7,490 matches
-
întîmplarea lui S. o „morală”, aceasta nu poate fi decît următoarea: un autor trebuie să fie pregătit pentru orice surprize din partea criticilor, că socotelile cu ei nu sînt niciodată încheiate. Iată, vine cine (și cînd) nu te aștepți și-ți risipește confortul! Nu e prima dată cînd felul lui de a se comporta îmi amintește de vorba lui Noica: „Să te ferești de extremismul omului călduț!” Acum, pune o neobișnuită asiduitate în denigrarea „Mistrețului”, cu care pînă de curînd era la
Provinciale by Constantin Călin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/853_a_1751]
-
științe sociale a Institutului de Medicină și Farmacie Iași a participat în calitatea de premiat al publicației băcăuane”. Dificultatea ar constitui-o - deduc - cuvîntul antamat, pe care d-sa crede că l-am folosit în mod impropriu. Pentru a-i risipi această părere, îl rog să revadă nu „toate”, ci barem o parte din lucrările care l înregistrează: Petit Larousse illustré (1977, p. 378), Le Petit Robert (1976, p. 584), Lexis (1979, p. 644), Dicționarul francez român (1967, p. 277), Dicționarul
Provinciale by Constantin Călin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/853_a_1751]
-
persistentă e amintirea anumitor vise! Deși au trecut destule zile de la visul cu călugărașul care mi-a spus „Ai să mori!” și căruia i-am răspuns „știu că da, dar nu acum!”, încă mă preocupă. M-am rugat să se risipească: nu s-a întîmplat așa. „E doar un vis”, îmi repet. „De cîte ori n-ai visat și bune, și rele, fără ca lucrurile visate să se întîmple!” „Visul e ceva obscur, n-are rost să intri în hățișurile lui”. Să
Provinciale by Constantin Călin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/853_a_1751]
-
că nu vă pot da mai multe răspunsuri concrete la rândurile dvs. dar vă stau la dispoziție ori de câte ori aveți nevoie și Îmi stă În putere să vă răspund. Așa cum spuneți și dvs. poeta merită toate eforturile pentru strângerea operei ei, risipită de vremuri și destin. Cu toată considerația, (Dr.) Florin Mihăescu 60 2 București, 25 Nov. 1971 Mult stimate domnule Dimitriu, Scrisoarea dvs. mi-a sosit chiar În ziua În care obținusem - prin cunoștința comună - referința de la d-l Romulus Vulpescu
CORESPONDENŢĂ FĂLTICENEANĂ VOL.II by EUGEN DIMITRIU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/700_a_1277]
-
Sector?). D-na Maria-Luiza Ungureanu e legată sufletește de Flt., mai ales prin ultima-i lucrare Gorovei. N-am știut că s-au adunat circa 400 de titluri din lucrările mele. Nici eu n-aș ști cât am scris și risipit prin diverse publicații. Dacă Fondul documentar are 4000 de numere, ar urma că 10% să-l fi procurat eu. Ceva confidențial: dacă-l vedeți pe colegul Nichita Însărcinat cu alcătuirea Monografiei liceului No. 2, vă rog să-i spuneți tot
CORESPONDENŢĂ FĂLTICENEANĂ VOL.II by EUGEN DIMITRIU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/700_a_1277]
-
1975) și am susținut În aceeași sesiune examenul de atestare. Deși iscălește Agurița, pe plicul de la Iași figura Paraschiva Vicoveanu. Azi În S.U.A. 1056 Mai apoi Îndrăznim Încă o rugăminte, vorba ceea... „dacă dai nas lui Ivan...!”. Căutăm și imagini-document risipite prin reviste, mai mari sau mai mici, prin publicații apărute cine știe unde, dar cu ceva ce ne-ar putea interesa. Aceasta numai În cazul În care ți-e la Îndemână și crezi că noi nam dat de ea. Stimate d-le
CORESPONDENŢĂ FĂLTICENEANĂ VOL.II by EUGEN DIMITRIU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/700_a_1277]
-
brațele deschise, a știut să trăiască și să moară cu demnitatea cerută de înalta treaptă la care a fost ridicat. Dacă patriarhul de astăzi al României nu mai simte apăsarea afuriseniei sale, precum și a altor ctitori a căror strădanie se risipește acum peste noapte, dacă nici măcar patriarhul Iustin nu se cutremură la auzul blestemelor mitropoliților și patriarhilor dinaintea sa, atunci soarta lăcașurilor de închinăciune din țara noastră este pecetluită. Un grup de femei, [aprilie-mai] 1984, difuzată la 27 mai 1984 Doamnă
