10,656 matches
-
Nu, nu se jucase. Se ascunsese. Se ascunsese de tatăl său. Se ascunsese de lume. Peretele cenușiu și rotund ca un castron al carierei se vedea doar ca o umbră prin zăpada abundentă. O tăiaseră direct spre perete, ocoliseră o stâncă, apoi se orientaseră către depozitul de dedesubt, lăsând În urma lor un lac adânc, Înșelător. Chiar și În mijlocul verii, apa sa era rece și Întunecată, iar adâncurile sale erau pline cu un amestec de tufe de ierburi și În apropierea malurilor
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1999_a_3324]
-
cu mațele strânse. Pământul dispăruse! Stătea pe marginea râpei, bătând din mâini ca să-și țină echilibrul, cu un picior atârnând În aer. Logan se clătină Înapoi pe pământ sigur, apoi se mișcă Încet Înainte pâna ajunse din nou pe marginea stâncii. Era pe una dintre cariere. Trei sferturi de cerc larg, format din pereți lucioși, cu un lac Întunecat la fund. Zăpada care cădea mai jos de el nu făcea decât să-i agraveze senzația de vertij. Probabil că erau o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1999_a_3324]
-
senzația de vertij. Probabil că erau o sută cincizeci, poate douăsute de metri, până jos de tot, la apa rece și neagră. Inima Îi bătea Încă să-i spargă pieptul, pulsând prin vene, făcându-i urechile să țiuie. La baza stâncilor era o cabană pătrățoasă de beton, nu departe de marginea apei. O lumină slabă, gălbuie, izbucnea printr-o feresatră crăpată Înainte să se estompeze. Întorcându-se, Logan o luă la fugă. Torța nu prea dădea un aer confortabil cabanei. Flacăra
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1999_a_3324]
-
-te! Șuieră ea. Prinde-l pe nenorocit... Logan Îi Înveli umerii goi cu haina lui și se repezi afară din cabană În zăpadă. Torțe se mișcau rapid pe toată marginea carierei și sunetul câinilor care lătrau Își găsea ecou În stâncile făcute de mâna omului. Mai multe lanterne se apropiau dinspre sud, iar lumina lor făcea ca zăpada care cădea să strălucească de parcă ar fi luat foc. O siluetă alunecă oprindu-se, la mai puțin de două sute de picioare distanță. Strichen
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1999_a_3324]
-
știind că iubirea era prezentă, păstrând lumina soarelui interior intensă și vie... Flacăra inconstantă La vremea când am ajuns iar dincolo de orizontul arcuit deasupra norilor pufoși, m-am pomenit zburând spre valurile depărtării, alături de fluviul sclipitor... maluri și vârfuri de stânci nesfârșite se amestecau în fața mea ca într-un vârtej infinit de galaxii, sori și ramuri de drumuri... pe o stâncă a unui munte am zărit un felinar prăfuit care aștepta răsăritul. Încotro zbori? a strigat spre mine flacăra de dincolo de
Arborele Universal by Chrys Romeo () [Corola-publishinghouse/Imaginative/327_a_575]
-
dincolo de orizontul arcuit deasupra norilor pufoși, m-am pomenit zburând spre valurile depărtării, alături de fluviul sclipitor... maluri și vârfuri de stânci nesfârșite se amestecau în fața mea ca într-un vârtej infinit de galaxii, sori și ramuri de drumuri... pe o stâncă a unui munte am zărit un felinar prăfuit care aștepta răsăritul. Încotro zbori? a strigat spre mine flacăra de dincolo de sticlă, din colțul său. Încolo, i-am răspuns arătându-i orizontul. Ia-mă și pe mine încolo, poate mă aprind
Arborele Universal by Chrys Romeo () [Corola-publishinghouse/Imaginative/327_a_575]
-
