7,855 matches
-
hă-hă-hă, cine mai știe prin ce an, au fost ceva inundații. Într-un rând, poate în două rânduri... greu de precizat. De unde se poate trage concluzia că întâmplările, fie ele și rare și importante, iau, în cele din urmă, calea uitării. Nici au-toritățile locale nu au avut în vedere posibilitatea ca acea apă li-niștită să se răzvrătească la un moment dat, atunci când au fixat amplasamentul pentru sediul Pompierilor. Numai că lucrurile iau une-ori întorsături care dau peste cap până și cea
ALTE ?NT?MPL?RI LA APA CORR?ZE by VASILE FILIP () [Corola-publishinghouse/Journalistic/83173_a_84498]
-
dată asupra lui Steinhardt. Acestui criteriu, cu siguranță subiectiv, în alegerea subiectului tezei de disertație, i s-a adăugat și un altul, obiectiv, anume studierea în anul I de masterat a unei lucrări a lui Paul Ricœur intitulată Memoria, istoria, uitarea, care mi-a deschis alte posibile perspective interpretative, pliabile în mod deosebit pe un volum cu caracter memorialistic, așa cum este Jurnalul fericirii. Aflat astfel în fața unei noi provocări, în egală măsură intelectuală și spirituală, am hotărât în urma consultărilor cu conducătorul
Literatură și convertire by Adrian Vasile SABĂU () [Corola-publishinghouse/Science/984_a_2492]
-
Argumentele în favoarea literaritații capodoperei lui Steinhardt fiind oferite în al doilea capitol al lucrării, Literarizarea experienței convertirii, mai exact în subcapitolul dedicat Jurnalului fericirii, considerăm de cuviință a aprofunda această "carte-eveniment" (Ion Manolescu) din perspectiva unor concepte precum: memoria, istoria, uitarea, iertarea, libertatea, curajul, credința, paradoxul. Tot atâtea teme de reflecție morală. IV.1. Povestea Jurnalului La o carte tulburătoare, o poveste tulburătoare a apariției ei. Virgil Ciomoș, universitarul clujean, îngrijitorul edițiilor succesive ale Jurnalului și cel care a publicat pentru
Literatură și convertire by Adrian Vasile SABĂU () [Corola-publishinghouse/Science/984_a_2492]
-
a contradicției (coincidentia oppositorum), a paradoxului, a dialecticii, a bipolarității simultane. Cred, ajută necredinței mele"11. Steinhard a avut curajul (al cărui elogiu îl face în nenumărate rânduri: Nu există în lume decât un singur lucru, decât unul: curajul"12) uitării și al iertării, la fundamentul căruia stă cu siguranță învățătura creștină. Creștinismul ridică la rang de virtuți supreme uitarea și iertarea, reușind ceea ce filosofia nu reușește întotdeauna. Astfel, pentru Steinhardt "uitarea fericită" există, ea avându-și obârșiile în învățătura lui
Literatură și convertire by Adrian Vasile SABĂU () [Corola-publishinghouse/Science/984_a_2492]
-
curajul (al cărui elogiu îl face în nenumărate rânduri: Nu există în lume decât un singur lucru, decât unul: curajul"12) uitării și al iertării, la fundamentul căruia stă cu siguranță învățătura creștină. Creștinismul ridică la rang de virtuți supreme uitarea și iertarea, reușind ceea ce filosofia nu reușește întotdeauna. Astfel, pentru Steinhardt "uitarea fericită" există, ea avându-și obârșiile în învățătura lui Hristos, în vreme ce pentru un filosof precum Ricœur ea e imposibilă: "De aceea nu poate exista o uitare fericită, așa cum
Literatură și convertire by Adrian Vasile SABĂU () [Corola-publishinghouse/Science/984_a_2492]
-
lume decât un singur lucru, decât unul: curajul"12) uitării și al iertării, la fundamentul căruia stă cu siguranță învățătura creștină. Creștinismul ridică la rang de virtuți supreme uitarea și iertarea, reușind ceea ce filosofia nu reușește întotdeauna. Astfel, pentru Steinhardt "uitarea fericită" există, ea avându-și obârșiile în învățătura lui Hristos, în vreme ce pentru un filosof precum Ricœur ea e imposibilă: "De aceea nu poate exista o uitare fericită, așa cum se poate visa la o memorie fericită"13. Despre toate acestea însă
Literatură și convertire by Adrian Vasile SABĂU () [Corola-publishinghouse/Science/984_a_2492]
-
