6,822 matches
-
Heinen. Hitler prefera să-i facă curte regelui Carol decît să coopereze cu Legiunea, în ciuda simpatiilor lui platonice. Acesta este motivul pentru care nu încuraja revizionismul maghiar. Carol avea o bună șansă de a deveni proconsulul lui Hitler; tocmai din cauza simpatiilor sale prooccidentale a pierdut Carol această șansă. În ianuarie 1941, ținînd cont de interesele Germaniei, Hitler i-a dat mînă liberă lui Antonescu ca să anihileze Legiunea 20. Goering afirma cu sinceritate în 1937: "Fără România nu putem declanșa campania" (citat
by NICHOLAS M. NAGYTALAVERA [Corola-publishinghouse/Science/1017_a_2525]
-
să formeze un corp electoral evreiesc. Situația evreilor era atît de precară încît ei nu-și puteau permite vise romantice sămănătoriste. În perioada interbelică, mai exista o problemă pe care Iorga și majoritatea românilor trebuiau să o ia în considerație: simpatiile comuniste ale evreilor săraci lipiți pămîntului. În anii '30, au existat destule manifestări de sprijinire a URSSului și a stalinismului a unor astfel de evrei disperați, un sprijin cu atît mai prost orientat cu cît a fost trecător. Simpatia față de
by NICHOLAS M. NAGYTALAVERA [Corola-publishinghouse/Science/1017_a_2525]
-
considerație: simpatiile comuniste ale evreilor săraci lipiți pămîntului. În anii '30, au existat destule manifestări de sprijinire a URSSului și a stalinismului a unor astfel de evrei disperați, un sprijin cu atît mai prost orientat cu cît a fost trecător. Simpatia față de comunismul instaurat în Rusia (care era în continuare inamicul național numărul unu pentru majoritatea românilor) era în detrimentul relațiilor româno-evreiești. Nu trebuie să subestimăm ura, frica și suspiciunea românilor față de Rusia. Să ne amintim de ostilitatea inflexibilă a lui Iorga
by NICHOLAS M. NAGYTALAVERA [Corola-publishinghouse/Science/1017_a_2525]
-
că vă voi putea ajuta în alte privințe. De credeți că vă pot fi de vreun ajutor, dați-mi de știre. Sînt la dispoziția dumneavoastră. Semnat, Nicolae Iorga"29. Domnișoara Colombo era evreică sefardă latină (italiancă). Avea față de Iorga toată simpatia pe care o putea atrage acesta. Mai era și prietenul său Tiktin, bătrînul pe care Iorga voia din tot sufletul să-l ajute și în numele căruia apelase la rege. Dar, chiar dacă Tiktin avea foarte mari merite în domeniul filologiei române și
by NICHOLAS M. NAGYTALAVERA [Corola-publishinghouse/Science/1017_a_2525]
-
Ungaria a cerut protectoratul asupra Ruteniei, ca și cum aceasta ar fi fost Siria sau Palestina 86. A urmat ocuparea Albaniei de către italieni. Iorga era foarte neliniștit, poate pentru că Mussolini își dezvăluise adevărata față chiar și pentru Iorga. Mai era și profunda simpatie a lui Iorga față de Albania și față de regele Zog, plus faptul că nu-i plăcea imaginea unei națiuni mici călcată în picioare. Iată ce scria în Jurnalul ei doamna Liliana (8 aprilie 1939): În timp ce flota italiană bombarda Durazzo și Valona
by NICHOLAS M. NAGYTALAVERA [Corola-publishinghouse/Science/1017_a_2525]
-
Durazzo și Valona, tata era foarte neliniștit. Are presimțirea declanșării iminente a celui de al Doilea Război Mondial". Iorga nu a rămas fără replică. Scria că vrea să evite să vorbească despre Albania, dar nu putea să nu-și exprime simpatia față de regele Zog. Mai era și proaspăt înființatul institut al lui Iorga, de la Santi Quaranta. Dar Santi Quaranta va fi curînd rebotezat ca "Porto Edda", în cinstea fiicei ducelui. La mijlocul lunii martie, armata maghiară, zdrobind rezistența naționaliștilor ucraineni, a ocupat
by NICHOLAS M. NAGYTALAVERA [Corola-publishinghouse/Science/1017_a_2525]
-
