7,316 matches
-
dintre cele mai semnificative specii de păsări din țară este pajura - simbol național al Albaniei - alături de specii de vultur, cocoș de munte și numeroase rațe și gâște sălbatice. Pădurile Albaniei păstrează încă mari comunități de mamifere mari, cum ar fi ursul brun, lupul cenușiu, capra neagră și porci sălbatici. Munții din nord și est sunt habitat al unora dintre ultimii râși balcanici - o populație pe cale de dispaiție de râs eurasiatic. Albania rămâne o țară săracă după standardele Europei Occidentale. PIB pe
Albania () [Corola-website/Science/297409_a_298738]
-
traducere apă, râu sau ud), iar rădăcina «моск-» poate avea sensul de «тёлка» sau «корова» (vacă). Altă versiune este că numele provine tot de la grupul de limbi fino-ugurice, mai bine spus din limba merianschii, de la cuvântul "маскá", care înseamnă «медведь» (urs).. După versiunea slavă rădăcina «моск-» înseamnă «вязкий, топкий» или «болото, сырость, влага, жидкость» (în traducere vâscos sau mlaștină, ud, umed, lichid). Mai există versiunea că numele provine de la denumirea baltică a râului. Prima referință este din 1147, când era un
Moscova () [Corola-website/Science/297431_a_298760]
-
Africii și în America. Țiganii nu sunt o populație omogenă. Ei se împart în circa 40 de grupuri, structurate în funcție de legăturile familiale, de profesii, de dialecte, de modul de viață sedentar sau nomad. Principalele grupuri sunt "ursarii" (dau spectacole cu urșii), "căldărarii" (confecționează și repară vase de aramă), "fierarii" (potcovarii), "crăstarii" (vânzătorii de cai), "spoitorii" (spoiesc tigăi și tingiri de bucătărie), "rudarii" (lucrători în lemn), "boldenii" (vânzători de flori), "argintarii" (bijutieri), "zlătarii" (extrag aurul din albiile râurilor) etc. Între grupuri există
Țigani () [Corola-website/Science/297477_a_298806]
-
Berna fost menționat prima dată la 1 decembrie 1208. Originea numelui nu este însă până astâzi clarificat. Cea mai cunoscută legendă fiind cronica lui Konrad Justinger, unde se menționează că ducele Berchthold V de Zähringen care ar fi ucis un urs ("Bär" în germană), ar fi numit orașul "Berna". Berchthold al V-lea a întemeiat orașul la sfârșitul secolului al XII-lea, având un plan clar: a așezat orașul pe o peninsulă a râului Aare, ca să fie protejată în mod natural
Berna () [Corola-website/Science/297528_a_298857]
-
monumente importante sunt: "Zytglogge", un turn medieval cu un ceas foarte elaborat cu păpuși care se mișcă, "Münster", o catedrală gothică din Secolul XV și primăria din același secol. Încă din Secolul XVI se găsește la Berna o groapă cu urși, care se află dincolo de podului "Nydegg". "Bundeshaus", palatul parlamentului, care a fost construit între 1852 și 1902 poate și el fi vizitat. În afară de monumente, orașul Berna mai oferă parcul zoologic "Dälhölzli", grădina cu trandafiri "Rosengarten" (care a fost un cimitir
Berna () [Corola-website/Science/297528_a_298857]
-
și bradul. Dintre păsări și animale, cele mai frecvent întâlnite sunt: vrăbii, porumbei, sturzi, codobaturi, sticleți, coțofene, rațe sălbatice, veverițe și iepuri de câmp. Iarna, în împrejurimi sau chiar pe teritoriul orașului, pot apărea sporadic și animale mari : elani, lupi, urși. Tampere este cea mai nordică localitate cu peste 200.000 locuitori din lume, exceptând câteva orașe din Rusia. Populația sa a crescut constant și urmând tendințele actuale va ajunge la 229.000 locuitori în anul 2020. Evoluția populației între 1820
Tampere () [Corola-website/Science/296681_a_298010]
-
de arbuști (vișinelul, alunul, socul), specii de ierburi (păiuș roșu, iarba câmpului, țepoșică, pieptănăriță) și o gamă variată de specii floristice (macul de munte, crucea voinicului, daria, roua cerului,zambila sălbatică). Fauna cuprinde specii de: mamifere (capra neagră, cerbul, căpriorul, ursul, râsul, mistrețul, vulpea, iepurele, veverița), păsări (brumărița, mierla gulerată, fâsa de munte, sturzul de piatră, ciocârlia, potârnichea, gaița, cocoșul de munte, ierunca), reptile (șerpi, șopârle, broaște) și pești (păstrăv, biban, clean, crap). Aeroportul Internațional Sibiu deservește curse zilnice spre și
Județul Sibiu () [Corola-website/Science/296668_a_297997]
-
vizitat și locuri prin care să te pierzi. Locurile ce trebuie esențial vizitate dacă te afli în Madrid sunt următoarele: Madrid este împărțit administrativ în 21 de districte, care la rândul lor în diferite cartiere: Stema orașului Madrid reprezintă un urs brun (Oso Pardo) care se întinde spre un arbust de arbutus unedo.
