7,838 matches
-
răspund pozitiv inițiativelor, dorințelor pe care le mai schița. Așa de exemplu, într-o zi, după ce-i prezentasem cartea sa și împreună realizaserăm pe cea despre Părintele Tertulian Langa, mi-a povestit detaliat cum s-a salvat cu Batalionul 9 Vânători de munte, Divizia a II-a din Crimeea. I-am propus să scrie conținutul pe hârtie, să-l stilizez și să-l publicăm, ca document istoric, într-o revistă de circulație intercontinentală, sub semnătura lui, cum era și normal. În
Amintiri ?ns?ngerate by CONSTANTIN N. STRACHINARU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/83873_a_85198]
-
cu mari sacrificii, trebuia să ne evacuăm pe mare la adăpostul întunericului și al ceții care ne venise în apărare, unități speciale acoperindu-ne retragerea printr-o rezistență de nedescris. Ordinul de evacuare sosise la fiecare companie a Batalionului 9 Vânători de munte, prin curajosul curier de legătură cu Centrul de Comandă al operațiilor. La compania mea, căpitanul Alex fusese rănit și trimis în țară. Conducerea acestei unități de cercetare și comandă mi-a fost încredințată mie. Moment dificil și sarcină
Amintiri ?ns?ngerate by CONSTANTIN N. STRACHINARU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/83873_a_85198]
-
dat parola și ne-a indicat bacul german pe care, degrabă și ușurați de bagajele aruncate în mare, am îmbarcat pe vas toată compania. În destoinicia sa, caporalul Gliga mi-a arătat buncărul care-i adăpostea pe comandanții Batalionului 9 Vânători de munte, vrând chiar să mă însoțească până la ei. I-am ordonat să urce pe bac, și într-o fugă am ajuns la superiorii mei: “Haideți, că pleacă ultimul vas și rămânem prizonieri!”. Coloneii Paraschivescu, Gheorghiu și maiorul Atanasiu mi-
Amintiri ?ns?ngerate by CONSTANTIN N. STRACHINARU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/83873_a_85198]
-
chemare pentru audiență. Permisul de întoarcere la Roma nu mai venea; Nero era prizonier în Villa Jovis. Mintea Agrippinei era înzestrată cu clarvizuinea dată de ură, și șederea fiului ei imprudent și lipsit de apărare acolo o lăsa fără suflare. „Vânători“, scrise Drusus, molipsit de neliniștea mamei. „Îndată ce mistrețul iese la loc deschis, asmut câinii împotriva lui.“ În fiecare dimineață, familia aștepta zadarnic vești. Într-o noapte, Gajus - care dormea din ce în ce mai rău și mai puțin - își spuse că, poate, fratele lui
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1889_a_3214]
-
spuse Împăratul privind din nou spre oaspeți, care îi întorceau zâmbetul, în timp ce o haită de dulăi latră în juru-i - luă o înghițitură de vin. Și de departe, pe cai - continuă, observând spaima care se așternea pe chipul lui Herodes -, sosesc vânătorii. Dădu cupa unui servitor. — Vino să ne așezăm, îi spuse. Aruncă o privire drăgăstoasă spre fiica sa, care râdea în brațele doicii. Începea al doilea spectacol. Din spatele scenei își făcu apariția Mnester, singur, desculț; purta doar un perizom minuscul, dintr-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1889_a_3214]
-
seamă măruntul incident, care a avut loc. Incident, pe care, nici măcar nu-l consideră incident. Își continuă călătoriile, în direcțiile în care porniseră. Unul, doar, zice, cu voce joasă: fiecare, pe lume, cu ce-i e dat a se întâlni! VÂNĂTORUL DE VULPI Chiar, că, pe păcălitul ăsta, de vulpi,îl și cheamă Vânătoru. O fi o poreclă? O fi o prelungire, prin istorie, a neamului său, purtător și folositor de armă? Cine știe. Nici mai rău, și nici mai bun
Blândeţea by Constantin Slavic () [Corola-publishinghouse/Imaginative/672_a_1240]
