7,762 matches
-
fiul ei capabil să se metamorfozeze în voinic) ademenesc trecătorii ajunși întâmplător „în inima câmpului” să intre în fântână pentru a fi devorați. „Strategia” se bazează pe lăcomia feciorilor destul de naivi să coboare în puț pentru a căpăta galbenii voinicului, trădat totuși de aparența lui profund nefirească: „Între furcă și-ntre puț/ Zace-un tinerel voinic,/ Cu capul la răsărit,/ Cu picioarele la vânt;/ Ficații i-au putrezit,/ Rinichii i-au mucezit./ Că zace pe paie ude”, „ Între furcă ș-între
Președinți cu nume terminat în ”escu” ai României by Nicolae Mavrodin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91585_a_92806]
-
simboluri apotropaice și se află în no man ’s land, departe de social și ordine. Singuri neofiții pot ajunge aici, căci oamenii care au făcut deja saltul existențial nu reușesc să refacă traseul magic. „Puiul” Scorpiei „zace” lângă fântână, verbul trădând starea intermediară între moarte și viața umană. Ulterior adevărata natură a Samodivei va fi clară, inclusiv la nivelul lexemelor, dar ea nu va surprinde, căci lungirea, hainele verzi și nasturii de forma solzilor, ochii mici, metalici, și mediul umed al
Președinți cu nume terminat în ”escu” ai României by Nicolae Mavrodin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91585_a_92806]
-
șarpe prin spintecarea lui din exterior este tiparul inițiatic și în Scorpia I(8). Vânătoarea celor „trei coconi” pare a fi una în istorie: „Și iei, frate, să vâneze,/ Bălțile cu peștili/ Șî munții cu urșii...”, însă pregătirile pentru plecare trădează incursiunea în mit: „Citi vineri și sâmbătă,/ Iar când fu duminică,/ Ei mi se sculau în zori,/ După glas de cântători,/ Când dorm toate apele,/ Când tac toate frunzele./ Și daca mi se sculau,/ Fața albă că-și spălau,/ Cruce
Președinți cu nume terminat în ”escu” ai României by Nicolae Mavrodin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91585_a_92806]
-
lipsa lor de istețime, ba chiar și statutul nefiresc de vulnerabilitate familială (într-un basm din antologia Pop-Reteganul sunt orfani) fiind o caracteristică a imaginarului tradițional românesc. Diavolul este mereu păcălit și ridiculizat chiar cu sadism în poveștile noastre, ceea ce trădează o dominantă psiho-cognitivă puternică, cauzatoare de atitudini neînfricate, ironice și satirice în fața răului vulnerabilizat. Darurile miraculoase definesc cinci tipuri de capacități supranaturale: puterea invincibilă, invizibilitatea ce conferă libertate totală, deplasarea instantanee și prin orice mediu, bogăția absolută și protecția desăvârșită
Președinți cu nume terminat în ”escu” ai României by Nicolae Mavrodin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91585_a_92806]
-
M-am culcat și sculat 7 ani cu cornul. Și nu-mi mai trebuie, să fiu la ordinul nimănui ori cât mi-ar da. Vreau să fiu liber, să fiu de capul meu. Și dacă Domnul general Lecca și-a trădat pe Domnul său, cel mai strălucit și bun Domn ce l-a avut România vreo dată, pe Alexandru I. Cuza Vodă [17] și nu va mai avea niciodată așa Domn oricât a trăi țara, că el a fost comandantul gărzii
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1519_a_2817]
-
și Geneva. N-am știut, dar îți spun că ai avut noroc că ambasadorul ăsta e prost, și nu viclean, putea să-ți facă mult rău dacă interpreta altfel convorbirile dumitale cu ambasadorii respectivi, putea să te toarne că ai trădat, să te scoată drept "dușman de clasă". M-ați încurajat, tovarășe ministru, să vă spun ceva care să vă dea adevărul despre fostul meu șef. I-am relatat episodul convorbirii cu ministrul de externe al Perului și ședința de partid
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1535_a_2833]
-
