69,339 matches
-
un pionier în domeniul sistemelor fotometrice de detecție a asteroizilor în 1950 și al dependenței lungimii de undă de polarizarea stelelor și planetelor în 1960, fiecare ducând la o secvență lungă de lucrări în Jurnalul Astronomic. El a descoperit, împreună cu soții Cornelis Johannes van Houten și Ingrid van Houten-Groeneveld peste 4.000 de asteroizi, inclusiv asteroizi Apollo, asteroizi Amor precum și zeci de asteroizi troieni cu ajutorul telescopului Schmidt de 48-inch de la Observatorul Palomar pe baza plăcilor celor doi astronomi olandezi de la Observatorul
Tom Gehrels () [Corola-website/Science/326422_a_327751]
-
a devenit a doua soție a lui Carol, Duce de Södermanland, care în 1599 a devenit regent al Suediei iar în 1604 rege. Ea a fost încoronată împreună cu el la catedrala Uppsala în 1607. Potrivit legendei, ea și-a încurajat soțul să cucerească tronul de la Sigismund în 1598 pentru că era dezamăgită că planul de nuntă nu a avut loc. Regina Christina a fost o persoană dominatoare, cu o voință puternică și cu un puternic simț al economiei. Ea a fost respectată
Christina de Holstein-Gottorp () [Corola-website/Science/326409_a_327738]
-
Christina a fost o persoană dominatoare, cu o voință puternică și cu un puternic simț al economiei. Ea a fost respectată și temută. A fost descrisă ca dură, încăpățânată și zgârcită și s-a afirmat că în timp ce fosta soție a soțului ei mereu a încercat să-l convingă să arate clemență în acțiunile sale, Christina a făcut opusul. Ea a executat un control foarte strict asupra curții, care este ilustrat de anecdota că ea măsura personal până și firul de cusut
Christina de Holstein-Gottorp () [Corola-website/Science/326409_a_327738]
-
firul de cusut pentru slujitorii ei. Mariajul ei a fost descris ca fiind fericit, cei doi având personalități foarte asemănătoare. Ea l-a însoțit în Estonia și Finlanda în 1600-1601. Nu se consideră că regina Christina și-ar fi dominat soțul, care, de asemenea, era dominant și temperamental, însă ea nu a fost lipsită de influență politică. Deși soțul ei nu a lăsat-o să dicteze politica, el i-a cerut sfatul în probleme politice. În timpul războiului cu Danemarca el a
Christina de Holstein-Gottorp () [Corola-website/Science/326409_a_327738]
-
foarte asemănătoare. Ea l-a însoțit în Estonia și Finlanda în 1600-1601. Nu se consideră că regina Christina și-ar fi dominat soțul, care, de asemenea, era dominant și temperamental, însă ea nu a fost lipsită de influență politică. Deși soțul ei nu a lăsat-o să dicteze politica, el i-a cerut sfatul în probleme politice. În timpul războiului cu Danemarca el a ignorat sfatul ei și a ajuns să intre în conflict cu ea, deoarece el a suspectat-o a
Christina de Holstein-Gottorp () [Corola-website/Science/326409_a_327738]
-
1604, Carol al IX-lea a lăsat instrucțiuni prin care ea ar fi trebuit să fie regenta în cazul în care el moare iar fiul și moștenitorul lor era încă minor. În 1605 ea a acționat ca regentă în timpul absenței soțului ei. Este cunoscut faptul că ea ar fi împiedicat alegerea fiului ei mai mic Carol Filip pe tronul Rusiei în 1610-1612 ținându-l acasă când ar fi trebuit să fie trimis la Moscova. Potrivit relatărilor ea a răsuflat ușurată când
Christina de Holstein-Gottorp () [Corola-website/Science/326409_a_327738]
-
împiedicat alegerea fiului ei mai mic Carol Filip pe tronul Rusiei în 1610-1612 ținându-l acasă când ar fi trebuit să fie trimis la Moscova. Potrivit relatărilor ea a răsuflat ușurată când afacerea a fost încheiată în 1614. După decesul soțului ei în 1611, ea a devenit regentă în timpul minoaratului fiului ei. Ea a împărțit regența cu Johann, Duce de Ostrogothia. Totuși, cum fiul ei era aproape de vârsta legală, domnia ei nu a durat mai mult decât perioada octombrie-decembrie a anului
