11,058 matches
-
deschis din nou porțile, pentru cei care erau arestați în noua prigoană a lui Antonescu, continuată zeci și zeci de ani în timpul stăpânirii comuniste. Pagini multe din istoria mișcării legionare s-au scris, cu sânge și multă suferință, între zidurile umede și ucigașe ale fortului 13. Din toate aș vrea să evoc, în fragmente, o amintire, tot tristă, dar încărcată de o duioșie caldă stropită cu lacrimi de emoție și lumină, de una din legionarele plină de nestrămutată credință: Maria Roșca
Un dac cult : Gheorghe Petraşcu by Gheorghe Jijie () [Corola-publishinghouse/Memoirs/832_a_1714]
-
organului P.C.R. „Scânteia”. Dar câte nu s-ar putea spune despre Jilava, care a rămas ca o rană pe suflet cicatrizată urât, pentru fiecare din cei care au trecut și au zăbovit cu lunile sau chiar cu anii între zidurile umede și ucigașe, animate doar de urletele paznicilor orchestrați de sadicul Moromet sau de al său „alter ego” Ivănică. Toate aceste imagini ca dintr-un film de groază păreau a fi atins limita superioară a barbariei, umilinței și suportabilității fizice și
Un dac cult : Gheorghe Petraşcu by Gheorghe Jijie () [Corola-publishinghouse/Memoirs/832_a_1714]
-
W.C., chiar dacă s-ar fi permis, nu puteai sta mai mult, căci te sufocai. Spălatul rufelor de corp era o altă problemă, care se rezolva folosind ca vas de spălat gamela și o cojiță de săpun. Uscatul rufelor în atmosfera umedă din celulă se făcea în câteva zile așa că de cele mai multe ori se îmbrăcau încă jilave. La intervale neregulate erau scoși la baie cu picioarele goale în bocanci și zeghea pe cap, deși din nici un unghi al redutului nu puteau fi
Un dac cult : Gheorghe Petraşcu by Gheorghe Jijie () [Corola-publishinghouse/Memoirs/832_a_1714]
-
cu mâna întinsă spre peretele vecinilor. Probabil fusese ofițerul politic. Peste câteva zile am fost scos din celulă fără nici un bagaj și dus „la tun”. Acest loc era la ultimul etaj al imensului reduit, un coridor lat de 2-3 metri, umed, fără lumină și fără aerisire. Bâzâiau încontinuu niște muște mari, negre în jurul unei ținete din lemn, fără capac, cu fecale umane, în care cădeau din când în când șobolani; îi auzeam, nu-i vedeam, în întunericul de nepătruns, se zbăteau
Un dac cult : Gheorghe Petraşcu by Gheorghe Jijie () [Corola-publishinghouse/Memoirs/832_a_1714]
-
metal din colț și în clipa aceea o parte din perete s-a deschis spre interior, ridicându-se precum portbagajul unei mașini. În abisul acela era întuneric beznă, dar am avut senzația că dintr-acolo bate un vânt rece și umed. Nu-mi plăcea deloc vântul acela. Se auzea și susurul necontenit al unui râu. „Aici curge un râu“, zise ea. Cuvintele rostite păreau mai reale acum, lăsând impresia că sunt înăbușite de susurul apei. Am înțeles imediat ce-a spus
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2038_a_3363]
-
din pricina întunericului nu realizasem cât fusese de periculos. Abia acum m-a apucat amețeala și m-au trecut sudori reci. Dacă era să compar adâncimea cu înălțimea unei clădiri, aș zice că făcea cam două-trei etaje. Scara de aluminiu era umedă și alunecoasă, așa că trebuia să urc cu multă atenție. Altfel o pățeam rău de tot. Aș fi vrut să-mi trag puțin sufletul pe parcurs, dar ea venea în spatele meu și mi-a fost jenă să mă opresc, așa că am
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2038_a_3363]
-