spiritul. Pentru că (așa cum sublinia Iorga) fără spirit, orice mobilizare rămîne literă moartă și toate uzinele de armament Škoda și toate fortificațiile nu vor fi suficiente. "Independența de-abia cîștigată, demnitatea și libertatea trebuie apărate"104. După părerea lui Iorga, întreaga simpatie a lumii se îndrepta spre Finlanda, spre "mica națiune și marea ei civilizație". El lua atitudine în sprijinul Finlandei în editorialele sale aproape zilnic, îndemnînd Suedia și pe alte țări să ajute Finlanda "în numele umanității"105. În timpul "Războiului fals", Bucureștiul
by NICHOLAS M. NAGYTALAVERA [Corola-publishinghouse/Science/1017_a_2525]
-
evreii au atît părți bune, cît și părți rele, ca orice altă națiune. Ei sînt inteligenți și solidari, dar dominarea de către ei a orașelor Moldovei devenise o problemă. Cea mai mare problemă era (așa cum explica Iorga) faptul că evreii manifestau simpatie față de statul în care puteau pune mîna pe mai multă putere, adică URSS, ceea ce nu putea fi tolerat 18. A urmat o vară lungă și fierbinte, în timpul căreia ungurii și bulgarii și-au susținut tot mai insistent revendicările. Iorga și-
by NICHOLAS M. NAGYTALAVERA [Corola-publishinghouse/Science/1017_a_2525]
-
vol. II, p. 275 89 Op. cit., vol. II, p. 276 90 "Neamul românesc", 20 iunie 1917. Iorga nu a fost întotdeauna în favoarea emancipării femeilor. El a scris în 1907 o comunicare asupra sufragetelor din Anglia, față de care nu prea manifesta simpatie. După descrierea manifestației, Iorga conchidea: Cele mai respingătoare dintre ele au fost firește arestate de către poliție". "Neamul românesc", 8 februarie 1907. Astfel că, aidoma unui alt "om al secolului al XIX-lea", Woodrow Wilson, Iorga și-a schimbat părerea în privința
by NICHOLAS M. NAGYTALAVERA [Corola-publishinghouse/Science/1017_a_2525]
-
unei firme asemănătoare, a recurs cu succes la o mituire, pe care Argetoianu a reușit să o mărească substanțial în timpul negocierilor 45 O viață e om..., vol. III, p. 105. Iorga știa (încă din 1924) că Prințul moștenitor Carol "manifesta simpatie și încredere față de Argetoianu". "Magazin istoric". Memoriile lui C.A., vol. 4, pp. 66. Sentimentele acestea nu erau reciproce. Argetoianu se referă pe larg la lipsa de loialitate, inconsecvențele și perversiunea sexuală a lui Carol cu un dispreț cinic. Memoriile
by NICHOLAS M. NAGYTALAVERA [Corola-publishinghouse/Science/1017_a_2525]
-
frenetic credință. După ce Germania a fost Înfrântă, Austria, repartizată În tabăra vestică, a primit statutul de „primă victimă” a lui Hitler. Acest noroc de două ori nemeritat i-a permis Vienei să-și exorcizeze trecutul. Uitându-și În mod convenabil simpatiile naziste, capitala austriacă - un oraș „vestic” flancat de Europa „estică” sovietizată - a căpătat o nouă identitate ca avanpost și exponent al lumii libere. Pentru foștii ei supuși (captivi acum În Cehoslovacia, Polonia, Ungaria, România și Iugoslavia), Viena era simbolul „Europei
[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]
-
care ar fi putut sta În calea ambițiilor comuniste. În Bulgaria, de exemplu, nou-apărutul Front al Patriei a stimulat pedepsirea neoficială a colaboraționiștilor de orice speță, sub acuza generică de „simpatizant fascist”, și a Încurajat denunțarea oricărei persoane suspectate de simpatii prooccidentale. În Polonia, răzbunarea populară Îi viza frecvent pe evrei - În primele patru luni ale anului 1945, În Polonia eliberată au fost uciși 150 de evrei. În aprilie 1946, cifra ajunsese la 1.200. Atacuri de mai mică amploare au
[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]
-
