68,361 matches
-
un puternic grad de independență, "„nu mergea întotdeauna în direcția dorită”". Ca efect, a fost omis la ocuparea locului de comandant militar regional după moartea prematură a generalului Václav Kopal și a fost numit, la 15 noiembrie 1935, comandant al armatei terestre din districtul militar Brno, funcție pe care a deținut-o până în 1937 și în care s-a dovedit a fi excelent. Cu toate acestea, însă, asupra sa s-au exercitat presiuni pentru a pleca din Armata Cehoslovaciei. Deși, în
Eduard Kadlec () [Corola-website/Science/336888_a_338217]
-
1935, comandant al armatei terestre din districtul militar Brno, funcție pe care a deținut-o până în 1937 și în care s-a dovedit a fi excelent. Cu toate acestea, însă, asupra sa s-au exercitat presiuni pentru a pleca din Armata Cehoslovaciei. Deși, în mai 1937, a fost promovat, în mod excepțional, la rangul de general de armată, a ieșit la pensie forțat în același an (prematur, „la cerere”). A fost cel mai tânăr general de armată al Cehoslovaciei, dar fiind
Eduard Kadlec () [Corola-website/Science/336888_a_338217]
-
și în care s-a dovedit a fi excelent. Cu toate acestea, însă, asupra sa s-au exercitat presiuni pentru a pleca din Armata Cehoslovaciei. Deși, în mai 1937, a fost promovat, în mod excepțional, la rangul de general de armată, a ieșit la pensie forțat în același an (prematur, „la cerere”). A fost cel mai tânăr general de armată al Cehoslovaciei, dar fiind antibolșevic a fost, de fapt, îndepărtat în liniște, din pricina intrigilor și a condițiilor politice asociate negocierii cu
Eduard Kadlec () [Corola-website/Science/336888_a_338217]
-
pentru a pleca din Armata Cehoslovaciei. Deși, în mai 1937, a fost promovat, în mod excepțional, la rangul de general de armată, a ieșit la pensie forțat în același an (prematur, „la cerere”). A fost cel mai tânăr general de armată al Cehoslovaciei, dar fiind antibolșevic a fost, de fapt, îndepărtat în liniște, din pricina intrigilor și a condițiilor politice asociate negocierii cu Uniunea Sovietică a acordului de ajutor militar. Este posibil să fi contribuit la îndepărtarea sa și disputa cu generalul
Eduard Kadlec () [Corola-website/Science/336888_a_338217]
-
Cehoslovaciei, dar fiind antibolșevic a fost, de fapt, îndepărtat în liniște, din pricina intrigilor și a condițiilor politice asociate negocierii cu Uniunea Sovietică a acordului de ajutor militar. Este posibil să fi contribuit la îndepărtarea sa și disputa cu generalul de armată Krej. În timpul mobilizării din 1938 a fost reactivat. În perioada ocupației celui de-Al Treilea Reich, fiind permanent păzit de Gestapo, nu a putut adera la mișcarea de rezistență. După eliberare a fost pus la dispoziția Ministerului Apărării, fiind, însă
Eduard Kadlec () [Corola-website/Science/336888_a_338217]
-
gol până la brâu, cu brațele ridicate în simbolistica greviștilor foamei. Însă - din perspectivă istorică - fotografia „bărbatului care oprește coloana de tancuri” s-a dovedit cea care a generat cele mai multe emoții în întreaga lume. La scurt timp după intervenția brutală a armatei din dimineața de 4 iunie, autoritățile chineze au început să confiște materialul filmat și fotografiat de presa străină. Stuart Franklin a ascuns filmul realizat în Tiananmen într-o cutie de ceai și l-a trimis la Paris prin intermediul unei studente
Omul din Piața Tiananmen () [Corola-website/Science/336904_a_338233]
-
