69,339 matches
-
a arătat că Anna Anderson și Karl Maucher erau înrudiți pe linie maternă, dovedind astfel că Anderson a fost Franziska Schanzkowska. De asemenea au fost testate câteva fire de păr ale Annei, găsite într-un plic dintr-o carte a soțului ei, Jack Manahan. ADN-ul mitocondrial din părul Annei se potrivea cu mostrele din spital și cu ADN-ul lui Karl Maucher, dar nu și cu al Romanovilor. Astfel, s-a tras concluzia că Anderson a fost într-adevăr Franziska
Anna Anderson () [Corola-website/Science/322209_a_323538]
-
Artificiul din 31 octombrie 1793 a dus la reunirea în aceeași grupare a curentului moderat girondin întrupat de Pierre Victurnien Vergniaud, a celui brissotin (mai puțin Pétion, Clavières și Lebrun) și a unor orleaniști cum ar fi marchizul de Sillery, soțul doamnei de Genlis.
Girondini () [Corola-website/Science/322251_a_323580]
-
sine. În vreme ce campania a continuat, rudele atleților uciși au fost informați de ultimele atacuri . Simon Reeve scrie că unii s-au simțit îndreptați. Soția unui agent Mossad a numit operațiunea o operațiune îndreptată împotrivă celor care i-au slăbit sănătatea soțului ei. Totuși alți au avut dubii asupra eficienței operațiunii în împlinirea obiectivelor sale. Ronen Bergman spune ca „Această campanie a oprit majoritatea teroristilor din PLO înafară granițelor Israelului. Ne-a ajutat să în orice mod să aducem pace în Est
Operațiunea Mânia lui Dumnezeu () [Corola-website/Science/322246_a_323575]
-
(cunoscută și ca Boudicca sau Boadicea, decedată în 61) a fost soția lui Prasutagus conducătorul tribului Brit al icenilor dependent de Roma, locuitori ai regiunii Norfolk de azi în Britania de Est. După moartea soțului, armatele romane i-au cucerit teritoriul, ceea ce i-a dat impuls de a conduce răscoala antiromană din anul 61. Descrierea acestei femei poate fi găsită în lucrările Lui Tacitus, sau Dio Cassius, cu toate că la ambii e practic identică. Ambii remarcă
Boudica () [Corola-website/Science/322268_a_323597]
-
Ambii remarcă, că era de sânge regal, de înălțime înaltă, avea o minte ageră. Părul ei era roșcat și drept, lung până la talie, voce aspră și o vedere pătrunzătoare. De obicei purta o tunică colorată, la fel și o manta. Soțul ei, conducătorul Prasutag, era regele icenilor, care locuiau în regiunea Norfolk de azi. Aceste pământuri practic nu erau sub controlul Romei, deoarece în timpul cuceririi Britaniei de către imperatorul Claudius în anul 43, icenii s-au unit cu armatele lui în calitate de aliați
Boudica () [Corola-website/Science/322268_a_323597]
-
Prințul Karl Franz al Prusiei (15 decembrie 1916 - 22 ianuarie 1975). Nepotul lor, Prințul Franz Wilhelm, s-a căsătorit cu Maria Vladimirovna a Rusiei, pretendentă la tronul Rusiei. După ce socrul ei, împăratul Wilhelm al II-lea al Germaniei, a abdicat, soțul ei, Joachim, n-a putut să-și accepte noul statut de om obișnuit și a căzut în depresie. În cele din urmă s-a sinucis prin împușcare la 18 iulie 1920 la Potsdam. Propriul lui frate, Prințul Eitel Friedrich al
Prințesa Marie-Auguste de Anhalt () [Corola-website/Science/322267_a_323596]
-
în ciuda situației financiare precare a regatului, ea a fost în centrul unei vieți somptuoase la curte, cu articole de lux exclusive și petreceri mari. Îi plăceau moda, petrecerile, teatru și balul mascat și a introdus moda franceză în Danemarca. Cum soțul ei a fost introvertit, ea a devenit centrul vieții sociale de la curte. Ea a remodelat curtea după modelul francez și german. A angajat un chapel maestru german, Kaspar Förster, o orchestră franceză, un maestru de balet francez, D. de Pilloy
Sophie Amalie de Brunswick-Lüneburg () [Corola-website/Science/322277_a_323606]
-
scris. Ea și copiii ei au jucat în teatre de amatori împreună cu alți nobili: în 1655, ea a realizat cinci părți diferite într-un balet. Risipa de bani într-o societate săracă nu a fost bine primită de public. Cu soțul ei a avut următorii copii:
Sophie Amalie de Brunswick-Lüneburg () [Corola-website/Science/322277_a_323606]
-
uniunea dintre cei doi este una de conveniență, Patti dorindu-și să obțină prin căsătorie acces la curtea împărătească, iar de Cauzac vrând să se reabiliteze pe plan social cu ajutorul averii artistei. Presa vremii consemna că soprana i-a dăruit soțului o jumătate de milion de lire cu ajutorul căruia acesta și-a plătit datoriile; artista nu a fost însă acceptată la curtea lui Napoléon, iar de Cauzac a fost nevoit să renunțe la responsabilitățile pe care le avea la față de împărat
