69,339 matches
-
de asemenea, că fiul lor va fi încredințat mamei sale protestante, Ana Sofie. Christiane Eberhardine nu a fost de acord cu termenii și a refuzat să-și urmeze tatăl la Danzig și de acolo la Varșovia. [2] În aprilie 1698, soțul și tatăl ei au semnat un document la Varșovia promițând libertate de religie pentru ea la Danzig și Thorn, deși nu public. Tatăl ei s-a dus cu documentul la Dresa și a încercat să o convingă să se ducă
Christiane Eberhardine de Brandenburg-Bayreuth () [Corola-website/Science/322777_a_324106]
-
Varșovia promițând libertate de religie pentru ea la Danzig și Thorn, deși nu public. Tatăl ei s-a dus cu documentul la Dresa și a încercat să o convingă să se ducă în Polonia. În ciuda încercărilor și cererilor repetate ale soțului și tatălui ei, Christiane Eberhardine a refuzat să plece în Polonia. În timpul domniei sale, Augustus a călătorit între Polonia și Saxonia și în timpul vizitelor sale în Saxonia, Christiane Eberhardine apărea lângă el la îndatoririle oficiale. Totuși, au existat perioade când ei
Christiane Eberhardine de Brandenburg-Bayreuth () [Corola-website/Science/322777_a_324106]
-
nu s-au întâlnit timp de mai mulți ani la rând, cum ar fi peroadele 1700-1703 și 1714-1717. Augustus a vizitat-o la Pretzsch de fiecare dată când el a călătorit la Dresda. Regina Christiane Eberhardine a trăit separat de soțul ei având propria ei curte la castelul Hartenfels din Torgau unde își petrecea iernile și la castelul Pretzsch verile. Această ultimă reședință era apropiată de cea a soacrei sale, care deținea custodia fiului ei și pe care ea îl vizita
Christiane Eberhardine de Brandenburg-Bayreuth () [Corola-website/Science/322777_a_324106]
-
de către Parlament și s-a căsătorit cu ea la 30 mai 1649. Din momentul în care ea a devenit oficial regină pentru a doua oară, Marie Louise s-a concentrat imediat pe influența punctelor de vedere politice ale noului ei soț. Marie Louise credea că ea este mult mai abilă în a-l controla pe Jan Casimir decât Vladislav, care a fost descris ca fiind extrem de încăpățânat, egoist și susținut de majoritatea covârșitoare a nobilimii, căreia Marie Louise i s-a
Marie Louise Gonzaga () [Corola-website/Science/322776_a_324105]
-
respingător a fost observat de către un diplomat din Brandenburg pe nume Hoverberk care a scris în jurnalele sale că "cu o insistență neîncetată, plângeri și alte trucuri ea îl controla pe săracul monarh și, prin urmare, soarta întreagii țări." În contrast cu soțul ei, Marie Louise nu era înțelegătoare față de servitori, țărani, și clasa de jos, însă urmărea cu încăpățânare să-și atingă obiectivele stabilite și era determinată să consolideze națiunea poloneză în caz de război cu puternicele și periculoase imperii din est
Marie Louise Gonzaga () [Corola-website/Science/322776_a_324105]
-
pe viață"). La început, ea a folosit diferite metode de a-și construi un partid adunat în jurul Curții și a început o campanie de propagandă. În același timp, ea era hotărâtă ca nepoata ei - Anne Henriette de Bavaria, al cărei soț trebuia să fie Henri Jules, Prinț de Condé - să devină soția următorului rege ales al Poloniei și Mare Duce al Lituaniei. Aceasta a înfuriat clasele bogate și nobilii, care au acuzat-o că a implicat Polonia în politica franceză.
Marie Louise Gonzaga () [Corola-website/Science/322776_a_324105]
-
întunecate petrecute la curtea lui Francisc I. În acele vremuri unii presupuneau că fusese ucis din ordinul lui Carol Quintul, alții i-au atribuit vina lui Caterina de Medici care voia să-l îndepărteze pentru al urca pe tron pe soțul său, Henric. Dar cea mai plauzibilă rămâne teoria unei pleurezii contractate în timpul captivității în Spania.
Francisc al III-lea, Duce de Bretania () [Corola-website/Science/322783_a_324112]
-
succesiune la tronul din Spania împotriva regelui francez Filip al V-lea și locuia la Barcelona. Elisabeta Cristina a ajuns în Spania în iulie 1708 și s-a căsătorit cu Carol la 1 august 1708 la Barcelona. În 1711 când soțul ei a plecat la Viena să ia în posesie coroana imperială, el a numit-o guvernator general al Cataloniei pe soția sa în timpul absenței sale. Elisabeta Cristina a condus Catalonia singură până în 1713 când a părăsit Barcelona și s-a
Elisabeta Cristina de Brunswick-Wolfenbüttel () [Corola-website/Science/322824_a_324153]
-
a plecat la Viena să ia în posesie coroana imperială, el a numit-o guvernator general al Cataloniei pe soția sa în timpul absenței sale. Elisabeta Cristina a condus Catalonia singură până în 1713 când a părăsit Barcelona și s-a alăturat soțului ei la Viena. Elisabeta Cristina a murit la Viena la vârsta de 59 de ani.