ajunge la ei. La mai mult de 36 de ore după dezastru, mii de oameni aflați pe vârful dealului, îngroziți de ce ar fi putut face vulcanul Nevado del Ruiz în continuare, încă nu primiseră mâncare, apă sau asistență medicală. Elicopterele armatei au început să transporte oamenii pe calea aerului, o femeie alăptându-și bebelușul în timp ce era ajutată să urce. Dar reporterul agenției Reuters a estimat că a văzut cu propriii ochi 12 oameni murind în timp ce așteptau să fie salvați. Elicopterele nu
Tragedia de la Armero () [Corola-website/Science/336903_a_338232]
-
și a continuat să autorizeze legislativul pro-sclavie, pe care tabăra "Free State" îl numea „Falsul Legislativ” („Bogus Legislative”) De 4 Iulie 1856, președintele Pierce a dat o proclamație care a dus la sosirea la Topeka a 500 de soldați din Armata SUA de la Ft. Leavenworth și Ft. Riley. Cu tunurile îndreptate spre Casa Constituției și cu fitilurile aprinse, Colonelul E. V. Sumner, vărul senatorului cu același nume bătut în Senat, a ordonat dispersarea Legislativului "Free State". În august 1856, mii de
Bleeding Kansas () [Corola-website/Science/336911_a_338240]
-
Ft. Riley. Cu tunurile îndreptate spre Casa Constituției și cu fitilurile aprinse, Colonelul E. V. Sumner, vărul senatorului cu același nume bătut în Senat, a ordonat dispersarea Legislativului "Free State". În august 1856, mii de susținători ai sclaviei au format armate și au pătruns în marș în Kansas. În aceeași lună, Brown și mai mulți alți adepți ai săi s-au ciocnit cu 400 de combatanți pro-sclavie în „”. Ostilitățile au durat încă două luni până când Brown a plecat din teritoriul Kansas
Bleeding Kansas () [Corola-website/Science/336911_a_338240]
-
unele legături pe care Cantacuzinii le-au avut cu această localitate în secolele al XI-lea și al XIII-lea. Cantacuzinii apar pentru prima dată în timpul domniei lui Alexie I Comnenul, atunci când un membru al familiei a făcut parte din armata care a luptat împotriva cumanilor. În perioada domniei Comnenilor, membrii familiei sunt atestați documentar ca militari de rang înalt: "sebastos" Ioan Kantakouzenos a fost ucis în Bătălia de la Miriokefalon, în timp ce nepotul său probabil, "cezarul" Ioan Kantakouzenos, s-a căsătorit cu
Dinastia Cantacuzin () [Corola-website/Science/336914_a_338243]
-
Sviatopolk-Mirski, ministru de interne al Imperiului Rus, el a renunțat la titlul princiar de la o vârstă fragedă. În timpul anilor de școală, a devenit interesat de lirica simbolistă rusă și a început să scrie poezii el-însuși. Mirski a fost încorporat în Armata Rusă în timpul Primului Război Mondial și s-a alăturat Mișcării Albe ca membru al statului major al generalului Denikin. Mirski a emigrat în Marea Britanie în anul 1921. A predat literatura rusă la Universitatea din Londra și a publicat un studiu de referință
D. S. Mirsky () [Corola-website/Science/336932_a_338261]
-
de plantații și de pământ irigabil, 1443,4 ha serveau cultivării cerealelor, iar 20,6 ha serveau zonei cu clădiri. În anul 1948, în zilele Războiului arabo-evreiesc din 1948-1948 Tamra a fost cucerită fără lupte de forțele israeliene din mâinile „Armatei de Eliberare Arabe” și ale armatei siriene, care s-au retras, în cadrul fazei a doua a așa numitei Operațiuni „Dekel” (19 iulie 1948). La 20 mai populația civilă a satului fusese evacuată din ordinul forțelor arabe neregulate. După Benny Morris
Tamra () [Corola-website/Science/337042_a_338371]
-
1443,4 ha serveau cultivării cerealelor, iar 20,6 ha serveau zonei cu clădiri. În anul 1948, în zilele Războiului arabo-evreiesc din 1948-1948 Tamra a fost cucerită fără lupte de forțele israeliene din mâinile „Armatei de Eliberare Arabe” și ale armatei siriene, care s-au retras, în cadrul fazei a doua a așa numitei Operațiuni „Dekel” (19 iulie 1948). La 20 mai populația civilă a satului fusese evacuată din ordinul forțelor arabe neregulate. După Benny Morris, acestea se temeau că satul se