Adelina Patti () [Corola-website/Science/322272_a_323601]
-
publicului. Deranjată, Patti avea să îl evite pe cântărețul italian și le-a interzis persoanelor din anturaj să-i mai pronunțe numele în prezența ei. În aceeași perioadă pretențiile ei financiare creșteau, iar din cauza faptului că soprana nu-i permitea soțului său să administreze bugetul familiei apar multe certuri conjugale; cei doi se despart neoficial pe parcursul anului 1877, Cauzac primind din partea Adelinei o jumătate de milion de lire sterline. În cea de-a doua jumătate a deceniului VII Adelina Patti se
Adelina Patti () [Corola-website/Science/322272_a_323601]
-
vizitei țarului.” Patti susține patru recitaluri la Teatrul Național din București între Crăciun și Anul Nou, iar la plecare îi lasă un bilet dirijorului George Stephănescu, în care laudă muzicienii români împreună cu care a cântat. Concomitent, obține divorțul de primul soț, marchizul de Caux, și se căsătorește cu Ernesto Nicolini. În 1886 interpreta se reîntoarce în Spania, unde își menține onorariile ridicate, însă cântă „trei recitaluri cu arii, în loc să cânte opere complete”. Reacția criticilor nu întârzie să apară, iar presa cataloghează
Adelina Patti () [Corola-website/Science/322272_a_323601]
-
retrage la castelul Craig-y-Nos, unde cântă doar în cadrul unor serbări intime. În 1897 Adelina are apariții la Monte Carlo și Nisa, locuri în care face ultimul debut din cariera sa, apărând în opera „Dolores” de André Pollonnais. Pe parcursul anului 1898 soțul ei, Ernesto Nicolini, pleacă într-o călătorie în Franța și moare din cauza unei boli de ficat în orășelul de provincie Pau. Deși înițial refuză să cânte pentru o scurtă perioadă de timp după moartea lui Nicolini, soprana își reia activitatea
Adelina Patti () [Corola-website/Science/322272_a_323601]
-
6 noiembrie și Ludwig al III-lea a depus jurământul constituțional la 8 noiembrie. Rupert a devenit Prinț Moștenitor. Maria Gabriela a murit de insuficiență renală cu un an înainte și nu fost niciodată Prințesă Moștenitoare a Bavariei. Mai târziu, soțul ei s-a recăsătorit cu verișoara ei primară, Prințesa Antoinette de Luxemburg, la 26 august 1918. Maria Gabriela a fost înmormântată în Theatinerkirche din München. Singurul copil care a supraviețuit copilăriei a fost cel de-al doilea fiu al ei
Maria Gabriela de Bavaria () [Corola-website/Science/322314_a_323643]
-
10 iulie 1907. După decesul tatălui ei, ea a devenit prima Mare Ducesă de Luxemburg. După abdicarea ei de la 14 ianuarie 1919, sora ei, Charlotte de Luxemburg, i-a succedat la tron. Mare Ducesă Maria Ana a fost regentă pentru soțul ei în timpul bolii acestuia din 19 noiembrie 1908 până la 15 februarie 1912 și apoi regentă în timpul minoratului fiicei sale Marie-Adélaïde din 25 februarie 1912 până la 18 iunie 1912. Marea Ducesă Maria Ana a murit în exil la New York la 31
Marie Anne a Portugaliei () [Corola-website/Science/322324_a_323653]
-
acasă" de Orson Scott Card, o prezentare SF a primelor sute de ani din Cartea lui Mormon. Cartea oferă o justificare interesantă a structurilor sociale ale triburilor de evrei din cartea Genezei, prezentând căderea puternicelor personaje feminine la stadiul de „soții” ale conducătorilor bărbați. Cartea se concentrează asupra încercărilor pionierilor de a stabili o ordine socială după plecarea din Basilica. Noua societate se află la polul opus față de cea din care au plecat - dominație masculină în locul celei feminine, monogamie și căsătorii
Navele Pământului () [Corola-website/Science/329528_a_330857]
-
își câștiga existența dând lecții de pictură și desen. În acea perioadă a pictat portretele lui Dr. Gottfried Teilmann și al lui (Tafelrichter) Adolf Spech. A mai pictat de asemenea o serie de 20 de portrete ale unor nobili transilvăneni. Soțul ei a continuat și el să picteze, însă a început să se ocupe și cu meseria de fotograf. În primăvara lui 1854, ei au deschis la Sibiu un studio fotografic, Clara pictând unele dintre fotografii, după cum era atunci moda acestei
Casa de Soterius von Sachsenheim () [Corola-website/Science/329594_a_330923]
-
la 46 de ani, a urmat-o în mormânt. Pentru a acoperi cheltuielile de înmormântare, fratele lui Theodor a vândut picturile rămase de la ei, incluzând și sute de studii, unui negustor vienez de vechituri. Un autoportret și un portret al soțului ei, amândouă pictate în 1853, au fost aduse în Anglia de către fii ei, între timp familia le-a donat Muzeului Transilvănean din Gundelsheim. Ei au avut patru copii, între care trei au supraviețuit copilăriei. Printre aceștia, Victor Franz Theodor Sockl