multe săli când, deodată, în fundul unui coridor, sub arcada unei uși, a apărut un om de statură mică, cu un cap voluminos, cu ochi oblici de tătar: era Lenin. Văzându-ne, un surâs stereotip i s-a întins pe față, trădându-i satisfacția. Era satisfăcut văzându-i pe acești ambasadorii care, până în acel moment nu voiseră să aibă nici un fel de raporturi cu el, veniți acum să protesteze, dar și să-i solicite ceva. Am intrat într-o încăpere destul de mică
Românii şi politica externă rusească : un secol din istoria Tezaurului românesc "păstrat" la Moscova : (studiu şi documente) by Viorica MOISUC () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100997_a_102289]
-
ce să scrii. Cât valorează prietenia, ca monedă de schimb, în viața asta...? Cât privește prietenia e o chestiune mai delicată. Da, valoarea adevărată a prieteniei am aflat-o abia pe patul de spital, până în acel moment mi-am mai trădat prietenii, mai cu voie, mai de nevoie, greutatea unui astfel de sentiment am simțit-o la necaz. Păi să știi, dacă nu aveam prieteni eram de multișor timp oale și ulcele. Îmi permit să-i amintesc pe câțiva dintre cei
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1450_a_2748]
-
gândirea celor mai curajoși dintre noi. Înțelepții au lăsat acolo dre pentru noi, atunci când tradiția orală nu a mai fost posibilă. Nu înseamnă că sunt mizantrop, îmi place omul, acest animal fără pene (Platon), dar omul e făcut să-și trădeze natura adevărată și aleargă orbit după simulacre. E orfan în ființa lui actuală, e precar și suspină după împlinire. A fi lucid înseamnă a citi în natură și în cărțile maeștrilor semnele vremurilor, iar vremea nu are început și sfârșit
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1450_a_2748]
-
mult, probabil că cer altceva literaturii ceva care nu mai are de-a face cu teoriile mai noi despre ce e literatura. De altfel, de aici postura pe care mi-o asum, de marginal, de amator. De ins care, dacă trădează eventual critica, nu trădează literatura. (Vezi și tu cât orgoliu încape în câteva rânduri!) E aici, în această taină, micul lui orgoliu (iată că vorbesc despre mine la persoana a III-a), născut, nu știu dacă neapărat ca orice orgoliu
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1450_a_2748]
-
altceva literaturii ceva care nu mai are de-a face cu teoriile mai noi despre ce e literatura. De altfel, de aici postura pe care mi-o asum, de marginal, de amator. De ins care, dacă trădează eventual critica, nu trădează literatura. (Vezi și tu cât orgoliu încape în câteva rânduri!) E aici, în această taină, micul lui orgoliu (iată că vorbesc despre mine la persoana a III-a), născut, nu știu dacă neapărat ca orice orgoliu, din neputință. Așadar, poți
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1450_a_2748]
-
A. Diaconu, la fel. Până și Al. Cistelecan a scris poezie, la început, există probe. Chiar Nicolae Manolescu, cel care se lăuda cum că ar rămîne "pe poziția maioresciană a incompatibilității dintre critic și poet, în economia aceleiași persoane" este trădat de numeroase texte din "Teme" care sunt ingenuități poetice, schițe travestite în eseuri și nuvele topite în false memorii. Și chiar dacă "se atârnă" de poezia altora, vorba lui Phillipide, criticul de poezie tot un recreator de texte poetice este. Că
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1450_a_2748]
-
nu poți ceti cu șublerul și compasul, ceea ce a fost imaginat și scris cu necuvinte, cu tăceri, cu aproximări și alte fantezii. Dacă am aduna date despre "poezia criticilor", sunt convins că ar ieși o lucrare consistentă care le-ar trăda intimitatea "păcătoasă" bine ascunsă de limbajul fioros, tăios, critic. Ei, în acest context de fapte și ipoteze, Gheorghe Grigurcu a avut curajul să pună propria inimă în palmă, ca un chirurg care își stabilește singur diagnosticul. 4. Am asistat la