virtuți supreme uitarea și iertarea, reușind ceea ce filosofia nu reușește întotdeauna. Astfel, pentru Steinhardt "uitarea fericită" există, ea avându-și obârșiile în învățătura lui Hristos, în vreme ce pentru un filosof precum Ricœur ea e imposibilă: "De aceea nu poate exista o uitare fericită, așa cum se poate visa la o memorie fericită"13. Despre toate acestea însă în capitolul dedicat convertirii și intrării în monahism unde chestiuni precum iertarea, uitarea, credința vor căpăta o însemnătate mai mare în contextul respectiv. Acum considerăm potrivit
Literatură și convertire by Adrian Vasile SABĂU () [Corola-publishinghouse/Science/984_a_2492]
-
un filosof precum Ricœur ea e imposibilă: "De aceea nu poate exista o uitare fericită, așa cum se poate visa la o memorie fericită"13. Despre toate acestea însă în capitolul dedicat convertirii și intrării în monahism unde chestiuni precum iertarea, uitarea, credința vor căpăta o însemnătate mai mare în contextul respectiv. Acum considerăm potrivit a ne întoarce înspre provocarea pe care am lansat-o încă din titlul acestui subcapitol. Putem noi privi această, generic numită, "memorie fericită" ca pe o consecință
Literatură și convertire by Adrian Vasile SABĂU () [Corola-publishinghouse/Science/984_a_2492]
-
suspiciunea strecurată de mitul din Phaidros pharmakon-ul scrierii este oare otravă sau leac? n-a fost preluată în plan gnoseologic"18. Începem a patra parte a capitolului al patrulea al lucrării cu un citat din același tratat despre Memorie, istorie, uitare al lui Paul Ricœur, așa cum s-a întâmplat și în cazul celei de-a treia părți a acestui capitol. Citatul de deschidere a acestei părți se constituie într-un bun punct de pornire pentru o abordare ce-și propune să
Literatură și convertire by Adrian Vasile SABĂU () [Corola-publishinghouse/Science/984_a_2492]
-
a aplicat programul de exterminare conceput de Hitler", condamnându-i pentru "prea multă ținere de minte a răului", "prea multă ranchiună" și amintindu-le că Vechiul Legământ vorbește și de "un timp pentru supărare", dar și de "o vreme pentru uitare, iertare și împăcare". Toate acestea fiind spuse e limpede de ce "apercepția lui Nicolae Steinhardt în Israel și în lumea evreiască e aproape negativă"8, ca să-l cităm pe Teșu Solomovici. Iată ceea ce Miruna Munteanu numește "Cazul Steinhardt" în Ziua, din
Literatură și convertire by Adrian Vasile SABĂU () [Corola-publishinghouse/Science/984_a_2492]
-
7 conferințe despre situația de fapt, Editura Humanitas, București, 2005. Pelin, Mihai, ""Artur": dosarul Ion Caraion", Editura Publiferom, București, 2001. Pleșu, Andrei, Despre îngeri, Editura Humanitas, București, 2007. Ralea, Mihai, Fenomenul românesc, Editura Albatros, București, 1997. Ricœur, Paul, Memoria, istoria, uitarea, Traducere de Ilie Gyurcsik și Margareta Gyurcsik, Editura Amarcord, Timișoara, 2001. Sângeorzan, Zaharia, Monahul de la Rohia Nicolae Steinhardt răspunde la 365 de întrebări, Editura Humanitas, București, 2004. Simion, Eugen, Scriitori români de azi, vol. IV, David.Litera, București Chișinău, 1998
Literatură și convertire by Adrian Vasile SABĂU () [Corola-publishinghouse/Science/984_a_2492]
-
București-Chișinău, 1998, pp. 256-257. 6 N. Steinhardt, Jurnalul fericirii, ediția a VII-a, Editura Dacia, Cluj-Napoca, 2000, p. 10. 7 Eugen Simion, Scriitori români de azi, vol. IV, Editura David Litera, București-Chișinău, 1998, pp. 256-257. 8 Paul Ricoeur, Memoria, istoria, uitarea, Traducere de Ilie Gyurcsik și Margareta Gyurcsik, Editura Amarcord, Timișoara, 2001, p. 18. 9 Idem, Ibidem. 10 Leontin Cupar, Ultimul interviu al lui N. Steinhardt, Clipa zilei, an I, nr.102, 7 Decembrie 1994, apud. Caietele de la Rohia III. Steinhardt
Literatură și convertire by Adrian Vasile SABĂU () [Corola-publishinghouse/Science/984_a_2492]
-
