7,897 matches
-
învățării, în special. Principala sa contribuție științifică se datorează acestei aplecări personale spre abordarea nuanțată. El a introdus în psihologia americană conceptul de asociere prin contiguitate (association by contiguity), care a dinamitat tradițiile asociaționiste și a deschis noi orizonturi behaviorismului. Substantivul englezesc contiguity înseamnă, literal, „învecinare”, „alăturare”. În teoria contiguității învățării însă, el își atașează conotații mai subtile. Am putea numi teoria lui Guthrie în limba română „teoria învățării prin atingere”; dar cuvântul românesc „atingere” este polisemantic și poate deruta. De
Știința învățării. De la teorie la practică by Ion Negreț-Dobridor, Ion-Ovidiu Pânișoară () [Corola-publishinghouse/Science/2361_a_3686]
-
a descrie această clasă. Termenul accentua faptul că atare comportamente acționează (operează) asupra mediului pentru a produce consecințe. Consecințele definesc proprietățile după răspunsurile care par similare. Termenul a fost folosit de către Skinner atât ca adjectiv (comportament operator), cât și ca substantiv (operant) pentru a desemna comportamentul definit de o consecință dată. Pentru el, un singur moment în care porumbelul își înalță capul este un răspuns. Skinner s-a explicat folosind „puțină istorie” privind această generalizare a referinței. Comportamentul numit „înălțarea capului
Știința învățării. De la teorie la practică by Ion Negreț-Dobridor, Ion-Ovidiu Pânișoară () [Corola-publishinghouse/Science/2361_a_3686]
-
la completarea primei componente a programului. Al doilea stimul controlează eventual performanța apropiată celui de al doilea plan și, ca un întăritor condiționat, întărește răspunsul la primul stimul. Acest program este de obicei studiat când ambele planuri care contribuie sunt substantivele. Valorile în orice program pot fi schimbate sistematic în timp ce experimentul progresează în termenii performanței generate. Avem apoi un alt plan: 10. Adaptarea (adj), în care valoarea intervalului sau raportul este schimbat în mod sistematic după întărire ca o funcție a
Știința învățării. De la teorie la practică by Ion Negreț-Dobridor, Ion-Ovidiu Pânișoară () [Corola-publishinghouse/Science/2361_a_3686]
-
fi monoton și ineficient. Criticul va căuta deci modalități de declinare și, în același timp, de identificare a unei atitudini generale, de transformare a numelui propriu într-o categorie universală. Îl găsim ca adjectiv: "entuziasmul său sarsailesc"25; ori ca substantiv: "Frica de Drăgani oare m-a făcut să le dau astfel de nume, sau sarsailia mea?"26, spune într-un articol din 1847. Sau altundeva: "aci nu e ignoranță, nu e sarsailie, căci amândouă opiniunile sunt de erudiți"27. Expresia
Fabrica de geniu. Nașterea unei mitologii a productivității literare în cultura română (1825-1875) by Adrian Tudurachi () [Corola-publishinghouse/Science/84955_a_85740]
-
tradiție a reveriei mimologice. Gérard Genette, autorul unei accesibile sinteze în această problemă, a observat un lucru care mi se pare important și pentru Heliade Rădulescu. Reveria mimologică, ideea că numele imită lucrurile, nu se referă în primul rând la substantivele comune, ci la numele proprii. Pentru că nu e vorba de o justificare a asocierilor primare între sunete și obiecte (de ce spunem plantă unui "organism vegetal etc."), ci de o justificare a "supranumirii" în funcție o activitate caracteristică. E de fapt
Fabrica de geniu. Nașterea unei mitologii a productivității literare în cultura română (1825-1875) by Adrian Tudurachi () [Corola-publishinghouse/Science/84955_a_85740]
-
constant cu acestea. Spunem despre cineva cu abilități strategice ieșite din comun că e un Napoleon sau despre o persoană cu inteligență sclipitoare că e un Einstein etc. E un fel de sinecdocă specializată care transformă un nume propriu în substantiv comun, indicând nu numai o persoană, ci și o clasă de atribute. Du Marsais o înregistra foarte sus în inventarul tropilor, pe poziția a cincea, imediat după catacreză, metonimie, metalepsă și sinecdocă. Și înaintea metaforei. Era de fapt un procedeu
