6,854 matches
-
grăitoare a unei robusteți lăuntrice nepieritoare, ce nu putea nici să slăbească, nici să se stingă. Aidoma cercurilor ce se întind pe apă, din ce în ce mai largi pe măsură ce se subțiază, ochii lui păreau să devină tot mai rotunzi, ca niște cercuri ale Veșniciei. O spaimă de negrăit te copleșea în clipa cînd, așezat alături de acest sălbatic muribund, deslușeai pe fața lui lucruri la fel de stranii, ca acelea întrezărite de cei ce au asistat la moartea lui Zoroastru. Căci încă nu s-a spus în
[Corola-publishinghouse/Science/2072_a_3397]
-
el își dorea o luntre ca aceea a oamenilor din Nantucket, cu atît mai potrivită pentru un vînător, cu cît, întocmai ca ambarcațiunile unei baleniere, bărcile-coșciuge n-au chilă, ceea ce înseamnă că plutesc la întîmplare, lunecînd în derivă pe valurile veșniciei. De îndată ce această stranie rugăminte fu adusă la cunoștința mateloților, dulgherul primi ordinul de a o îndeplini cu orice preț. Existau la bord niște lemne vechi, de culoarea unui coșciug, tăiate în cursul unei expediții anterioare, din pădurile indigene de pe insulele
[Corola-publishinghouse/Science/2072_a_3397]
-
mai adîncă. Tu nu știi de unde vii, de aceea te crezi increat; și necunoscîndu-ți începutul, te dai drept neînceput. Eu știu despre mine ceea ce tu nu știi despre tine, atotștiutorule! O, duh limpede, există dincolo de tine ceva pentru care toată veșnicia ta nu e decît timp și întreaga ta forță creatoare nu-i decît forță mecanică. Prin tine, prin sufletul tău de flacără, ochii mei arși îl întrezăresc vag. O, focule orfan, schivnic etern, îți ai și tu enigma ta incomunicabilă
[Corola-publishinghouse/Science/2072_a_3397]
-
strigă Ahab, înaintînd spre coșul cu parîme. O s-o întîlnim în curînd! Ă Da, da, domnule! îi răspunse Starbuck și, îndeplinindu-i ordinul, îl ridică din nou pe Ahab în văzduh. Trecu o oră întreagă - o oră lungă cît o veșnicie. Timpul însuși își ținea parcă răsuflarea, într-o așteptare încordată. Dar în cele din urmă, Ahab zări din nou jetul, la vreo trei carturi înaintea bordului din vînt; în aceeași clipă, de pe cele trei catarge trei strigăte se înălțară spre
[Corola-publishinghouse/Science/2072_a_3397]
-
În valea codrilor, Chișinău, 1948; Ion Soltâs, Chișinău, 1950; Zorile, Chișinău, 1952; Costică, Chișinău, 1952; Eroi modești, Chișinău, 1953; Opere alese, Chișinău, 1954; Trei schițe, Chișinău, 1957; Torent, Chișinău, 1961; La cotul Nistrului, Chișinău, 1964; Foc! Torent, Chișinău, 1968; Legenda veșniciei (în colaborare cu P. Dudnic), Chișinău, 1998. Repere bibliografice: Ion Șpac, Profiluri literare, Chișinău, 1972, 322-325; Cimpoi, Ist. lit. Basarabia, 163. N.Bl.