Ultimul deceniu comunist: scrisori către Radio Europa Liberă by Gabriel Andreescu, Mihnea Berindei (eds) () [Corola-publishinghouse/Memoirs/619_a_1376]
-
Otto Gagel, prețios monument de arhitectură industrială. Strada 13 Septembrie, cu Muzeul Militar Central, al cărui patrimoniu, ce se ridică la aproape o jumătate de milion de obiecte, a fost evacuat în grabă, în condiții precare, și riscă să se risipească. Strada Sfinții Apostoli, cu case și prăvălii din a doua jumătate a secolului trecut. Strada Antim, cu clădirea primei școli elementare din București, încadrată de numeroase exemplare de arhitectură de stil neoromânesc. Strada Logofăt Nestor, cu o casă boierească din
Ultimul deceniu comunist: scrisori către Radio Europa Liberă by Gabriel Andreescu, Mihnea Berindei (eds) () [Corola-publishinghouse/Memoirs/619_a_1376]
-
pentru care mai puțin ca oricine era făcut, pătrunde cu sfârșitul său În suflete, pătrunde și se stabilizează, cu irevocabilul unei sumbre victorii”, scria prietenul său și al nostru, În acele sumbre zile. * Curând, am Început, Într-adevăr, să ne risipim câte unul, Într-o altfel de Lume de Apoi și de Dincolo decât cea În care Sorin se refugiase. Dintre toți, eu aveam să ajung, fără să-mi pot depăși stupoarea, tocmai În America din care el se Întorsese extaziat
Plicuri și portrete by Norman Manea () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2122_a_3447]
-
el, de la Dunăre la Iordan, nemaiavând timp, el Însuși, ulterior, presupun, decât s-o contemple, Înțelege mai bine și ceea ce se afla În versurile sale de demult și de acum și ce nu a mai ajuns În pagina de carte, risipit În cenușa zilelor prea repezi. L-am revăzut, uneori, prea rar, pe noul țărm. Am regăsit de fiecare dată amândoi calendarul afecțiunii de demult și pentru totdeauna, neschimbat de prea multele schimbări care ne-au tot răvășit. Poate că și
Plicuri și portrete by Norman Manea () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2122_a_3447]
-
diplomații de pacificare cu care opera Între cele două fronturi, dar și În interiorul fiecăruia, ținând cont de inerentele deosebiri de temperament și interese, de vanitățile, frustrările, preconcepțiile fiecăruia. I-am admirat, de asemeni, nu doar implicarea În dramele unor prieteni risipiți prin lume, ci mai ales cumpănirea, echilibrul dintre afecțiune și detașare. Rămânea el Însuși, oricât consum afectiv presupunea Împrejurarea. Un soi de „insensibilizare” a sensibilității? Portretul tatălui fierar ar putea oferi sugestii. „Evita scene sentimentale, nu a plâns niciodată la
Plicuri și portrete by Norman Manea () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2122_a_3447]
-
ce va trebui s-o suporte, ca pe un fel de involuntară „provocare” a primordialului, viața izbucnind din statica minerală, desprinzându-se din adâncurile tenebroase, explodând despotic la „chemarea” nerostită, Încifrată a predestinatului captiv. Asumarea existenței Înseamnă asumarea unui sens: risipit, de obicei, absent, obturat; căutat, totuși; ignorat, adesea; apăsător și poate strivitor, până la urmă. Dragostea Însăși Încearcă să descopere și să introducă În pâcla browniană a consumului de timp și În centrifuga deplasărilor imprevizibil intersectate prin care se perindă pățaniile
Plicuri și portrete by Norman Manea () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2122_a_3447]
-
de uitare, imposibilitatea ei. * După câteva săptămâni de izolare, am căutat oamenii. Berlinul s-a Însuflețit, treptat, dezvăluindu-și ritmul, diversitatea. Incitat de contrastele orașului; nu doar de populația sa eterogenă sau de scindarea sa politică și administrativă. Patriarhalitatea cartierelor, risipite confortabil Între păduri și lacuri, enclave pastorale, cărora bunăstarea le conferă aspectul de soliditate impunătoare și Înlesnirile civilizației. În contrast, pulsația boemă din centrul orașului alert. Pe berlinezi i-am Îndrăgit, Însă, global, În seara când i-am urmărit la