pare că n-am de ales. Am luat craniul în mână și am încercat să-i mai estimez o dată greutatea. Fata a zâmbit ușor, mi-a luat craniul din mână și l-a șters de praf cu două cârpe: una umedă și una uscată. Arăta mult mai alb. L-a pus înapoi pe masă. — Am să-ți explic cum se citește un vis vechi, spuse ea. Dar, fii atent, eu nu știu decât să imit gestul citirii. Nu mă pricep să
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2038_a_3363]
-
direct acasă. Am trecut podul vechi și am luat-o amândoi spre sud. Sălciile de pe malul râului se legănau în bătaia brizei reci de primăvară. Lumina lunii cădea vertical, făcând să sclipească pietrele de pavaj de la picioarele noastre. Aerul era umed și atmosfera părea apăsătoare. Părul ei era prins într-o coadă pe care o adusese în față și o vârâse în palton. — Ai un păr tare frumos! am zis. — Mulțumesc. — Nu ți l-a mai lăudat nimeni? — Nu, ești primul
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2038_a_3363]
-
înțeles atâta lucru? Suntem la capătul lumii. Capătul lumii. Țintuiți aici pe vecie. M-am întins și-am privit cerul. Mereu înnorat și apăsător. Singurul cer pe care mi-e permis să-l văd. Pământul de sub mine e rece și umed de la ploaie, dar miroase a proaspăt. Câteva păsărele și-au luat, zgomotos, zborul din tufișuri, au trecut Zidul și au dispărut spre sud. Doar păsările pot trece zidul. Norii pluteau jos, amenințător. Iarna bătea la ușă. 13 În țara aspră
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2038_a_3363]
-
aliniate acolo, dar pe fată n-am văzut-o. M-am așezat și am comandat un sandviș și un pahar cu lapte. Laptele era atât de rece, încât nici nu-i simțeam gustul, iar sandvișul înfășurat în plastic. Pâinea era umedă. L-am mâncat încet, încet și la fiecare îmbucătură luam o înghițitură de lapte. Trăgeam de timp cum puteam. Ca să-mi omor și mai bine timpul, am început să analizez afișul turistic de pe perete. Era Frankfurt, într-o zi de
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2038_a_3363]
-
deschidă, nici să închidă ușa. Sărită din țâțâni cum era, ușa mea de oțel stătea deschisă pentru toată lumea. Mi-am scos chiloții pătați de sânge și i-am aruncat în coșul de gunoi. Mi-am tamponat rana cu un tifon umed și am curățat-o de sânge. Pulsa de durere. Și maioul era pătat, așa că l-am aruncat și pe el. Printre lucrurile împrăștiate pe jos, am găsit un tricou și niște chiloți mai puțin pătați și i-am îmbrăcat. De
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2038_a_3363]
-
cerului. Caută numai semnificația viselor. Am ajuns să iau fiecare vis în parte și să mă dedic lui cu totul. Privesc rafturile, aleg câte un craniu și-l duc la masa mea. Ea mă ajută. Mai întâi ia o cârpă umedă și-l șterge de praf. Îl lustruiește apoi bine cu o cârpă uscată până se face alb ca zăpada. Orbitele se afundă parcă departe... adânci ca o fântână. Iau craniul cu ambele mâini și-l privesc atent, îndelung, așteptând să
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2038_a_3363]
-
buzunarul mantalei de ploaie și cu lanterna cea mare pusă curmeziș pe piept. La un moment dat a strigat la mine, fluturând lumina gălbuie: — Hai, coboară! Totul e în ordine. Am început să cobor scara, cu lanterna în buzunar. Era umedă și alunecoasă și trebuia să fiu foarte atent. Prăpastia mi se părea fără fund. În timp ce coboram, mi-am amintit de perechea din Skyline și de Duran Duran. Ei nu știau nimic despre mine. Habar n-aveau că purtam în buzunar
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2038_a_3363]
-