Christina de Holstein-Gottorp () [Corola-website/Science/326409_a_327738]
-
mică publicitate publicate în ziare sau dintre femeile întâlnite întâmplător în cursul peregrinărilor prin țară. În vara anului 1971, Temistocle o acostează în tren pe Stela (Stela Popescu), o roșcată cu un copil, care era furioasă după ce-și surprinsese soțul (interpretat de Mircea Mureșan) cu o amantă. Ea vrea să divorțeze, iar escrocul se prezintă a fi avocat și o convinge să intenteze divorț. Ajunși la ea acasă, Temistocle o seduce și primește 3.000 de lei pentru plata taxei
Astă seară dansăm în familie () [Corola-website/Science/322530_a_323859]
-
amantă. Ea vrea să divorțeze, iar escrocul se prezintă a fi avocat și o convinge să intenteze divorț. Ajunși la ea acasă, Temistocle o seduce și primește 3.000 de lei pentru plata taxei de timbru. Sosirea neașteptată acasă a soțului îi face pe cei doi escroci să fugă pe furiș, în timp ce roșcata se împacă cu partenerul de viață. După o zi petrecută la domiciliul lor din București în care Temistocle nu a reușit să seducă o blondă (Ioana Bulcă) pe
Astă seară dansăm în familie () [Corola-website/Science/322530_a_323859]
-
șlagăre compuse de Temistocle Popa. Criticul Tudor Caranfil a dat filmului două stele din cinci și a făcut următorul comentariu: "„Logodnic de profesie, care își calculează „științific” loviturile, craidonul Temistocle și ciracul său Alecu evită, la limită, întâlnirea cu un soț gelos, se salvează de furia familiei păcălite sărind din trenul în mers și nimeresc peste niște amazoane veterinare la o fermă, fără a face nimănui vreun rău ireversibil. Temistocle este un Monsieur Verdoux îmblânzit de spațiul mioritic, într-o satiră
Astă seară dansăm în familie () [Corola-website/Science/322530_a_323859]
-
Dallas, Texas. Richard A. Warshak este autorul unor cărți cu privire la materia încredințării minorului, expert în conflictele legate de custodia copiilor și alienarea parentală (PAS). În PAS, părinții care divorțează sunt tentați să-și transforme copiii în arme folosite împotriva celuilalt soț, și datorită acestui comportament, apar repercusiuni dureroase în cazul în care copilul devine pionul conflictelor parentale. Warshak a scris două cărți având ca temă problemele legate de custodia copiilor. În "Revoluția custodiei" (Simon & Schuster, 1992), el pledează pentru reforma politicilor
Richard Warshak () [Corola-website/Science/322536_a_323865]
-
alături de tatăl său. În cartea "Otrava Divorțului: Protejarea legăturii emoționale dintre copil și părinte față de un Ex- răzbunător" (Regan Books, 2002), Warshak se axează pe strategiile pe care un părinte le poate utiliza pentru a face față animozității unui fost soț ce încearcă să otrăvească mintea și sentimentele copilului prin tehnici precum: spălarea creierului, bârfirea, acuzațiile false, minciuni cu privire la istoricul familiei, etc. Premisa lui Warshak este că "otrava divorțului" apare și devine psihologic dăunătoare pentru copil atunci când apar conflicte între părinți
Richard Warshak () [Corola-website/Science/322536_a_323865]
-
în dreptul francez, autoritatea parentală este o noțiune relativ nouă, ea fiind introdusă în anul 1970, ocazie cu care a înlocuit "puterea maritală" (sau "autoritatea paternă") termen decurgând din Codul Civil Napoleonian. Introducerea autorității parentale în Franța constituie dovada egalizării îndatoririlor soțului și soției. De la Codul Civil instituit în 1804, sub egida lui Jean-Jacques Régis de Cambacérès, soția avea în familie un rang abia mai de invidiat decât copiii. Într-adevăr, femeia era considerată minoră (nu avea dreptul de a lua singură
