68,361 matches
-
sub comanda lui Emmanouel Pappas, un membru al Filiki Eteria, și al altor luptători locale. Revolta a progresat încet și nesistematic. Insurecția a fost limitată la peninsula Muntelui Athos și la Kassandra. Unul dintre obiectivele principale a fost împiedicarea trecerii armatei otomane ce venea de la Istanbul, până ce revoluția organizată în partea de sud (în principal din Peloponez) devenea stabilă. În cele din urmă, revolta a fost înăbușită prin victoria otomană decisivă de la Kassandra. Supraviețuitorii, printre care și Papas, au fost salvați
Peninsula Calcidică () [Corola-website/Science/336767_a_338096]
-
Invadarea Poloniei de către armata slovacă a început la 1 septembrie 1939, după ce Germania a declarat război Poloniei. Scopul invaziei a fost recuperarea teritoriilor contestate de slovaci care au fost acordate Poloniei în 1922 și în 1938. De asemenea, slovacii displăceau Polonia din cauza apropierii Poloniei
Invadarea slovacă a Poloniei () [Corola-website/Science/336779_a_338108]
-
Poloniei. Scopul invaziei a fost recuperarea teritoriilor contestate de slovaci care au fost acordate Poloniei în 1922 și în 1938. De asemenea, slovacii displăceau Polonia din cauza apropierii Poloniei de politica maghiară care a vizat ocuparea unor teritorii slovace. Grupu de armată Bernolák era condus de prim-ministrul slovac al apărării Ferdinand Čatloš. Acesta era compus din: prima divizie de infanterie "Jánošík" condusa de Anton Pulanich în sectorul Spišská Nová Ves - Prešov; a doua divizie de infanterie "Škultéty" condusa de Alexander Čunderlík
Invadarea slovacă a Poloniei () [Corola-website/Science/336779_a_338108]
-
de infanterie "Rázus" condus de Augustín Malár în sectorul est de Tatra Înaltă și o unitate motorizată "Kalinčiak" formată la 5 septembrie dar campania s-a încheiat înaintea punerii acestei unități pe front. Grupul era parte din Grupul German de Armata Sud și era subordonat celei de a 14-cea armata condusa de Wilhelm List. S-au luptat cu Armata Karpaty a Poloniei, care era formata din unități de infanterie cu ceva artilerie ușoară și fără tancuri.
Invadarea slovacă a Poloniei () [Corola-website/Science/336779_a_338108]
-
est de Tatra Înaltă și o unitate motorizată "Kalinčiak" formată la 5 septembrie dar campania s-a încheiat înaintea punerii acestei unități pe front. Grupul era parte din Grupul German de Armata Sud și era subordonat celei de a 14-cea armata condusa de Wilhelm List. S-au luptat cu Armata Karpaty a Poloniei, care era formata din unități de infanterie cu ceva artilerie ușoară și fără tancuri.
Invadarea slovacă a Poloniei () [Corola-website/Science/336779_a_338108]
-
formată la 5 septembrie dar campania s-a încheiat înaintea punerii acestei unități pe front. Grupul era parte din Grupul German de Armata Sud și era subordonat celei de a 14-cea armata condusa de Wilhelm List. S-au luptat cu Armata Karpaty a Poloniei, care era formata din unități de infanterie cu ceva artilerie ușoară și fără tancuri.
