68,361 matches
-
spunându-i că o victorie decisivă va avea loc în ziua următoare. În schimb, pe 9 septembrie, un reprezentant al Comandamentului German, lt.col. Richard Hentsch, a considerat că situația armatei lui Bülow era foarte periculoasă și a ordonat retragerea tuturor armatelor, chiar dacă până în acel moment von Kluck reușise să-și depășească cea mai mare parte a problemelor cu care se confrunta. Ian Senior respinge ca un „mit” pretenția din istoria oficială germană că von Kluck ar fi triumfat pe 9 septembrie
Alexander von Kluck () [Corola-website/Science/336642_a_337971]
-
parte a problemelor cu care se confrunta. Ian Senior respinge ca un „mit” pretenția din istoria oficială germană că von Kluck ar fi triumfat pe 9 septembrie. În fapt Corpul Expediționar Britanic trecuse deja Marna, iar atacul lui Quast împotriva Armatei a VI-a a lui Maunoury eșuase, sugerându-se că acest lucru poate fi motivul pentru care Kluck a evitat întâlnirea directă cu Hentsch. Germanii s-au retras în ordine spre poziții aflate la patruzeci de mile în spatele râului Aisne
Alexander von Kluck () [Corola-website/Science/336642_a_337971]
-
Mulți experți militari germani au o mare stimă pentru Kluck și mai ales pentru șeful său de stat major, Hermann von Kuhl. Germania ar fi câștigat Bătălia de pe Marna, cred ei, numai dacă Bülow ar fi egalat inițiativele curajoase ale armatei lui Kluck, deși acest lucru nu explică încercuirea armatei sale. Citatul favorit al lui von Kluck era „În operațiunile mari și periculoase nu trebuie să gândești, ci să acționezi” și fusese rostit anterior de Iulius Cezar. Spre sfârșitul lui martie
Alexander von Kluck () [Corola-website/Science/336642_a_337971]
-
Kluck și mai ales pentru șeful său de stat major, Hermann von Kuhl. Germania ar fi câștigat Bătălia de pe Marna, cred ei, numai dacă Bülow ar fi egalat inițiativele curajoase ale armatei lui Kluck, deși acest lucru nu explică încercuirea armatei sale. Citatul favorit al lui von Kluck era „În operațiunile mari și periculoase nu trebuie să gândești, ci să acționezi” și fusese rostit anterior de Iulius Cezar. Spre sfârșitul lui martie 1915, în timp ce inspecta un avanpost al trupelor sale, Kluck
Alexander von Kluck () [Corola-website/Science/336642_a_337971]
-
formă cenzurată, care are un limbaj mai puțin jignitor, dar în întregime inexact din punct de vedere istoric. Nu este clar dacă „prințul moștenitor” menționat este Rupert, Prinț Moștenitor al Bavariei sau Wilhelm, Prinț Moștenitor al Germaniei, ambii comandanți de armate pe durata războiului, deși Wilhelm a luptat, în general, împotriva francezilor.
