7,237 matches
-
cu fața la perete și când, după un timp, am privit-o iarăși, tocmai trăgea pe ea, peste un neglijeu bleu, o cămașă albă de noapte cu bretele croșetate. Apoi și-a scos de pe umeri bretelele subțiri ale neglijeului și s-a scuturat de câteva ori, până ce neglijeul a căzut pe jos. A pășit peste el ca și cum ar fi pășit peste o băltoacă, l-a ridicat de jos și s-a urcat cu el în cușeta de sus. În timpul cât se dezbrăcase, își
Regele se-nclină și ucide by Herta Muller () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2149_a_3474]
-
la câteva săptămâni după visul cu răzorul de pietriș alb. Dar mai înainte, chiar în dimineața de după ce visasem, mai fusese ceva: mă spălasem, mă îmbrăcasem, îmi pusesem pantofii. și dintr-o dată am simțit în pantoful stâng o pietricică. Am scuturat-o din pantof: era neagră. Mi-a fulgerat prin minte: noaptea, pietricica fusese albă pentru că una neagră nici n-ai cum s-o vezi în beznă. Iar noaptea, stânga devine dreapta - inversarea imaginii în oglindă. Din acest cotidian s-a
Regele se-nclină și ucide by Herta Muller () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2149_a_3474]
-
din arătură două cotoare ticsite de pământ, atât de grele, încât eram aplecat în față mult, cocârjat, în semn de totală supunere, ca în fața unui zeu nemilos de hotărârea căruia depindea, la cel mai mic semn -, viața ori moartea mea. Scuturam și băteam cu nădejde un ciocălău de celălalt până se mai ușurau de pământ, ceea ce-mi permitea să-mi revin din poziția aia gheboșată, incomodă și obositoare, luând, în sfârșit, poziția strămoșilor noștri după coborârea din pom. Arătura era
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1573_a_2871]
-
nu prea flatant și greu de tradus în limba română, de gens de hache. (oameni din topor, dar și oameni de topor, adică pădurari). 27 decembrie 2004 Mă întorc seara târziu de la bibilotecă. Ninsoare deasă, saci de zăpadă ce se scutură din ceruri, o ninsoare "caldă", dacă o pot numi astfel. În lumina galbenă a becurilor cu sodiu de la iluminatul stradal, totul strălucește. Solul, alb și strălucitor. Ninsoare, albă și strălucitoare. Copacii, mai înalți și mai strălucitori ca niciodată. Lumina părea
Fals jurnal de căpşunar by Mirel Bănică [Corola-publishinghouse/Memoirs/1440_a_2682]
-
și unul galben, cu o blondă diafană. Îl preferam pe cel roșu. Căzusem în plasa publicității, fără să fi consumat măcar un strop de parfum. Mă drogam cu imaginea femeii rebele, aspirând urma de parfum subversiv din tubul gol. Îl scuturam - pentru a câta oară? - implorând un miracol. Primul impuls nu era revolta împotriva vidului olfactiv. Nu știam pe atunci că drepturile omului includeau printre altele și liberul acces al femeii la industria cosmetică. În loc de ranchiună, simțeam un soi de curiozitate
Tovarășe de drum. Experiența feminină în comunism by Radu Pavel Gheo, Dan Lungu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2262_a_3587]
-
simt ușoară. Mă întorc acasă prin spatele blocurilor, furișându-mă ca un hoț, purtând în gând gustul inaccesibilului. Plutesc peste macadam și noroaie, fixez cu privirea firul Ariadnei, acum vizibil. Greața se chircește și se strânge ca o larvă. Mă scutur, mă lepăd de ea. De trei ori mă lepăd și fug. Ajung acasă, o iau pe mama de mână, o sărut pe gura știrbă. Dau drumul la televizor. Printre puricii din ecran se zăresc Alpii. Mama mă invită într-o
Tovarășe de drum. Experiența feminină în comunism by Radu Pavel Gheo, Dan Lungu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2262_a_3587]
-