Invadarea slovacă a Poloniei () [Corola-website/Science/336779_a_338108]
-
s-a asimilat cu autohtonii și a îmbrățișat creștinismul în jurul secolului al IX-lea, pe timpul prințului Boris I al Bulgariei, și aceste ținuturi au fost incorporate în Imperiul Bulgar. În 1014, împăratul Vasile al II-lea a reușit să înfrângă armata Țarului Samuil, și deja în 1018 bizantinii recuperaseră controlul asupra Macedoniei și asupra Balcanilor în general, pentru prima dată după anii 600. Cu toate acestea, spre sfârșitul secolului al XII-lea, declinul Imperiului Bizantin a făcut ca teritoriul să fie
Istoria Republicii Macedonia () [Corola-website/Science/336776_a_338105]
-
de astăzi, a fost numită „Vardar Banovina”, ca parte din Regatul Iugoslaviei. În 1941, Iugoslavia a fost ocupată de Puterile Axei, și Vardar Banovina a fost împărțită între Bulgaria și Albania (aceasta din urmă sub ocupație italiană). A 5-a Armată Bulgară, bazată în Skopje, a fost responsabilă de deportarea a peste 7.000 de evrei din Skopje și Bitola. Faptul că erau oprimați de forțele ocupatoare, i-a determinat pe mulți macedoneni să sprijine partizanii comuniști și mișcarea de rezistență
Istoria Republicii Macedonia () [Corola-website/Science/336776_a_338105]
-
de Marea Britanie ca un teritoriu încredințat de Organizația Națiunilor Unite. Până la sfârșitul Primului Război Mondial, acest teritoriu a făcut parte din colonia germană Africa Orientală Germană. După izbucnirea războiului, britanicii au invadat Africa Orientală Germană, dar nu au fost capabili să învingă Armata Germană. Liderul armatelor germane din regiunea Marilor Lacuri Africane, Paul Emil von Lettow-Vorbeck, a capitulat abia când Imperiul German s-a prăbușit. După război Liga Națiunilor a oferit controlul acestei regiuni Marii Britanii care a denumit-o Tanganyika. Regatul Unit a
Tanganyika (teritoriu) () [Corola-website/Science/336775_a_338104]
-
un teritoriu încredințat de Organizația Națiunilor Unite. Până la sfârșitul Primului Război Mondial, acest teritoriu a făcut parte din colonia germană Africa Orientală Germană. După izbucnirea războiului, britanicii au invadat Africa Orientală Germană, dar nu au fost capabili să învingă Armata Germană. Liderul armatelor germane din regiunea Marilor Lacuri Africane, Paul Emil von Lettow-Vorbeck, a capitulat abia când Imperiul German s-a prăbușit. După război Liga Națiunilor a oferit controlul acestei regiuni Marii Britanii care a denumit-o Tanganyika. Regatul Unit a stăpânit Tanganyika prin
Tanganyika (teritoriu) () [Corola-website/Science/336775_a_338104]
-
Luxemburgul a fost oficial anexat de Al treilea Reich. În timpul celui de-al doilea război mondial, Luxemburg și-a abandonat politică de neutralitate, alăturându-se Aliaților în lupta împotriva Germaniei. În același timp, sute de luxemburghezi au fost înrolați în armată Germaniei, luptând până la Stalingrad. Guvernul său, în exil la Londra, a format un mic grup de voluntari, care au participat la invazia Normandiei. A devenit un membru fondator al NATO și al ONU în 1946. În 1957, Luxemburg a devenit
Istoria Luxemburgului () [Corola-website/Science/336790_a_338119]
-
Bătălia de pe Scheldt / Escaut a fost o serie de acțiuni militare întreprinse de Armata I canadiană, în rândul căreia luptau în afară de canadieni și formațiuni britanice și poloneze, pentru transformarea portului Antwerp într-un punct de reaprovizionare pentru trupele aliate din nord-vestul Europei. Trupele aliate conduse de Guy Simonds au dus lupte în nordul Belgiei
Bătălia de pe râul Scheldt () [Corola-website/Science/336772_a_338101]
-
