6,931 matches
-
căsătorit cu Daniela Ungureanu și are un copil. A urmat studiile Liceului de matematică-fizică "Costache Negruzzi" din Iași pe care l-a absolvit ca sef de promoție în anul 1987. Din 1985 și până la Revoluția din 1989 a fost membru supleant în Comitetul Central al Uniunii Tineretului Comunist dar declară că nu a fost membru al Partidului Comunist Român. În 1988 a devenit student al Facultății de Istorie-Filozofie din cadrul Universității "Al. I. Cuza" din Iași, unde a deținut pozițiile de membru
Mihai Răzvan Ungureanu () [Corola-website/Science/299836_a_301165]
-
trei cincimi consilieri aleși de toți alegătorii comunei cu vot universal, egal, direct și secret, obligatoriu, prin scrutin cu listă, până la două cincimi consilieri de drep, care erau, de regulă, preotul paroh, directorul școlii sau un învățător. Se alegeau și supleanți, chemați să completeze locurile vacante care se formau pe parcurs în consilii. Consiliul comunal se întrunea în mod obligatoriu, cel puțin, o dată în trimestru și soluționa problemele vitale de interes local. Delegația permanentă comunală se alegea prin scrutin cu majoritatea
Vărvăreuca, Florești () [Corola-website/Science/299843_a_301172]
-
1963-1965), prim-secretar al Comitetului orășenesc Bălți al ULCTM (1965-1966), secretar II (1966-1967) și prim-secretar (1967-1971) al CC al ULCTM. În 1964 devine membru al Partidului Comunist al Uniunii Sovietice. La congresul XII al PCM a fost ales membru supleant al CC al PCM, iar la Congresul XIII - membru titular. În perioada 1971-1976, este secretar al Comitetului Central (CC) și membru al Biroului Politic al Partidului Comunist din Moldova. El era pe atunci singurul basarabean din conducerea Partidului Comunist din
Petru Lucinschi () [Corola-website/Science/298839_a_300168]
-
sau mai mică iar compoziția Politbiuroului a devenit din nou o oglindă alianțelor schimbătoare dintre liderii partidului și dintre grupurile de interese din partid, cel puțin până un Secretar General reușea să-și consolideze puterea. Politbiuro avea membri plini și supleanți. Mărimea Politbiuro-ului a variat, dar în general a fost de 14 membri plini șî 8 supleanți (candidați). Secretarul General al Partidului, care era de cele mai multe ori și șeful Comitetului Central, avea cea mai mare putere. În practică, cei mai puternici
Biroul politic al Comitetului Central al Partidului Comunist al Uniunii Sovietice () [Corola-website/Science/298409_a_299738]
-
a avut inițial cinci membri, având ca sarcină conducerea treburilor zilnice ale partidului. La început, cea mai înaltă instanță a Partidului era Comitetul Central. Primii membri plini ai Politburo au fost: Lenin, Troțki, Kamenev, Stalin și Krestinski cu trei membri supleanți: Buharin, Zinoviev și Kalinin. De-a lungul celui de-al treilea deceniu, s-au ținut congrese ale partidului aproape în fiecare an. Cea mai înaltă instanță conducătoare a PCUS era Congresul Partidului, care la început se țineau anual pentru ca apoi
Partidul Comunist al Uniunii Sovietice () [Corola-website/Science/298411_a_299740]
-
(n. 12 februarie 1905, Iași - d. 3 iunie 1977, București) a fost un reputat medic chirurg și urolog, membru titular și președinte al Academiei Române. Între anii 1972-1975, a deținut funcția de ministru al sănătății; a fost membru supleant al CC al PCR. s-a născut la data de 12 februarie 1905 în orașul Iași, într-o veche familie de boieri moldoveni. A urmat studii la Facultatea de Medicină din Iași (1922-1928), obținând în anul 1929, la Iași, titlul
Theodor Burghele () [Corola-website/Science/307127_a_308456]
-