ca tine, ce bine-ar fi... însă eu am flacăra aproape stinsă... eu sunt ca o corabie fără pânze, m-am stins fără să mă mai aprind... Dar de ce te-ai stins? m-am mirat eu aterizând lângă felinar pe stâncă. Nu știu... am fost o flacără foarte intensă, am stat multe secole în felinarul acesta și pe vremuri mă aflam undeva în vârful unui far, la malul oceanului... luminam drumul pentru vapoare și semnalizam stâncile din zonă... dar a apărut
Arborele Universal by Chrys Romeo () [Corola-publishinghouse/Imaginative/327_a_575]
-
eu aterizând lângă felinar pe stâncă. Nu știu... am fost o flacără foarte intensă, am stat multe secole în felinarul acesta și pe vremuri mă aflam undeva în vârful unui far, la malul oceanului... luminam drumul pentru vapoare și semnalizam stâncile din zonă... dar a apărut eclipsa de soare și mi s-a cam stins flacăra. A venit și furtuna și m-a aruncat aici, cu tot cu felinar. Acum aproape nici nu mai văd bine prin sticla asta prăfuită și zgâriată de
Arborele Universal by Chrys Romeo () [Corola-publishinghouse/Imaginative/327_a_575]
-
mai intens și deodată i-au apărut niște aripi de lumină, ca niște ramuri incandescente... Atunci eu mi-am luat zborul, iar ea a sărit afară din felinar și s-a înălțat după mine, încântată de a se desprinde de stâncă. A devenit un fel de pasăre minusculă, ca un colibri sclipitor. Cred că știu ce-mi lipsea până acum! a spus entuziasmându-se și înălțându-se înspre soare, în spirale de scântei. Ce? am întrebat-o bucurându-mă pentru acel
Arborele Universal by Chrys Romeo () [Corola-publishinghouse/Imaginative/327_a_575]
-
văzut o lună aurie, palidă, care a luminat ușa... Atunci am urmat-o și am ieșit în partea asta. Știi cumva ce e pe-aici? E un etaj... oricum, pare mai bine decât acolo de unde venim noi. Am găsit niște stânci și ne-am așezat, contemplând împrejurimile. Alergătorul stătea lângă mine având parcă aceeași atitudine de nedumerire. Mi se părea chiar că mă uit în oglindă atunci când îi observam mișcările și gesturile. Acolo de unde vii era o clepsidră? l-am întrebat
Arborele Universal by Chrys Romeo () [Corola-publishinghouse/Imaginative/327_a_575]
-
înaintez și deveneau invizibili atunci când înaintam cu adevărat, însă pe plaja aceea fermecată părea că nisipul și valurile aveau ceva tainic și miraculos, la fel ca infinitul oceanului. Am alergat o vreme de-a lungul malului, sărind peste fragmentele de stânci care se găseau pe nisip, din loc în loc și trecând pe lîngă pereții unde algele, scoicile și pescărușii își aveau sălașul. Câte un ochi de apă adunat pe câte o piatră mai mare ascundea câte un crab... și reflecta nuanțele
Arborele Universal by Chrys Romeo () [Corola-publishinghouse/Imaginative/327_a_575]
-
cerului. La un moment dat, am constatat că mai trecusem prin același loc, ceva din peisajul luminat misterios de razele arămii care luceau pe nisipul ud mi s-a părut familiar. M-am oprit, privind în jur. Pescărușii zburau pe deasupra stâncilor și a valurilor, fără să-mi spună dacă mai trecusem pe-acolo sau nu. În fața și în urma mea, pașii mei erau invizibili. Înseamnă că alerg în cerc?...” m-am întrebat. Era un alt loc iluzoriu al labirintului prin care călătoream
Arborele Universal by Chrys Romeo () [Corola-publishinghouse/Imaginative/327_a_575]
-
nu. În fața și în urma mea, pașii mei erau invizibili. Înseamnă că alerg în cerc?...” m-am întrebat. Era un alt loc iluzoriu al labirintului prin care călătoream?... Am decis să schimb direcția și m-am îndreptat spre o formațiune de stânci înalte care păreau să ascundă un pasaj prin care valurile și vremurile săpaseră sculpturi, lăsând razele de lumină să dezvăluie ceva dincolo de pereții de piatră pe care scoici uscate și alge desenau amestecuri de culoare... Imediat ce am trecut dincolo de intrarea
