7,442 matches
-
n. 1896) și Clothilde (n. 1900). Schmettow și-a început cariera militară la 16 aprilie 1881 când a terminat școala de ofițeri. A fost repartizat cu gradul de sublocotenent la Regimentul 12 Lăncieri Gardă, Ulterior a servit ca adjutant al regimentului pentru ca în martie 1891 să fie numit adjutant al "Brigăzii 4 Cavalerie Gardă". După ce a fost avansat la gradul de căpitan von Schmettow a lucrat în Statul Major General. După terminarea stagiului la Statul Major general a fost comandant al
Eberhard von Schmettow () [Corola-website/Science/334235_a_335564]
-
29". În 1901 Schmettow a fost ofițer adjutant al șefului Statului Major General al Armatei, Alfred von Schlieffen. În anul 1902 a fost desemnat să servească ca ofițer aghiotant al Împăratului Wilhelm al II-lea. Între 1906-1911 fost comandant al "Regimentului 1 Cavalerie Ușoară „Marele Elector”" din Breslau. În februarie 1911 a fost numit comandant al "Brigăzii 5 Cavalerie" din Frankfurt pe Oder, iar din 1912 a fost comandant al Brigăzii de Husari din Danzig. La mobilizarea declanșată de izbucnirea Primului Război Mondial
Eberhard von Schmettow () [Corola-website/Science/334235_a_335564]
-
Diviziei 26 Infanterie, Diviziei 54 Rezervă și Corpului XXIV Rezervă. A îndeplinit funcția de comandant al Corpului XXIV Rezervă în campania acestuia din România, din anii 1916-1917. a fost fiul unei familii de funcționari din Stutgart. S-a înrolat în "Regimentul 119 Grenadieri „Regina Olga”" (Württemberg) la 4 aprilie 1872 în calitate de cadet. La 17 octombrie 1873 a fost avansat la gradul de sublocotenent. La 23 mai 1881 a fost transferat la "Regimentul 119 Grenadieri „Regele Carol”" ( Württemberg) odată cu înaintarea la gradul
Friedrich von Gerok () [Corola-website/Science/334241_a_335570]
-
familii de funcționari din Stutgart. S-a înrolat în "Regimentul 119 Grenadieri „Regina Olga”" (Württemberg) la 4 aprilie 1872 în calitate de cadet. La 17 octombrie 1873 a fost avansat la gradul de sublocotenent. La 23 mai 1881 a fost transferat la "Regimentul 119 Grenadieri „Regele Carol”" ( Württemberg) odată cu înaintarea la gradul de locotenent. Până la 29 septembrie 1885 a servit ca adjutant al regimentului iar ulterior adjutant al "Brigăzii 54 Infanterie" din Ulm iar pe 18 august 1888 este avansat căpitan și numit
Friedrich von Gerok () [Corola-website/Science/334241_a_335570]
-
La 17 octombrie 1873 a fost avansat la gradul de sublocotenent. La 23 mai 1881 a fost transferat la "Regimentul 119 Grenadieri „Regele Carol”" ( Württemberg) odată cu înaintarea la gradul de locotenent. Până la 29 septembrie 1885 a servit ca adjutant al regimentului iar ulterior adjutant al "Brigăzii 54 Infanterie" din Ulm iar pe 18 august 1888 este avansat căpitan și numit comandant de companie în "Regimentul 124 Infanterie „Regele Wilhelm I”" Între 28 decembrie 1893 și 23 februarie 1897, a fost adjutant
Friedrich von Gerok () [Corola-website/Science/334241_a_335570]
-
Württemberg) odată cu înaintarea la gradul de locotenent. Până la 29 septembrie 1885 a servit ca adjutant al regimentului iar ulterior adjutant al "Brigăzii 54 Infanterie" din Ulm iar pe 18 august 1888 este avansat căpitan și numit comandant de companie în "Regimentul 124 Infanterie „Regele Wilhelm I”" Între 28 decembrie 1893 și 23 februarie 1897, a fost adjutant al "Corpului XIII Regal Württemberg". Este avansat maior la 18 iunie 1895 și numit comandant al Batalionului 3 din "Regimentul 125 Infanterie „Împăratul Friedrich
Friedrich von Gerok () [Corola-website/Science/334241_a_335570]
-