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1450_a_2748]
-
Și mai trebuie, în cadrul profesionalizării, și o intelectualizare permanentă, reală. Trebuie să mai și citești, nu numai să-ți aștepți inspirația. Lipsa de profesionalizare se vede cel mai bine la unii din tinerii critici, care, comentând câte o carte, se trădează rapid că nu au recunoscut aluziile, trimiterile oblice, reminiscențele topite în ea. E aproape amuzant, adică trist. Dintotdeauna, în literatură au existat scriitori gonflați. Credeți că există asemenea autori și în actualitatea imediată? Sigur că există, dar nu vreau să
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1450_a_2748]
-
profitabile și pline de certitudini. Sunt printre, cum îi numești tu, "curajoșii" literaturii. E o opțiune de la care n-am abdicat niciodată. Ce înseamnă moralitate în literatură? Cred că moralitatea în literatură este egală cu puterea de a nu-ți trăda, și nici terfeli vocația. Este demnitatea de a nu te compromite prin paginile scrise și publicate. Puțini au fost cei care n-au făcut-o în timpul vechiului regim. Din cei puțini, care au rezistat atunci, au fost, ironia sorții, destui
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1450_a_2748]
-
capul Îndată Cu amar tu ai strigat Că-i fiară de-mpușcat Și n-ai dat Înapoi Te-ai jertfit! Cu Fii tai În manualele școlare Te citește fiecare Creștin adevărat ai fost Și-ai murit martirizat Credința, neamul N-ați trădat! Pios capul nu-l plecăm Pentru Constantin Și Fii săi! Amin! De Dorești 16.01.2008 Când dorești a mă vedea Citește-mi te rog Cartea Ca să-mi simți Durerea mea Să o spun N-am avut cui Să m-
Pelerinaj la Sfintele Locuri Și un buchet de poezii Duhovnicești by Maria Moşneagu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1640_a_2956]
-
cânta, era pe Înserate. Se contopeau Cerul și Pământul, Îngerii și oamenii. Era ceva care ne transforma, o lucrare lăuntrică. Priveai lumea, pe fețele lor tăcute și luminoase, spunea ceva tainic...ochii abia mai puteau ascunde la unii lacrimile. Te trădau, te făcea să privești În tăcere, În taină. Toate vorbeau tainic, aștepta ceva... După ce se s-a Înconjurat biserica cu Icoana Sf Antimis...adică a punerii În mormânt a Domnului Iisus(Îngropareaă. Am intrat cu toții În Sf. Biserică cu lumânările
Pelerinaj la Sfintele Locuri Și un buchet de poezii Duhovnicești by Maria Moşneagu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1640_a_2956]
-
contra lui Lupu Costache, că făcuse o protestare în contra hoțiilor organizate comise de armata germană pe la moșiile dimprejurul Bucureștilor, pe care o semnară și doamnele Caterina Cantacuzino, Anicuța Florescu și Elena Sturdza. Ele o înaintaseră lui Lupu Costache; acesta le trădase cauza, arătând-o lui Bronsart de Schellendorff, spre a-i proba amiciția lui. Această vizită a Didinei ne-a înveselit și ne-a făcut cu atât mai mare plăcere, căci se arătă o femeie cu opiniuni hotărâte și nu a
Din viaţa familiei Ion C. Brătianu: 1914–1919: cu o anexă de însemnări: 1870–1941 by Sabina Cantacuzino () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1379_a_2882]
-
compara, îi zisei, știu cum va fi internată: se va duce într-un castel din ve cinătate, va trăi perfect în societatea lui Stolzenberg și von Reuss, [iar] după câteva zile va porni în străinătate.“ „Dar de unde știi?“ exclamă el, trădându-se. Așa a și fost. A plecat cu prințul de Reuss la Buftea, unde a stat trei săptămâni, trăind în belșug cu ofițerii germani, de acolo în Austria, unde s-a găzduit în castelul lui Turnund Taxis, pe urmă în
Din viaţa familiei Ion C. Brătianu: 1914–1919: cu o anexă de însemnări: 1870–1941 by Sabina Cantacuzino () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1379_a_2882]
-