Arborele Universal by Chrys Romeo () [Corola-publishinghouse/Imaginative/327_a_575]
-
păreau să ascundă un pasaj prin care valurile și vremurile săpaseră sculpturi, lăsând razele de lumină să dezvăluie ceva dincolo de pereții de piatră pe care scoici uscate și alge desenau amestecuri de culoare... Imediat ce am trecut dincolo de intrarea ascunsă printre stânci am văzut ceva care strălucea în mijlocul pasajului. Deasupra, pescărușii pluteau în rotocoale, ca și cum ar fi observat sau ar fi păzit obiectul sferic, din înălțimile lor. Era un glob transparent, un fel de sferă care iradia lumină în jur. Am luat
Arborele Universal by Chrys Romeo () [Corola-publishinghouse/Imaginative/327_a_575]
-
ajungi nu se află nici în urma ta, nici în fața ta, ci chiar în momentul în care pășești. În clipa aceea, în globul viitorului s-a zărit arborele universal, ramurile sale de lumină parcă depășind sfera de sticlă și iradiind dincolo de stâncile și plaja aparentă, dincolo de oceanul infinit... Am ieșit din pasajul care se iluminase incandescent și am ajuns altundeva... În viitorul întreg al propriului meu prezent. Viitorul acum. Absolutul moment... Orașul cu povești Absolutul moment, viitorul prezent, începutul fără de sfârșit... am
Arborele Universal by Chrys Romeo () [Corola-publishinghouse/Imaginative/327_a_575]
-
prezența lor sclipește câteva momente apoi se ascund dincolo de valurile misterioase, nu m-am lămurit încă, dar în univers multe lucruri rămân misterioase și acesta e un adevăr al valorii lor inexplicabile. Mam oprit de multe ori pe câte o stâncă, privind în adâncurile apei, unde rădăcinile arborelui se zăresc desenând ramificații imperceptibile de lumină prin unduirile argintii ale valurilor, de parcă ar veni de dincolo de maluri infinite... într-o zi, uitându-mă după sirenele care apăreau și dispăreau ca nălucile prin
Arborele Universal by Chrys Romeo () [Corola-publishinghouse/Imaginative/327_a_575]
-
văzut deodată cum se îndepărtează spre adâncuri, cu cadranul rotund reflectând limpezimea flexibilă a apei și a luminii... m-am gândit să sar să-l recuperez, așa că m-am aplecat deasupra lagunei și m-am pregătit să mă arunc de pe stâncă. Am atins valurile cu mâna, ca să încerc apa, constatând că lichidul argintiu rămânea ca o poleială transparentă acolo unde atingea vreo suprafață. Încerci degeaba, că nu-l mai poți ajunge acum, am auzit un glas tocmai când viziunea mi se
Arborele Universal by Chrys Romeo () [Corola-publishinghouse/Imaginative/327_a_575]
-
la valurile care parcă foșneau pe ascuns. Și unde-i ceasul meu? M-am mirat să o văd reapărând, după ce rămăsesem privind în urma ei la laguna pustie... Apoi silueta ei a ieșit iar din valuri și a venit înapoi spre stânca mea, înotând în spirale argintii. M-ai întrebat ceva? s-a interesat ea oprindu-se în fața mea, gata să râdă din nou, la fel de fără motiv, fără scop și fără opreliști și fără măcar să-i pese dacă mă stropea sau nu
Arborele Universal by Chrys Romeo () [Corola-publishinghouse/Imaginative/327_a_575]
-
depărtare. Atunci, să plec și eu? De ce mă întrebi pe mine? N-ai decât!... Și de data aceasta a dispărut fără să revină. S-a făcut liniște. Se auzeau doar valurile argintii, îndepărtându-se spre maluri invizibile... Am rămas pe stâncă, privind la suprafața jucăușă a apei, în care mi se părea că văd trecând umbre, sau reflexii de lumină, imagini incerte... mi se părea că văd Libertatea cu coroana ei, sau vestitoarea îngerilor, sau steaua răsăritului, aprinzându-se câte o