consilier al Ministrului Educației și Învățământului cu rang de secretar general din 1970 până la data de 12 februarie 1972, când a fost numit Rector al Universității din București funcție pe care a deținut-o între anii 1972-1981. a fost membru supleant al Comitetului Central al Partidului Comunist Român între 28 noiembrie 1974 - 23 noiembrie 1979; membru al Comitetului Central al Partidului Comunist Român între 23 noiembrie 1979 - 22 noiembrie 1984; membru al Comisiei Centrale de Revizie între 22 noiembrie 1984 - 24
George Ciucu () [Corola-website/Science/307172_a_308501]
-
privind eliberarea lui Jean Livescu din funcția de președinte al Comisiei Naționale a R.S.România pentru U.N.E.S.C.O. și numirea în această funcție a lui George Ciucu", secretar al Comitetului Național „Oamenii de știință și pacea“ (în 1982), membru supleant al biroului Comitetului municipal de partid București (în 1982), membru al Comitetului de partid al Universității din București (în 1982), membru al Comitetului de partid al Centrului Universitar București (în 1983), adjunct al ministrului Educației și Învățământului (23 febr. 1983-21
George Ciucu () [Corola-website/Science/307172_a_308501]
-
și funcțiile de rector al Seminarului Teologic de Chișinău (din 1995) și rector al Academiei și Seminarului Teologic de Chișinău (din 1997, prin Decretul Sfântului Sinod al Bisericii Ortodoxe Ruse). În anii 1990, 1992, 1996 și 1999 a fost membru supleant al Sfântului Sinod al Bisericii Ortodoxe Ruse. La soborul aniversar arhieresc din 13-19 august 2000 de la Moscova a fost ales și numit în calitate de membru permanent al Sfântului Sinod al Bisericii Ortodoxe Ruse. El a făcut parte din componența mai multor
Vladimir Cantarean () [Corola-website/Science/308055_a_309384]
-
interne și șef al Departamentului de Informații Externe (DIE) din cadrul CSS. În anul 1974 este înaintat la gradul de general-colonel (cu 3 stele) și numit consilier al președintelui Consiliului de Stat, Nicolae Ceaușescu. În același an este ales ca membru supleant al CC al PCR, cu prilejul Congresului al XI-lea. În calitate de consilier prezidențial, el l-a însoțit pe Ceaușescu în vizitele oficiale efectuate în Argentina, Brazilia, Ghana, Grecia, Guineea, Irak, Liban, Liberia, Libia, Mexic, Siria și Marea Britanie. Începând din anul
Nicolae Doicaru () [Corola-website/Science/308088_a_309417]
-
primit sarcină să transforme această uriașă organizație într-o anexă a serviciului de spionaj al României"". După fuga generalului Ion Mihai Pacepa din România la 24 iulie 1978, Doicaru și-a pierdut toate funcțiile deținute (ministru al turismului și membru supleant al CC al PCR), a fost arestat împreună cu alți generali de securitate și anchetat. A refuzat să semneze declarațiile compuse de anchetatori, din care rezulta că Pacepa ar fi fost recrutat de către serviciile americane de spionaj și infiltrat de aceste
Nicolae Doicaru () [Corola-website/Science/308088_a_309417]
-
funcția de șef al DIE la data de 16 decembrie 1955. Vasile Vâlcu a fost numit apoi ca prim-secretar al Comitetului Regiunii PMR Dobrogea (1955-1967). Ca urmare a sarcinilor primite, a fost promovat în conducerea partidului, fiind ales membru supleant al CC al PCR (1958-1960), membru CC al PCR (1960-1979) și apoi membru CPEx al CC al PCR (1974-1979). În mai 1961 a fost decorat cu medalia "A 40-a aniversare de la înființarea Partidului Comunist din România". Vasile Vâlcu a
Vasile Vâlcu () [Corola-website/Science/308087_a_309416]
-