Elisabeta Cristina de Brunswick-Wolfenbüttel () [Corola-website/Science/322824_a_324153]
-
la concursul de frumusețe Miss Puerto Rico, organizat de omul afaceri Santisteban Anna. După ce a câștigat acest concurs, a participat la concursul Miss Universe, pe care l-a câștigat la 11 iulie 1970. A fost căsătorită de trei ori, primul ei soț este fostul model masculin Butch James. Al doilea soț muzicianul Corky Stroman, cu care are o fiică, Sasha. Al treilea soț este inginerul cubanez Frank Cue.
Marisol Malaret () [Corola-website/Science/322840_a_324169]
-
afaceri Santisteban Anna. După ce a câștigat acest concurs, a participat la concursul Miss Universe, pe care l-a câștigat la 11 iulie 1970. A fost căsătorită de trei ori, primul ei soț este fostul model masculin Butch James. Al doilea soț muzicianul Corky Stroman, cu care are o fiică, Sasha. Al treilea soț este inginerul cubanez Frank Cue.
Marisol Malaret () [Corola-website/Science/322840_a_324169]
-
Miss Universe, pe care l-a câștigat la 11 iulie 1970. A fost căsătorită de trei ori, primul ei soț este fostul model masculin Butch James. Al doilea soț muzicianul Corky Stroman, cu care are o fiică, Sasha. Al treilea soț este inginerul cubanez Frank Cue.
Marisol Malaret () [Corola-website/Science/322840_a_324169]
-
programului de legături personale decis de către instanță. În această speță instanța spune următoarele: ""se poate întâmpla, în asemenea situații, ca părintele căruia i-a fost încredințat copilul să se defuleze, transmițându-i acestuia ostilitatea pe care o resimte față de fostul soț, care, deși, poate întemeiată din punctul său de vedere, nu este de natură să îl descalifice pe acesta din urmă (n.n. părintele nerezident) ca părinte, fiind lipsită de justificare din punctul de vedere al copilului. Prin urmare, instabilitatea afectivă și
Drept de găzduire vremelnică a copilului () [Corola-website/Science/322870_a_324199]
-
de posibilitatea de a sesiza care este adevăratul său interes și, adesea, de a discerne intre bine și rău. [...] celalalt părinte, căruia i s-a încredințat copilul și care este debitorul obligațiilor corelative, fiind ținut sa-i asigure fostului sau soț, care și-a păstrat calitatea de părinte, realizarea efectivă a drepturilor conferite de lege. O atare conduită cooperantă este impusă de împrejurarea că drepturile menționate constituie, în realitate, mijloace pentru îndeplinirea obligațiilor pe care le are orice părinte fata de
Drept de găzduire vremelnică a copilului () [Corola-website/Science/322870_a_324199]
-
1954 în regia lui Stanley Donen. Filmul este produs după narațiunea "The Sobbin’ Women" a lui Stephen Vincent Benet, care s-a inspirat din cronica lui Plutarh, Răpirea sabinelor din legenda Romulus și Remus. Numai după căsătorie obsearvă Milly, că soțul ei Adam, locuiește împreună într-o colibă cu șase frați care sunt tăietori de lemne. Frații lui Adam niște oameni simpli neciopliți poartă fiecare câte un nume biblic, Adam, Beniamin, Caleb, Daniel, Efraim, Franciscus și Gideon. Milly începe facă educația
Șapte mirese pentru șapte frați () [Corola-website/Science/322839_a_324168]
-
cu însemnarea: "„Cu ajutorul lui Dumnezeu s-a pictat acestă sf[ântă] bi[serică] în zilele binecredinciosului rege Carol [II și a] prea sfințitului Miron Cristea patriearh României. În anu mântuiri[i] 1930 aug[ust] 22 cu cheltuiala d-nei Marie și soțul d-nei Ilie Ogoreanu și mama d-lor E[lisa]veta I Andronescu, Vasile, fiul nostru și mama noastră Elena I. Ogoreanu. Ghe. I. Zaffiescu pictor.”". Această parte de pisanie reține o refacere a picturii și probabil și momentul extinderii bisericii
Biserica de lemn din Gănești () [Corola-website/Science/322024_a_323353]
-
București. În primăvara anului 1942, Hariton Borodai a fost expulzat peste graniță, stabilindu-se în orașul Kameneț-Podolsk din regiunea Hmelnițki (URSS), ce se află sub ocupație germană. Acolo a lucrat ca redactor la ziarul „Podolianen“. Singura modalitate de comunicare între soții Borodai rămâne corespondență. Poetul îi trimite soției scrisori în versuri în care își exprimă speranța într-un viitor mai bun. Pentru Hariton Borodai, perioada 1942-1944 este o perioadă poetica fecunda. Citește cu asiduitate poeții preferați: Taraș Șevcenko, Ivan Franko, Aleksandr
Miroslava Șandru () [Corola-website/Science/322025_a_323354]
-