discreditat complet demersul punitiv - era inconsecvența vădită a verdictelor, pe lângă faptul că multe erau pronunțate de curți și jurați cu un trecut cel puțin dubios. Cei mai afectați au fost scriitorii și jurnaliștii, fiindcă lăsaseră În urmă dovezi scrise ale simpatiilor din timpul războiului. Procesele intens mediatizate ale unor intelectuali de seamă - cel al lui Robert Brasillach din ianuarie 1945, de la Paris - au stârnit protestele unor partizani de bună-credință, precum Albert Camus, care considera nedrept, dar și imprudent să ucizi oameni
[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]
-
-și vadă singură de criminali și de „denazificare”. Sistemul educativ, deosebit de corupt, a fost denazificat cum se cuvenea: au fost concediate 2.493 de cadre din Învățământul primar și 477 din cel secundar, Însă numai 27 din Învățământul superior - În ciuda simpatiilor evident pronaziste ale multor profesori universitari. În 1947, autoritățile austriece au promulgat o lege ce făcea distincția Între naziștii „vinovați” și cei „mai puțin vinovați”. Cei din urmă, În număr de 50.000, au fost amnistiați anul următor și repuși
[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]
-
era puțin diferită. Franța și Rusia legaseră și rupseseră alianțe de mai multe ori În ultima jumătate de secol, iar Rusia ocupa un loc aparte În afecțiunea publică franceză: sondajele de opinie din Franța postbelică indicau o substanțială rezervă de simpatie pentru URSS5. După Înfrângerea Germaniei, diplomații francezi puteau spera, așadar, ca o concordanță firească de interese - teama comună de Germania și suspiciunea față de anglo-americani - să se traducă În sprijin sovietic pentru obiectivele diplomatice franceze. Ca și Churchill, de Gaulle echivala
[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]
-
nu puteau fi trași la răspundere pentru orientarea politică viitoare a națiunii germane. Din fericire pentru Aliații vestici, politica de ocupație comunistă din Berlin și din teritoriile est-germane aflate sub control sovietic nu erau de natură să atragă voturile și simpatiile nemților debusolați. Oricât de antipatici le-ar fi fost americanii, englezii sau francezii, alternativa era mult mai rea; dacă Stalin chiar dorea ca Germania să rămână unită, cum i-a instruit pe comuniștii locali să susțină În primii ani de după
[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]
-
aparent legale, Stalin nu avea nimic Împotrivă, cel puțin până În toamna anului 1947. Dar obiectivul nu era legalitatea, ci puterea, motiv pentru care strategiile au devenit mai agresive și indiferente la reguli judiciare sau politice, cu riscul de a pierde simpatia internațională, când comuniștii au Înțeles că succesul electoral Îi va ocoli. Cu toate acestea, au existat importante diferențe locale. Intervenția sovietică a fost mai puternică În Bulgaria și România - pe de o parte fiindcă ambele țări fuseseră În război Împotriva
[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]
-
așa-numitul Comitet de la Lublin (creat În iulie 1944 de autoritățile sovietice, pentru a dispune de un guvern gata constituit când aveau să intre În Varșovia) nu se puteau mândri cu o masă electorală, dar se bucurau de o anumită simpatie populară, mai ales În rândul tinerilor, și puteau să invoce câteva avantaje reale ale „prieteniei” sovietice: o garanție certă Împotriva revanșismului german (preocupare reală În acel moment) și o politică de schimburi prin care polonezii din est se Întorceau În
[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]
-
britanic Harold Macmillan ce părere are despre o Germanie unită, acesta a răspuns: „Teoretic. Teoretic, trebuie să sprijinim mereu reunificarea. Nu e nici un pericol În asta”. Pentru Stalin, care a Înțeles că nu putea nici să rivalizeze cu Aliații În simpatia nemților, nici să-i oblige să-și abandoneze planurile, un stat est-german comunist era cel mai mic rău posibil. În al doilea rând, criza Berlinului a angajat pentru prima oară o prezență militară semnificativă a Statelor Unite pe teritoriul Europei, pe
