7,041 matches
-
contra monarhiei. Amândoi ducii au fost executați în anul 1483.În acest context, Dom Isaac și alte persoane care slujiseră Casă de Bragança s-au găsit în mare primejdie, fiind învinuiți de trădarea regelui. De aceea Dom Isaac s-a refugiat atunci în Castilia, la Toledo, unul din orașele unde locuise familia sa în trecut. Apoi s-a mutat la Plasencia, iar după aceea, la Alcalá de Henares y Guadalajara,unde a intrat în serviciul cardinalului Pedro González de Mendoza, ca
Isaac Abrabanel () [Corola-website/Science/329093_a_330422]
-
umple cu apă și să-i facă asemenea lor - și copacii care vor să le transforme sângele în sevă, aducându-i la stadiul de om-arbore. Cei trei se străduiesc să scape și descoperă un adăpost subteran, în care s-au refugiat o femeie cu copilul său pe cale de a se transforma în copac, precum și doi militari. Evenimentele se precipită, fiecare începe să se preocupe doar de propria evadare din acel coșmar, în timp ce șefii armatei decid să distrugă tot ce e pe
Krucifix () [Corola-website/Science/329133_a_330462]
-
mulți aboliționiști religioși susțineau că sclavagismul este un păcat, alții au fost mai înclinați pe argumente non-religioase, morale și libertine. Negrii liberi din Nord au început în a ajuta sclavii fugari ca să scape de pe plantațiile din sud și să se refugieze spre nord prin intermediul unei rețele largi de case sigure din 1780. Această practică, cunoscut sub numele de Underground Railroad, a luat amploare reală în anii 1830 și, desi estimările variază foarte mult, sunt zvonuri că 40.000- 100.000 de
Extinderea și divizarea Statelor Unite ale Americii (1789–1860) () [Corola-website/Science/329129_a_330458]
-
pierdut viața adj. șef av. Aurel Călinescu și slt. medic Mihai Georgescu. După accidentul avionului Monospar nr. 1, în 1940 escadrila a fost dotată cu 10 avioane de tip RWD-13, dintre care trei avioane RWD-13S (avioane RWD-13 cu echipament sanitar), refugiate din Polonia în România în anul 1939, în urma invadării Poloniei. Aceste avioane puteau transporta, în afară de pilot, o targă și încă o persoană (rănit sau infirmier) pe un scaun, în spatele pilotului. Avioanele transportau și medici și medicamente. Avioanele puteau zbura cu
Escadrila Albă () [Corola-website/Science/329190_a_330519]
-
o viteză de 210 km/h, având o autonomie de 900 km. Aceste trei avioane au fost repartizate în ordine: Nadiei Russo (nr. 1), Marianei Drăgescu (nr. 2) și Virginiei Thomas (nr. 3). Din totalul de 28 de aparate RWD-13 refugiate au mai fost alocate câteva escadrilei, în mai multe etape. Escadrila dispunea și de un aparat Potez 65. Aviatoarea Victoria Pokol s-a înscris voluntară în escadrilă împreună cu avionul ei personal Bücker Bü 131 „Jungmann”. La început avioanele erau vopsite
Escadrila Albă () [Corola-website/Science/329190_a_330519]
-
în tandem, cu care a participat la campaniile de la Stalingrad (având baza la Stalino) și la cea din Crimeea (având baza la București). Nadia (Nadejda) Russo (n. 17 iunie 1901, Tver - d. 22 ianuarie 1988, București). În 1918 s-a refugiat în Basarabia, iar în 1935 a venit la București. A absolvit Școala de Pilotaj „Mircea Cantacuzino” din Băneasa în anul 1936, obținând brevetul de pilot nr. 118/1936, fiind a noua aviatoare brevetată. A activat în cadrul Escadrilei Albe până în anul
Escadrila Albă () [Corola-website/Science/329190_a_330519]
-