-
auzit, de la cine știe care șoltic, o metodă ce i s-a părut cea mai de acceptat, pentru a ademeni vulpile, la locul în care, să cadă, secerate, toate, câte vor fi existat atunci în perimetrul inclus în programul de vulpar, al vânătorului Vânătoru. Cum, anume? Iei doi-trei peștișori, cam cât palma de mari, ori, și mai răsăriți;îi tăvălești bine, prin cărbuni încinși; iar, după ce ei încep să miroase puternic a ce-i place vulpii mai mult și mai mult, legi unul
Blândeţea by Constantin Slavic () [Corola-publishinghouse/Imaginative/672_a_1240]
-
Tot povestitorul acela spunea, că, e bine ca peștișorii să fie din speciile știucă, ori păstrăv, că ăștia au un gust mai de vino-ncoa, pentru vulpi, și sorții tăi, de izbândă, vor fi, deci, mai mari. S-a dus, vânătorul Vânătoru, la Moeciu Brasov; a undit un juvelnic de păstrăvi; s-a mai dus pe la Dunăre, de unde a revenit, la Vaslui, cu un alt juvelnic, plin-ochi, cu știuculițe, tot una și una. După care, a hotărât să se pună pe
Blândeţea by Constantin Slavic () [Corola-publishinghouse/Imaginative/672_a_1240]
-
alta, și prind a se mușca, și a-și disputa, bucățica, din mijlocul cărării. Până să se încheie la pantaloni, să se întoarcă, să se aplece, pentru a-și apuca arma, hoațele au dispărut. În felul acesta, calm și hotărât, vânătorul Vânătoru zice: mâine, n am să mai fac pipi,în timpul pândei, și, n-am să mai ratez vulpile. Cu siguranță că nu. ÎN ȚARA IOIO S-A APRINS O STEA Pământeană și, totodată, pământească; de necrezut, și, totodată, adevărată; dacă
Blândeţea by Constantin Slavic () [Corola-publishinghouse/Imaginative/672_a_1240]
-
Niciodată - singur! 7 La cocostîrcul pestriț 9 Strada spânzuraților 12 Familia de basme, 14 Durerea, 18 Toate, la timpul lor... 21 Stârliciul 25 O patrulă somnambulă 27 Fabrica din pușc rie 29 Torța 31 Blândețea 34 Sclipătul 36 Dulcii 37 Vânătorul de vulpi 39 În țara Ioio, s-a aprins o stea 41 Creastă de cocoș 44 Parfumeria domnului Emil 47 Fata Morgana 50 Miss ecologica 52 Răzbunarea Nălucului 55 Capătul de fir 57 Sindromul tandreții 60 Punct. Și de la capăt
Blândeţea by Constantin Slavic () [Corola-publishinghouse/Imaginative/672_a_1240]
-
să crezi tot ce citești în ziar. Madona Zburătoare nu a fost o minune. A fost o vrajă. Aici nu e vorba de sfinți, ci de vrăji. Dom’ sergent și cu mine nu ne aflăm aici ca martori. Suntem niște vânători de vrăjitoare. Iar aceasta nu e o poveste despre ce se întâmplă aici și acum. Eu, dom’ sergent, Fecioara Zburătoare. Helen Hoover Boyle. Povestesc de fapt cum ne-am cunoscut. Cum am ajuns aici. Capitolul 2 Trebuie să răspunzi la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1905_a_3230]
-
te prăsește speranța, moment în care încep regretele, resentimentele, părerile de rău, „de ce” -urile, „dacă”, „de-ar fi fost”, ș.a.m.d., adică „prea-târziul”! Nu te-ntreba de ce nu te iubește lumea, dacă nici tu nu o iubești pe ea! Vânător ar fi o persoană care vânează animale (lupi, urși,iepuri, vulpi,lei, tigri ș.a.m.d.)! Când însă un ins cu patima vânătoriei, vânează oameni, cum s-ar putea numi?! Când pe pământ te arde flacăra acestei lumi, te refugiezi
MINIME by COSTANTIN Haralambie COVATARIU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1685_a_3002]
-
ore să trec fugar puntea locuiesc în întrebarea cu răspuns închis sub strat de zăpadă mi se pregătește desfrunzirea pot duce pe umerii orele târzii ale nopții în cuptorul neîncăpător al somnului să transcriu fuga cu eleganță pot fi pradă vânătorului răbdător acum dorm lângă tine iubito și totul miroase a fân proaspăt. Imagini compuse mama între perne roșii zâmbește cu umerii cuprinși de lumina tabloului nu mă născusem încă peste două toamne începeam să alerg pe culoarul lung urmărit de
