6,757 matches
-
pe poetul Octavian Goga, atunci cînd s-a lăsat antrenat în jocuri politicianiste, ce au culminat cu tranzitoria sa postură de președinte al Consiliului de Miniștri. E foarte posibil ca deziluzia suferită în urma acestei experiențe să-i fi grăbit sfîrșitul. Strălucirile rampei sociale se dovediseră însă irezistibile pentru fiul preotului din Rășinari: ca și poetul, omul politic trebuie să fi posedat o doză imensă de naivitate.
Poetul și Ardealul by Mihai Zamfir () [Corola-website/Journalistic/5650_a_6975]
-
casei. Zidurile sunt pline de viață (copiii nu mai îndrăznesc să doarmă singuri în cameră, la mansardă - deci am tot felul de angoase asigurate). 3 august. Acolo jos în iarba umedă alunecă un omagiu medieval: melcul viticultor, gasteropoda cu subtile străluciri de gri și galben, ducându-și casa ondulată, aduși de călugări cărora le plăceaau acei escargots - căci franciscanii veniră până aici spărseseră piatra, stinseseră varul, insula le-a revenit în 1288, donată de regele Magnus, iar pădurea a fost tăiată
Tomas Tranströmer - Premiul Nobel pentru Literatură () [Corola-website/Journalistic/5207_a_6532]
-
a perfecționat în timp, și-a coordonat mișcarea cu o anumită rigoare, a câștigat și prin expresivitate și încărcătură emoțională. A marcat foarte sugestiv trecerea de la statutul modest și umilitor al Cenușăresei la cel al prințesei din basm, cu acea strălucire și demnitate impuse de noua ei imagine. Zâna a fost interpretată de o balerină impunătoare prin statură și prestație, Adina Tudor, care a creat un personaj de poveste. Tatăl, prin Raul Oprea, și-a găsit o imagine benefică ce aparține
"CENUȘĂREASA" de Prokofiev by Mihai-Alexandru CANCIOVICI () [Corola-website/Journalistic/83491_a_84816]
-
din repertoriul cameral. Compozitorul a acordat rolul conducător clarinetului, chiar dacă și-a concentrat atenția și asupra cvartetului de coarde (conform principiului repartizării echilibrate a materialului sonor la toate instrumentele ansamblului). Clarinetul prezintă temele principale, impulsionează permanent mișcarea, conferind dinamism și strălucire fluxului muzical, dialoghează cu celelalte instrumente, participă activ la toate evenimentele. Emil Vișenescu s-a achitat cu brio de sarcina care i-a revenit: a conturat cu fantezie, cu strălucire și prospețime temele din mișcările rapide, a conferit noblețe, profunzime
Concert cameral la Palatul Șuțu by Carmen MANEA () [Corola-website/Journalistic/83852_a_85177]
-
Clarinetul prezintă temele principale, impulsionează permanent mișcarea, conferind dinamism și strălucire fluxului muzical, dialoghează cu celelalte instrumente, participă activ la toate evenimentele. Emil Vișenescu s-a achitat cu brio de sarcina care i-a revenit: a conturat cu fantezie, cu strălucire și prospețime temele din mișcările rapide, a conferit noblețe, profunzime și expresivitate ideilor melodice din mișcările lente, s- a integrat firesc în ansamblu. La reușita artistică au contribuit substanțial violonistele Oana Spânu-Vișenescu și Tania Zâmbreanu, violistul Marian Movileanu și violoncelista
Concert cameral la Palatul Șuțu by Carmen MANEA () [Corola-website/Journalistic/83852_a_85177]
-
Aceștia au realizat o versiune magistrală a capodoperei beethoveniene, care a impresionat profund pe toti cei prezenți în piața Ateneului. În prima mișcare, Allegro con brio, interpreții au evocat convingător temele impregnate de elan, de forță și eroism, au conferit strălucire momentelor de culminație și au realizat contraste dinamice și expresive remarcabile. În cea de-a doua mișcare, Adagio cantabile, au fost evidențiate cu mult rafinament și sensibilitate, conținutul poetic al muzicii și noblețea sentimentelor compozitorului. Pe parcursul celei de- a treia