ce erau marcate prin zicerea Dă (sau na) o țigare. (și, dacă voiai să fii și mai autentic, pronunțai țîgare.) și atunci se iveau pachetele de Bucegi. / Mică pedanterie tehnică : o țigară Bucegi era o buceagă și putea să fie scuturată, îndesată, umedă, sau cu cotoare. Atunci cînd era uscată, îndesată și fără cotoare, era O.K. Oricum, ea se cerea frecată. Frecatul țigării între degete - rularea ei, de fapt - scotea la iveală cotoarele, afîna tutunul și îi dădea perso nalitate
Tinereţile lui Daniel Abagiu by Cezar Paul-Bădescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/612_a_1368]
-
ar fi cel cu Eminescu deasupra tuturor, ca un zeu, după care vin, la egalitate, alfa și cei trei mari beta - Arghezi, Blaga, Barbu și Bacovia. (Cînd îmi spunea acestea, tanti Tanța se lua de degetul mare și și-l scutura la alfa, iar pe cei trei mari beta îi prindea în mănunchi - arătătorul, mijlociul și inelarul - și îi ținea mai mult timp strînși.) Era foarte familiară cu cîțiva critici literari, din moment ce îi numea, cu afecțiune, Croh sau Niky (aveam să
Tinereţile lui Daniel Abagiu by Cezar Paul-Bădescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/612_a_1368]
-
tușea și rîgîia. „O arde pe gît, e bună palinca asta“, îi făcea cu ochiul tatăl. „Bunăă, bună !“ Apoi părintele i-a spus să se oprească și, după ce a eliberat pasărea, a dus-o din nou în cadă. Gîsca tot scutura din cap ca o besmetică. Atunci, tatălui i-a venit o idee grozavă : „Hai să umplem cada, să vedem cum plutește“. Au dat drumul la apă, și la caldă, și la rece, să curgă mai repede. Gîsca a început să
Tinereţile lui Daniel Abagiu by Cezar Paul-Bădescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/612_a_1368]
-
un metru), și cu el am avut tot felul de probleme (a căzut de la etaj, l-am dus afară, ne-a scăpat și s-a suit în pom - nu am chemat pom pierii, ci m-am cățărat eu și am scuturat creanga pe care stătea, pînă a căzut -, a luat o bătaie zdravănă de la un alt motan etc.). În vremea aceea, în camera noastră de cămin mirosea numai a amoniac, dar ne putem socoti fericiți că nu ne-a făcut, în
Tinereţile lui Daniel Abagiu by Cezar Paul-Bădescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/612_a_1368]
-
mici treburi casnice doar în schimbul unei recompense bănești. Într-una din zile, văzând că maică-sa întârzie să-i plătească serviciile făcute, când s-au așezat la masă i-a pus sub farfurie lista cu treburile efectuate și nerecompensate: pentru scuturat preșurile din hol pentru măturat trotuarul pentru curățat cartofi = 10.000 = 10.000 = 5.000 Chemarea amintirilor pentru udat florile = 5.000 Total = 30.000 După ce i-a achitat datoria, a doua zi mama a pus sub farfuria băiatului un
Ediţia a II-a revizuită şi îmbogăţită. In: CHEMAREA AMINTIRILOR by Vasile Fetescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/504_a_769]
-
mea! Palierii mei cu roze urcătoare... Violetele, bujorii, clematitele, glicinele, daliile, crizantemele mele... De fiecare sezon, altă toaletă, altă trenă, altă înfățișare... Mereu nouă, și totuși aceeași, cu aleile sale înguste, peste care liliecii deutzia și toată colecția de arbuști scuturau cât ținea aprilie și mai parfumata lor ploaie de confetti. Acum rozele sunt îngropate, grădina e tristă: vântul nopții îmi aduce miros de pământ umed, proaspăt răscolit pentru toaleta de iarnă, la fel cu mirosul pământului săpat pentru un mormânt
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1539_a_2837]
-