se cățăra pe spatele meu. M-au trecut fiori. Se auzea tot mai aproape. Din pricina lui parcă tremura și aerul din jur. Se porni un curent ce ne mâna înapoi. Ca pe noroiul luat de ape. Aerul era rece și umed. S-a auzit apoi un huruit îngrozitor. Existau toate semnele că urma să se întâmple ceva. — Cutremur? am întrebat. — Nu, răspunse fata scurt. Ne paște ceva mult mai grav. 22 La capătul lumii Fumul cenușiu Colonelul avusese dreptate. Vedeam mult
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2038_a_3363]
-
Oare Umbra o să reziste? Ar trebui înainte de toate să mă întreb pe mine dacă o să rezist în starea de incertitudine în care mă aflu. Fata a pus craniul pe masă și l-a șters, ca de obicei, cu o cârpă umedă mai întâi. Apoi l-a lustruit cu una uscată. Eu am rămas cu capul în mâini și îi priveam mișcările. — Aș mai putea face ceva pentru tine? întrebă ea, ridicând privirile. — Faci și așa destule, am zis. S-a așezat
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2038_a_3363]
-
în deschizătura aceea pătrată. Cum a dispărut, am urmat-o și eu. Conducta cea îngustă mergea drept înainte o vreme. Nu vedeam decât fundul și gambele fetei la lumina lanternei. I-am asociat gambele albe cu niște legume chinezești. Fusta umedă îi era lipită de coapse și arăta ca un copil de bogdaproste. — Mai ești? strigă ea. — Da, bineînțeles. — Uite-acolo un pantof. — Ce fel de pantof? am întrebat. — Un pantof de piele bărbătesc. Desperecheat. L-am văzut și eu până la
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2038_a_3363]
-
să mă gândesc la alt cântec, dar n-am mai apucat. Ajunsesem la canal. Era din beton, cu diametrul de vreun metru și jumătate. Pe fundul lui se zărea apă de vreo doi centimetri. Pe margini era plin de mușchi umed. Din față se auzeau trenuri trecând. Zgomotul răsuna cam tare. Am distins și niște luminițe galbene în zare. — De ce este canalizarea legată de liniile de metrou? am întrebat. — Nu-i chiar canalizare, zise ea. E apă care izvorăște din subteran
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2038_a_3363]
-
octombrie. Nu se dă buletinul meteorologic în ziarele sportive, dar am aflat amănunte despre vreme la pagina în care se prezentau cursele de cai. Scria că ploaia va înceta spre seară, dar cursele se vor desfășura cu dificultate din pricina terenului umed. La stadionul Jingū, Chūnichi a câștigat cu 6 la 2 în meciul cu Yakult. Dar absolut nimeni nu știa că sub terenul acela mișunau Întunegri. Fata mi-a zis că voia să se uite pe pagina anterioară. Zărise un articol
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2038_a_3363]
-
de la bun început să accept ca Umbra să fie aruncată într-un asemenea loc. — Umbra ta e jos. Acolo-i ceva mai cald, deși cam miroase. Paznicul s-a îndreptat spre colțul cabanei și a ridicat o trapă din lemn umed. N-am văzut trepte, ci o scară mobilă. A coborât puțin și mi-a făcut semn să-l urmez. M-am scuturat de zăpadă și am luat-o după el. Cum am intrat, m-a izbit mirosul de excremente și
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2038_a_3363]
-
cântecelor și despre durerea poeților. „Amurgul zeilor” din orașul malefic, neputința comuniunii sufletelor, lipsa de comunicare și alienarea aduc imagini și motive frecvente în poezia modernă. În antiteză cu armonia câmpului și a livezii, orașele își trăiesc delirul bolnav. Ceața umedă nu este doar un fenomen meteorologic israelian, ci obscuritatea - opusă limpezimii solare - instalată în lumea strâmbă a barului cu pahare verzi și flori artificiale de mătase. Primejdia comprimă timpul, zice poetul, și nu e vorba despre primejdia războiului atomic, de
