6,863 matches
-
Alexandru cel Mare. Locurile pe unde a trecut ca medic, au intrat și ele în legendă ca Platanul din Cos, sub ale cărui imense ramuri se spune că a dat consultații. Vestitele sale principii medicale generale se fondează pe observația riguroasă, profesională. în timp ce medicii formați la școala din Cnidos erau preocupați de cazuri particulare, Hippocrat e ghidat de generalizări pentru a contura o medicină universală și eternă, în măsură să rezolve și cazurile particulare. Principiile hipocratismului sunt axate pe trei criterii
Istoria medicinei by Cristina Ionescu () [Corola-publishinghouse/Science/1246_a_2372]
-
perioada sa de apogeu. Maïmonide a scris în arabă 12 cărți de medicină și a fost tradus în ebraică de discipolul său Samuel Ib Tibbon. Pentru el cercetarea și observarea nu erau pe prim plan. în schimb tradiția religioasă era riguroasă și se considera, în general, suficientă pentru sănătatea omului care urmează prescripțiile de igienă. Așa este medicina iudaică în Evul Mediu neevidențiindu-se în mod expres, dar, prin medicii ei, prezentă peste tot. Maïmonide punea accent nu atât pe medicamente
Istoria medicinei by Cristina Ionescu () [Corola-publishinghouse/Science/1246_a_2372]
-
face observații asupra funcționalității mușchilor, studiază intoxicația cu hidrogen sulfurat, colica saturnină la pictori, tulburările la cei care lucrează cu antimoniu ca emulatorii, a medicilor care tratează lueticii cu mercur. După Paracelsus, Ramazzini este cel care încearcă o clasificare mai riguroasă a bolilor profesionale. Medicina modernă îi descoperă atributul profetic, de a fi atras atenția prin preocuparea sa susținută, asupra patologiei profesionale, în tratatul De morbis artificium (1700) ce cuprinde 53 de capitole, descrieri de boli specifice a vreo 50 de
Istoria medicinei by Cristina Ionescu () [Corola-publishinghouse/Science/1246_a_2372]
-
un loc în Forul Academiei Franceze de științe. În tratatele: Introduction à l’étude de la médecine expérimentale (1865) și Principes de médecine expérimentale (postum), savantul se întâlnește cu medicul și filosoful. Pozitivismul său este obiectivismul observației și experimentului, ale investigației riguroase. Sensibilitatea literară îi face stilul agreabil. Între curiozitățile sale mai greu de înțeles este opoziția sa față de Pasteur și dubitarea microbiologiei, existenței fermenților și germenilor ca ființe vii. Cl. Bernard a format discipoli de seamă și a colaborat cu mari
Istoria medicinei by Cristina Ionescu () [Corola-publishinghouse/Science/1246_a_2372]
-
specialități ca ginecologia, obstetrica, ortopedia, oto-rino- laringologia, stomatologia. Alături de acestea se dezvoltă chirurgia plastică, neurochirurgia, chirurgia infantilă, chirurgia glandulară și pulmonară. Constantin Angelescu (1869 - 1948), profesor de clinică chirurgicală la Facultatea de medicină din București, se remarcă prin aplicarea asepsiei riguroase în chirurgie și a utilizării metodelor de rehidratare a organismului. Ion Tănăsescu (1875 - 1954), titular timp de 3 decenii al catedrei de chirurgie din Iași, este promotor al concepției fiziologice în chirurgie și se afirmă ca desăvârșit operator și creator
Istoria medicinei by Cristina Ionescu () [Corola-publishinghouse/Science/1246_a_2372]
-
și luptă pentru protecția mamei și copilului. Este continuat de profesorii N. Zaharescu-Karaman, D. Săvulescu și mai târziu, de E. Aburel . Obstetrica a fost reprezentată apoi de Nicolae Zaharescu-Karaman, care au orientat domeniul spre făgașul chirurgiei, introducând măsuri de asepsie riguroasă, acordând o îngrijire deosebită nou născutului în primele zile de viață. N.Zaharescu-Karaman abordează și un domeniu de graniță, endocrinologia-obstetricală. La București, din școala lui N. Gheorghiu se afirmă profesorii Marius Georgescu, Dan Alexandrescu, Iosefina Protopopescu Pache. Ginecologia s-a