Recital în Piața Ateneului by Carmen MANEA () [Corola-website/Journalistic/83856_a_85181]
-
expresive remarcabile. În cea de-a doua mișcare, Adagio cantabile, au fost evidențiate cu mult rafinament și sensibilitate, conținutul poetic al muzicii și noblețea sentimentelor compozitorului. Pe parcursul celei de- a treia mișcări, Scherzo (Allegro), am apreciat caracterul ritmic pregnant, elanul, strălucirea și verva interpretării. La un moment dat, din cauza vântului puternic, partitura viorii a căzut de pe pupitru. A fost un moment de surpriză pentru artiștii de pe scenă, dar și pentru public. Cu prezența de spirit caracteristică, Gabriel Croitoru a continuat să
Recital în Piața Ateneului by Carmen MANEA () [Corola-website/Journalistic/83856_a_85181]
-
Bogdan Cănilă - într-o coregrafie modernă, semnată de profesoara lor Diana Mateescu și desfășurată pe muzica creată și interpretată, life, de A. G. Weinberger. Din afara breslei dansului, Răzvan Mazilu a mai avut câțiva invitați de marcă: Felicia Filip a cântat cu strălucire din Traviata de Verdi, lăsându-se cooptată, în timpul ariei, și într-o mini coregrafie interpretată de Răzvan Mazilu, iar Maia Morgenstern a rostit între piesele coregrafice versuri din Ana Blandiana, Marin Sorescu și Ștefan Augustin Doinaș. Creatoarea costumelor pentru cele
Dance Energy by Liana Tugearu () [Corola-website/Journalistic/9824_a_11149]
-
însă dacă dintre cei 8 mașiniști și recuziteri, 2 devin brusc indisponibili?!... Pauzele se lungesc la peste 45 de minute, timp în care orice prospețime și entuziasm artistic se estompează, instrumentele se dezacordează, iar glasurile își pierd din susținere și strălucire. Păcat, pentru ca, spectacolul imaginat de italianul Matteo Mazzoni, susținut cu fantezie de scenografa Rodica Garștea, este curat, într-o convingătoare notă tradițională. Deși are numai 36 de ani, Matteo Mazzoni are o concepție matură, însușita poate, si de la maeștrii pe
O proaspătă montare a operei "Tosca" de Puccini la Brașov. In: O proaspătă montare a operei "Tosca" de Puccini la Braov by Luminița CONSTANTINESCU () [Corola-website/Journalistic/83850_a_85175]
-
publicului. Aceste cerințe (ușor de formulat, dar rar întrunite) au fost prezente în evoluția Orchestrei Filarmonice a Radio France și a dirijorului Dmitrij Kitajenko. Încă de la începutul programului, cu Uvertura festivă de Jacques Ibert, am admirat flexibilitatea coardelor, transparența lemnelor, strălucirea alămurilor, atacul prompt al percuției. Lucrarea, datând din 1940, ca stil este eclectică, însă ideile muzicale sunt suculente, lipsite de artificii, luxuriant orchestrate. Am ascultat apoi Capriciul românesc pentru vioară de Enescu (pus în circuitul concertistic prin orchestrația în pur
Kitajenko: lec?ie de m?iestrie by Petre Codreanu () [Corola-other/Journalistic/83542_a_84867]
-
dar de-acum încolo te lasă de tot, că el se-nsoară cu fata lui Ștefan-Vodă, stăpânitorul pământului, chiar diseară li-i nunta. Doamna nopții, numaidecât să turbeze, își aprinde argintul din față și, fulgerând de răzbunare, se jură pe strălucirea ei că are să nimicească vlăstarul îndrăznețului Vodă. Gelu Andone 59 În noaptea ospățului, luna s-a dosit după sprânceana codrilor, pândind să-și zărească dușmanca pentru ca s-o zdrobească. Soarele, un făt-frumos de lumină, chefuia cu Vodă și cu toți
Povestea florii soarelui [Corola-other/Imaginative/83528_a_84853]
-
în 60 ȘTEFAN CEL MARE ȘI SFÂNT - legende și povești grădină, printre celelalte podoabe, ca s-o aibă aproape, să se mai mângâie. De-atunci floarea-soarelui cu fața ei galbenă și înfiorătoare de durere, își întoarce veșnic chipul întristat înspre strălucirea craiului zilei, cerându-i sărutarea mântuitoare...