Plicuri și portrete by Norman Manea () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2122_a_3447]
-
nu mai dorea acum decât să-și cedeze corpul iubitului ei, dar profunda nesiguranță spirituală care o făcea să tremure Îi transformă impulsul În dorință față de străinul care se găsea aici cu ea”. Nu, „nesfârșita nostalgie a iubirii” nu se risipește. „Sentimentul care o lega de soțul ei era ca un glob de lumină caldă În care putea să se strecoare cu ușurință Înapoi.” Totuși, din nou... „respinse ideea”. Nu este decât agresiunea hazardului, nu-i așa?, persistă să-și spună
Plicuri și portrete by Norman Manea () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2122_a_3447]
-
chiar locul său de adio, după mai bine de 20 de ani de la scurtul popas din 1979, o festivă revanșă asupra timpului. Nu vroiam să renunț la armonia și pacea privilegiatului pelerinaj, conștient că nu erau decât momentane, se vor risipi curând În carnavalescul tipic oricărei festivități și, În golul care Îl aspiră, cu aviditate, pe laureat, imediat după. Mama mea ar fi sintetizat Întâmplarea prin vechea zicală evreiască „oz me leibt, derleibtmen” - ceea ce Înseamnă, Într-o traducere a intraductibilului, că
Plicuri și portrete by Norman Manea () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2122_a_3447]
-
ce măcinau la nesfârșit pasta colorată a cuvintelor! Surzi la tunetele de mânie ale profetului, negustorii În caftanele lor de mătase, strânși În grupuri mici, se așezaseră pe vine În jurul munților de postavuri, comentând printre râsete calitățile mărfurilor. Bursa neagră risipea cu limbile ei repezi substanța nobilă a peisajului, o toca cu melița limbuției și aproape că o Înghițea.” Nu Întâmplător, adversarul temut al Profetului Clovn este tocmai Adela, Însărcinată cu ordinea domestică. „Măturatul camerei era pentru el o importantă ceremonie
Plicuri și portrete by Norman Manea () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2122_a_3447]
-
Așa fusese exilul intern, Înstrăinarea solitarului În gregara mascaradă totalitară. Dar exilul propriu-zis? Pe scena nouă, nou-venitul fusese distribuit Într-un rol nemaiîncercat. Profesor!... Într-o lume străină și limbă străină, În fața unei audiențe străine. Idilica enclavă academică nu putea risipi incertitudinile; le umilea doar, zilnic, prin pacea majestuoasă a pădurii și a cerului perfect. Lunile ospitaliere ale verii apropiau, cu fiecare amurg, Debutul, Întâlnirea cu publicul de la toamnă. Îndoielile nu erau puține. Rătăcitul se Întreba cum ar putea evita să
Plicuri și portrete by Norman Manea () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2122_a_3447]
-
cu Ravelstein sau Rosamunda despre Radu Grielescu, Chick oscilează Între autojustificare și autoincriminare. „Ravelstein vroia să știe cu exactitate care era poziția lui Grielescu și i-am explicat că la cină acesta vorbea despre istoria veche, Își umplea pipa și risipea multe chibrituri”, Îi spune Chick soției. „Umpli pipa, nu cumva să tremuri, apoi degetele cu chibritul tremură Încă mai mult. Când pipa nu stătea umplută, n-avea putere În deget să preseze tutunul rebel. Cum putea astfel de persoană să
Plicuri și portrete by Norman Manea () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2122_a_3447]
-
vreme că răul persistă, pentru că nu dispăruse, și revine. Mă auzeam pe mine Însumi și când mi-a spus că a ezitat să părăsească Ungaria din cauza limbii și am tresărit când, parcă pentru a-mi calma amintirile și a-mi risipi Îndoielile, a mărturisit, spre uluirea mea, că tocmai acum, la bătrânețe, s-ar putea s-o facă, Într-atât situația i se părea insuportabilă. Să părăsească, adică, locul În care și-a petrecut Întreaga viață și și-a scris cărțile