Chișinău, 1998, pp. 256-257. 3 N. Steinhardt, Jurnalul fericirii, ediția a VII-a, Editura Dacia, Cluj-Napoca, 2000, p. 10. 4 Eugen Simion, Scriitori români de azi, vol. IV, David Litera, București Chișinău, 1998, pp. 256-257. 5 Paul Ricoeur, Memoria, istoria, uitarea, Traducere de Ilie Gyucsik și Margareta Gyurcsik, Editura Amarcord, Timișoara, 2001, p. 18. 6 Idem, Ibidem. 7 Idem, Ibidem. 8 Idem, Ibidem, p. 602. 9 N. Steinhardt, Jurnalul fericirii, ediția a VII-a, Editura Dacia, Cluj-Napoca, 2000, p. 313. 10
Literatură și convertire by Adrian Vasile SABĂU () [Corola-publishinghouse/Science/984_a_2492]
-
8 Idem, Ibidem, p. 602. 9 N. Steinhardt, Jurnalul fericirii, ediția a VII-a, Editura Dacia, Cluj-Napoca, 2000, p. 313. 10 Idem, Ibidem, p. 85. 11 Idem, Ibidem, p. 190. 12 Idem, Ibidem, p. 81. 13 Paul Ricoeur, Memoria, istoria, uitarea, Traducere de Ilie Gyurcsik si Margareta Gyurcsik, Editura Amarcord, Timișoara, 2001, p. 609. 14 N. Steinhardt, Jurnalul fericirii, ediția a VII-a, Editura Dacia, Cluj-Napoca, 2000, p. 63. 15 Idem, Ibidem, p. 64. 16 George Ardeleanu, N. Steinhardt (Monografie, antologie
Literatură și convertire by Adrian Vasile SABĂU () [Corola-publishinghouse/Science/984_a_2492]
-
Idem, Ibidem, p. 64. 16 George Ardeleanu, N. Steinhardt (Monografie, antologie comentată, receptare critica), Aula, Brașov, 2000, p. 43. 17 N. Steinhardt, Dăruind vei dobândi, Ediția a IV-a, Editura Dacia, Cluj-Napoca, 2000, p. 136. 18 Paul Ricoeur, Memoria, istoria, uitarea, traducere de Ilie Gyurcsik si Margareta Gyurcsik, Editura Amarcord, Timișoara, 2001, p. 604. 19 Familia, seria a V-a, septembrie, 1991, anul 27 (127), nr. 9 (313), p. 11. 20 N. Steinhardt, Jurnalul fericirii, ediția a VII-a, Editura Dacia
Literatură și convertire by Adrian Vasile SABĂU () [Corola-publishinghouse/Science/984_a_2492]
-
pp. 26-27. 21 Idem, Ibidem, pp. 66-68. 22 Ion Simuț, Incursiuni în literatura actuală, Editura Cogito, Oradea, 1994, p. 313. 23 Eugen Simion. Scriitori români de azi, vol. IV, David. Litera, București-Chișinău, 1998, p. 258. 1 Paul Ricœur, Memoria, istoria, uitarea, Traducerea Ilie Gyurcsik si Margareta Gyurcsik, Editura Amarcord, Timișoara, 2001, p. 596. 2 N. Steinhardt, Jurnalul fericirii, ediția a VII-a, Editura Dacia, Cluj-Napoca, 2000, p. 79. 3 Idem, Ibidem. 4 Amintiri despre N. Steinhardt, Crestomație de Arșavir Acterian, Editura
Literatură și convertire by Adrian Vasile SABĂU () [Corola-publishinghouse/Science/984_a_2492]
-
zi” 53 · “Invitație la sănătate” Activitatea:”Implică-te și tu” · “Anotimpurile bucuriei” · “Adolescent ca tine sunt și eu”! Activitatea: “Tradiții și obiceiuri românești de iarnă; “Scrisoare lui Mihai Eminescu”; “Eminescu eternitatea unui geniu” Alte activități desfășurate: -‘’Holocaustul între memorie și uitare’’ “Târg de amintiri” “Dreptul la educație creștină” Grupul Școlar Industrial „Ion Bănescu”este o școală care a ieșit din rutina unui proces educațional tradițional, care a dorit și a reușit să formeze elevi interesați de ceea ce se întâmplă în jurul lor
Jurnal de bord by Vasilescu Roxana Violeta () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1689_a_2946]
-
situează fenomenul în latura negativă a naționalismului cînd acesta rămîne nedesăvîrșit, dar poate și să-l înfățișeze într-o lumină pozitivă atunci cînd, atin-gîndu-și ținta, se potolește. Ori, tocmai această concepție complexă asupra națiunii și a naționalismului a căzut în uitare de curînd, datorită emoției suscitate de resurgența unor identități politice din Europa de Est în special (dar și din Țara bascilor, din Irlanda de Nord și din alte asemenea locuri) și pe care ne-am obișnuit să le ignorăm. Vechile naționalisme au uitat zgomotul
Istoria națiunilor și naționalismului în Europa by GUY HERMET [Corola-publishinghouse/Science/968_a_2476]
-
a explicat cu seninătate cum trebuie să ne plecăm în fața rațiunilor Kulturnation-ului: "Pentru național-socialiști, drept este ceea ce slujește poporului german. Nedrept este ceea ce-i aduce necazuri 222". Desigur, este vorba aici de o denaturare ce se observă astăzi chiar în uitarea a ceea ce-au însemnat circumstanțele trecutului. Nu se pune problema de a-l incrimina pe Herder în legătură cu aceasta, și mai puțin încă pe Fichte care în felul său se situează în linia filozofiei Luminilor și nici ceea ce unii numesc