Povestea florii soarelui [Corola-other/Imaginative/83528_a_84853]
-
strunite sau dezlănțuite (când era cazul), articulația formală perfect coerentă. Niciunul dintre cei patru (Erika Geldsetzer - vioară, Sascha Frömbling - violă, Konstantin Heidrich - violoncel, Dirk Mommertz - pian) nu a ieșit în evidență decât numai atunci și numai cât partitura o impunea: strălucire, lirism, patos, culoare, vigoare, vivacitate, introspecție cât cuprinde și toate și mai ales (din plin) un perfect spirit cameral, întrutotul adecvat acestui gen al esențelor și pieselor alese. Petre CODREANU
Perfect spirit cameral by Petre Codreanu () [Corola-other/Journalistic/83555_a_84880]
-
cele mai importante orchestre europene, Suisse Romande s-a impus, de-a lungul vremii, deopotrivă prin numeroasele turnee pe meridianele lumii și prin discurile realizate sau prin înregistrările pentru radioteleviziunea elveŃiană, sub bagheta unor dirijori de elită. Timpul a trecut, strălucirea s-a mai estompat, ca și faima de altfel, rămânând însă o orchestră bună, așa cum ne-a demonstrat în ultimele zile de festival, cu Marek Janowski la pupitru. Primul program a cuprins opusuri de Brahms și Franck, alăturând lucrări marcate
Concert "?n re" by Anca Florea () [Corola-other/Journalistic/83547_a_84872]
-
în re”, pentru că Uvertura tragică op. 81 de Brahms a adus încărcătura puternică, dar cu o aură de tristeŃe a „re minorului”, apoi Concertul său pentru vioară și orchestră op. 77 a trecut în „re major”, cu un plus de strălucire rezultat mai curând din scriitura densă, ce solicită în special solistului nu doar o tehnică sigură, ci și forŃă interioară capabilă să facă faŃă unei orchestraŃii bogate, ceea ce tânăra Viviane Hagner nu a prea avut, fiind prea firavă pentru o
Concert "?n re" by Anca Florea () [Corola-other/Journalistic/83547_a_84872]
-
FLOREA Seria “Enescu și contemporanii săi” a continuat, la Ateneu, cu programul propus de Praga Sinfonia, cunoscută orchestră de cameră care a evoluat sub bagheta lui Christian Benda, surprinzând însă prin inegalitatea interpretării. Pentru că Uvertura de Martinu a captat prin strălucire, incisivitate și percutanță ritmică, prin densitatea și omogenitatea ansamblului, într-o scriitură bogată și de mare efect, calități regăsite, pe alte coordonate, și în Intermezzi de Enescu, abordate cu sensibilitate și finețe, subliniind linia amplă, elegantă, cu tentă ușor evocatoare
Interpretare inegal? by Anca Florea () [Corola-other/Journalistic/83564_a_84889]
-
adevărat, o provocare, testând din plin maleabilitatea formației, capacitatea de a se plia și a răspunde celor mai neașteptate reacții ale solistului, reușind să cânte nu doar cu acuratețe și rigoare, ci și cu omogenitate și calitate sonoră. A avut strălucire, vivacitate, stil și culoare, a conturat planuri contrastante în care pizzicato-ul abia sugerat sau paginile în piano au fost la fel de apreciate precum evoluția solistului împreună cu concert- maestrul Anda Petrovici, întregul demers artistic având consistență și farmec, entuziast aplaudat la
"Anotimpurile", mai altfel by Anca Florea () [Corola-other/Journalistic/83556_a_84881]
-
imaginăm noi, așa am crezut că îl va reda și solistul rus, dar Melnikov a preferat o prezentare clară, logică, echilibrată, cerebrală, cu secvențe lirice bine conturate și evoluții virtuoze rezolvate fluent în plan tehnic, fără a avea însă anvergura, strălucirea și trăirea interioară ce conferă frazelor amploare expresivă. Dar pianistul are o manieră mai sobră de cânt, păstrând cumva muzica în propriul său univers, fără a dori să o comunice neapărat și publicului, ceea ce a determinat un anume regret celor
Rigoare elevat? by Anca Florea () [Corola-other/Journalistic/83560_a_84885]
-
a evoluat excelent și în Simfonia nr. 4 în la major op. 90 Italiana de Mendelssohn-Bartholdy, aducând luminozitate, vervă și varietate coloristică într-o partitură îndrăgită de public, rezolvată și de dirijor cu rigoare, poate cu mai puŃină spontaneitate și strălucire, aspecte ce Ńin însă de personalitatea sa probabil mai rezervată, dar compensate inspirat de ansamblul care astfel ne-a convins că s-a aflat într-o zi fastă.