Tamra () [Corola-website/Science/337042_a_338371]
-
cunoscută în anii 1928-1935, era o nepoată a lui Ioan. V. Socec. După ce a urmat cursurile Școlii comerciale din Brașov, Ioan V. Socec s-a refugiat de la vârsta de 18 ani în Țara Românească, evitând astfel să fie încorporat în armata revoluționară maghiară. Ajuns în București, a lucrat timp de opt ani ca angajat al librăriei negustorului de articole de „brașovenie” George Ioanid, unde, după ce a deprins tainele meseriei de librar, a preluat conducerea secției de librărie a lui Ioanid. După ce
Ioan V. Socec () [Corola-website/Science/337048_a_338377]
-
pentru stabilizare, dar nu cu piatră, care se spărgea la impactul ghiulelelor, sfărâmăturile putând răni apărătorii. Fortificațiile bastionare au fost dezvoltate în Italia spre sfârșitul secolului al XV-lea și începutul celui de al XVI-lea, în timpul Războaielor Italiene, deoarece armata franceză era echipată cu tunuri și bombarde care puteau distruge cu ușurință fortificațiile medievale. Michelangelo a conceput o fortificație bastionară pentru apărarea Florenței, ulterior acest sistem a fost perfecționat în secolul al XVI-lea de Baldassare Peruzzi și Vincenzo Scamozzi
Fortificație bastionară () [Corola-website/Science/337078_a_338407]
-
unui bombardament timp mai mult de o lună. Deși a căzut, a cauzat mari pierderi otomanilor și a dat răgaz forțelor din Sicilia să vină în ajutor. După căderea Veneției în fața lui Napoleon, în 1797 Corfu a fost ocupată de armata republicană franceză. Deși fortificațiile existente aveau o oarecare valoare, coaliția ruso-otomană-engleză comandată de amiralul Feodor Ușakov, utilizând trupele trimise de Ali Pașa a recucerit Corfu în 1799 după un , când garnizoana comandată de generalul Louis François Jean Chabot, ducând lipsă
Fortificație bastionară () [Corola-website/Science/337078_a_338407]
-
al Doilea Război Mondial. Brill a tipărit pentru germani dicționare de limbi străine, astfel încât să poată administra mai bine teritoriile ocupate, dar și manuale militare, cum ar fi „un manual care i-a antrenat pe ofițerii germani să distingă însemnele armatei ruse”. În 1934, compania a avut o cifra de afaceri de 132.000 de guldeni; prin 1943, aceasta a crescut la 579.000 de guldeni. După război, comitetul olandez de denazificare a descoperit prezența „banilor inamici” în conturile companiei Brill
Brill Publishers () [Corola-website/Science/337082_a_338411]
-
de îndată după studiile liceale efectuate la Holon. A studiat geografia și arheologia. În timpul serviciului militar a servit drept instructor și ghid pentru cunoașterea geografiei și istoriei Israelului, functie care de mare căutare după Războiul de Șase Zile. Întors din armată la universitate Reich a vrut sa continue studiile de geografie fizică (cu profesorul Asher Schick), dar ca urmare a muncii la excavatiile arheologice de la Ierusalim, a ales să facă studii de master în arheologie, orientându-se spre studiul Epocii de
Ronny Reich () [Corola-website/Science/337072_a_338401]
-
anterior în cadrul dispozitivului de acoperire. Constituirea diviziei s-a făcut prin resubordonarea unor unități din organica Diviziei 2 Infanterie, Diviziei 5 Infanterie, precum și prin intrarea în organica sa a Regimentului 1 Grăniceri. Divizia a făcut parte din organica Corpului I Armată. La intrarea în război, Divizia 23 Infanterie a fost comandată de generalul de brigadă Matei Castriș. Divizia a participat la acțiunile militare pe frontul românesc, în perioada 25 august/7 septembrie 1916 - 8/21 decembrie 1916. La 8/21 decembrie