Madrid () [Corola-website/Science/296725_a_298054]
-
("urs mic de sex feminin" în latină) este în tradiția catolică o martiră creștină care a trăit în Köln în secolul al IV-lea. Ursula este patroana a Ordinului Ursulinelor, călugărițe care au activat și în Transilvania. Prăznuirea ei în Biserica
Sfânta Ursula () [Corola-website/Science/317091_a_318420]
-
meșteri tâmplari și tinichigii locali, ajutați de unii enoriași, și au urmărit aspectele de mai jos: Cheltuielile s-au ridicat la 27.378 lei și au fost suportate de către enoriașii din Vorovești, de unii credincioși din satele Uricani și Valea Ursului și de Arhiepiscopia Iașilor. Biserica a fost resfințită la 15 septembrie 1968 de către protopopul Constantin Andone și de preoții Constantin Barnea, secretar al Protopopiatului Iași și Alexandru Țurcanu, parohul local, în zilele arhipăstoririi IPS Iustin Moisescu, arhiepiscop al Iașilor și
Biserica de lemn din Vorovești () [Corola-website/Science/317230_a_318559]
-
sau „magisteria”, a căror domenii de autoritate nu se suprapun. Multe din eseurile publicate de către Gould în revista "Natural History" au fost retipărite în antologii, ca de exemplu "Ever Since Darwin" (1977) și "The Panda's Thumb" ("Degetul mare al ursului Panda") (1980), în timp ce lucrările sale populare includ volumele "The Mismeasure of Man" ("Reaua măsura a omului") (1981, a doua ediție, revăzută, în 1996), "Wonderful Life" ("Viața minunată") (1989) și "Full House: The Spread of Excellence from Plato to Darwin" ("Casa
Stephen Jay Gould () [Corola-website/Science/317758_a_319087]
-
mai știe oare?"”), iar lacunele din biografia personajului au fost completate de corespondențe din texte ale altor culturi indo-europene. Portretul obținut îl aliniază pe Zalmoxe față de teme importante ale mitologiei. Astfel, originea lui este de "Bärengott" (vezi „Ursitoarele”, „Blana de urs”; mierea, aliment preferat de urși, devine o hrană divină pe care zeul o duce cu sine și în peșteră - vezi „Mierea”, „Peștera”), iar lucrarea lui îl transformă într-un erou civilizator: el își educă poporul și îl conduce spre victorie
Zalmoxe (album) () [Corola-website/Science/317849_a_319178]
-
din biografia personajului au fost completate de corespondențe din texte ale altor culturi indo-europene. Portretul obținut îl aliniază pe Zalmoxe față de teme importante ale mitologiei. Astfel, originea lui este de "Bärengott" (vezi „Ursitoarele”, „Blana de urs”; mierea, aliment preferat de urși, devine o hrană divină pe care zeul o duce cu sine și în peșteră - vezi „Mierea”, „Peștera”), iar lucrarea lui îl transformă într-un erou civilizator: el își educă poporul și îl conduce spre victorie în fața dușmanilor („Blana de urs
Zalmoxe (album) () [Corola-website/Science/317849_a_319178]
-
urși, devine o hrană divină pe care zeul o duce cu sine și în peșteră - vezi „Mierea”, „Peștera”), iar lucrarea lui îl transformă într-un erou civilizator: el își educă poporul și îl conduce spre victorie în fața dușmanilor („Blana de urs”), apoi dispare în culmea gloriei, retrăgându-se vreme de trei ani într-o peșteră din muntele Kogaion („Peștera”); revine în fruntea poporului dac („Epiphania”) pentru o ultimă izbândă („Furtuna cu trup de balour”), iar în final trăiește în amintirea tot