Istoria medicinei by Cristina Ionescu () [Corola-publishinghouse/Science/1246_a_2372]
-
a folosit cu mare talent observațional și descriptiv. Descoperirile pe care le-a făcut explică aprecierea de care s-a bucurat Leeuwenhoek, date fiind calitatea și întinderea observațiilor lui, excelenta lui tehnică și faptul că a urmat, intuitiv, metoda științifică riguroasă. În 1680, Leeuwenhoek a fost ales în unanimitate membru al Societății Regale din Londra, lucru care l-a bucurat nespus. Tot atunci, a devenit și membru al Academiei Franceze de Științe. Pe măsură ce devenea tot mai celebru, el era vizitat de
Începuturi... by Mihaela Bulai () [Corola-publishinghouse/Science/1204_a_2050]
-
preface îndrăgostite, dar să nu se îndrăgostească. Cum se recrutau gheișele? Se căutau copile de cinci-șapte ani, de regulă din familii modeste dispuse să-și ofere fetele pentru o viață respectabilă sigură, selecția făcându-se pe criterii estetice și psihologice riguroase. Odată selectate, fetele erau aduse în ceainării ochaya / okasan conduse de patroane ce se ocupau de educația fetelor. Învățau de timpuriu să meargă elegant, să salute, să vorbească, să-și poarte hainele, să întrețină o conversație. Toate gesturile: să deschidă
Curtezane şi pseudocurtezane: în mitologie, istorie, literatură by Elena Macavei [Corola-publishinghouse/Science/942_a_2450]
-
numai de-ar fi pentru ca să se facă văzuți de Spectatori părăsind această ușă în spatele căreia ar trebui să se retragă, pentru a veni să vorbească în mijlocul Scenei; însă este un obicei al Teatrului care trebuie suportat pentru a respecta această riguroasă unitate de loc cerută de marii Apărători ai Regulilor. Ea depășește puțin cadrul exact al verosimilului și chiar pe acela al bunului simț; însă este aproape imposibil să se procedeze altfel; iar spectatorii sunt atât de obișnuiți cu acest lucru
by MARIE-CLAUDE HUBERT [Corola-publishinghouse/Science/1110_a_2618]
-
și acela care imită, căci principalul efect al acestui lucru constă în a propune spiritului, pentru a-l curăți de pasiunile sale dereglate, obiectele ca fiind adevărate și prezente." 6. Estetica purității Separarea stabilită între comedie și tragedie este tot atât de riguroasă în epoca clasică ca în Antichitate. Influența lui Aristotel, redescoperirea, chiar de la începutul Renașterii, a tragediilor lui Seneca, introduc în Italia și în Franța separarea genurilor comic și tragic, necunoscută în rest. Comedia spaniolă, teatrul elisabetan suprapun procedeele de compoziție
by MARIE-CLAUDE HUBERT [Corola-publishinghouse/Science/1110_a_2618]
-
cu privire la reguli se manifestă și în interesul pe care-l poartă tragi-comediei. Introdusă în Spania și în Franța de către italieni, la sfârșitul secolului al XVI-lea, genul este la modă. Lipsit de regularitate prin natura lui, el scapă unei definiții riguroase. Este considerat când o tragedie care se termină cu bine, când o tragedie în care comicul se amestecă cu tragicul. Deși aceste două trăsături distinctive sunt foarte diferite, una caracterizând deznodământul, cealaltă tonalitățile, unii teoreticieni le confundă în cuvintele lor6
by MARIE-CLAUDE HUBERT [Corola-publishinghouse/Science/1110_a_2618]
-
elementele de decor informează sau descriu, lumina este dotată cu o minunată putere de sugestie și-i permite imaginației să se înflăcăreze. Ea este "muzica spațiului". "Pe cât este decorul (pictură și plantare) un lucru de mărginit, restrâns la niște convenții riguroase, pe atât este iluminatul de independent, maniabil în mod liber; se poate chiar afirma că prin iluminat totul este posibil în teatru, căci el sugerează cu siguranță, iar Sugestia este singura bază datorită căreia arta regiei scenice se poate lărgi
by MARIE-CLAUDE HUBERT [Corola-publishinghouse/Science/1110_a_2618]
-