Witold Piekarski (), cunoscut românilor drept sau - eronat Witold Rolla Piekarski, a fost un emigrant de origine poloneză refugiat în Regatul României, care s-a remarcat în țara de adopție ca ilustrator de cărți și caricaturist, precum și ca pedagog. În epoca în care a trăit, "Enciclopedia Română" din 1904 l-a caracterizat ca fiind „cel mai de seamă caricaturist
Witold Rola Piekarski () [Corola-website/Science/329235_a_330564]
-
Casa de Trastámara a regelui francez a condus mulți nobili napolitani să ia partea invadatorilor, facilitând detronarea lui Ferdinand. Sprijinirea invaziei franceze de către proprii comandanți a făcut imposibilă apărarea Neapolelui, astfel Ferdinand nu a avut de ales decât să se refugieze cu familia sa pe insula Ischia, în timp ce orașul a fost devastat de revolte. Francezii au intrat în Napoli pe 22 februarie 1495, Carol stabilind reședința la Castelul Capuano, palatul vechi fortificat de regii normanzi. Deși mulți nobili napolitani erau susținători
Ferdinand al II-lea de Neapole () [Corola-website/Science/329285_a_330614]
-
fost fiul ducelui Conrad I de Zähringen cu Clementia de Luxemburg-Namur. După moartea lui Arnold de Selenhofen, cetățenii din Mainz l-au ales pe Rudolf ca arhiepiscop, însă orașul a fost pus sub interdict, iar aristocrația și clerul s-au refugiat la Frankfurt pe Main, unde l-au ales în schimb pe Christian de Buch. Niciunea dintre elecții nu a fost recunoscută de către împăratul Frederic I Barbarossa. La sinodul desfășurat la Lodi, ambii arhiepiscopi aleși au fost depuși, iar Rudolf a
Rudolf de Zähringen () [Corola-website/Science/328531_a_329860]
-
lor mici, nu se pot adapta ușor oricăror condiții. Nu suportă căldurile mari, și nu pot trăi decât în interior. Cu toate acestea la fel ca într-un apartament pot sta și într-o casă, cu condiția că se pot refugia în casă, peste noapte și oricând doresc. De asemenea, pot fi încăpățânați, iar dresajul lor poate fi dificil, însă se pot adapta exercițiilor zilnice de dresaj dacă sunt scurte și distractive. Sunt prietenoși și iubitori, și se pot adapta în
Shih Tzu () [Corola-website/Science/328547_a_329876]
-
externi. În mai 1933 a fost arestat de Gestapo și internat pentru opt luni în Lagărul de concentrare Heuberg, pentru participarea la plănuirea unei greve generale împotriva acaparării puterii de către național-socialiști. A fost exoflisit din justiție. În 1936 s-a refugiat în Danemarca. De acolo a fugit în Suedia, cu ajutorul localnicilor, când naziștii au început deportarea evreilor din Danemarca către lagărul Theresienstadt. În Suediat a înființat împreună cu Willy Brandt, viitorul cancelar social-democrat, revista Sozialistische Tribüne (). În 1949, s-a întors în
Fritz Bauer () [Corola-website/Science/328600_a_329929]
-
Teologie din același oraș (1936 -1940). Își susține teza de licență în teologie în 1939, cu mențiunea “Excepțional - cum laude”, nota 10. La 1 decembrie 1941 este hirotonit preot pe seama parohiei Șoldănești-Orhei (1941 - 1944), de unde, la sfârșitul anului 1944, se refugiază în Țară (România) din cauza ocupării Basarabiei de către sovietici și funcționează ca preot în parohiile Panagia - Dolj (1945 - 1947), Ideciul de Jos (1948 - 1952), Luierul - Mureș (1953 - 1971), Popa - Tatu din București (1972 - 1975), de unde se pensionează, pe caz de boală
Gheorghe Cunescu () [Corola-website/Science/328587_a_329916]
-
să semneze un tratat cu liderii ungurilor, Árpád și Kurszán și corăbiile bizantine au transferat războinicii maghiari în mai multe poziții de-a lungul cursului inferior al Dunării. Ungurii au atacat Bulgaria și l-au forat pe Simeon să se refugieze în Silistra, după care au jefuit Preslavul. O notă din De Administrando Imperio a împăratului Constantin al VII-lea amintește de fiul lui Arpad, Liountikas (Liüntika ori Lvente) , care ar fi fost comandantul armatelor maghiare. Odată cu atacul maghiarilor din nord