poetului să transcrie „inventarul lumii”, iar apoi să publice de la „Connaissance de l’Est ” (1895 - 1905), până la „Soulier de Satin ” (1923). Mai întâi, Claudel este atașat la Minister, iar în 1893, tânărul diplomat pleacă la New York, având funcția de consul supleant, iar apoi în calitate de gerant al consulatului din Boston. În perioada acestui prim sejur american, Claudel are primele tentative de dramatice: una situată în Franța, „La Jeune Fille Violaine ” (1892, primă schiță a "L’Annonce faite à Marie" ), cealaltă situată în
Paul Claudel () [Corola-website/Science/308102_a_309431]
-
Europeană i-a încredințat șefia unei misiuni UE. La alegerile europarlamentare din 6 iunie 2009, Renate Weber a câștigat un nou mandat de europarlamentar. Și-a menținut poziția de membră în Comisia LIBE și ocupă, de asemenea, poziția de membru supleant în Comisia de Afaceri Externe (AFET). Renate Weber a publicat peste 50 de lucrări, în special referitoare la protecția drepturilor minorităților naționale, dintre care menționăm următoarele:
Renate Weber () [Corola-website/Science/307601_a_308930]
-
urmat apoi un curs de specializare de un an la Universitatea Serală de Marxism-Leninism din Uniunea Sovietică (1958). În perioada 30 decembrie 1961 - 19 aprilie 1967, colonelul Pleșiță a deținut funcția de șef al Direcției Regionale de Securitate și membru supleant al Biroului Comitetului Regional de Partid Cluj, având în subordinea sa organele securității din 5 județe. În acest timp, a urmat cursurile Facultății de Istorie a Universității „Babeș-Bolyai” din Cluj (1964-1968). În 1967 a fost transferat la București în funcția
Nicolae Pleșiță () [Corola-website/Science/306698_a_308027]
-
august 1977. În perioada septembrie 1978 - 22 aprilie 1980 a deținut funcția de comandant al Școlii militare de ofițeri activi a Ministerului de Interne de la Băneasa. La Congresul al XII-lea al PCR din noiembrie 1979 a fost ales membru supleant al CC al PCR. În perioada 22 aprilie 1980 - 26 noiembrie 1984, a deținut funcția de prim-adjunct al ministrului de interne și șef al Centrului de Informații Externe (CIE) din cadrul Direcției Securității Statului (DSS). La 26 noiembrie 1984, Pleșiță
Nicolae Pleșiță () [Corola-website/Science/306698_a_308027]
-
1990 cu gradul de general-locotenent (cu 2 stele) . A deținut și funcții în partid, fiind membru în Biroul organzației de bază a Comitetului de Partid din Ministerul de Interne, membru al Comisiei de Revizie a CC al PCR și membru supleant al CC al PCR (1979-1984). După Revoluția din decembrie 1989, generalul Pleșiță a fost inculpat în 1997 pentru complicitate la atentatul cu bombă din 21 februarie 1981 de la postul de radio Europa Liberă din München, pus la cale de celebrul
Nicolae Pleșiță () [Corola-website/Science/306698_a_308027]
-
președinte al organizației de tineret al PDM ("Tineretul Democrat"). La alegerile parlamentare din martie 2005, a fost ales în funcția de deputat în Parlamentul Republicii Moldova, pe listele partidului Blocul electoral Moldova Democrată. Din data de 1 septembrie 2005 este membru supleant al delegației Republicii Moldova la Adunarea Parlamentară a Consiliului Europei. Din 25 septembrie 2009 până la 15 iunie 2011 a fost Viceministru al Tineretului și Sportului. La 20 mai 2011 a renunțat la funcția de viceministru pentru a deveni deputat, ca supleant
Oleg Țulea () [Corola-website/Science/306770_a_308099]
-
din partea Partidului Democrat. Până în anul 1998 Valeriu Guma a lucrat în comerț, în funcții de conducere în cadrul mai multor întreprinderi. Este căsătorit și are trei copii. Vorbește limba engleză. În perioada 24 ianuarie 2000 - 28 ianuarie 2001, a fost membru supleant în delegația Republicii Moldova la Adunarea Parlamentară a Consiliului Europei. În anul 2013 a fost condamnat definitiv în România la 4 ani de închisoare pentru corupție, după care a fost „căutat” de Interpol, în timp ce activa în continuare ca deputat în Republica Moldova