Arborele Universal by Chrys Romeo () [Corola-publishinghouse/Imaginative/327_a_575]
-
câte îți trebuie ca să ajungi la gura lui, săptămâni încă și mai grele. Fluviul se năștea în munții înalți și veșnic înzăpeziți ai Rhetiei: — Piscuri unde nu se avântă nici măcar urșii, vezi doar vulturii pe cer, și capre negre pe stânci, și auzi țipetele marmotelor care-și sapă vizuini în pământul înghețat. Băiețelul întrebă: — Ce vrei să spui cu asta, că un fluviu se naște? Cu mulți ani în urmă, legiunile purtaseră războaie în munții aceia, împotriva unor popoare care se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1889_a_3214]
-
vrei să spui cu asta, că un fluviu se naște? Cu mulți ani în urmă, legiunile purtaseră războaie în munții aceia, împotriva unor popoare care se numeau rhetii sau vindelici. Acolo unde se naște fluviul, gheața nu se topește niciodată; stâncile sunt de gheață. Dar sub această gheață curg fire de apă limpede, care se adună într-un pârâu. Alte ape curg pe pantele muntelui de gheață și pârâul se mărește. Așa se naște fluviul Rhenus. — Ai văzut tu locul ăla
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1889_a_3214]
-
și prăpăstii, adunând alte ape. Curând devenea cu neputință să treci prin vad: zeul adult devenea fluviu. Tot curgând, zeul Rhenus săpase un canal între munți, iar oamenii făcuseră de-a lungul lui un drum foarte îngust ce urca printre stânci. — Singurul drum care, din Rhetia interioară, ajunge la miazăzi de Alpi. Fluviul curgea prin acel canal, iar călătorii știau că, în vremea ploilor sau a dezghețului, putea să se umfle rapid și să acopere drumul. Într-o zi, după ce căzuseră
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1889_a_3214]
-
în vremea ploilor sau a dezghețului, putea să se umfle rapid și să acopere drumul. Într-o zi, după ce căzuseră multe ploi, un escadron călare se încolonase pentru a începe urcușul și soldații văzuseră cum apa creștea, izbindu-se de stânci. Cineva strigă că apa umplea canalul, acoperind drumul în spatele lor. Își îndemnară caii să se grăbească, dar Rhenus, tot mai mare, acoperea pământul de sub copitele lor și îneca ariergarda. Iar noi, cei care ajunseserăm sus, vedeam dedesubt oamenii și caii
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1889_a_3214]
-
acoperea pământul de sub copitele lor și îneca ariergarda. Iar noi, cei care ajunseserăm sus, vedeam dedesubt oamenii și caii cu apa până la piept, gleznele lor cedau, iar ei erau înghițiți de vâltoare. Doar trei ne-am salvat, agățându-ne de stânci. Apoi fluviul se potolise și cei înecați - oameni și cai -, striviți de pietre, se iviseră în vale. După acea povestire, băiețelul își urmă în liniște paznicul până în praetorium. Erau zile de iarnă petrecute într-o inerție liniștită, oamenii se îngrijeau
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1889_a_3214]
-
munte, foarte înalt, ce se ridica solitar din mare. Căpitanul îi înștiință: — E Samothracia. Se apropiau de ea dispre miazănoapte, pe o mare pe care vântul își schimba mereu direcția; valurile verzi aveau margini de spumă când se loveau de stânci. — Samothracia nu are armată, spuse Zaleucos, dar nimeni n-a îndrăznit s-o atace. Prin niște ritualuri vechi și crude, aici erau adorați Kabiroi, zeii sosiți din ținuturi îndepărtate. În dialectul din Beotia, Kabiroi însemna „cei Puternici“. Numele lor sacre
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1889_a_3214]