Fabrica de geniu. Nașterea unei mitologii a productivității literare în cultura română (1825-1875) by Adrian Tudurachi () [Corola-publishinghouse/Science/84955_a_85740]
-
începutul anilor ’50, din care se desprind retorica antiromană și prigoana anticatolică. Istoricul clujean Șerban Turcuș a observat că, după 1947, în luările de poziție împotriva Bisericii Catolice autoritățile comuniste au evitat referirile la „Sfântul Scaun” și au preferat folosirea substantivului „Vatican”. Explicația este ușor de găsit: regimul de la București, în acord cu cel sovietic, recunoștea doar calitatea de stat a Vaticanului și încerca să nege și să împiedice orice jurisdicție instituțională asupra Bisericii Catolice din RPR. Așadar, una dintre sursele
[Corola-publishinghouse/Science/1865_a_3190]
-
atât un sistem, ca la Saussure, sau un cod servind comunicației, ca la fonologi, cât o combinatorică. Obiectul lingvisticii devine cel de a descoperi regulile combinării, anumite posibilități și imposibilități de grupare, și, din această perspectivă, conceptele gramaticii tradiționale - articol, substantiv, adjectiv, verb etc. 33 - pot fi redefinite pur lingvistic. Glossematica pornește de la definirea enunțului drept cea mai mică unitate de semnificație susceptibilă de a constitui singură, fără alte asocieri, un discurs și continuă prin a defini noțiunile gramaticale prin rolul
Semn și interpretare by Aurel Codoban [Corola-publishinghouse/Science/295577_a_296906]
-
obiectul este considerat un Altul printr-un fel de "animism" care îl înzestrează cu profunzimea conștiinței - pe când știința disecă chiar și omul ca pe un obiect. Rădăcinile termenului de hermeneutică se află în verbul "hermeneuein" (gr.), care se referă la substantivul "hermeneus". Conform lui Heidegger, printr-un joc al gândului putem asocia "hermeneutica" cu zeul Hermes, fiu al lui Zeus și al Pleiadei Maya, cu rol de a media între oameni și zei, ca purtător al veștii sorții. în mitologia greacă
Semn și interpretare by Aurel Codoban [Corola-publishinghouse/Science/295577_a_296906]
-
cele mai valoroase configurații de limbaj hipnotic se pot învăța repede. Configurații de limbaj cu „nu” Știm bine că oamenii nu-și pot forma în minte o imagine a cuvântului „nu”. Cuvântul „nu”, nu poate fi vizualizat pentru că nu este substantiv. Prin urmare putem folosi acest cuvânt în configurațiile de limbaj pentru a-i influența pe ceilalți. De exemplu: „Nu te gândi să mă inviți la masa de prânz, dacă nu vrei”. Dacă ștergem cuvântul „nu” vom vedea mesajul pe care
Comunicarea eficientă a omului cu Dumnezeu şi cu semenii săi by Ștefan Maxim () [Corola-publishinghouse/Science/694_a_1168]
-
folosirea nuanțată a adjectivelor; * folosirea sinonimelor; * utilizarea cu măsură a neologismelor; * eliminarea formulelor stereotipe; * înlăturarea vulgarității. 4.1.2.Respectarea normelor gramaticale prin evitarea unor greșeli tipice: * dezacordurile (dintre subiect și predicat, dintre adjective și nume); * flexiunile incorecte ale unor substantive,verbe; * nerespectarea concordanței timpurilor; * construcțiile sintactice aglomerate; * excesul de infinitive, gerunzii, participii; * folosirea inadecvată a instrumentelor gramaticale (prepoziții, conjuncții, adverbe, pronume relative). 4.1.3. Respectarea normelor ortografice și de punctuație are la bază "Îndreptarul ortografic, ortoepic și de punctuație
Compunerile şcolare : forme eficiente de stimulare a creativităţii elevilor by Elena Sonea () [Corola-publishinghouse/Science/653_a_1256]
-
felul celui anunțat poate avea mai mult ecou la periferia, la marginea Europei - a nu se lua în sens peiorativ; aici se află și România, și dumneavoastră, dar și Polonia, Țările Baltice, Bulgaria -, decât acolo unde Europa a ajuns din substantiv propriu substantiv comun. Cred că este nevoie, din când în când, de o revenire fără ton patetic și îngrijorat la originile acelei Europe pe care ne-o dorim cu toții și care înseamnă, poate, cea mai frumoasă utopie intelectuală a continentului
Întotdeauna loial by Mihai Răzvan Ungureanu () [Corola-publishinghouse/Journalistic/2017_a_3342]