Valeriu Guma () [Corola-website/Science/306769_a_308098]
-
secretar al CC al PCM. La data de 10 aprilie 1980, a fost numit în funcția de președinte al Prezidiului Sovietului Suprem din RSS Moldovenească. Ca urmare a avansării sale în funcție, între anii 1981-1990 a fost ales ca membru supleant al Comitetului Central al PCUS. În perioada 24 decembrie 1985 - 10 ianuarie 1990 a îndeplinit funcția de președinte al Sovietului de Miniștri din RSS Moldovenească. A fost ales timp de două legislaturi ca deputat în Sovietul Suprem al URSS. A
Ivan Calin () [Corola-website/Science/306774_a_308103]
-
din anul 1998, îndeplinește funcția de deputat în Parlamentul Republicii Moldova, ales pe listele Partidului Comuniștilor în toate legislaturile de atunci și până în 2010 (1998-2001, 2001-2005, 2005-2009, aprilie-iulie 2009, 2009-2010). În perioada 22 iunie 1998 - 24 ianuarie 2000, a fost membru supleant al delegației Republicii Moldova la Adunarea Parlamentară a Consiliului Europei. La 10 martie 2005, președintele Vladimir Voronin i-a conferit lui Ivan Calin "Ordinul Republicii" "pentru muncă îndelungată și prodigioasă în organele supreme de stat, contribuție substanțială la dezvoltarea social-economică a
Ivan Calin () [Corola-website/Science/306774_a_308103]
-
al Comitetului Central al PCRM, în anul 2005, Stepaniuc este ales secretar pe probleme de ideologie, membru al Comitetului Central și al Comitetului Executiv Politic al PCRM. De asemenea, în perioada 24 ianuarie 2000 - 26 ianuarie 2001 a fost membru supleant în delegația Republicii Moldova la Adunarea Parlamentară a Consiliului Europei, apoi membru titular al APCE (23 aprilie 2001 - 28 iunie 2002). La data de 16 ianuarie 2008, președintele Vladimir Voronin a semnat decretul privind numirea lui Victor Stepaniuc în funcția de
Victor Stepaniuc () [Corola-website/Science/306778_a_308107]
-
a fost aleasă ca deputat în Parlamentul Republicii Moldova pe listele Partidului Popular Creștin Democrat. În această calitate, este membru al Comisiei parlamentare pentru cultură, știință, educație, tineret, sport și mijloace de informare în masă și din 1 septembrie 2005, membru supleant al delegației Republicii Moldova la Adunarea Parlamentară a Consiliului Europei. Pledează în continuare pentru reforma în domeniul audiovizual, elaborând Codul Audiovizualului din Republuca Moldova, adoptat în 2006 de Parlament. În 2009 renunță de a se mai implica în politică. Din 2009
Angela Aramă () [Corola-website/Science/306782_a_308111]
-
membru al Academiei de agricultură din Franța (1972) și laureat al Premiului de Stat (1964). În perioada 26 iulie 1974 - 22 decembrie 1989, Nicolae Giosan a deținut funcția de președinte al Mării Adunări Naționale din R.S. România. A fost membru supleant al Comitetului Politic Executiv al Partidului Comunist Român (PCR). În mai 1961 a fost decorat cu medalia "A 40-a aniversare de la înființarea Partidului Comunist din România". Cu ocazia Congresului al XII-a al Partidului Comunist Român din noiembrie 1979
Nicolae Giosan () [Corola-website/Science/306810_a_308139]
-
perioadă erau rapide pentru ofițerii care supraviețuiseră epurărilor staliniste din 1937-1938. Se pesupune că protecția lui Voroșilov a fost cheia supraviețuirii și avansării lui Konev. În 1937, Konev este ales deputat al Sovietului Suprem al URSS și în 1939 membru supleant al CC al PCUS. Când Germania Nazistă a declanșat atacul împotriva Uniunii Sovietice în iunie 1941, Konev a preluat comanda Armatei a XIX-a din regiunea Vitebsk, în fruntea căreia a participat la o serie de lupte de apărare, retrăgându
Ivan Konev () [Corola-website/Science/306984_a_308313]