................................................................... 87 2. Problematica relației agent - principal ......................................... 89 3. Corporația modernă - „proprietate difuză” - o abordare economică .... 93
[Corola-publishinghouse/Science/2104_a_3429]
-
drepturi sociale anterior definite. Bunurile sunt doar forme ce deservesc drepturile, iar drepturile decurg din instituții. Tranzacția este un schimb de bunuri, servicii, fizice sau simbolice Într-un cadru reglementat, instituționalizat, În timp ce schimbul social poate să fie informal, bazat pe reciprocitate. Tranzacția este un schimb ce presupune un principiu al ordinii asumat social. „Unitatea ultimă de activitate (n.a. tranzacția) trebuie să conțină În sine trei principii ale conflictului, mutualității și ordinii.” Tranzacția, „o unitate de transfer legal de control”, are o
[Corola-publishinghouse/Science/2104_a_3429]
-
nu ar putea găsi o Întrebuințare alternativă a acestei investiții Într-un alt context social care să producă randamente similare. Costurile de tranzacționare sunt așadar costuri ale relaționării agenților raționali utilitariști În absența Încrederii și a Împărtășirii unor norme ale reciprocității Între parteneri. Tranzacția este un proces de schimb de resurse ce se Întinde pe o anumită perioadă de timp și ale cărei caracteristici variază temporal: anterior și posterior schimbului propriu-zis. În timpul schimbului, actori ce nu au o istorie comună a
[Corola-publishinghouse/Science/2104_a_3429]
-
Cele din urmă sunt aranjamentele contractuale pe termen lung În care se manifestă o dependență bilaterală non-trivială a actorilor și care nu pot fi asimilate integral nici piețelor, dar nici ierarhiilor (francize, strategii comune de vânzare, parteneriate, schimburi bazate pe reciprocitate etc.) Tranzacțiile variază În cadrul dimensiunilor menționate, În timp ce asumpțiile behavioriste sunt universale. Procesul de tranzacție contează, de asemenea, sub aspectul temporalității, datorită faptului că oportunitatea se poate exercita atât ex-ante (asimetria de informații), cât și ex-post (distribuția profiturilor nu reflectă investițiile
[Corola-publishinghouse/Science/2104_a_3429]
-
Procesul de tranzacție contează, de asemenea, sub aspectul temporalității, datorită faptului că oportunitatea se poate exercita atât ex-ante (asimetria de informații), cât și ex-post (distribuția profiturilor nu reflectă investițiile inițiale). Atunci când frecvența tranzacțiilor Între părți este scăzută (și, În consecință, reciprocitatea nu se poate manifesta), iar gradul de incertitudine este ridicat și când există condițiile de specificitate a investiției, date fiind asumpțiile cu privire la comportamentul uman, tranzacțiile sunt instituționalizate În cadrul organizației. În astfel de cazuri, integrarea ierarhică În organizații este alternativa de
[Corola-publishinghouse/Science/2104_a_3429]