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286611_a_287940]
-
apărut la un moment textual crucial, dezvăluie natura hyperionică congeneră Creator. Argumente pentru înlocuirea polarității eternului-efemer se găsesc în analiza versiunii genuine a poemului, cu relicve în forma antumă, din care M. izolează opoziția - de esență - între eternitatea increației și veșnicia ciclică a formelor existenței. Aceeași riguroasă investigație semantică deplasează accentele de semnificație în portretele pământenilor, Cătălina reprezentând o figură textuală emblematică, un fel de dedublare contratimpică, exprimată prin relația adversativă „dar” (discursul personajului și cel naratorial abundă în recurențe ale
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288023_a_289352]
-
din plinătatea Lui au primit Sfinții Apostoli „har peste har” (Ioan, 1,16). Totodată, El este prezent în lume ca Duh al înfierii, izvor al sfințeniei, lumină a sufletelor și împărțitor al darurilor; înnoiește firea zidită de Dumnezeu și lucrează veșnicia prin Taina Sfântului Botez. Prin urmare, Duhul Sfânt împlinește un rol ecumenic, prin prezența Sa în Biserică, întrucât îi adună pe creștini într-o singură închinare a Treimii, în timp (de la începuturile lumii până la sfârșit) și spațiu (ca Paraclet până la
Misionari şi teologi de vocaţie ecumenică de la Dunăre şi mare din primele şase secole creştine by Nechita Runcan () [Corola-publishinghouse/Science/1595_a_3161]
-
la tot adevărul (Ioan, 16,13); El este Duhul înfierii (Romani 8,15), făcând pe oameni fii ai lui Dumnezeu și ai libertății (Galateni 4, 6-7). Duhul Sfânt sfințește și luminează. Fără El, nici o creatură nu poate să ajungă la veșnicie sau să fie numită cu adevărat sfântă. Niceta de Remesiana mai subliniază un aspect al lucrării ecumenice a Sfântului Duh, și anume, conlucrarea cu celelalte două persoane ale Sfintei Treimi, nu numai în Taina Sfântului Botez, ci în „toate celelalte
Misionari şi teologi de vocaţie ecumenică de la Dunăre şi mare din primele şase secole creştine by Nechita Runcan () [Corola-publishinghouse/Science/1595_a_3161]
-
dintre fericirea cerească a vieții viitoare și fericirea contemplativă posibil de atins în această viață. Contemplația din această viață este asemănare a fericirii desăvârșite și eterne din cer. Contemplă fericirea existenței cerești acela care și-a fixat privirea minții asupra veșniciei. Sfârșitul vieții monahale este Împărăția lui Dumnezeu sau Împărăția cerurilor, iar Cassian pune în antiteză lucrurile văzute, materiale, muritoare și cunoscute cu cerul care este în altă parte, într-un loc către care doar sufletul se îndreaptă atunci când este eliberat
Misionari şi teologi de vocaţie ecumenică de la Dunăre şi mare din primele şase secole creştine by Nechita Runcan () [Corola-publishinghouse/Science/1595_a_3161]
-
adevărul în gol (de altfel, întregul text al personajului este scos din Curierul din Hessa și din scrisori ale autorului)... Woyzeck Florin Zamfirescu nu este nici orgolios, nici nebun, nici înapoiat. El este mai degrabă un rătăcit... deplângând omenirea și veșnicia ei, îngrozit de inutilitatea mișcării pământului, proslăvind morala aparențelor, prețiozitatea științifică a Doctorului (Ion Vâlcu, din păcate lipsit de nuanță în interpretare) ale cărui cercetări și descoperi n-au deloc drept scop binele omenirii, ci constituie un fel de pasiune
[Corola-publishinghouse/Science/1453_a_2751]
-
a vieții. Hazul și harul, bufoni virtuoși ai uitării, ne-au sechestrat timpul. Ascundem prin farmec degradarea ce a început să ne placă, însăilând idealuri ce se plictisesc de truda noastră. Atingem moartea fără rost, fardându-ne cu cioburi de veșnicie. Singuri și rostuiți de nimicuri ne batem stângaci în soartă, destrăbălându-ne sufletele în ridicole partide de sfâșiere... Ne lăfăim în râs-plânsul de zi cu zi, chiuind a viață... Strigăm metafore în semn de revoltă, hăulind amăreala dulceagă a trecerii
[Corola-publishinghouse/Science/1453_a_2751]
-