Confluenţe poetice. Antologie de poezie by Relu Coţofană () [Corola-publishinghouse/Imaginative/271_a_1216]
-
să stea câteva clipe în cumpănă, se aplecă deodată spre Felicia și îi cuprinse mâinile cu palmele sale. Fata tresări, dând să se împotrivească, dar renunță. Mâinile ei aduceau cu două păsări mici și supuse, care se lasă în voia vânătorului. O vreme se priviră în ochi, fără să-și spună nici un cuvânt. Și unul, și celălalt simțeau că vorbele ar fi fost de prisos. Baba adormise și începuse să sforăie, în timp ce una dintre celelalte bolnave se dăduse jos din așternut
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1538_a_2836]
-
se mărite, fiindcă asta e situația... Mamă, lasă poveștile astea cu zestrea, o întrerupse stânjenită Felicia. Ce dumnezeu!... Hai să vorbim despre altceva... Doamnă, interveni Victor, ca să lămurească lucrurile, eu n-am venit aici ca sa emit pretenții... Eu nu sunt vânător de zestre! Vai, ce bine! se bucură doamna Măgureanu, împreunându-și palmele. Mi s-a luat o piatră de pe inimă... Că au fost tot felul de situații... Noi, după cum vezi, drăguță, suntem oameni scăpătați... Trăim așa cum dă dumnezeu, amândoi dintr-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1538_a_2836]
-
mângâindu-și bărbița îmblănită și plecă. Eu o trag de mână pe copilă și îi spun: Ce ai făcut? Nimic, am vrut să fiu amabilă! Hai repede până nu e prea târziu! Pe drum către bunica ne oprim la casa vânătorului. Peste cinci minute lupul ajunge la casa bunicii. Cum intră, se apropie de pat și dă plapuma la o parte. Dar, surpriză, în locul bunicii bătrâne se afla vânătorul care îl împușcă pe lup, iar de după dulap ieșisem eu cu Scufița
ANTOLOGIE: poezie, proză. Concursul naţional de creaţie literară „Ionel Teodoreanu” Dumeşti – Iaşi ediţia a VII-a by colectiv () [Corola-publishinghouse/Imaginative/245_a_1227]
-
nu e prea târziu! Pe drum către bunica ne oprim la casa vânătorului. Peste cinci minute lupul ajunge la casa bunicii. Cum intră, se apropie de pat și dă plapuma la o parte. Dar, surpriză, în locul bunicii bătrâne se afla vânătorul care îl împușcă pe lup, iar de după dulap ieșisem eu cu Scufița Roșie și scumpa ei bunică. Ne ducem afară și împărțim cu toții bunătățile din coș. După ce terminăm de îmbucat, eu pornesc înapoi pe cărare și apoi acasă unde mă
ANTOLOGIE: poezie, proză. Concursul naţional de creaţie literară „Ionel Teodoreanu” Dumeşti – Iaşi ediţia a VII-a by colectiv () [Corola-publishinghouse/Imaginative/245_a_1227]
-
cornul decât pentru câteva clipe. El mai degrabă își alege o femeie la fel de tânără și frumoasă, în poala căreia poate dormi, în voie, un somn normal, cu vise, poate nu la fel de năstrușnice, dar din care poate auzi de departe cornul vânătorului și lătratul spart al ogarilor. Or, fata superbă din fața mea avea deopotrivă dezinvoltura, atitudinea, căutătura o vai! dar mai ales mirosul (și mirosul nu m-a înșelat niciodată!) unei adevărate curtezane. Mi-am lăsat în voie cornul în poala ei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1567_a_2865]
-
dar mai ales mirosul (și mirosul nu m-a înșelat niciodată!) unei adevărate curtezane. Mi-am lăsat în voie cornul în poala ei, fericit de darurile sorții, și aproape instantaneu m-am cufundat în somnul cel mai adânc. Am visat vânătorii cu ceata lor de câini cum se apropiau tot mai mult de corpul meu inert, cu simțurile paralizate, și-am știut pe dată că, pentru prima oară, intuiția mea a dat greș. Trei săgeți aplicate cu măiestrie în puncte nevitale