Plicuri și portrete by Norman Manea () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2122_a_3447]
-
locvace, cu acea fermecătoare gentilețe latină a dialogului care stimulează afectele și afinitățile. Acesta fusese, de fapt, și scopul neobișnuitului curs care aducea de peste mări un autor reputat, chiar dacă cvasinecunoscut studenților americani: șansa unui contact direct cu cei care persistă, risipiți În toate colțurile furnicarului planetar, În iscodirea altor miracole decât ni le oferă, din abundență, epoca „informației” și a teletrivializatorului. Contextul și conjunctura creației deveniseră, și ele, veridice, imediate. Discuția despre Pereira s-a dovedit, În acest sens, cu deosebire
Plicuri și portrete by Norman Manea () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2122_a_3447]
-
și, cu adevărat, populare. Acel proces „mimetic și integrator” pe care profesorul de artă Lake, de la Saint Bard School din romanul lui Nabokov Pnin Îl va numi „naturalizarea necesară a lucrurilor făcute de om”. Am găsit, Între atâtea captivante „nimicuri”, risipite În dosarele lui Saul, o bancnotă de un dolar cu care Încercase destoinicia Poștei Americane. Aplicase o bandă de hârtie cu adresa sa și cu un timbru direct pe bancnotă, aruncase mesajul, așa, fără plic, În cutia poștală și așteptase
Plicuri și portrete by Norman Manea () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2122_a_3447]
-
ochii istoria! Nu-i venea să creadă că-n geamătul nostru scrâșneau Cloșca și Horia, Că-n sufletul nostru de nădejde orfan, Atârnau nojițele de la opincile lui Badea Crișan. Ah! Amintirea asta ca pe roată mă frânge: Pe jos erau risipiți creițarii de sânge Plata atâtor și-atâtor păcate... atât de cumplite au fost suferințele atât de satanică a fost urgia, Că mulți din noi în noaptea aceea, și-au pierdut Mințile, iar alții și-au pierdut veșnicia. Din cei ce
Un dac cult : Gheorghe Petraşcu by Gheorghe Jijie () [Corola-publishinghouse/Memoirs/832_a_1714]
-
vor mai fi, prin contribuția lui adusă la istoria neamului său sau prin semințele-frânturi din gândirea sa scrisă sau vorbită, ce răsar sau se dezvoltă în cugetele celor mai tineri. Nicolae Petrașcu a lăsat, cu toată viața lui zbuciumată și risipită în atâtea lupte, urme de neșters în inima celor ce l-au cunoscut și l-au urmat. Era un om înzestrat cu atâta putere de dragoste, că în preajma lui se topea orice ură, orice invidie. Te cunoștea, te detecta cu
Un dac cult : Gheorghe Petraşcu by Gheorghe Jijie () [Corola-publishinghouse/Memoirs/832_a_1714]
-
s’au primit efectele civile, necesare pentru campania de lucru de iarnă. 5) - Unele detașamente posedă cantine îndestulate fapt care face ca evreii să nu mai consume hrana ce li se dă la cazan; în loc s’o mănânce, o aruncă, risipind astfel alimentele. 6) - S’a constatat că nu s’a depus nicio grije pentru asigurarea circulației pe timp rău. Drumurile din zona detașamentelor, acelea care conduc la șantierele de lucru sunt impracticabile, îngreuind împrospătările și transporturile. Pentru înlăturarea acestei stări
Munca obligatorie a evreilor din România (1940‑1944). Documente by Ana Bărbulescu, Alexandru Florian (ed.); Alexandru Climescu, Laura Degeratu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/800_a_1752]
-
în aceeași direcție, încremenite. Au ascultat și n-au clipit până nu s-a stins, în lumina amurgului, ultimul ecou al goarnei. Apoi, deodată, au pornit în aceeași direcție de parcă le-ar fi făcut cineva un semn. Vraja s-a risipit și străzile răsunau de copite. Îmi imaginam șuvoaie de spumă ce răzbăteau la suprafață din rărunchii pământului, inundând aleile, invadând gardurile și înecând chiar turnul cu ceas. Dar nu a fost decât o iluzie a crepusculului. Când am deschis ochii
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2038_a_3363]