Cucerirea de către unguri a Bazinului Panonic () [Corola-website/Science/328578_a_329907]
-
În preajma anului 904, oastea lui Gelou a fost înfrântă lângă râul Almaș de o expediție a unui trib nomad maghiar condus de Tuhutum, unul dintre membrii consiliului celor 7 ("hetumoger"). Gelou a fost ucis în luptă în timp ce încerca să se refugieze în cetatea sa de pe Someș, aflată undeva în regiunea Clujului, fie în zona Gilăului de astăzi (care a păstrat numele lui Gelou). In urma luptelor s-a încheiat pacea de la Esculeu (astăzi comuna Așchileu în județul Cluj) prin care românii
Cucerirea de către unguri a Bazinului Panonic () [Corola-website/Science/328578_a_329907]
-
hazari pe la anul 850, au cotropit Levedia, i-au zdrobit pe maghiari care, în frunte cu liderul lor Levedi, ar fugit spre vest. Un grup de maghiari s-a desprins din mulțimea celor care căutau adăpost în apus, s-a refugiat peste Munții Caucaz, regine în care urmașii lor au locuit până în secolul al XIII-lea. Există cercetători care consideră însă că maghiarii s-ar fi mutat spre vest încă din secolul al VII-lea, când primul stat bulgar s-a
Preistoria maghiarilor () [Corola-website/Science/328643_a_329972]
-
Sepphoris s-a predat romanilor, Yosef ben Matityahu a încercat, potrivit propriei mărturii, să-și îndrepte trupele împotriva înaintării armatei romane, dar oștenii săi au luat-o la fugă și s-au risipit în toate direcțiile. Yosef însuși s-a refugiat atunci la Tiberias, apoi la începutul lui iunie 67, la Yodfat. Când Vespasian a aflat ca mulți dintre răsculați se concentrează la Yodfat și ca această cetate "e o puternică fortăreață a galileenilor", el a decis să-și îndrepte trupele
Yodfat (antic) () [Corola-website/Science/328675_a_330004]
-
mulți dintre locuitori. Legenda povestește că o mare parte din răsculați au preferat să se arunce de pe o stâncă de la capătul localității, decât să cadă în mâinile romanilor. Yosef, cu un mic număr de oameni, a fugit și s-a refugiat într-o peșteră. În ascunzișul lor, ei s-au grupat în perechi și și-au jurat să se sinucidă în colectiv, fiecare omorându-și perechea. Singur Yosef și-a convins tovarășul că e preferabil să nu renunțe la viață și
Yodfat (antic) () [Corola-website/Science/328675_a_330004]
-
toată populația fiind obligată să fie în casă înainte de ora 8 seara. Există un număr de 25 de dispăruți, drept pentru care armata continuă un timp să caute în pădure corpurile răniților grav despre care se știa că s-au refugiat, panicați, acolo, însă fără succes pâna în data de 9 august cel puțin, dată la care încă se mai fac arestări și trenurile cu trupe încă mai sosesc în regiune. Istoriografia din epoca comunistă a încercat să revendice pentru mișcarea
Greva de la Lupeni, 1929 () [Corola-website/Science/328703_a_330032]
-
să plece în curând pe front, la Odessa. Tradiția orală spune că Valeriu Pantazi ar fi fost botezat cum era obiceiul în armata română de un triumvirat de înalți ofițeri, coloneii Codreanu, Haină - Roșie și generalul Pantazi. Familia s-a refugiat din Focșani pe dealurile de la Faraoanele, unde bunicul dinspre mamă avea o mică moșie cu vie nobilă, pădure și terenuri de vânătoare. Acolo a crescut Valeriu Pantazi cu mama și fratele lui Nicolae până la întoarcerea tatălui din cel de al