DAVID-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286702_a_288031]
-
gînditor care cade În apa Înghețată”), prin calitatea lirismului furat exercițiului unui realism brut (atenuat de ingenuitate), licențios, ubicuu În literatura franceză contemporană (o duritate demonetizată deja acolo): “Mă Întindeam pe pat, cu o mare dorințe Între coapse. Așternuturile erau umede și eu meditam: ce-o mai fi prin lume?”. Există un loc În care romanciera se Întîlnește cu multe dintre colegele sale - notația amar-cinică, punctul unde zvîrcolirile eului se domolesc În drumul spre liniștea de dincoace de lume (reintegrarea În
Ultimele zile din viaţa literaturii: enorm şi insignifiant în literatura franceză contemporană by Alexandru Matei () [Corola-publishinghouse/Science/2368_a_3693]
-
Eminescu), când naratorul, exilat pe tavanul apartamentului iubitei, ajuns la capătul puterilor de a-și mai vedea iubita jos, Îi Întinde mâna pentru a o aduce În lumea lui: dar ea rezistă, el rămâne să-și contemple eșecul cu ochii umezi de lacrimi. Pe de altă parte, tocmai elementele acestea de recuzită - scaun, plafon, arhitectură domestică, investite cu valoare existențială indică mima, jocul - vinovat - pe care Chevillard Îl conduce cu talentul unui pilot de formula unu, strivind În vârtejul său un
Ultimele zile din viaţa literaturii: enorm şi insignifiant în literatura franceză contemporană by Alexandru Matei () [Corola-publishinghouse/Science/2368_a_3693]
-
se dizolvă în muzica vântului/ haosul atinge splendoarea/ În cele din urmă dintre evoluții vârtejuri/ lumea brusc se oprește într-o imagine/ ape văzduhuri metropole rămân suspendate/ universul întreg se oprește/ într-o fotografie/ adâncă și temerară// El ia fotografia umedă încă/ o privește prelung/ pe el se privește/ și o înghite.” Poemele prelucrează într-un sens totalizant variabilele acestei relații, variantele oferite de compusul instabil și heterotopic care este „haosmosul”. Imprevizibilă, nerepetându-se (deocamdată) de la un volum la altul, deși
CARNECI. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286117_a_287446]
-
și punerea în funcțiune a stațiilor și instalațiilor de epurare se fac în mod obligatoriu o dată cu capacitățile de producție sau ansamblurilor de locuințe, iar extinderea sau după caz, modernizarea acestora, concomitent cu modificarea proceselor tehnologice, urmărindu-se totodată, înlocuirea tehnologiilor umede cu cele de evacuare uscată. Articolul 11 Unitățile socialiste răspund pentru pagubele provocate altor unități sau persoanelor fizice datorită poluării apelor, suportînd și toate cheltuielile impuse de tratarea apelor pe care le-au poluat. În condițiile legii, Consiliul Național al
LEGE nr. 5 din 29 iunie 1989 privind gospodărirea raţională, protecţia şi asigurarea calităţii apelor. In: EUR-Lex () [Corola-website/Law/106743_a_108072]
-
bine, după care se adaugă zahăr, sare, piper, o linguriță de oțet de mere și se lasă la răcit. Castravetele se spală bine, dar nu se curăță, se taie felii rotunde și se așează pe platou. Din orez, cu mâna umedă facem biluțe de forma unei nuci, pe care le punem peste feliile de castravete. Peste orez presărăm susan prăjit, iar deasupra punem somonul câte o felie rulată sau împăturită în patru. Peste somon stoarcem puțină zeamă de lămâie. ȘALĂU RASOL
PE GUSTUL ROZEI BUCOVINEANCA.Răsfățuri culinare by Rozalia Craciunescu () [Corola-publishinghouse/Science/91836_a_92352]