Misha Maisky din nou la Ateneu by Anca Florea () [Corola-other/Journalistic/83568_a_84893]
-
finețe și profunzime, dar și cu o luminozitate expresivă subliniată prin omogenitatea și transparența corzilor, prin linia elegantă a suflătorilor (alăturarea instrumentelor vechi cu cele clasice fiind deosebit de interesantă), dar și prin utilizarea unui harpsicord, partitura a avut densitate, fluență, strălucire și sensibilitate, alternând momentele de introspecție cu cele pline de vervă și bogăție polifonică, planurile înlănțuindu-se firesc într-o derulare permanent susținută, fără o clipă de relaxare, de banal. Corul a evoluat la cotele performanței, cu o adevărată artă
Pentru prima oar?, Crea?iunea ?n englez? by Anca Florea () [Corola-other/Journalistic/83565_a_84890]
-
concertistică clasică, a eliminat alunecările de sunete lăutărești, a evitat îngroșările ornamentale, obținând astfel o variantă mai apropiată de stilul violonistic enescian. Chiar și renunțarea la acel amplu vibrato lăutăresc, a transmis publicului un aer mai clasicizant, partitura dobândind o strălucire cuceritoare prin limpezimea de cristal a tălmăcirii lui Remus Azoiței. Suplețea instrumentiștilor francezi l-a ajutat pe solist să colaboreze fructuos până în final, astfel că versiunea surprinzătoare a Capriciului român a încântat publicul care l-a obligat pe protagonist să
Frumuse?ile unei capodopere by Viorel Cosma () [Corola-other/Journalistic/83541_a_84866]
-
elegantă, doi contratenori - deja celebrul Max Emanuel Cencic (Joachim), cu o culoare caldă de mezzosopran, reliefată în linii arcuite, și David Dq Lee (Daniel) pe care, sincer, l-am preferat pentru frumusețea și luminozitatea glasului de sopran, pentru dezinvoltura și strălucirea cântului, un bas spectaculos ca timbru și anvergură vocal-expresivă - Maarten Koninbsberger (Chelsias) - și un altul - Alan Ewing (Al doilea bătrân) cu nimic mai prejos, un tenor - William Burden (Primul bătrân) care, fără a avea un material vocal și o penetranță
Fascinantul "Les artes florissants" by Anca Florea () [Corola-other/Journalistic/83559_a_84884]
-
în genul simfonic sau de a trăi intens frământările din Simfonia Nr. 4 (care, deloc întâmplător, este supranumită Tragica), rămânând doar o speranță. Nu știu prin ce mister, a doua zi ansamblul a avut cu totul alt verv, a căpătat strălucire și expresivitate, mișcarea lui Schiff a devenit mai energică și nuanțată, implicarea generală punându-și amprenta și în paginile pline de poezie meditativă și în cele de anvergură, secvențele dansante având grație, astfel încât, în sfârșit, l-am “recunoscut” pe Schubert
Integrala simfoniilor de Schubert by Anca Florea () [Corola-other/Journalistic/83566_a_84891]
-
Poate mai multă strălucire... Anca FLOREA În seria concertelor de după amiază, Orchestra engleză de cameră a propus un program divers, cu opusuri de secol XX ce încadrau o creație mozartiană, sub conducerea lui Roy Goodman, dirijor bine cotat în lume, deprinzând “tainele” baghetei încă
Poate mai mult? str?lucire by Anca Florea () [Corola-other/Journalistic/83563_a_84888]
-
eficientă și precisă, reușind să pună în evidență calitățile Orchestrei care, de multă vreme, este cotată printre cele mai bune din lume în genul cameral, etalând un sunet frumos, omogenitate și fluență, deși poate aș fi așteptat un plus de strălucire, de percutanță în atac și în structurile ritmice, dar se prea poate ca atracția lui Roy Goodman către muzica veche să determine o anume abordare chiar și în partituri din epoci mai apropiate nouă. Am avut prilejul să ascultăm, în
Poate mai mult? str?lucire by Anca Florea () [Corola-other/Journalistic/83563_a_84888]