Valeriu Pantazi () [Corola-website/Science/328707_a_330036]
-
întoarcerea tatălui din cel de al Doilea Război Mondial. Spre sfârșitul războiului, tatăl lui Valeriu s-a întors pe jos de la Odessa rătăcind mii de kilometrii, înfometat, rănit, dar plin de speranță. Epurat din armată, urmărit de sovietici, s-a refugiat în Școala de Șefi de Gară CFR, apoi și-a luat familia și cu serviciul s-a mutat din gară-n gară (Mărășești, Focșani, Nehoiu, Buzău, Râmnicu Sărat, Galați, Ulmeni), până la pensie. Tânărul Valeriu Pantazi a făcut școala „pe bucățele
Valeriu Pantazi () [Corola-website/Science/328707_a_330036]
-
în Coroana Castiliei a izbucnit un război civil, început de Henric de Trastamar, fiul bastard al lui Alfonso al XI-lea, care începând cu anul 1354 de mai multe ori a luptat împotriva fratele său vitreg, după care s-a refugiat în Franța. Regele Petru I nu era popular în rândul nobilimii castiliene și, pe lânga aceasta, s-a certat cu francezii, purtându-se crud cu soția sa Blanche de Bourbon, care era rudă cu Carol al V-lea al Franțe
Bătălia de la Nájera () [Corola-website/Science/328759_a_330088]
-
Luând exemplul domnitorilor, boierimea începe să ocupe sub diferite motive pământurile răzeșilor, generând revolte mai mici sau mai mari. Boierul Stroe Orheianu este un răzvrătit la adresa domniei, susținându-i pe Movileștii filopoloni împotriva lui Ștefan Tomșa al II-lea. Se refugiază în Polonia alături de Movilești și se întoarce în țară după căderea lui Tomșa; el îi acuză pe răzeșii șoimăreșteni de trădare la adresa noului domn și încearcă să le confiște pământurile, cu ajutorul mazurilor, ignorând zapisele străvechi și judecarea pricinii de către divanul
Neamul Șoimăreștilor (roman) () [Corola-website/Science/328742_a_330071]
-
lui Zăgan Pasă. De-a lungul mandatului său el a condus armate și l-a însoțit pe Mahomed al II-lea în propriile sale campanii militare. După cucerirea otomană a Tesaliei în 1394, conducătorii din familia Angeloi Philanthropenoi s-au refugiat. Nepoții fie ai lui Alexios, fie ai lui Manuel, au fost și fratele său Mihailo Anđelović. El ar putea fi fost înrudit și cu nobilii Alessio și Peter Spâni prin Alexios al III-lea Angelos, care a fost probabil strămoșul
Mahmud Pașa () [Corola-website/Science/328767_a_330096]
-
A fost cercetător principal la Institutul Unificat de Fizică Nucleară, Dubna, Rusia (URSS), 1970 - 1975. Om cu înaltă pregătire științifică și culturală, adept al valorilor umane de respect pentru adevăr, dreptate, libertate și democrație, a devenit anticomunist convins. S-a refugiat în 1975 împreună cu familia, soția Carmen (născută Grigorescu) și fiica Isabella în Germania. A lucrat împreună cu soția, doctor în Radiochimie la Institutul de Cercetări Nucleare din Karlsruhe, iar de aici a plecat în S.U.A., la Laboratorul Național Argonne, Chicago, Secția
Mircea N. Sabău () [Corola-website/Science/328784_a_330113]
-
precum și despre nașterea fiului lor, Constantine, cel destinat să devină împărat. Cartea a fost începută de Bradley și finalizată de Paxson după moartea sa. Cronologic, acțiunea acestei cărți este prima în cadrul seriei. "Străbunii Avalonului" (2004) povestește istoria unui grup de refugiați de pe continentul pierdut Atlantida care se stabilesc în Britania. Ei pun bazele regiunii care avea să fie cunoscută ulterior ca Glastonbury și Avalon. Acesta a fost primul volum al seriei scris în întregime de Paxson, dar apelează la elemente dintr-
Seria Avalon () [Corola-website/Science/328771_a_330100]