măști, pe cea a "retrăirii", în care arta actorului se reînnoiește în permanență, pentru că el simte în forul său interior emoțiile, păstrând asupra lor totodată un control permanent. Această putere de stăpânire nu poate fi atinsă decât datorită unui antrenament riguros a două din instrumentele actorului, trupul și vocea. Pentru a putea afla forma fizică a personajului corespunzând imaginii interioare pe care și-o face despre el actorul, și pe care o va transmite, în corporalitatea sa, publicului, trebuie ca el
by MARIE-CLAUDE HUBERT [Corola-publishinghouse/Science/1110_a_2618]
-
un loc separat pentru spectacol (scena), fără efecte de lumină sau de sunete etc. El nu poate exista fără relația actor/spectator, fără comuniunea de percepție directă, "vie"". Este un vechi adevăr teoretic, bineînțeles, dar când este aplicat în mod riguros, subminează majoritatea ideilor noastre obișnuite despre teatru. El recuză noțiunea de teatru ca sinteză a unor discipline creatoare disparate literatură, sculptură, pictură, arhitectură, jocuri de lumină, interpretare (sub conducerea unui regizor)." Orice efect care nu ar fi produs chiar de
by MARIE-CLAUDE HUBERT [Corola-publishinghouse/Science/1110_a_2618]
-
În absența unei definiții”. Acest fapt este cu atât mai valabil În cadrul unei introduceri la o istorie a religiilor, operă fondată, prin natura sa, pe contribuția științifică a unor colaboratori care, deși obișnuiți cu exigența studierii tradițiilor religioase sub egida riguroasă a metodei istorico-critice, se apropie totuși de această metodă și o folosesc În cadrul unui amplu spectru de opțiuni personale, religioase și ideologice. Este cunoscut riscul pe care Îl implică acest pluralism În asemenea Întreprinderi, de altfel indispensabil ca antidot eficace
[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
-
metodă și o inspirație comune, subînțelese unor profiluri variate, ele nu pot fi evidențiate decât prin recurgerea la o tradiție a studiilor religioase, așa cum este cea, În buna tradiție italiană, hrănită de filologie și erudiție, capabilă totodată să transforme lectura riguroasă a documentelor În elaborate sinteze istorice atente la specificul datelor religioase. 5. IDENTITATE ȘI TRADIȚIETC "5. IDENTITATE ȘI TRADIȚIE" Fie că aparține unui trecut deja Îngropat, fie că, având rădăcinile Într-un pământ mai mult sau mai puțin Îndepărtat În
[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
-
apărute Într-un anumit context istorico-geografic, și-au extins, ca urmare a dinamicii lor interne, propria influență pe diferite continente. La fel, un criteriu cronologic se confruntă, printre altele, cu o dificultate analoagă, deși de semn contrar: o contextualizare istorică riguroasă și coerentă, dacă permite, de exemplu, plasarea pe terenul istorico-religios cel mai adecvat al unei religii Întemeiate, constrânge Însă la sacrificarea unității și continuității sale pe altarul periodizării cronologice. Cât despre criteriile istorico-religioase mai specifice, acestea comportă adesea riscul de
[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
-
o parte, dacă reacția erudită și specializată la generalizările fenomenologice și comparatiste periculoase, care au caracterizat mult timp acest domeniu de cercetare, este primită ca o Încercare salutară și de succes de a duce cercetarea istorico-religioasă pe terenul analizelor istorice riguroase, pe de altă parte, este de necontestat faptul că parcelarea excesivă a studiului istorico-religios și atenția obsesivă asupra unui prezent din ce În ce mai lipsit de rădăcini comportă riscul de a pierde din vedere nu doar profilul de ansamblu al tradițiilor religioase specifice
[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
-
A cultiva propriile idei În interiorul unei diviziuni a muncii, potrivit căreia Înțelegerea noastră complexă a lucrurilor ar crește În virtutea unei acumulări progresive de date, este un lux, o iluzie de neconceput. Orice istorie a religiilor, dezvoltată din interior, oricât de riguroasă și completă ar fi, are astăzi nevoie să fie integrată unui punct de vedere extern, care să ajute la o mai bună Înțelegere a trăsăturilor sale distinctive, a profilului său particular și, prin aceasta, la originalitatea ei În confruntarea cu