comandant de companie în "Regimentul 124 Infanterie „Regele Wilhelm I”" Între 28 decembrie 1893 și 23 februarie 1897, a fost adjutant al "Corpului XIII Regal Württemberg". Este avansat maior la 18 iunie 1895 și numit comandant al Batalionului 3 din "Regimentul 125 Infanterie „Împăratul Friedrich, Regele Prusiei”". Odată cu avansarea la gradul de locotenent-colonel, a fost transferat, la 7 iulie 1907 în statul major al "Diviziei 16 Infanterie „Baron von Sparr”". La 1 aprilie 1903, a devenit membru al "Curții Militare Imperiale
Friedrich von Gerok () [Corola-website/Science/334241_a_335570]
-
La 1 aprilie 1903, a devenit membru al "Curții Militare Imperiale", cea mai înaltă instanță militară germană. La 19 iulie 1904 demisionează din calitatea de membru al curții de justiție și simultan cu avansarea la gradul de colonel, preia comanda "Regimentului 126 Infanterie „Marele Duce Friedrich de Baden”". La 18 august 1908 a fost înaintat la gradul de general-maior și numit la comanda Brigăzii 54 Infanterie din Ulm. Odată cu promovarea la gradul de general-locotenent la 21 aprilie 1911, a fost numit
Friedrich von Gerok () [Corola-website/Science/334241_a_335570]
-
1918 von Gerock a fost eliberat din funcție și guvernator de Ulm, funcție pe care o va îndeplini până la trecerea definitivă în rezervă, la 10 iunie 1918. Începând cu această dată a fost numit în poziția onorifică de cap al "Regimentului 123 Grenadieri „Regele Carol”" de către regele Wilhelm al II-lea de Württemberg. Pentru activitatea sa ca militar, Curt von Morgen a fost decorat cu o serie de ordine și medalii, germane și străine:
Friedrich von Gerok () [Corola-website/Science/334241_a_335570]
-
și 1918. După absolvirea școlii militare de ofițeri cu gradul de sublocotenent, a ocupat diferite poziții în cadrul unităților de infanterie sau în eșaloanele superioare ale armatei, cele mai importante fiind cele de comandant al Batalionului 4 Vânători sau comandant al Regimentului 37 Infanterie. În perioada Primului Război Mondial a îndeplinit funcția de comandant al Diviziei 7 Infanterie, în perioada 21 noiembrie/3 decembrie - 3/16 decembrie 1916, comandant al Diviziei 2 Vânători în perioada 1/13 ianuarie - 1/13 mai 1918 și comandant
Aristide Lecca () [Corola-website/Science/334302_a_335631]
-
său era Puxley dar a preferat numele Purley. Mama sa era Welsh, nascându-se într-un sătuc din Cwmfelinfach. David a mers la Colegiul Seafordand apoi la Dartington Hall în Devon. După ce a fost ofițer în Armata Britanică (a fost cu Regimentul de Parașutiști în Aden, Yemen) și apoi a concurat în curse cu o AC Cobra și o Chevron, Purley a concurat în Formula Trei având succes, incluzând trei victorii la Chimay între anii 1970 și 1972. În 1972 Purley a
David Purley () [Corola-website/Science/334328_a_335657]
-
ianuarie 1930) - după divorțul ei de generalul Iacob N. Lahovari - cu care a avut un fiu, Dumitru (Puiu) Warthiadi-Kretzulescu, moșier și inginer agronom. Tânărul Warthiadi a fost absolvent al Școlii de ofițeri din 1859-1864 (Promoția Unirii) și făcut sublocotenent în Regimentul 1 Artilerie. În acest regiment a devenit locotenent (1868) și căpitan (1871). În anul 1877 a fost trecut la rangul de maior și comandant de divizion în Regimentul 2 Artilerie. În această funcție a luptat în Războiul de Independență al
Panait Warthiadi () [Corola-website/Science/334342_a_335671]
-
de generalul Iacob N. Lahovari - cu care a avut un fiu, Dumitru (Puiu) Warthiadi-Kretzulescu, moșier și inginer agronom. Tânărul Warthiadi a fost absolvent al Școlii de ofițeri din 1859-1864 (Promoția Unirii) și făcut sublocotenent în Regimentul 1 Artilerie. În acest regiment a devenit locotenent (1868) și căpitan (1871). În anul 1877 a fost trecut la rangul de maior și comandant de divizion în Regimentul 2 Artilerie. În această funcție a luptat în Războiul de Independență al României, conducând divizionul său în