Zalmoxe (album) () [Corola-website/Science/317849_a_319178]
-
(numit și "Backkom" în Asia, Hangul: 빼꼼 = "Ppaekkom") este un serial de animație centrat în jurul ursului polar fictiv cu același nume. Fiecare episod de 3 minute se concentrează pe curiozitatea lui Bernard și are multe momente de umor slapstick. El nu vorbește niciodată, scoțând câteodata sunete inteligibile. De obicei el rămâne inconștient la sfârșitul episoadelor. Este
Ursul Bernard () [Corola-website/Science/317838_a_319167]
-
paralel, a tradus din numeroși autori germani, atât texte beletristice, cât și piese de teatru: Hans Magnus Enzensberger, Martin Walser și Peter Weiss, dar și din Friedrich Nietzsche, Botho Strauss, Bertolt Brecht, Heiner Müller, Arthur Schnitzler, George Tabori, Frank Wedekind, Urs Widmer și Tankred Dorst. Într-un interviu, Victor Scoradeț declara: "ca să traduc cincizeci și ceva de piese din Germania, Elveția și Austria, am citit probabil câteva mii de texte scrise jucate în acele țări, inclusiv RDG, până la un moment dat
Victor Scoradeț () [Corola-website/Science/318061_a_319390]
-
ani nu era nepregătit pentru domnie. Luat din grija femeilor de la șase ani, băiatul învățase să se distreze făcând sporturi dure, exerciții militare și teste de rezistență autoimpuse. Când împlinise 11 ani, îi murise mama; în același an împușcase primul urs. Curând a hotărât că nu era bărbătește să folosească arme de foc împotriva urșilor și s-a folosit doar de o furcă. În afară de un flirt, nu a căutat niciodata compania femeilor și nu s-a căsătorit niciodată. Obsesia lui Carol
Carol al XII-lea al Suediei () [Corola-website/Science/318133_a_319462]
-
învățase să se distreze făcând sporturi dure, exerciții militare și teste de rezistență autoimpuse. Când împlinise 11 ani, îi murise mama; în același an împușcase primul urs. Curând a hotărât că nu era bărbătește să folosească arme de foc împotriva urșilor și s-a folosit doar de o furcă. În afară de un flirt, nu a căutat niciodata compania femeilor și nu s-a căsătorit niciodată. Obsesia lui Carol al XII-lea era victoria pe câmpul de luptă. Neobișnuit de inteligent, băiatul îl
Carol al XII-lea al Suediei () [Corola-website/Science/318133_a_319462]
-
de amestec și ulterior de rășinoase, în sectorul înalt fiind pajiștile alpine (pe care se găsesc ienupărul, jneapănul, afinul, merișorul). Fauna este reprezentată de mamifere (mistrețul, viezurele, lupul, vulpea, pisica sălbatică în pădurile de fag, căprioara în pădurile de conifere, ursul, cerbul, râsul), păsări (găinușa de alun, cocosul de munte, ciocănitoarea, acvila de munte) sau pești (păstrăv, clean, mreana). Munții Bistriței sunt accesibili în primul rând rutier, mai putin feroviar și de la distanță aerian. Munții Bistriței sunt deserviți de o rețea
Munții Bistriței () [Corola-website/Science/319605_a_320934]
-
desfășoară pe plan local sunt prelucrarea laptelui, gaterele, atelierele de tâmplărie și mobilă, precum și mineritul, reprezentat de activități de extracție a uraniului [Exploatarea minieră Crucea și Exploatarea minieră Primatar aflată pe Muntele Grințieș pe valea pârâului Primatar în perimetrul Preluca Ursului, unde este situat un zăcământ uranifer cu două zone de exploatare experimentală (Primatar I și ÎI - actual aflate în conservare). . Serviciile sunt reprezentate cu predilecție de pensiunile turistice. Accesul spre asistență medicală superioară (Târgu Mureș, Iași), este grevat de necesitatea