de vasele de aprovizionare aliate, ceea ce ar fi ușurat povara transportului pe distanțe de sute de kilometri a proviziilor din Normandia spre frontul din fața Liniei Siegfried. După ce forțele aliate reușiseră să debarce în Normandia în ziua Z (6 iunie 1944), Armata a 2-a britanică luptase neîncetat până în Țările de Jos și cuceriseră orașele Brussels (3-4 septembrie) și Antwerp.în ultimul caz, fusese cucerit și portul în stare de funcționare. Dar aliații au intrat într-un impas, de vreme ce britanicii controlau portul
Bătălia de pe râul Scheldt () [Corola-website/Science/336772_a_338101]
-
să organizeze poziții defensive puternice pe direcțiile de atac cele mai probabile. Primele atacuri împotriva pozițiilor germane au avut loc pe 13 septembrie. La începutul lunii octombrie, după eșecul Operațiunii Maket Garden în cursul căreia aliații au suferit pierderi grele, Armata I canadiană a început acțiunea pentru deblocarea portului Antwerp. Militarii Wehrmachtului avuseseră suficient timp pentru organizarea unor poziții defensive eficient și au reușit să întârzie înaintarea aliaților, inclusiv prin măsuri precum inundarea terenurilor joase din estuar. Pierderile canadienilor în timpul luptelor
Bătălia de pe râul Scheldt () [Corola-website/Science/336772_a_338101]
-
o contribuție importantă au avut-o greutățile create de terenul mlăștinos au dus în țară la izbucnirea unei crize a mobilizărilor pe front în 1944. După cinci săptămâni de lupte grele, în timpul cărora au fost organizate mai multe atacuri amfibii, Armata I canadiană - în rândul căreia fuseseră încadrate și subunități din alte țări, în principal britanice - a reușit în cele din urmă să curețe estuarul Scheldt. Întreaga zonă, inclusiv apele estuarului, fusese minată, iar germanii și-au protejat căile de retragere
Bătălia de pe râul Scheldt () [Corola-website/Science/336772_a_338101]
-
au mai reprezentat o amenințare pentru aliați, acestora din urmă le-a mai trebuit trei săptămâni să demineze apele estuarului, după care primul convoi de nave avea să fie descărcat la Antwerp (29 noiembrie). În zilele de 12-13 septembrie 1944, Armata I canadiană, aflată sub comanda temporară a generalului Guy Simonds, a primit sarcina curățării estuarului Scheldt, după ce efectuase operațiuni asemănătoare de curățare a porturilor Canalului Mânecii, în principal celor din Boulogne-sur-Mer, Calais și Dunkerque. Montgomery considera că importanța portului Antwerp era
Bătălia de pe râul Scheldt () [Corola-website/Science/336772_a_338101]
-
grele, canadienii și-au atins obiectivele ordonate în prima fază. Acesta a fost momentul în care feldmareșalul Bernard Montgomery a sesizat situația favorabilă de pe front și a transformat deschiderea traficului prin estuarul Scheldt în prioritatea numărul 1 a Grupului de armate al 21-lea. Pentru aceasta, Armata a 2-a britanică a atacat spre vest, pentru curățarea Olandei la sud de elementele inamice la sud de râul Meuse, împiedicând orice contraatac german pentru sprijinirea defensivei din estuar. Între timp, Simonds și-
Bătălia de pe râul Scheldt () [Corola-website/Science/336772_a_338101]
-
ordonate în prima fază. Acesta a fost momentul în care feldmareșalul Bernard Montgomery a sesizat situația favorabilă de pe front și a transformat deschiderea traficului prin estuarul Scheldt în prioritatea numărul 1 a Grupului de armate al 21-lea. Pentru aceasta, Armata a 2-a britanică a atacat spre vest, pentru curățarea Olandei la sud de elementele inamice la sud de râul Meuse, împiedicând orice contraatac german pentru sprijinirea defensivei din estuar. Între timp, Simonds și-a concentrat forțele în istmul peninsulei
Bătălia de pe râul Scheldt () [Corola-website/Science/336772_a_338101]
-