Panait Warthiadi () [Corola-website/Science/334342_a_335671]
-
al Școlii de ofițeri din 1859-1864 (Promoția Unirii) și făcut sublocotenent în Regimentul 1 Artilerie. În acest regiment a devenit locotenent (1868) și căpitan (1871). În anul 1877 a fost trecut la rangul de maior și comandant de divizion în Regimentul 2 Artilerie. În această funcție a luptat în Războiul de Independență al României, conducând divizionul său în luptele de la Plevna, Opanez, Vidin și Smârdan. A comandat bombardamentele de la Smârdan. La 30 august 1877, din divizionul său a căzut la datorie
Panait Warthiadi () [Corola-website/Science/334342_a_335671]
-
întreprinderii „Ernst Braun & Söhne” din Schöndorf (azi un cartier al orașului Vöcklabruck), pe 22 februarie 1885, locotenent-colonelul a comandat un mare număr de șei de cavalerie în numele Ministerului de Război al României. După terminarea funcției sale la Viena a comandat Regimentul 2 Artilerie. La 10 iulie 1888 a fost numit colonel precum comandant al artileriei Corpului 1 (1888-1891), apoi al corpului 2 Armată (1891-1896) și în sfârșit comandant al Școlii de Ofițeri de Artilerie și Geniu din capitală (1896-1897). Numit general
Panait Warthiadi () [Corola-website/Science/334342_a_335671]
-
corpul neînsuflețit al generalului a fost transportat la Cimitirul Bellu pe un tun tras de șase cai. În jurul sicriului și pe două platforme erau așezate mulțime de coroane din partea Regelui Carol I, fiului regal Ferdinand, Corpurilor 2 și 3 Armată, Regimentului 2 Artilerie, Școlilor militare, Revistei Artileriei, Revistei Armatei, camarazilor de arme, prietenilor și rudelor. Afetul mortuar a fost urmat de un foarte mare număr de generali și ofițeri superiori, rude și prieteni, trăsura Regelui Carol I (ca o distincție acordată
Panait Warthiadi () [Corola-website/Science/334342_a_335671]
-
Infanterie, Diviziei 3 Infanterie și Corpului XXXIX Rezervă, cu gradul de general de infanterie. A îndeplinit funcția de comandant al Corpului XXXIX Rezervă în campania acestuia din România, din anii 1916-1917. Staabs și-a început cariera militară ca sublocotenent la "Regimentul 62 Infanterie" (Prusia) la 14 aprilie 1877. De la 1 octombrie 1879 la 31 ianuarie 1884, a fost adjutant al unuia din batalioanele regimentului, fiind apoi mutat la Regimentul 59 Infanterie. Începând cu 1 octombrie 1885 Staabs a urmat timp de
Hermann von Staabs () [Corola-website/Science/334360_a_335689]
-
în campania acestuia din România, din anii 1916-1917. Staabs și-a început cariera militară ca sublocotenent la "Regimentul 62 Infanterie" (Prusia) la 14 aprilie 1877. De la 1 octombrie 1879 la 31 ianuarie 1884, a fost adjutant al unuia din batalioanele regimentului, fiind apoi mutat la Regimentul 59 Infanterie. Începând cu 1 octombrie 1885 Staabs a urmat timp de trei ani cursurile Academiei de Război. În cea mai mare parte a carierei sale a ocupat funcții în "Statul Major General", unde a
Hermann von Staabs () [Corola-website/Science/334360_a_335689]
-
din anii 1916-1917. Staabs și-a început cariera militară ca sublocotenent la "Regimentul 62 Infanterie" (Prusia) la 14 aprilie 1877. De la 1 octombrie 1879 la 31 ianuarie 1884, a fost adjutant al unuia din batalioanele regimentului, fiind apoi mutat la Regimentul 59 Infanterie. Începând cu 1 octombrie 1885 Staabs a urmat timp de trei ani cursurile Academiei de Război. În cea mai mare parte a carierei sale a ocupat funcții în "Statul Major General", unde a promovat până la funcția de șef