este Timpul, monstrul cu două capete unul al damnării și altul al salvării. În acest univers unde tronează bufonada și plictiseala, moartea e o șansă spre regenerare, spre o altă viață. "Neînțelesul capată înțeles-mărturisește regizorul. Pământul se leagă de Dumnezeu. Veșnicia contaminează pentru o clipă vremelnicia. Preocupat de teatrul dinlăuntrul personajelor, dinlăuntrul nostru, Alexa Visarion căutând livada din el, din noi aduce un omagiu teatrului. Livada înseamnă trecere; nu e veșnică; e uscată; nu mai rodește, dar imaginea ei trebuie păstrată
[Corola-publishinghouse/Science/1453_a_2751]
-
Încolo, anii de mărețe victorii și împliniri au rămas în calea ieșeanului, la fel de vii ca în primul ceas de oglindire artistică. Sus, pe Universitate, continuă să-i supravegheze acestuia pașii drăgălașii mastodonți, chipeșii strigoi cu baroase și picamere, ancorați, în veșnicie, cu bare de mulți țoli, gîndite în citadela revoluționară Nicolina. Pe frontonul Casei Tineretului (pardon, și studenților), ridicată pe locul unde cîndva trona burghezo-moșierescul Jockey-Club, demolat cu îndreptățită mîndrie proletară, ne încîntă și acum basoreliefurile-heirup ale cuceririlor revoluționare (în muncă
by al Gheorghiu [Corola-publishinghouse/Science/1091_a_2599]
-
perimetrul unor curți ale memoriei veșnice și au... inovat pînă la desfigurare, făcînd ca fostele locuri încîntătoare să semene cu ogrăzile unor cazărmi. Ce-și închipuie acești... inovatori, în țîfna lor parvenită, că boierii nu știau ce-i frumosul destinat veșniciei? Ignoranța lor ne interesează doar în măsura în care continuă să primejduiască imaginea unui oraș unic, prea puțin apărat de elanul resentimentarilor. În rest, Dumnezeu cu mila! Ce altceva e tolerarea, de către actualul regim, a grotescului spectacol cu un rege Cioabă, decît transferul
by al Gheorghiu [Corola-publishinghouse/Science/1091_a_2599]
-
lui halucinantă, venită dintr-o Românie veșnică, imaginea grotescă a statuii lui Lenin, uitată undeva, între bălăriile unui maidan sordid! Două exemplare umane, unul al gîndirii libere, casante, pentru care a înfundat pușcăriile comuniste, celălalt, părintele însuși al gîndirii inchizitoriale. Veșnicia înțeleaptă și blîndă. Efemerul primar și agresiv. E foarte bine că în locul hidoasei statui a ostașului eliberator, de la Copou, mutată, mă rog, respectuos, în Eternitate, nu s-a pus nimic. De obicei se găsesc soluții neinspirate: să topim opera lui
by al Gheorghiu [Corola-publishinghouse/Science/1091_a_2599]
-
Bazilica San Marco, palatul dogilor, campanilla: reperele auguste. Aici voi veni atunci cînd labirintul orașului, cînd șuvoiul mărșăluitorilor mă vor sufoca chiar și de cîte două, trei ori pe zi. Miezul nopții, aici, în San Marco, întins desculț pe dalele veșniciei, te împacă măreț cu tine însuți. Măcar o clipă. Pe trotuarul din fața Casei Correr, unde se află expuse Ușile mele ieșene, un flăcău, giovane, extrem de chipeș, își are instalat "atelierul" ambulant: o măsuță cu un album fotografic documentar (reclama lui
by al Gheorghiu [Corola-publishinghouse/Science/1091_a_2599]
-
Andreea Deciu, bucureșteanca locuind, un timp (universitar), la Pittsburgh, în vreme ce la librăria din aceeași Cale a Victoriei se află prima ei carte, Nostalgiile identității. Un mic (usturoiat și ardeiat la maximum) ne servește Dan Petrescu, în recentele lui Deconstrucții populare: "Veșnicii Simion, Breban, Buzura, Țepeneag et alii eiusdem farinae nu-și mai pot interpreta partiturile scorojite fără acest Octavian Ursulescu al culturii române". Micul ar fi literatul teleast Cătălin Țîrlea. Să ne înfruptăm o țîr(l)ă și din folcor, dar
by al Gheorghiu [Corola-publishinghouse/Science/1091_a_2599]
-
esteții (bine hrăniți de buget), iar unii beneficiind și de recentele indemnizații de merit (pe fățișe criterii politice)!; - spirite realmente distinse, rezistente la vocea de sirenă gîjîită, se trezesc brusc miruite, și ele, la Cotroceni, zîmbind ingenuu camerelor t.v.; - veșnicii comozi, oblomovii halatelor și papucilor lirici, așteptînd într-un cot poștașul cu pensia; - "înțelepții" care ne sfătuiesc să lăsăm politicalele în sarcina politicienilor de profesie; de-acord, dar unde să mai găsiți acești politicieni a căror sămînță a fost stîrpită