a forțelor aliate. Militarii Diviziei a 3-a au desfășurat acțiunii adiționale de curățare a elementelor germane din orașele Breskens, Oostburg, Zuidzande și Cadzand și din fortul „Frederik Hendrik” de pe litoral. Operațiunea „Switchback” s-a terminat pe 3 noiembrie, după ce Armata I canadiană a eliberat orașele belgiene Knokke și Zeebrugge, eliminând ultimele forțe germane de la sud de Scheldt. A treia operațiune importantă a fost declanșată pe 24 octombrie, când Divizia a 2-a de infanterie canadiană a început înaintarea spre sudul
Bătălia de pe râul Scheldt () [Corola-website/Science/336772_a_338101]
-
Scheldt a fost curățat de [[Mină (armă)|mine marine]] și, pe 29 noiebrie, după ce instalațiile portuare au fost reparate, primul convoi aliat a intrat în port, în frunte cu [[cargou]]l canadian „Fort Cataraqui”. După o ofensivă de cinci săptămâni, Armata I canadiană a reușit să captureze 41.043 de prizonieri germani. După ce primul vapor a acostat pe 28 noiembrie, convoaiele au început să descarce un flux continuu de provizii pe continent, care a revigorat înaintarea [[Campania Liniei Siegfried|aliată spre
Bătălia de pe râul Scheldt () [Corola-website/Science/336772_a_338101]
-
controlul asupra navigației prin estuarul Scheldt a fost „Una dintre cele mai mari greșeli tactice ale războiului”. Datorită alegerilor strategice greșite făcute de aliați la începutul lunii septembrie, această bătălie a fost una dintre cele mai lungi și sângeroase ale armatei canadiene din cursul celei de-a doua colfalgrații mondiale. Opinia lui MacDonald contrastează în mod evident cu cea a lui Winston Churchill, [[Prim-ministrul Regatului Unit|premierul britanic]] din timpul [[Operațiunea Market Garden|Operațiunii Market Garden]]. Într-o telegramă din
Bătălia de pe râul Scheldt () [Corola-website/Science/336772_a_338101]
-
În Bătălia de la Garigliano s-a dat pe 29 decembrie 1503 între o armată spaniolă sub comanda lui Gonzalo Fernández de Córdoba și o armată franceză comandată de Ludovic al II-lea, marchiz de Saluzzo. Gonzalo Fernández de Córdoba a lansat un atac surpriză împotriva francezilor și a obținut o victorie decisivă, punând capăt
Bătălia de la Garigliano (1503) () [Corola-website/Science/336810_a_338139]
-
În Bătălia de la Garigliano s-a dat pe 29 decembrie 1503 între o armată spaniolă sub comanda lui Gonzalo Fernández de Córdoba și o armată franceză comandată de Ludovic al II-lea, marchiz de Saluzzo. Gonzalo Fernández de Córdoba a lansat un atac surpriză împotriva francezilor și a obținut o victorie decisivă, punând capăt oricărei rezistenței franceze. Pe 11 noiembrie 1500, Ludovic al XII-lea
Bătălia de la Garigliano (1503) () [Corola-website/Science/336810_a_338139]
-
9981 a fost o ordonanță executivă emisă pe 26 iulie 1948, de către Președintele Harry S. Truman. Aceasta elimina discriminarea rasială în Forțele Armate ale Statelor Unite ale Americii și în cele din urmă a condus la sfârșitul segregării în serviciul militar. Negrii din armată lucrau sub alte reguli decât albii, reguli care le întârziau intrarea în luptă. Ei trebuia să aștepte 3 ani înainte de a putea instrucția de luptă în timp ce un american alb începea instrucția la câteva luni după ce era calificat. Corpul Aerian întârzia
Ordonanța Executivă 9981 () [Corola-website/Science/336795_a_338124]
-
instrucția de luptă în timp ce un american alb începea instrucția la câteva luni după ce era calificat. Corpul Aerian întârzia în mod deliberat instrucția afro-americanilor, chiar dacă avea nevoie de mai multă forță umană (Studiu și Recomandări). Era o nevoie de desegregare în armată. Într-un sondaj realizat în rândul a 250 de ofițeri și sergenți albi care aveau un pluton de culoare în compania lor a relevat următoarele rezultate: 77% dintre ofițeri și sergenți au declarat că și-au schimbat atitudinea în mod
Ordonanța Executivă 9981 () [Corola-website/Science/336795_a_338124]