[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]
-
dolari pentru a-i proteja pe vest-germani de un atac rus fără ca ei să contribuie cu nimic. Iar dacă Germania avea să devină, cum anticipaseră unii, un fel de zonă-tampon și viitor câmp de bătaie, atunci riscul de a aliena simpatia nemților, alimentându-le preferința pentru neutralitate, nu putea fi ignorat. Moscova, desigur, nu privea cu ochi buni reînarmarea Germaniei Federale. Dar simțămintele sovietice nu mai erau, după iunie 1950, argumentul principal. Britanicii, deși foarte reticenți, nu vedeau altă soluție decât
[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]
-
Primele procese postbelice intentate colaboraționiștilor și trădătorilor reflectau și ele sentimente naționaliste. Lideri ai partidelor țărăniste din Polonia, Ungaria și Bulgaria au fost arestați, judecați și Împușcați Între 1945 și 1947 pentru un amestec de vini reale și imaginare, de la simpatii fasciste și colaboraționism până la spionaj În favoarea Occidentului; În fiecare caz, procurorii au avut grijă să le conteste credibilitatea și patriotismul ca reprezentanți ai „poporului” bulgar, maghiar, polonez. Socialiștii care refuzaseră să Îmbrățișeze Partidul Comunist, precum bulgarul Krastin Partahov (judecat În
[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]
-
Moldova, Ana Pauker a fost primul ministru evreu din istoria României și prima femeie ministru de Externe din lume. De o strictețe notorie În probleme practice și doctrinale, ea era ținta perfectă pentru guvernul român În Încercarea de a câștiga simpatia populației. Moartea lui Stalin a zădărnicit planurile lui Gheorghe Gheorghiu-Dej de a le Înscena un proces Anei Pauker și altora. În schimb, În 1953 și În prima parte a anului 1954, Partidul Comunist Român a organizat o serie de procese
[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]
-
a reprezentat o schimbare atât de nedorită și brutală cum avea să pară ulterior - și nu ne referim la speranțele reale pe care câțiva tineri din Praga sau Varșovia și le puneau În viitorul comunist. Dar așa cum brutalitatea naziștilor alienase simpatia locală de care s-ar fi putut bucura În teritoriile „eliberate” de la ruși În 1941-1942, la fel și Stalin a risipit curând iluziile și așteptările din statele-satelit. Am notat deja ce efect a avut impunerea, În țările mai dezvoltate dinspre
[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]
-
postfascistă, Ignazio Silone, născut În 1900, era printre cei mai vârstnici dintre intelectualii influenți; romancierul și comentatorul politic Alberto Moravia avea 38 de ani, iar scriitorul și editorul comunist Elio Vittorini era cu un an mai mic. În Germania, unde simpatiile naziste și războiul Îi seceraseră pe scriitori și intelectuali, Heinrich Böll - cel mai tânăr dintr-o generație de scriitori declarat nouă, care s-a coagulat În „Grupul 47” la doi ani după Înfrângerea lui Hitler - avea numai 28 de ani
[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]
-
și adăpost, spre deosebire de femeile cu copii sau de „intelectualii” de orice fel. Una dintre consecințe a fost exaltarea universală a muncii și a lucrătorilor industriali - un atu politic important pentru partidele care pretindeau că Îi reprezintă. Burghezii educați care nutreau simpatii de stânga, dar care erau jenați de originea lor socială, puteau să-și atenueze disconfortul abandonându-se comunismului. Chiar dacă n-au mers atât de departe Încât să intre În partid, mulți artiști și scriitori, mai ales În Franța și Italia
[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]