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1567_a_2865]
-
din acel aluat de distincție și grație din care sunt zămisliți cavalerii. Fata s-a năpustit în brațele lui cu toată furia, lăsând la o parte orice pudoare ce ar fi fost demnă de o nefecioară închipuită. Prințul necavaler și vânător de licorni a respins-o cu siguranța delicată a celui care poruncește și a mângâiat-o împăciuitor și distant pe creștetul capului, ca pe oricare dintre ogarii lui complice la vânătoare. Iubirea pătimașă ardea în ochii ei și ațele ochilor
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1567_a_2865]
-
motivație destul de bună ca să lași inefabilul să se întâmple! Să fugim împreună, du-mă la castelul părinților mei, pe care i-am părăsit cu atâta cruzime, în mijlocul Codrilor Albaștri peste care domnește tatăl meu. Acolo vei fi ocolit de orice vânător. Asta va fi pentru el pedeapsa cea mai mare, numai când eu am să dispar, va înțelege. Eu te pot duce înapoi la părinții tăi, dar va trebui să mă întorc aici, căci eu sunt Licornul din Pădurea de Argint
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1567_a_2865]
-
o clipă în aer ca în fața unei fotografii, ca apoi să plonjeze ca săgețile în apă. Mai aproape de suprafața mării se întretăiau cercurile de boobies și pelicani. Deasupra lor, măiestre, pirații mărilor, fregatele, la pândă. Păsările fregate pândeau pe adevărații vânători ai mărilor pentru a le captura prada. Chiar și din gușile încăpătoare ale pelicanilor, fregatele scoteau cu iscusință peștele, pe jumătate regurgitat. Unele din ele își purtau chiar și prin aer, ca pe un stindard, gușa uriașă, roșie și gonflată
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1567_a_2865]
-
alte păsări la vânătoare. Ele sunt niște hoți ai mărilor, doar aparent păsări de apă, ce cu greu ating suprafața mării și asta numai pentru a fura prada din gura unei alte zburătoare. Fregatele nu au nevoie să fie buni vânători sau scufundători atâta timp cât celelalte păsări trebuie să vâneze pentru ca să mănânce. Ele fură subtil peștele din ciocul harnicelor zburătoare sau ciupesc din zbor aripile și cozile altor păsări pentru a le face să scape din cioc hrana destinată puilor sau consorților
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1567_a_2865]
-
dacă și-ar fi anunțat prezența, animalele ar fi dispărut într-o clipă. Se mulțumi să le pîndească din spatele copacilor. Urmărindu-le înaintarea lină, străduindu-se să le ghicească intențiile, mișcările, ascuțindu-și auzul și concentrîndu-și privirea, Lupino se simți vînător. Încetul cu încetul, sîngele i se ridică cu furie spre tîmple, unde-i zvîcnea nebunește. Instincte ancestrale îl acaparară. Era el, fiara, prădătorul născut din cine știe cîte generații de lupi cruzi, față în față cu provocarea supremă: prada. Chemarea
by Crenguţa H. B. Docan [Corola-publishinghouse/Imaginative/1108_a_2616]
-
atâtea posibilități... Și dumneavoastră doriți același lucru. Domnul de lângă geam deschise din nou Magazinul și se cufundă Într-o lectură ușoară, dar plină de satisfacții intelectuale. Adolescenta strabică se pregătea să coboare și Încă nu știa ce culoare aveau ochii vânătorului de munte care dormea cu bascul căzut pe nas, cu brațele vânjoase Încucișate pe piept. Bocancii grei, bine lustruiți, păreau Înfipți În mijlocul podelei ca niște pietre de hotar. Domnul În vârstă Îi privea cu dragoste, În timp ce un gând pios se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1856_a_3181]