ochiul se deprinsese și care se profilau așa de armonios pe cerul albastru. * Preocupat de ținută, și cu drept cuvânt, căci primul său gând, odată reîntors din prodigioasa-i călătorie, e de a-și îndrepta pașii spre balconul Roxanei, Cyrano scutură de pe el finul praf cosmic pe care l-a adunat în spațiile siderale, prinde între degete, și le dă drumul în aerul liniștit, cele câteva fire de păr blond din coafura Berenicei rămase pe haină, smulge de pe pinteni delicata fâșie
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1539_a_2837]
-
Rostand. Cam așa... Și la drept vorbind așa chiar trebuie să fi fost. Așa se-ntâmplă totdeauna în împrejurări de felul acesta. Parcă văd deci că, reîntorși la realitatea actuală din peregrinările noastre, va trebui, ca și intrepidul gascon, să scuturăm de pe noi, de pe mâini, din păr, de pe haine, colbul miraculos căruia, în particular, lucrurile acestea își datoresc patina și deci poezia... Căci, între călătoria lui Cyrano și a noastră sunt asemănări impresionante și multe puncte comune. A călători în Lună
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1539_a_2837]
-
de poet. Nu-i așa că numai Iașul, cu zidurile-i vechi, cu întinsele grădini, cu bisericile lui, cu aspectele pe care în parte le-a conservat și azi, i-a putut inspira versurile cunoscute...? Între ziduri, printre arbori ce se scutură de floare, Cum revarsă luna plină liniștita ei splendoare!... Căci aceasta e, fără discuție, o imagine din Iași, chiar dacă "Scrisoarea întâia" a fost scrisă aiurea (căci e știut că poetul a purtat-o multă vreme în el). Cam așa mi-
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1539_a_2837]
-
mea! Spalierii mei cu roze urcătoare... Violetele, bujorii, clematitele, glicinele, daliile, crizantemele mele... De fiecare sezon altă toaletă, altă trenă, altă înfățișare... Mereu nouă și totuși aceeași, cu aleile sale înguste, peste care liliecii, deutzia și toată colecția de arbuști scuturau, cât ținea Aprilie și Mai, parfumata lor ploaie de confetti.... Acum rozele sunt îngropate, grădina e tristă: vântul nopței îmi aduce miros de pământ umed, proaspăt răscolit pentru toaleta de iarnă, la fel cu mirosul pământului săpat pentru un mormânt
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1539_a_2837]
-
dintre cele mai plăcute. Ea nu se negociază, ea vine și trăiește în noi așa cum o simțim fiecare. Toate celelalte forme de dragoste se nasc și trăiesc ca pe un platou din sticlă sau sunt ca o floare care se scutură la primul vânt. Carlina oftă adânc și îi mulțumi Creatorului că îi ascultase rugăciunile și îi dăduse un prunc așa cum și-l dorise. Alin era de mic posesorul unui simț al afacerilor. Era sigur pe el încât credea că întreaga
Ultima zvâcnire by Ica Grasu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91717_a_93177]
-
drum bun”. Acum o binecuvântase taică-său. În cele din urmă fusese nevoită să se reîntoarcă pe tărâmul străin, iar picioarele îi păreau goale, făcândo moale ca o păpușă de cârpă. Își îngropă fața în mâini, iar umerii i se scuturau vizibil din cauza plânsului. Toate o dureau. La fel ca toată omenirea și tatăl ei mâncase și udase mărul păcatului strămoșesc lăsat de Adam și Eva. După două luni de zile aflase telefonic că tatăl ei murise. Odată cu el, în Carlina
Ultima zvâcnire by Ica Grasu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91717_a_93177]
-
pas înainte din cauza imensei sale surprinderi. Habar nu avea cum stau lucrurile. Era pur și simplu un coșmar devenit realitate. Pentru o clipă i se tăiase respirația complet. Ar fi avut nevoie în clipa aceea de cineva care s-o scuture zdravăn pentru a-și reveni la realitate. Trecuseră vreo două luni de zile, poate și mai mult de când avusese incidentul cu agentul de poliție în apropierea gării din Solnok. Aproape că uitase cine și cum o salvase de un avertisment