-
anunțat poate avea mai mult ecou la periferia, la marginea Europei - a nu se lua în sens peiorativ; aici se află și România, și dumneavoastră, dar și Polonia, Țările Baltice, Bulgaria -, decât acolo unde Europa a ajuns din substantiv propriu substantiv comun. Cred că este nevoie, din când în când, de o revenire fără ton patetic și îngrijorat la originile acelei Europe pe care ne-o dorim cu toții și care înseamnă, poate, cea mai frumoasă utopie intelectuală a continentului din care
Întotdeauna loial by Mihai Răzvan Ungureanu () [Corola-publishinghouse/Journalistic/2017_a_3342]
-
capitalele țărilor membre ale Uniunii Europene și ale Alianței Nord-Atlantice și s-a preferat o formulă foarte scurtă. Sigur, dau deoparte micul zâmbet și vă spun numai că această axă nu trebuie văzută nicicum în sensul de „axă”, și pun substantivul între ghilimele. Nu trebuie văzut nicicum în vreun sens exclusivist și nicicum mecanic. Vorbind despre axă, Președintele Băsescu a avut în minte un vector de securitate, în lungul căruia se mișcă România. Spre vest, el este inevitabil orientat către capitale
Întotdeauna loial by Mihai Răzvan Ungureanu () [Corola-publishinghouse/Journalistic/2017_a_3342]
-
euro ridică în română probleme de adaptare morfologică, din cauza structurii sale fonetice; de aceea rămâne invariabilă (,zece euro"), ca și în italiană (în schimb, în franceză pluralul se notează în scris, iar în spaniolă apare și în pronunțare: euros). Despre substantivul euro a scris doamna Florica Dimitrescu (în Drumul neîntrerupt al limbii române, 2002), indicînd și unele tendințe de adaptare la sistemul gramatical românesc. Forma euroi a apărut ca o glumă, dar e destul de răspândită; de altfel, e comparabilă cu modul
Euro: noutăți argotice by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/12539_a_13864]
-
radarul nu mai vede nimic" (daciaclub.ro). În genere oha nu este folosit atît ca substitut pronominal, cît ca un cuvînt exclamativ, într-o serie care cuprinde și alte elemente familiar-argotice: de la canci (în romaní chiar pronume negativ) la diferite substantive convertite la această funcție: zero, pauză, sufletu�! De fapt, din punct de vedere gramatical se pot distinge mai multe situații: oha apare ca propoziție eliptică: "depinde ce vrei? eu unul l-am folosit și oha" (culturism.ro); "mă enervez, mă
Etimologii argotice: oha by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/12561_a_13886]
-
Caragiale: misie, cestiuni etc.) Dicționarele noastre nu indică decît rareori "registrul ironic", deși în limba actuală sînt multe cuvinte care au o conotație ironică și depreciativă fixă. Cîteva exemple de cuvinte ironice provenite din fondul mai vechi și popular sînt substantivele diriguitor, jună, muzichie, odraslă, ogradă, patalama, plod, politichie, tagmă, unele adjective (vârtos), adjective substantivizate (mai mari), nehotărîte (niscaiva), verbe ca a cadorisi, a se pricopsi etc. Aceste cuvinte se află în sinonimie cu formele standard, nemarcate, singura lor trăsătură distinctivă
Ironii by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/12583_a_13908]
-
locuiesc cu el". Astfel, alde poate fi pus în aceeași categorie cu ,pluralul politeții" (foarte rar azi, substituit însă de construcția politicoasă și eu), dar și cu alte forme de atenuare specifice oralității familiare (cam, mai, pe la etc.). Înaintea unor substantive comune nume de lucruri, apariția lui alde e considerată artificială, reprezentînd (la Pann, Odobescu, Ispirescu) o încercare cultă de a imita vorbirea populară. Cel mai vechi exemplu de folosire a lui alde apare deja la Dosoftei; multe alte atestări sînt
Alde noi by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/11369_a_12694]
-
surse diferite), rămîn oricum foarte multe atestări: pe forumuri, în pagini de literatură, în articole jurnalistice. Destule de des apare azi combinarea nehotărîtului cu un pronume personal - alde noi, alde tine ; se înregistrează - mai rar - chiar folosirea lui alde cu substantive comune care nu se referă la persoane. Cu siguranță, alde nu este folosit în limba actuală cu vreo valoare reverențială: dimpotrivă, funcția sa principală e cea depreciativă, minimalizantă, manifestată în două variante: ,oameni de tipul lui X" și ,unul ca