Hermann von Staabs () [Corola-website/Science/334360_a_335689]
-
În această fază, luptele s-au concentrat în zona orașului Schmidt, în care se afla o importantă cale de aprovizionare a trupelor din partea sudică a pădurii. Luptele au început pe 19 septembrie 1944 cu un atac de tatonare efectuat de Regimentul al 60-lea de infanterie SUA împotriva pozițiilor germane din Pădurea Hürtgen. Atacul american a fost rapid respins de germani. Americanii au avut mari probleme de deplasare pe drumurile înguste, cu bombardamentele inamice și focul de mitraliere al germanilor, care
Bătălia din Pădurea Hürtgen () [Corola-website/Science/334394_a_335723]
-
zonă a fost adusă Divizia a 28-a de infanterie americană, care trebuia să înlocuiască trupele epuizate și cu efectivele împuținate. Divizia a 28-a a primit întăriri - blindate, vehicule șenilate de transport și sprijin aerian sporit. Dintre cele trei regimente ale sale, unul a primit ca sarcină apărarea flancului nordic, altul atacarea localității Germeter, iar cel de-al treilea cucerirea orașului Schmidt, obiectivul principal al acțiunii. Regiunea era caracterizată de terenul foarte accidentat, cu un drum care se întindea de-
Bătălia din Pădurea Hürtgen () [Corola-website/Science/334394_a_335723]
-
În zona nu puteau fi folosite tancurile, în ciuda faptului că infanteriștii aveau mare nevoie de sprijinul blindatelor. Atacul Diviziai a 28-a a fost declanșat pe 2 noiembrie. Germanii se pregătiseră pentru apărare și erau gata să respingă asaltul inamic. Regimentul al 109-lea de infanterie americană a fost oprit în înaintare după ce a întâlnit un câmp de mine nesemnalizat pe hărți. Mai apoi, regimentul a devenit ținta atacurilor de artilerie și a contraatacurilor germane. După două zile de lupte, americanii
Bătălia din Pădurea Hürtgen () [Corola-website/Science/334394_a_335723]
-
declanșat pe 2 noiembrie. Germanii se pregătiseră pentru apărare și erau gata să respingă asaltul inamic. Regimentul al 109-lea de infanterie americană a fost oprit în înaintare după ce a întâlnit un câmp de mine nesemnalizat pe hărți. Mai apoi, regimentul a devenit ținta atacurilor de artilerie și a contraatacurilor germane. După două zile de lupte, americanii au reușit să înainteze doar o milă, iar regimentul american și-a oprit înaintarea datorită pierderilor foarte mari. Regimentul al 112-lea de infanterie
Bătălia din Pădurea Hürtgen () [Corola-website/Science/334394_a_335723]
-
oprit în înaintare după ce a întâlnit un câmp de mine nesemnalizat pe hărți. Mai apoi, regimentul a devenit ținta atacurilor de artilerie și a contraatacurilor germane. După două zile de lupte, americanii au reușit să înainteze doar o milă, iar regimentul american și-a oprit înaintarea datorită pierderilor foarte mari. Regimentul al 112-lea de infanterie americană a atacat Vossenack și înălțimile din apropiere, pe care le-a ocupat pe 2 noiembrie. Americanii au fost opriți în Valea Kall de puternica
Bătălia din Pădurea Hürtgen () [Corola-website/Science/334394_a_335723]
-
nesemnalizat pe hărți. Mai apoi, regimentul a devenit ținta atacurilor de artilerie și a contraatacurilor germane. După două zile de lupte, americanii au reușit să înainteze doar o milă, iar regimentul american și-a oprit înaintarea datorită pierderilor foarte mari. Regimentul al 112-lea de infanterie americană a atacat Vossenack și înălțimile din apropiere, pe care le-a ocupat pe 2 noiembrie. Americanii au fost opriți în Valea Kall de puternica defensivă germană favorizată de terenul accidentat. Regimentul al 110-lea
Bătălia din Pădurea Hürtgen () [Corola-website/Science/334394_a_335723]