Alexander von Kluck () [Corola-website/Science/336642_a_337971]
-
de Apulia". Amedeo a fost educat la Colegiul Eton și la Universitatea Oxford din Anglia. El a cultivat manierismul britanic, a vorbit engleza de la Oxford, și chiar s-a bucurat de vânătoarea de vulpi și polo. Amedeo a intrat în Armata Regală Italiană ("Regio Esercito") și a luptat cu distincție în artilerie în timpul Primului Război Mondial. A părăsit armata în 1921 și a călătorit intens în Africa. Ulterior, Amedeo a reintrat în forțele armate italiene și a devenit pilot. În 1932, el s-
Amedeo, Duce de Aosta () [Corola-website/Science/336651_a_337980]
-
a cultivat manierismul britanic, a vorbit engleza de la Oxford, și chiar s-a bucurat de vânătoarea de vulpi și polo. Amedeo a intrat în Armata Regală Italiană ("Regio Esercito") și a luptat cu distincție în artilerie în timpul Primului Război Mondial. A părăsit armata în 1921 și a călătorit intens în Africa. Ulterior, Amedeo a reintrat în forțele armate italiene și a devenit pilot. În 1932, el s-a alăturat Forțelor Aeriene Regale Italiene ("Regia Aeronautica"). A servit sub mareșalul Rodolfo Graziani și guvernatorul
Amedeo, Duce de Aosta () [Corola-website/Science/336651_a_337980]
-
tergiversata o perioadă din cauza obiecțiilor formulate de responsabilii cu cenzură politică. Mihai Dulea, vicepreședintele Consiliului Culturii și Educației Socialiste, i-a reproșat regizorului că filmul este prea „întunecat” și nu are nici o rază de speranță, că nu se vede eroismul armatei într-un război benefic pentru România și că nu este reflectat rolul pozitiv al mișcării socialiste. Țâțos își exprimă în însemnările sale deznădejdea în fața luptei surde cu un sistem opac: „Deznodământul e pe cale să-mi dărâme tot ce-am muncit
Întunecare (film) () [Corola-website/Science/336657_a_337986]
-
bătălia de la Călugăreni din 1595, domnitorul Țării Românești Mihai Viteazul visa la unirea celor trei țări românești (Țara Românească, Moldova și Transilvania) într-un singur stat. Mihai Viteazul își conduce trupele sale, cu un moral ridicat datorită ultimei victorii împotriva armatei otomane invadatoare, pentru a se alătura trupelor moldovene vecine și celor din Transilvania aflate dincolo de munți. Voievodul moldovean Răzvan și principele Sigismund din Transilvania, de asemenea, doresc să-și unească forțele cu domnitorului muntean, pentru a creea un front unit
Buzduganul cu trei peceți () [Corola-website/Science/336674_a_338003]
-
Răzvan și principele Sigismund din Transilvania, de asemenea, doresc să-și unească forțele cu domnitorului muntean, pentru a creea un front unit împotriva unui eventual avans otoman mai adânc în Europa creștină. Era pentru prima dată în epoca medievală când armatele celor trei principate române luptau unite sub un singur comandant. Anterior, Moldova s-a aflat sub influența Rusiei, Țara Românească sub controlul otoman și Transilvania era un vasal al Regatului Ungariei. Filmările au avut loc în perioada 21 iunie - 30
Buzduganul cu trei peceți () [Corola-website/Science/336674_a_338003]
-
pornit din cauza tarifelor și taxelor impuse de britanici. Înainte de izbucnirea primului Război Mondial și celui de-al doilea Război Mondial, multe state au avut politici protecționiste. Potrivit unui slogan al lui Frédéric Bastiat (1801-1850), "atunci când mărfurile nu pot trece frontierele, armatele le vor trece." De la sfârșitul celui de - al doilea Război Mondial, politica declarată a țărilor dezvoltate a fost de eliminare a protecționismului prin tratate internaționale și cu ajutorul unor organizații precum Organizația Mondială a Comerțului Cu toate acestea, anumite politici ale
Protecționism () [Corola-website/Science/336676_a_338005]
-