Alde noi by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/11369_a_12694]
-
actuală - "Un milion de fideli au participat la missa solemn? oficiat? de Pap?" (România liberă 2254, 1997, 4; sublinierile îmi aparțin), cuvîntul fideli a fost folosit în mod destul de neinspirat în loc de credincioși. în română, adjectivul fidel nu se folosește, ca substantiv, cu acest sens; în mod evident, e vorba de o traducere (cf. it. fedeli "credincioși") și de tendința jurnalistului de a păstra ca atare termenii pe care îi simte legați de ritul catolic. Mai interesant e cazul formei missa: un
Lexicografice și bisericești by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/16614_a_17939]
-
murit de mai multe ori ! Nu m-am schimbat cu totul, dar rosturile vieții mele s-au zdruncinat de câteva ori atât de serios, încât pot spune că am trecut prin morți succesive. Viața e ca o frază: are verbe, substantive, adjective, articole. Și sunt și accente: de tonalitate, de ritm, de pronunție. Din când în când, se schimbă accentele. Topica nu se schimbă, dar modificarea accentului poate răsturna totul. E suficient un semn încârligat la sfârșit de frază...
MIRCEA HORIA SIMIONESCU - Viața ca o frază by Filip-Lucian Iorga () [Corola-journal/Journalistic/13092_a_14417]
-
induce dealtfel atribuirea unor semnificații erotice. Dincolo de numele sărbătorii, cuvîntul are însă și alte sensuri (sau poate omonime): există ca nume de familie (N.A. Constantinescu, în Dicționar onomastic românesc, 1963, îl tratează la articolul drag, cu temă slavă) și ca substantiv comun (absent din DEX, dar înregistrat în Micul dicționar academic - MDA, II, D-H, 2002), desemnînd o insectă, cunoscută și sub numele de tîrtăriță sau repede (Cicindela campestris): „gîndăcel de culoare arămie, verde-deschis pe spate, cu puncte albe pe fiecare
Dragobete by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/13113_a_14438]
-
Nu putem să nu observăm și faptul că forma Dragobete are o terminație în care se recunoaște sufixul -ete, tipic zonei în care a fost atestată cel mai mult sărbătoarea: Oltenia și vestul Munteniei. Sufixul regional și popular apare în substantive masculine comune - boblete, carcalete, copilete, dovlete, jarcalete, juvete („pește mărunt”; „epitet dat oltenilor”), oblete, puiete, purcelete, săculete, trupete, vrăbete (brabete), în nume de familie și porecle: Rogobete (probabil legat de Dragobete), Chelete, Juvete - și, desigur, Moromete... Sufixul are o anume
Dragobete by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/13113_a_14438]
-
intră în construcția românului sunt adâncite și nuanțate. De pildă: victoria învinsului; puterile iubirii absolutizate și ale devoțiunii totale; reacțiile paradoxale: la bine cu rău și, mai rar, la râu cu bine. Cu privința la elementele specifice quijotesti, sistemicitatea accepta substantivele acreditate, dar le adaugă adjective spornice, generatoare de noi exegeze, în sensul sistemului de fier (F) sau diamantin (D), Exemple: Conceptul tipic renascentist de dignitas hominis devine o demnitate contrastată de violență (F) sau îndulcita de surâs (D); eroismul e
Noi concepte-cheie în interpretarea lui Don Quijote by Paul Alexandru Georgescu () [Corola-journal/Journalistic/17615_a_18940]
-
așadar selectat de asociațiile lexicale expresive ale domeniului - , adverbele de intensitate cel mai des folosite pentru a bate sînt bine (dar și antonimul sau rău, echivalent din puntul de vedere al funcției de intensificare) și zdravăn: și mai frecvent apare substantivul cu valoare adverbiala măr. Atributele tipice ale bătăii sînt bună (nu însă și rea), zdravăna, sora cu moartea etc. Intensificatorii populari apar consecvent în știrile cotidiene: "i-a mai dat o bătaie bună" ("Evenimentul zilei" = EZ 1939, 1998, 16); "murise
Despre bătăi bune by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/17645_a_18970]