Divizia 23 Infanterie (1916-1918) () [Corola-website/Science/337105_a_338434]
-
misiunea de a asigura apărarea frontierei de stat în regiunea trecătorii Oltului, în nordul județelor Vâlcea și Argeș, pe văile Argeșului, Oltului și Lotrului. La declararea războiului, acesta era comandat de generalul (rz.) Constantin Manolescu, forțele sale intrând în subordinea Armatei 1, comandată de generalul de divizie Ioan Culcer. Grupul era format din "Detașamentul Olt" - comandat de colonelul Sava Dimitriu, compus din Regimentul 42 Infanterie și Regimentul 44 Infanterie și "Detașamentul Lotru" - comandat de colonelul Traian Moșoiu, compus din Regimentul 5
Divizia 23 Infanterie (1916-1918) () [Corola-website/Science/337105_a_338434]
-
Infanterie sub comanda generalului Matei Castriș. Divizia 23 Infanterie nu era prevăzută a se înființa în planul de mobilizare. După începerea războiului, Marele Cartier General a decis, la 25 august/7 septembrie 1916, constituirea sa, în subordinea a Corpului I Armată, alături de Divizia 13 Infanterie. Corpul I Armată era comandat de generalul de divizie Ioan Popovici, eșalonul ierarhic superior fiind Armata 1, comandată de generalul de divizie Ioan Culcer <br>Ordinea de bătaie a diviziei era următoarea:<br> Forța combativă a
Divizia 23 Infanterie (1916-1918) () [Corola-website/Science/337105_a_338434]
-
23 Infanterie nu era prevăzută a se înființa în planul de mobilizare. După începerea războiului, Marele Cartier General a decis, la 25 august/7 septembrie 1916, constituirea sa, în subordinea a Corpului I Armată, alături de Divizia 13 Infanterie. Corpul I Armată era comandat de generalul de divizie Ioan Popovici, eșalonul ierarhic superior fiind Armata 1, comandată de generalul de divizie Ioan Culcer <br>Ordinea de bătaie a diviziei era următoarea:<br> Forța combativă a diviziei era de 17 batalioane de infanterie
Divizia 23 Infanterie (1916-1918) () [Corola-website/Science/337105_a_338434]
-
începerea războiului, Marele Cartier General a decis, la 25 august/7 septembrie 1916, constituirea sa, în subordinea a Corpului I Armată, alături de Divizia 13 Infanterie. Corpul I Armată era comandat de generalul de divizie Ioan Popovici, eșalonul ierarhic superior fiind Armata 1, comandată de generalul de divizie Ioan Culcer <br>Ordinea de bătaie a diviziei era următoarea:<br> Forța combativă a diviziei era de 17 batalioane de infanterie și 11 baterii de artilerie de diferite calibre. La 26 septembrie/9 octombrie
Divizia 23 Infanterie (1916-1918) () [Corola-website/Science/337105_a_338434]
-
în orașul Bălți din Basarabia. A imigrat în Palestina aflată sub mandat britanic în 1940 și a studiat la Școala Reală din Haifa, iar mai târziu la Universitatea Ebraică din Ierusalim. A făcut parte din Hagana și a servit în Armata Israeliană. A scris critică literară și de film mai întâi în limba română (1939-1940) și apoi în ebraică din 1943, colaborând la presa scrisă și la radio. A lucrat ca redactor la săptămânalul "Bamahane" între 1948 și 1953. La începutul
A.B. Yoffe () [Corola-website/Science/337109_a_338438]
-
toate mijloacele aflate în puterea mea, și nu voi permite nimănui să mai fie rege în Roma.” Nou înființatul comitet revoluționar defilează cu cadavrul însângerat până la Forumul Roman și acolo își face auzite plângerile împotriva Tarquinilor și încep adune o armată. Brutus "le-a cerut să acționeze ca niște bărbați și ca niște romani și să ia armele împotriva obraznicilor dușmani." Porțile Romei au fost blocate de către proaspeții soldați revoluționari și mulți au fost trimiși să păzească Collatia. De acum, o
Lucreția () [Corola-website/Science/337103_a_338432]