Radarul P-40 (în rusă ”Брония”, index GRAU 1RL128, după clasificarea NATO ”Long Track”) a fost un radiotelemetru sovietic exploatat din anul 1965 în fosta URSS. A fost și în înzestrarea țărilor fostului Tratat de la Varșovia, inclusiv în Armata României. Radiotelemetrul P-40 în complex cu radioaltimetrul PRV-9B a fost în înzestrarea Apărării Antiaeriene a Trupelor de Uscat. Radarul P-40 ”Bronia” a fost prima stație de radiolocație de descoperire (radiotelemetru) în gama undelor centimetrice destinat Apărării Antiaeriene a
P-40 (radar) () [Corola-website/Science/336670_a_337999]
-
208.000 de evrei. Această estimare, bazată pe cifra oficială a celor emigrați în URSS înainte de invazie (circa 8500), numărul celor evadați din ghetourile Kaunas și Vilnius, (1500-2000), precum și pe numărul supraviețuitorilor din lagărele de concentrare la eliberarea lor de către Armata Roșie, (2000-3000), plasează numărul de evrei lituanieni uciși în Holocaust între 195.000 și 196.000. Este dificil de estimat numărul exact de victime ale Holocaustului și numărul cel din urmă nu poate fi considerat definitiv sau incontestabil. Cifrele date
Holocaustul în Lituania () [Corola-website/Science/336669_a_337998]
-
sub mandatul Ligii Națiunilor. Circa 8000 de evrei trăiau în Memel, atunci când acesta a fost absorbit în Reich la 15 martie 1939. Locuitorii săi evrei au fost expulzați, iar majoritatea s-au refugiat în Lituania propriu-zisă. În 1941, în urma înaintării armatei germane au venit comandourile germane ale morții, Einsatzgruppen, care au început imediat organizarea masacrelor de evrei. Cei mai mulți evrei lituanieni au pierit în prima fază în primele luni de ocupație și înainte de sfârșitul anului 1941. Prima acțiune atestată a Einsatzgruppen (Einsatzgruppe
Holocaustul în Lituania () [Corola-website/Science/336669_a_337998]
-
Anton Freiherr von Scudier (n. 2 ianuarie 1818, Villach, Carintia - d. 31 mai 1900, Viena) a fost un Feldmarschalleutnant al armatei austro-ungare și comandant al cetății Timișoara. Scudier a fost fiul unui ofițer și ginerele lui Joseph von Scheda. După ce a absolvit Academia Militară Tereziană din Wiener Neustadt (urmată între 1829-1837) cu gradul de sublocotenent, a fost repartizat la regimentul de
Anton von Scudier () [Corola-website/Science/336680_a_338009]
-
bătălia de la Seghedin pentru care a fost decorat cu Crucea de Merit Militar. Ulterior a fost numit referent militar la statul-major din Brno. În 1851 a fost avansat locotenent-colonel și a revenit la statul-major general din Viena, unde la comandamentul armatei s-a ocupat de reforma instituțiilor de învățământ militar, în anii 1851-1852 elaborând un plan de reformă valabil până în 1868. Colonel din 1854, în 1859 a fost mutat la statul-major general al Corpului 4 de armată de la Liov, iar apoi
Anton von Scudier () [Corola-website/Science/336680_a_338009]
-
Viena, unde la comandamentul armatei s-a ocupat de reforma instituțiilor de învățământ militar, în anii 1851-1852 elaborând un plan de reformă valabil până în 1868. Colonel din 1854, în 1859 a fost mutat la statul-major general al Corpului 4 de armată de la Liov, iar apoi, ca general-maior, la Corpul 8 de armată, iar în final la statul-major general al Armatei a 2-a din Italia. În 1859, după bătălia de la Solferino, a fost decorat cu Ordinul Coroana de Fier, clasa a
Anton von Scudier () [Corola-website/Science/336680_a_338009]
-
de învățământ militar, în anii 1851-1852 elaborând un plan de reformă valabil până în 1868. Colonel din 1854, în 1859 a fost mutat la statul-major general al Corpului 4 de armată de la Liov, iar apoi, ca general-maior, la Corpul 8 de armată, iar în final la statul-major general al Armatei a 2-a din Italia. În 1859, după bătălia de la Solferino, a fost decorat cu Ordinul Coroana de Fier, clasa a II-a. În același an a fost înnobilat cu titlul de
Anton von Scudier () [Corola-website/Science/336680_a_338009]