Siret odată cu trupele germane care se retrăgeau. Poetul rămâne în Kameneț-Podolsk până în martie 1944, cănd reușește, în sfârșit, să vină în Berhomet. La scurtă vreme, nordul Bucovinei a fost ocupat, din nou, de către sovietici. Familia Borodai, compusă din cei doi soți, copil, soacra și cumnată Maria (Marusia), s-au îmbarcat într-un vagon de marfă, plecând în refugiu spre Oltenia, unde se află deja refugiat prof. dr. Vladimir Copaciuc, fratele lui Ioan Copaciuc (decedat în 1943 în urma unui atac de cord
Miroslava Șandru () [Corola-website/Science/322025_a_323354]
-
organizând expoziții de artă populară locală, sădind în sufletele copiilor și sătenilor conștiința național-patriotică, dragostea față de neam și limba ucraineană, dorința de păstrare a obiceiurilor populare specifice, prețuirea folclorului și a tezaurului etnografic local. În special după 1960, cei doi soți au cerut autorităților de stat dreptul de a preda în școli limba ucraineană că limba maternă, fiind hartuiți de Securitate și adesea amenințați cu înlăturarea din învățământ. În satele unde și-a desfășurat activitatea profesională, a cules cântece populare, publicând
Miroslava Șandru () [Corola-website/Science/322025_a_323354]
-
de Securitate și adesea amenințați cu înlăturarea din învățământ. În satele unde și-a desfășurat activitatea profesională, a cules cântece populare, publicând două culegeri de folclor ucrainean din România: ""Oi kovala zozulecika"" (1974) și ""Spivanociki moiy liubi"" (1977). Cei doi soți au organizat la Nisipitu un muzeu etnografic al huțulilor. Într-un interviu din 1982, se destăinuia astfel: "„De origine, eu nu sunt huțanca. Când am împlinit patru ani, părinții mei, care erau învățători, au fost transferați într-un sat de
Miroslava Șandru () [Corola-website/Science/322025_a_323354]
-
publicat abia după 22 ani de la moartea sa, ca urmare a atitudinii indiferente a deputatului Ștefan Tcaciuc, presedintele Uniunii Ucrainenilor din România. Miroslava Șandru a murit la data de 25 martie 1983. Mormântul ei și al celui de-al doilea soț, Daniel, se află în cimitirul orașului Rădăuți. Numele ei a fost inclus în lucrarea lui Emil Satco - „Enciclopedia Bucovinei“, vol. 2 (Ed. Princeps Edit, Iași, 2004) și în cea a lui Mekola Bohaiciuc - „Literatura și arta Bucovinei în nume“ (Ed.
Miroslava Șandru () [Corola-website/Science/322025_a_323354]
-
(22 decembrie 1634 - 16 mai 1696) a fost regină a Spaniei ca a doua soție a regelui Filip al IV-lea al Spaniei, care era de asemenea unchiul ei pe linia maternă. După decesul soțului ei în 1665, Mariana a devenit regentă și a rămas o figură influentă în timpul domniei fiului ei, Carol al II-lea al Spaniei, ultimul habsburg spaniol. Născută ca "Maria Anna" la 22 decembrie 1634 la Wiener Neustadt, Austria, ea a
Mariana de Austria () [Corola-website/Science/322068_a_323397]
-
spaniol. Născută ca "Maria Anna" la 22 decembrie 1634 la Wiener Neustadt, Austria, ea a fost nepoata împăratului romano-german, Ferdinand al II-lea. Părinții ei erau regele Ferdinand al III-lea al Ungariei și Maria Anna a Spaniei, sora viitorului soț al Marianei, regele Filip al IV-lea al Spaniei. Maria Anna a fost al doilea copil din șase, dintre care trei au murit la vârste fragede. Fratele ei mai mare, Ferdinand al IV-lea al Ungariei a murit la 21
Mariana de Austria () [Corola-website/Science/322068_a_323397]
-
din Lossarnaha. Théoden era singurul lor fiu. Nevasta sa a murit a murit la nașterea unicului lor fiu, Theodred. În anul 2980 Théoden a fost numit regele Rohanului, înlocuind-ul pe tatăl sau. În anul 3002 E.T. a murit Eomund, soțul surorii lui Théoden, Theodwin. În scurt timp a murit și ea. Théoden i-a primit în casa lui pe copiii lui Eomund și Theodwin - Éomer si Éowyn, pe care i-a crescut ca pe proprii săi copii.
Théoden () [Corola-website/Science/322078_a_323407]
-
supuși interogatoriilor dure aplicate de regim. Mărturii ale unor deținuți descriu supliciul la care erau supuși de „călăii” lui Nasser: mușcături de câini, apă înghețată, șocuri electrice, izolare, înfometare, arsuri. De asemenea, femeile erau făcute prizoniere pentru a smulge mărturiile soților, fraților, taților sau fiiilor lor. Erau aplicate metode de interogatoriu folosite de armata nazistă sau de comuniști în timpul lui Stalin. Anii 1956-1966 au însemnat o perioadă de înăsprire a mijloacelor de represiune împotriva Frăției. Aceasta este cauzată de marele complot
Frăția Musulmană () [Corola-website/Science/322073_a_323402]