by al Gheorghiu [Corola-publishinghouse/Science/1091_a_2599]
-
însoțească era junele pe post de desenator la unicul "organ" local. (Dacă nu cumva chiar junele insistase să-i revină lui sarcina.) L-am însoțit așadar vreo două-trei zile pe bizarul hidalgo mai ales în locurile de închinare la reperele veșniciei. La Bojdeauca din Țicău asta chiar mi s-a părut a face peregrinul: a cerut un scaun, s-a așezat în veranda din spate și, după ce m-am retras cuviincios, a rămas în transă, contemplînd dealurile Șorogarilor. Ăsta era Geo
by al Gheorghiu [Corola-publishinghouse/Science/1091_a_2599]
-
Cît îi va trebui unei îndepărtate Cube să-și regăsească paradisul ei insular, dacă aici, în plină Europă, României îi este atît de greu să se despartă, organic, de regimul trecut? Jumătate de secol? Dar ce înseamnă această jumătate în veșnicia unui destin asumat? 6 decembrie La sfîrșitul lui 1989, patru mari lăzi cu lucrările-mi de pictură așteptau, din clipă în clipă, să ia zborul Parisului. Asta se întîmpla la Uniunea Artiștilor Plastici din București și abia mai tîrziu aveam
by al Gheorghiu [Corola-publishinghouse/Science/1091_a_2599]
-
timpul cu cele trei dimensiuni ale sale nu este posibil fără acestea.204 E drept, timpul nu este posibil, potrivit lui Augustin, nici fără determinarea esențială divină, care îi lasă omului "conștient" o cale de acces către originea timpului, anume către veșnicie, prin prezentul acela care trebuie acceptat, în mod necesar, în orice reprezentare și gând despre trecut, viitor și prezent. O filosofie a facultăților proprii sufletului omenesc este cu totul firească din perspectivă judicativă. Prin ea sunt rezolvate probleme de statut
by VIOREL CERNICA [Corola-publishinghouse/Science/975_a_2483]
-
și atunci când acesta este conceput în manieră obiectivistă sau fizicalistă. Cumva, și la Augustin timpul are obiectivitate și reprezintă ceva preluat de suflet, prin facultăți. Totuși, acestea îl recreează, îl adaptează: îl "formează"; nu însă pe el ca atare, ci veșnicia: aceasta este cu adevărat, iar timpul reprezintă "imaginea" sa prin facultățile sufletești ale omului. O îndepărtare de teoria temporală a facultăților sufletești observăm la Husserl. Acesta socotește că timpul originar, a priori-ul transcendental al oricărei constituiri obiectuale, deși este
by VIOREL CERNICA [Corola-publishinghouse/Science/975_a_2483]
-
dimensiunile, cele trei, ale timpului), sau dincolo de sine, într-un loc din care timpul însuși se trage. Augustin a construit o bună imagine pentru ambele locuri, susținând, în ultimă instanță, ideea preeminenței locului de dincolo de timp, identificat de el cu veșnicia. Iată încă o ilustrare a sensului de transcendent pe care cele două elemente ale aspectului alethic al judecății îl constituie. Sensul acesta este, înainte de toate, unul temporal, reprezentând însăși reflexivitatea timpului, faptul că acesta se raportează la sine însuși. Dar
by VIOREL CERNICA [Corola-publishinghouse/Science/975_a_2483]
-
care cele două elemente ale aspectului alethic al judecății îl constituie. Sensul acesta este, înainte de toate, unul temporal, reprezentând însăși reflexivitatea timpului, faptul că acesta se raportează la sine însuși. Dar acest dincolo al timpului este conceput nu doar ca veșnicie; de fapt, pentru a fi astfel conceput, trebuie să intervină o instanță care, ființial, are un rang ontologic superior, cum se întâmplă la Augustin: este vorba despre divin. Acest dincolo al timpului apare și ca temporalitate, la Heidegger, dar și
by VIOREL CERNICA [Corola-publishinghouse/Science/975_a_2483]
-
identică cu timpul care o constituie, constituindu-se pe sine. Augustin vorbea, cum am mai amintit, despre un prezent care de fiecare dată când gândim "la propriu" cele trei dimensiuni ale timpului revine și pe care el îl identifica cu veșnicia. Am avea un prezent al celor trecute, un prezent al celor ce vor veni și un prezent al celor prezente. Acesta din urmă este mai greu de gândit; el are însă suficiente "rațiuni judicative", așa încât poate fi constituit în orizontul
by VIOREL CERNICA [Corola-publishinghouse/Science/975_a_2483]