Autoritatea părintească () [Corola-website/Science/322563_a_323892]
-
femeia era considerată minoră (nu avea dreptul de a lua singură decizii pentru ea, și cu atât mai puțin legate de copii) și subordonată «șefului familiei». Această noțiune a dispărut în Franța în anul 1970, legea stabilind că ""cei doi soți asigură împreună direcția morală și materială a familiei»: autoritatea parentală înlocuiește puterea paternă"". În România Noul Cod civil a intrat în vigoare în octombrie 2011. Termenul încetățenit la nivelul documentelor internaționale europene este acela de "responsabilitate părintească". Această noțiune acoperă
Autoritatea părintească () [Corola-website/Science/322563_a_323892]
-
căsătorește, are un parteneriat oficial, este adoptat sau moare. De asemenea, de regulă, autoritatea părintească încetează atunci când partenerul celuilalt părinte adoptă copilul acestuia din urmă. În caz de deces al unui părinte dispare autoritatea părintească dintre părintele decedat și copil. Soțul supraviețuitor păstrează autoritatea parentală unică. Dacă ambii părinți sunt decedați se deschide o tutelă prin care un consiliu de familie sau un tutore sunt investiți cu această autoritate. Decăderea din exercițiul drepturilor părintești antrenează, în principiu, pierderea pentru un părinte
Autoritatea părintească () [Corola-website/Science/322563_a_323892]
-
de anchetă psihosocială. Participarea procurorului este obligatorie." Articolele 509-512 dezvolta noțiunea și consecințele decăderii din exercițiul drepturilor părintești. În noul Cod Civil, tăgada paternității este prevăzută de articolele 429-434. Conform art 429 " Acțiunea în tăgada paternității poate fi pornită de soțul mamei, de mamă, de tatăl biologic, precum și de copil." Când în urma testului ADN se constată că tatăl prezumat (căsătorit cu mama copilului) nu este tatăl biologic, instanța de judecată îl exonerează de obligațiile parentale dar și de drepturile parentale asupra
Autoritatea părintească () [Corola-website/Science/322563_a_323892]
-
de drepturile parentale asupra minorului. Situațiile legale născute din circumstanțele când un copil rezultă dintr-o relație extraconjugală sunt complexe din punct de vedere legal. În România, un copil născut sau conceput în timpul căsătoriei îl are ca tată prezumat pe soț. Astfel, soțul trebuie trecut în certificatul de naștere. Ulterior, se poate deschide în instanță o acțiune de tăgadă a paternității. Destul de des, în urma divorțului, profesioniștii constată că părintele care nu obține dreptul de a găzdui copilul în mod statornic este
Autoritatea părintească () [Corola-website/Science/322563_a_323892]
-
parentale asupra minorului. Situațiile legale născute din circumstanțele când un copil rezultă dintr-o relație extraconjugală sunt complexe din punct de vedere legal. În România, un copil născut sau conceput în timpul căsătoriei îl are ca tată prezumat pe soț. Astfel, soțul trebuie trecut în certificatul de naștere. Ulterior, se poate deschide în instanță o acțiune de tăgadă a paternității. Destul de des, în urma divorțului, profesioniștii constată că părintele care nu obține dreptul de a găzdui copilul în mod statornic este limitat în
Autoritatea părintească () [Corola-website/Science/322563_a_323892]
-
Wolfstein. A fost doamnă de onoare a reginei Poloniei, Christiane Eberhardine de Brandenburg-Bayreuth, unde Christian a venit să-și aleagă o soție. La 7 august 1721 s-a căsătorit cu Prințul Christian. Ca prințesă moștenitoare ea a trăit discret cu soțul ei: cuplul s-a opus celei de-a doua căsătorii a regelui. Adesea ea este considerată că a fost în spatele faptului că soțul ei și-a încălcat promisiunea de a respecta și proteja drepturile văduvei tatălui său, Anne Sophie Reventlow