Munții Bistriței () [Corola-website/Science/319605_a_320934]
-
dintr-un codex (sec. al XV-lea) care îl prezintă pe regele Sigismund de Luxemburg cu un copoi în fața tronului. Pe o cupă de argint gravată din Transilvania (sec. al XVII-lea) sunt reprezentați doi copoi la o vânătoare de urși. Familiile Rákóczi și Zrínyi aveau cel mai bun tip de copoi, supranumit "unguresc negru". Potrivit izvoarelor istorice, și principele György Rákóczi I avea ogari și copoi renumiți. Curțile nobiliare din Transilvania posedau numeroși câini de vânătoare. Lângă curțile nobiliare erau
Copoi ardelenesc () [Corola-website/Science/319821_a_321150]
-
de vânătoare, realizată de artistul plastic György Vastagh (1834-1922), din anii 1860, îl înfățișează pe Újfalvi călare, având alături doi copoi și un mistreț răpus; într-un alt tablou, pictorul l-a imortalizat pe conte alături de doi copoi și un urs vânat. Prima descriere a acestei rase îi aparține lui Dénes Pák, în lucrarea "Știința vânătoarei" (1829). Avea mai multe denumiri: până în 1729 era numit "copoi unguresc" și "copoi de pădure" (erdei kopó), copoi roșcat (vörös kopó), "copoi ardelenesc" cu picioare
Copoi ardelenesc () [Corola-website/Science/319821_a_321150]
-
două varietăți de copoi ardelenesc: varietatea cu picioare lungi și varietatea cu picioare scurte. Aceste două varietăți în general au fost păstrate împreună. Varietatea copoiului ardelenesc cu picioare lungi a fost folosită pentru vânat mare precum zimbrii și mai târziu urșii, porc mistreți și râșii, iar copoiul ardelenesc cu picioare scurte a fost folosit pentru a vânat mic precum vulpi și iepuri, pe teren deschis, și capra neagră în zone stâncoase. La începutul secolului XX, copoiul ardelenesc a fost pe cale de
Copoi ardelenesc () [Corola-website/Science/319821_a_321150]
-
de arie naturală protejată pentru noi zone) și se întinde pe o suprafață de 30.204 ha. Acesta acoperă bazinul hidrologic al râului Putna și masivele Mordanu și Goru și reprezintă o zonă complexă de protecție și conservare a faunei (urs, lup, râs) și a florei (arborele de tisa, jneapănul, floarea-reginei, bulbucul de munte, papucul doamnei) întâlnite pe aria rezervației. Parcul natural se suprapune sitului de importanță comunitară - "Putna - Vrancea" și include rezervațiile naturale: Cascada Putnei, Groapa cu Pini, Muntele Goru
Parcul Natural Putna - Vrancea () [Corola-website/Science/319263_a_320592]
-
protejate prin lege și aflate pe lista roșie a IUCN, sau enumerate în anexa I-a a "Directivei Consiliului European" 92/43/ CE din 21 mai 1992 (privind conservarea habitatelor naturale și a speciilor de faună și floră sălbatică). Mamifere: urs brun ("Ursus arctos"), lup cenușiu ("Canis lupus"), mistreț ("Sus scrofa"), căprioară ("Capreolus capreolus"), râs ("Lynx lynx"), vulpe ("Vulpes vulpes crucigera"), vidră de râu ("Lutra lutra"), liliacul comun ("Myotis myotis"); Reptile și amfibieni: șopârlă de câmp ("Lacerta agilis"), viperă ("Vipera berus
Parcul Natural Putna - Vrancea () [Corola-website/Science/319263_a_320592]