-
plan de reformă valabil până în 1868. Colonel din 1854, în 1859 a fost mutat la statul-major general al Corpului 4 de armată de la Liov, iar apoi, ca general-maior, la Corpul 8 de armată, iar în final la statul-major general al Armatei a 2-a din Italia. În 1859, după bătălia de la Solferino, a fost decorat cu Ordinul Coroana de Fier, clasa a II-a. În același an a fost înnobilat cu titlul de von Scudier (Scudo = Scut). În 1860 a fost
Anton von Scudier () [Corola-website/Science/336680_a_338009]
-
II-a. În același an a fost înnobilat cu titlul de von Scudier (Scudo = Scut). În 1860 a fost numit comandant militar în Triest, apoi general de brigadă și comandant al cetății Pula. În 1862 era la Corpul 5 de armată la Verona, apoi la Peschiera, iar în 1866 la Corpul 7 de armată la Mantova. După a fost deferit Curții Marțiale pentru o schimbare de poziție din proprie inițiativă și condamnat la moarte, dar în curând a fost reabilitat. În
Anton von Scudier () [Corola-website/Science/336680_a_338009]
-
Scudo = Scut). În 1860 a fost numit comandant militar în Triest, apoi general de brigadă și comandant al cetății Pula. În 1862 era la Corpul 5 de armată la Verona, apoi la Peschiera, iar în 1866 la Corpul 7 de armată la Mantova. După a fost deferit Curții Marțiale pentru o schimbare de poziție din proprie inițiativă și condamnat la moarte, dar în curând a fost reabilitat. În 1867 era Feldmarschalleutnant și comandant al diviziei 17 la Komárom, iar din 1869
Anton von Scudier () [Corola-website/Science/336680_a_338009]
-
s-a aflat în contact permanent cu Ministerul de Interne. El a explicat: Alte surse indică, de asemenea, că Talaat Pașa ar fi trimis telegrame ce coordonau executarea masacrului. Rafael de Nogales Méndez, un ofițer venezuelean care a servit în Armata Otomană, a vizitat Diyarbakır pe 26 iunie 1915 și a vorbit cu guvernatorul Mehmet Reșid, care a fost cunoscut mai târziu sub numele de „măcelarul din Diyarbakir”. Nogales Méndez povestește în memoriile sale că Reșid i-a precizat că a
Talaat Pașa () [Corola-website/Science/336649_a_337978]
-
națiunea și rasa noastră. Ele au fost în întregime opera lui Talaat și Enver.” În 1917, Talaat a devenit Mare Vizir, un post echivalent cu cel de prim-ministru, dar i-a fost imposibil să întoarcă situația militară defavorabilă a armatei oomane. În cursul anului următor otomanii au pierdut orașele Ierusalim și Bagdad. La 11 ianuarie 1918 Lenin și Stalin au semnat decretul special "Cu privire la Armenia", prin care au fost reînarmați și repatriați peste 100.000 de armeni din fosta armată
Talaat Pașa () [Corola-website/Science/336649_a_337978]
-
armatei oomane. În cursul anului următor otomanii au pierdut orașele Ierusalim și Bagdad. La 11 ianuarie 1918 Lenin și Stalin au semnat decretul special "Cu privire la Armenia", prin care au fost reînarmați și repatriați peste 100.000 de armeni din fosta armată a țarului pentru a fi trimiși în Caucaz cu scopul de a lupta împotriva otomanilor. La începutul lui ianuarie 1918, pe măsură ce Armata Țaristă din Caucaz se retrăgea, el a influențat adoptarea unei politici ofensive, convins că, în ciuda retoricii pacifiste ce
Talaat Pașa () [Corola-website/Science/336649_a_337978]
-
decretul special "Cu privire la Armenia", prin care au fost reînarmați și repatriați peste 100.000 de armeni din fosta armată a țarului pentru a fi trimiși în Caucaz cu scopul de a lupta împotriva otomanilor. La începutul lui ianuarie 1918, pe măsură ce Armata Țaristă din Caucaz se retrăgea, el a influențat adoptarea unei politici ofensive, convins că, în ciuda retoricii pacifiste ce venea de la Moscova, „leopardul rus nu și-a schimbat năravul”. Căderea orașului Kars pe 25 aprilie 1918 a returnat Turciei ultima cucerire
Talaat Pașa () [Corola-website/Science/336649_a_337978]