Casa de Soterius von Sachsenheim () [Corola-website/Science/329594_a_330923]
-
a se bucura de ea, trebuie să se supună mamei, nu surorilor vitrege. Poeta americană Sylvia Plath (1932-1963) admite că poemul "Tati" (1962) este despre o femeie al cărei complex Electra a rămas nerezolvat, prin confuzia dintre tatăl decedat și soțul de care s-a înstrăinat confruntându-se astfel cu un abandon emoțional. Biografii poetei au notat o ironie psihologică despre viața acesteia: își cunoștea tatăl numai timp de 8 ani înainte să moară și își cunoștea soțul de 8 ani
Complexul Electra () [Corola-website/Science/329605_a_330934]
-
tatăl decedat și soțul de care s-a înstrăinat confruntându-se astfel cu un abandon emoțional. Biografii poetei au notat o ironie psihologică despre viața acesteia: își cunoștea tatăl numai timp de 8 ani înainte să moară și își cunoștea soțul de 8 ani înainte să se sinucidă. Soțul i-a fost „tatăl surogat”, aparent psihosexual când i se adresează acestuia ca fiind „tatăl vampir” care a urmărit-o din momentul decesului. Confundând tatăl și soțul, Sylvia Plath indică egalitatea emoțională
Complexul Electra () [Corola-website/Science/329605_a_330934]
-
înstrăinat confruntându-se astfel cu un abandon emoțional. Biografii poetei au notat o ironie psihologică despre viața acesteia: își cunoștea tatăl numai timp de 8 ani înainte să moară și își cunoștea soțul de 8 ani înainte să se sinucidă. Soțul i-a fost „tatăl surogat”, aparent psihosexual când i se adresează acestuia ca fiind „tatăl vampir” care a urmărit-o din momentul decesului. Confundând tatăl și soțul, Sylvia Plath indică egalitatea emoțională în viața ei; un complex Electra nerezolvat. Debutul
Complexul Electra () [Corola-website/Science/329605_a_330934]
-
să moară și își cunoștea soțul de 8 ani înainte să se sinucidă. Soțul i-a fost „tatăl surogat”, aparent psihosexual când i se adresează acestuia ca fiind „tatăl vampir” care a urmărit-o din momentul decesului. Confundând tatăl și soțul, Sylvia Plath indică egalitatea emoțională în viața ei; un complex Electra nerezolvat. Debutul trupei Tool offshot band este marcat de albumul A perfect Circle, Mer de Noms și include o piesă Orestes care face o referire clară la mitul Electrei
Complexul Electra () [Corola-website/Science/329605_a_330934]
-
scris de Jenifer Lee, și Chris Buck, cei doi din urmă fiind și regizorii animației. Christophe Beck, care a mai lucrat la animația Disney premiată „Paperman”, a fost angajat să compună coloana orchestrală a filmului, în timp ce scriitorii de piese muzicale, soțul și soția Robert Lopez și Kristen Anderson-Lopez au schițat melodiile. Filmul a câștigat Premiul Oscar pentru cel mai bun film de animație și Cea mai bună melodie originală „Let it Go” interpretată de Demi Lovato, dar și Globul de Aur
Regatul de gheață (film) () [Corola-website/Science/329609_a_330938]
-
se trezește căsătorită cu un bărbat mai în vârstă ca ea, Marchizul Don Luis (Claude Rains). Acesta este bogat, dar nemilos la suflet. Cu toate acestea, ea este îndrăgostită de un alt bărbat mai tânăr, Denis Moore (Louis Hayward). Când soțul află, îl urmărește pe Denis la un han și îl ucide într-un duel cu sabia. Apoi își ia soția într-o călătorie lungă prin întreaga Europă. Luni de zile mai târziu, ea moare dând naștere unui fiu. Acesta este
Anthony Adverse () [Corola-website/Science/329808_a_331137]
-
început-o că dansatoare, pe urmă este descoperită că actrița de film, cele mai multe filme în care a jucat au fost regizate de Francois Truffaut și Claude Chabrol. Lafont debutează în anul 1958 cu filmul "Leș Mistons" unde a jucat alături de soțul ei Gerard Blain. După o căsnicie scurtă, mai târziu se căsătorește cu sculptorul maghiar Diourka Medveczky, cu care are o fiică și un fiu. Fiica ei Pauline moare în 1988 într-un accident montan. Actrița moare la data de 25
Bernadette Lafont () [Corola-website/Science/329822_a_331151]
-
din Cluj, tovarășa sa de viață, până la prematura sa moarte, vreme de 26 de ani. A fost fără nici o îndoială o figură legendară, care a intrat definitiv în istoria picturii românești moderne, ca "Margareta Sima", imortalizată în multe tablouri de soțul ei, ea însăși fiind un tablou trăitor. Figura ei pare dăltuită în piatră de granit, este de altfel reprodusă aproape fotografic de Maestru în 1957, unde apare îmbrăcată într-un halat alb care-i mărește și mai mult aerul marțial
Ioan Sima () [Corola-website/Science/329796_a_331125]