Sofia Magdalena de Brandenburg-Kulmbach () [Corola-website/Science/322586_a_323915]
-
7 august 1721 s-a căsătorit cu Prințul Christian. Ca prințesă moștenitoare ea a trăit discret cu soțul ei: cuplul s-a opus celei de-a doua căsătorii a regelui. Adesea ea este considerată că a fost în spatele faptului că soțul ei și-a încălcat promisiunea de a respecta și proteja drepturile văduvei tatălui său, Anne Sophie Reventlow. A devenit regină a Danemarcei în 1730. Viața cuplului regal a fost armonioasă iar soțul ei a respectat-o și a avut încredere
Sofia Magdalena de Brandenburg-Kulmbach () [Corola-website/Science/322586_a_323915]
-
este considerată că a fost în spatele faptului că soțul ei și-a încălcat promisiunea de a respecta și proteja drepturile văduvei tatălui său, Anne Sophie Reventlow. A devenit regină a Danemarcei în 1730. Viața cuplului regal a fost armonioasă iar soțul ei a respectat-o și a avut încredere în ea dar Sofia Magdalena a fost nepopulară. A fost acuzată că a creat un fel de cerc în jurul Curții și a familiei regale. Era văzută ca fiind arogantă și mândră. Trecutul
Sofia Magdalena de Brandenburg-Kulmbach () [Corola-website/Science/322586_a_323915]
-
acoperiți cu panouri splendide din lemn, suveranul încercând să dea viață unui ansamblu decorativ mirific în care tablourile erau dispuse simetric și regulat. În anul 1740, Carol al VI-lea o numește împărăteasă pe fiica sa Maria Teresa de Austria. Soțul său, Francisc Stefan de Lorena, achiziționeză câteva tapiserii, îmbogățind astfel colecția familiei. Bernardo Bellotto pictează pentru Maria Teresa treisprezece tablouri în care protagoniștii sunt Viena și castelele imperiale. În anul 1765, cuplul imperial decide să înființeze la Viena Cabinetul numismatic
Muzeul de Istorie a Artei din Viena () [Corola-website/Science/322576_a_323905]
-
proastă a soției sale. A născut mult așteptatul fiu numit Maximilian Maria în 1862 iar în 1867 un alt fiu numit Albert. Chiar dacă cei doi au avut o căsnicie fericită, ea a fost umbrită de bolile cronice de rinichi ale soțului ei Maximilian. Nici tratamentul din Karlsbad, nici cei mai buni medici nu l-au putut salva. A murit în 1867, la numai 36 de ani. Helene s-a ocupat cu activitățile caritabile. Ea a primit tutela copiilor ei de la împăratul
Ducesa Elena de Bavaria () [Corola-website/Science/322603_a_323932]
-
Viena - unde s-a întâlnit cu sora ei împărăteasa Elisabeta - apoi prin Trieste la bordul unei nave a ajuns la Bari unde a fost așteptată de socrul ei regele Ferdinand al II-lea, deja foarte bolnav, de Ducele de Calabria soțul ei, de cei nouă frați vitregi și de regina Maria Tereza, a doua soție a regelui, care conducea familia inclusiv pe prințul moștenitor cu autoritate prin impunerea ideilor sale ultraconservatoare. Ducele de Calabria era un tânăr interesat doar de opere
Maria Sofia de Bavaria () [Corola-website/Science/322604_a_323933]
-
era un tânăr interesat doar de opere de pietate și de viețile sfinților, nu vorbea germana în timp ce soția sa nu vorbea italiana. Suferind de fimoză n-a putut consuma căsătoria timp de mulți ani. După câteva luni, după decesul regelui, soțul ei a devenit regele Francisc al II-lea al celor Două Sicilii iar Maria regină la vârsta de 17 ani însă rămasă sub autoritatea soacrei. Anul următor, regatul celor Două Sicilii a fost invadat de armata lui Giuseppe Garibaldi. Maria
Maria Sofia de Bavaria () [Corola-website/Science/322604_a_323933]