-l povestind cu foc și încredere. [Într-adevăr la 21 octombrie, /3 noiembrie, 4 luni în urmă, maica stariță, ducându-se la Cernica, află că fugise din mănăstire și, tocmai când era să treacă prin munți în Moldova, a fost trădat și prins. L-au legat și judecat, amenințându-l cu împușcarea. A fost foarte curajos și demn și, când l-au acuzat de spionaj, el a răspuns: „Nu sunt spion, dar sunt român și mă duceam unde puteam servi regele
Din viaţa familiei Ion C. Brătianu: 1914–1919: cu o anexă de însemnări: 1870–1941 by Sabina Cantacuzino () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1379_a_2882]
-
la Marie Brăiloiu, germanofilă oarbă, și făceau muzică pentru patru mâini cu ofițeri în gazdă acolo.] (Ediția a II-a, 1996, p. 126.) D-ra Stoicescu, asemenea, fusese arestată. Dânsa fusese expediată la Horezu, fiindcă combătuse plebiscitul pentru Carp. A fost trădată de un licean, sub amenințarea lui Tzigara-Samurcaș. Biata femeie era tuberculoasă. Lucrase cu noi la Spitalul 108 din Azilul Regina Elisabeta. De la Azil mi-a scris și Lili Fălcoianu că au 250 infirmi de război, care învață un meșteșug în
Din viaţa familiei Ion C. Brătianu: 1914–1919: cu o anexă de însemnări: 1870–1941 by Sabina Cantacuzino () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1379_a_2882]
-
auzit că omul s-a cunoscut pe sine Abia atunci când singur a înțeles că este. Am încercat să te închipui alta, Dar ai ieșit aceeași, precum ai fost făcută. O, din condei se pot întoarce multe, Însă întotdeauna cerneala te trădează. Acum înțeleg de ce la mine nu vine poștașul: Pentru că tu nu mi-ai scris niciodată. De multe ori mă chinuie-ntrebarea: Oare de ce nu m-am născut copac? Și eu aș vrea să mă înalț la cer, Dar pentru asta
Comprimate pentru sănătatea minţii recuperate, recondiţionate, refolosite by Vasile Filip () [Corola-publishinghouse/Memoirs/714_a_1242]
-
originalitate sunt poeziile gnomice din volumul postum Între nume și lucruri. Intenția dintâi a autorului de-a compune pentru Editura Ion Creangă un șir de poezii-definiții, referitoare la componente ale universului domestic și la habitudinile copilăriei, a fost pe parcurs „trădată“ prin impri marea unor sensuri și a unei simbolistici care transcend temele enunțate în titluri. Jucăușele poeme (ca ton) despre minge, cerc, solniță, dulap, masă, pat etc. devin meditații morale și do bândesc, cum observa și Valeriu Cristea, o „dimensiune
Amintiri și portrete literare - ed. a 3-a by Gabriel Dimisianu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1345_a_2700]
-
parte și poetul Vasile Voiculescu, medicul orașului. În numărul inaugural V. Voiculescu semna poemul «Îngerul nădejdii», care va fi inclus în 1921 în volumul Pârgă: Volumul Pârgă, din 1921, este primul demn de a fi luat în considerație pentru că el trădează un moment limită, o încununare a esteticii lui, o nouă orientare, poetul adoptând o atitudine lirică cu modalități de expresie nemaiîntâlnite sau reluate decât întâmplător mai târziu. Poetul Voiculescu se prezintă cititorilor săi ca un imagist de mare clasă, stăpân
Academia bârlădeană și Vasile Voiculescu by Ion N. Oprea () [Corola-publishinghouse/Memoirs/783_a_1506]
-
în care propria-i ruină fiscală se prefigură în Florența. O scrisoare din 6 octombrie 1452 din partea lui Manetti aflat la Scarperia către Giovanni, fiul lui Cosimo de' Medici care se îngrijea de interesele patronale ale Medicilor în dominion, nu trădă nici un semn de neînțelegere sau ranchiuna 81. În schimb, Manetti îl asigura pe Giovanni că a acționat în conformitate cu dorințele formulate de acesta în medierea conflictelor care implicau mai mulți chiriași ai familiei Medici și în soluționarea unor dosare penale. În
Machiavelli si Renasterea italiana. Studii by WILLIAM J. CONNELL [Corola-publishinghouse/Science/989_a_2497]