[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
-
său particular și, prin aceasta, la originalitatea ei În confruntarea cu alte tradiții religioase. Această problemă a condiționat În profunzime planul lucrării. Aflați În fața unei duble exigențe - pe de o parte, de a contextualiza prezentarea diferitelor religii Într-un mod riguros din punct de vedere cronologic, iar pe de altă parte, sacrificând parțial criteriul enunțat mai sus, de a privilegia o prezentare a Întregului care, mai ales În cazul religiilor istorice cu o existență Îndelungată, salvează elementele de continuitate și permanență
[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
-
cu o existență Îndelungată, salvează elementele de continuitate și permanență -, ne-am decis pentru privilegierea acestui al doilea criteriu. Și aceasta convinși fiind că, În situația actuală a studiilor istorico-religioase, este mai oportun să tindem, desigur În baza unei tratări riguroase, spre depășirea barierelor impuse de specializări, oferind În consecință, acolo unde s-a dovedit posibil, imagini ale Întregului pentru diferite tradiții religioase. Punerea problemei de fond În acest mod stă la baza unor alegeri care nu pot fi justificate În
[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
-
naștere și erau egali Între ei. Acest mod de a gândi și de a reprezenta universul uman se proiectează ca Într-o oglindă În lumea zeilor și a eroilor, obligată să sufere o deviere În sens civic și politic. Regimul riguros endogamic al panteonului, care fusese expresia extremă a calității etnice a religiei grecești, și rolul central Îndeplinit de familie În tradiția mitică traduc acum complexul Închis al cetății. Zeii, personali și puternic antropomorfizați, fuseseră și mai erau Încă o modalitate
[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
-
cărora știm că, din evidente motive cu caracter politic, Roma exercita un control prin colegiul sacerdotal al celor X viri (apoi XV viri) sacris faciundis, căruia Îi revenea prin lege supravegherea cultelor străine. Aceste cărți, nu Întotdeauna organizate pe criterii riguroase, puteau oferi cataloage tipologice sau calendaristice de semne (ostentaria), manuale cuprinzând ritualuri și calendare de natură publică și privată (libri rituales), prescripții ceremoniale pentru morți și pentru „dincolo” (libri Acherontici), tratate despre arta auspiciului (libri haruspicini) și despre cea fulguratorie
[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
-
templu transmite o istorie particulară a propriei Întemeieri, o etiologie cultuală proprie, istorisiri despre anumite imagini cultuale și daruri votive. Filozofii criticau cultele convenționale luând drept măsură propriile idei despre divinitate, „purificate” prin metafizică, prin interiorizare sau printr-o morală riguroasă. Dar filozofia era o ocupație personală și privată; filozofii nu se aflau În serviciul vreunui templu sau al vreunui sacerdoțiu. În sfera privată rămân și lucrările pe care Învățații, iubitorii de antichități, cercetătorii limbilor, călătorii și geografii le-au realizat
[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
-
probabil, T¿raxe "Tu>ra". Șase dintre aceste nume sunt formate cu nume de animale: vacă (gava), În Hv½gva, cămila (uștra), În Ferașaoștra și Zarathuștraxe "Zarathuștra", cal (aspa), În D¶j³m³spa, Vșștaspa, Ha¶åataspa. Asemenea nume proprii, obiect al unor riguroase studii recente (Mayrhofer, 1977; Kellens-Pirart, 1988, pp. 67 sqq.), nu sunt Întotdeauna concordante și satisfăcătoare și nu par să se potrivească În vreun fel unor persoane care simbolizează o realitate rituală, așa cum s-a presupus (M. Molé, 1965, pp. 94
[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]