Ultima zvâcnire by Ica Grasu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91717_a_93177]
-
drumuri. Nicole părea că împarte Universul în două lumi diferite: cerul îi părea acoperit în flori de liliac iar pământul în crini albi cu mirosul unui parfum de calitate și cu gustul perfect al unei ciocolate preferate. Câte lacrimi se scuturaseră din ochii ei verzi până când mugurii tainici de dorințe încolțiseră și se împliniseră într-un triumf vesel ca un cânt? Ca un vis urât rămăsee ce fusese greu în urma ei, iar acum ducea o viață ca o floare la ureche
Ultima zvâcnire by Ica Grasu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91717_a_93177]
-
lichid în care pui un pumn de sare și dă în clocot. Încercă la următorul pas să fie calmă și să elimine din ea nesiguranța aceea care o bântuia de ceva vreme, cum că ar fi uitat-o Nicky. Își scutură capul involuntar ridicânduși bărbia mai sus, vrând cu tot dinadinsul să se debaraseze de astfel de gânduri negre care o torturau de ceva vreme. Aceste stări o indispuneau total. Cu cât reflecta mai mult asupra supărării ei, cu atât se
Ultima zvâcnire by Ica Grasu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91717_a_93177]
-
purpurii. Privindu-le cum se întrec în arderea lor, Julia făcu repede o comparație: la vremea tinereții suntem asemenea acestor bețișoare, apoi ne uscăm, ne transformăm în schelete uscate lipsite de mireasmă. Sau suntem ca florile care înfloresc, apoi se scutură în vânt rămânând fără petale, fără viață. Nicky interveni, întrerupându-i aceste gânduri care conduceau spre tristețe. - Îmi doresc să rămâi aici pentru totdeauna, să nu mai pleci niciodată. Dar vreau să faci ceea ce simți și să nu te pripești
Ultima zvâcnire by Ica Grasu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91717_a_93177]
-
aflu acolo, ieșind de la o vizionare, printr-un SMS trimis de Dana Enulescu, o prietenă de la Roma ; încă o dată mă conving că noiembrie-decembrie sunt the cruelest months (și nu aprilie, cum scria T.S. Eliot), lunile în care anul se mai scutură o dată, parcă pentru a-și face planul la morți... Dosarul numărului pe noiembrie este dedicat deci, ca și coperta, lui Resnais, cuprinzând printre altele un revelator dialog cu cineastul octogenar pe marginea celui mai recent film al său. Ceea ce frapează
4 decenii, 3 ani și 2 luni cu filmul românesc by Alex. Leo Șerban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/806_a_1825]
-
să mă utilizeze ca masă de manevră. Ei, da' rușinos a mai devenit domnul: numai cu privirea în pămînt, îmi strigă cineva, care coboară scările în fața mea. E Tamara: își dezvelește dantura alb-strălucitoare într-un surîs de primăvară și-și scutură părul scurt, buclat, cu mai bine de jumătate din fire albe, capul ei parcă ar fi coroana unui măr în floare. Știe că-i stă foarte bine așa, de-aceea nici nu-și vopsește părul. Ne privim și ne surîdem
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1531_a_2829]
-
îi răspund surîzînd, n-a fost adevărat. Am visat amîndoi, în aceeași noapte, același vis cu daruri aduse de Moș Crăciun și cu multă zăpadă... Surîde înseninîndu-se, coboară cele două trepte care ne despart, întoarce capul spre mine, și-l scutură din nou, deschide încet buzele, lăsînd să zboare reflexele albe ale danturii și-mi șoptește: Mulțumesc, Mihai... Mulțumesc! Pornește repede pe scări, strîngînd mai bine sub braț dosarele, și eu înțeleg în fuga ei teama de-a nu se întoarce
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1531_a_2829]