Istoria națiunilor și naționalismului în Europa by GUY HERMET [Corola-publishinghouse/Science/968_a_2476]
-
eroul se bucură de asemenea de o "imortalitate" de ordin spiritual, de glorie, de perenitatea numelui său. El devine astfel modelul exemplar pentru toți aceia care se străduiesc să-și depășească condiția efemeră de muritori, să-și salveze numele de uitarea definitivă, să supraviețuiască în memoria oamenilor. Eroizarea personajelor reale - regii Spartei, luptătorii căzuți la Marathon sau în Plateea, tiranoctonii - se explică prin faptele lor excepționale, care îi despart de restul muritorilor și îi "proiectează" în categoria eroilor 48. Grecia clasica
[Corola-publishinghouse/Science/85022_a_85808]
-
față de regimul fascist, trebuie să admitem că, dintr-un anumit punct de vedere, contribuția sa este esențială pentru receptarea poeților albatrosiști. Emil Manu, prin articolele și cărțile sale, reușea să mențină în actualitate o generație care risca să fie dată uitării. Rediscutarea, revalorizarea operei poetice a principalilor reprezentanți ai generației amintite este reluată la începutul acestui secol, poate și pentru că unii dintre acești scriitori sunt readuși în atenția publicului din cauza unor evenimente nu tocmai fericite (moartea lui Geo Dumitrescu, documente descoperite
Poezia generației albatrosiste by Cristina Ciobanu () [Corola-publishinghouse/Science/84975_a_85760]
-
jucat de cei apropiați sau chiar de propria-i conștiință - mult mai dură în acest caz decât în altele. Pentru bogăția de sensuri, pentru inventivitate, meritul rămâne al scriitorului și o reușită în planul creației nu salvează doar autorul (de la uitare), ci și pariul divinității. Opera literară autentică este în măsură să estompeze greșelile, defectele celui care a realizat-o și, așa cum spunea Ion Caraion, acesta nu mai poate fi dat afară din literatură. În prezentarea poeziei generației albatrosiste, am simțit
Poezia generației albatrosiste by Cristina Ciobanu () [Corola-publishinghouse/Science/84975_a_85760]
-
adevărați au fugit", Cetățile albe). Privirea este cea care cercetează, prin care cunoaștem și ne însușim lumea, ochii lipsiți de viață se închid, simbolul oglindirii, al vieții se estompează, lăsând loc unuia al deșărtăciunii, viața reală este efemeră și supusă uitării așa cum și noi îi trecem în uitare pe cei pe care i-am cunoscut. Ochiul real nu cunoaște, ci doar vede, ochiul căutătorului poate să o facă, este, de fapt, actant, își decide calea. Ambiguitățile, aparentele contracții trebuie să materializeze
Poezia generației albatrosiste by Cristina Ciobanu () [Corola-publishinghouse/Science/84975_a_85760]
-
cea care cercetează, prin care cunoaștem și ne însușim lumea, ochii lipsiți de viață se închid, simbolul oglindirii, al vieții se estompează, lăsând loc unuia al deșărtăciunii, viața reală este efemeră și supusă uitării așa cum și noi îi trecem în uitare pe cei pe care i-am cunoscut. Ochiul real nu cunoaște, ci doar vede, ochiul căutătorului poate să o facă, este, de fapt, actant, își decide calea. Ambiguitățile, aparentele contracții trebuie să materializeze acest tărâm imaginar, "Cetățile albe sunt peste
Poezia generației albatrosiste by Cristina Ciobanu () [Corola-publishinghouse/Science/84975_a_85760]
-
adânci. (...)// Atunci porțile zorilor s-au deschis/ Și glasul Eumenei peste turnurile norilor a strigat:/ "A fost un vis. N-a fost decât un vis/ Unde ești? Vino, te-am așteptat."", Dragostea zorilor). Eumene este, în egală măsură, inspirația și uitarea, gândul și dispariția acestuia. Caracterul diafan al acestei prezențe lunare face ca textele în care apare să fie voit ambigue. Ipostazele feminității sunt multiple. Ele capătă nume sau se desprind din masa anonimatului. De fiecare dată însă se simte în
Poezia generației albatrosiste by Cristina Ciobanu () [Corola-publishinghouse/Science/84975_a_85760]