69,339 matches
-
actriță pe nume Lucia (Aimée Iacobescu) își caută pe plajă marea dragoste, refuzând un număr mare de bărbați ale căror replici le consideră stupide. Aflată și ea la mare, Clematita (Flavia Buref), soția directorului comercial Apostu (Gheorghe Dinică), își înșală soțul cu bărbați mult mai tineri. Un reprezentant comercial pe nume Nițelea îl anunță pe Berbecaru (Toma Caragiu) că directorul Apostu urmează să sosească de la București pentru a încheia o afacere importantă cu fabricantul vest-german de peliculă Renner Brenner. Responsabilul de
Nu filmăm să ne-amuzăm () [Corola-website/Science/328081_a_329410]
-
de către suedeză și, văzând-o, el cere să fie primit înapoi în pușcărie. Filmările se încheie, iar actorii pleacă fiecare în altă direcție. Toma Caragiu și Gheorghe Dinică pleacă în turneu la Găești și Caracal. Aimée Iacobescu se împacă cu soțul ei. Regizorul vrea să plece la mare după terminarea filmului, iar actrițele care au interpretat văduvele merg la munte. Zugravul care l-a interpretat pe Gicu este solicitat să joace într-un film nou, în timp ce Jean Constantin se întoarce la
Nu filmăm să ne-amuzăm () [Corola-website/Science/328081_a_329410]
-
a căsătorit a treia oară cu Prințesa Cecilia a Suediei, o fiică a regelui detronat Gustav al IV-lea Adolf al Suediei. El devenise Mare Duce cu doi ani mai înainte, Prințesa Cecilia devenind prima Mare Ducesă de Oldenburg. Ambii soți erau membri ai Casei de Holstein-Gottorp și descendenți ai lui Christian August de Holstein-Gottorp, Prinț de Eutin, erau veri îndepărtați. Augustus și Cecilia au avut trei fii: Mare Ducesă Cecilia a murit la 27 ianuarie 1844 în Oldenburg, la vârsta
Augustus, Mare Duce de Oldenburg () [Corola-website/Science/328107_a_329436]
-
anul 1946, devenind o personalitate apărată, privilegiată și extrem de îndrăgită de către autoritățile acelei perioade. În același an, a adoptat-o o fetiță, Ewa. Între anii 1947 și 1950, Tuwim a fost directorul artistic al "Teatrului Nou" ("„Teatr Nowy”"). După război, soții Tuwim au obținut o casă abandonată, pe strada Zorzy 19, unde au locuit împreună cu Irena Tuwim. După moartea lui Tuwim, această casă a fost cumpărată de Piotr Jaroszewicz. În ultimii săi ani, Tuwim nu a scris multe poezii; din când
Julian Tuwim () [Corola-website/Science/328102_a_329431]
-
Łódź. Mama sa, Adela (n. 9 ianuarie 1872 în Mariampol, m. 1942), a fost fiica unui proprietar al unei tipografii. Provenea dintr-o familie de intelectuali - cei patru frați ai săi au profesat ca doctori sau ca avocați. După moartea soțului său, a căzut într-o depresie puternică, încercând să se sinucidă. Și-a petrecut ultimii ani din viață într-un spital de boli psihice din Otwock. În timpul exterminării evreilor în Otwock, a fost împușcată de nemți pe 19 ianuarie 1942
Julian Tuwim () [Corola-website/Science/328102_a_329431]
-
aduce chiar și o căbănuță din Munții Tatra, pe care o așează în parcul conacului. Încă aflându-se la Burbiszki, începe Primul Război Mondial, în timpul căruia este arestat și trimis în lagărele din Rusia, împreună cu soția sa. În septembrie 1914, soții Makuszyński pleacă spre Kostroma. Mulțumită stăruințelor cumnatului lui Kornel Makuszyński, Michał Bażeński, dar și a ajutorului din partea actorilor Stanisława Wysocka și Juliusz Osterwa, soții au fost eliberați în anul 1915, permițându-li-se să locuiască în Kiev, unde scriitorul devine
Kornel Makuszyński () [Corola-website/Science/328123_a_329452]
-
în timpul căruia este arestat și trimis în lagărele din Rusia, împreună cu soția sa. În septembrie 1914, soții Makuszyński pleacă spre Kostroma. Mulțumită stăruințelor cumnatului lui Kornel Makuszyński, Michał Bażeński, dar și a ajutorului din partea actorilor Stanisława Wysocka și Juliusz Osterwa, soții au fost eliberați în anul 1915, permițându-li-se să locuiască în Kiev, unde scriitorul devine director al "Uniunii Scriitorilor și Jurnaliștilor Polonezi", conducând în același timp și "Teatrul Polonez". În anul 1918, soții Makuszyński se întorc în Polonia și
Kornel Makuszyński () [Corola-website/Science/328123_a_329452]
-
unde scriitorul devine director al "Uniunii Scriitorilor și Jurnaliștilor Polonezi", conducând în același timp și "Teatrul Polonez". În anul 1918, soții Makuszyński se întorc în Polonia și locuiesc în Varșovia. Petreceau câteva luni pe an în Zakopane. Între anii 1922-1925, soții Makuszyński locuiesc în Burbiszki, pentru că Emilia avea în apropiere o fermă, care era administrată, iar mai târziu cumpărată, de către fratele său Michał. Soția lui Makuszyński, Emilia, moare de tuberculoză în anul 1926. Este înmormântată în Cimitirul Powązki din Varșovia, lângă
Kornel Makuszyński () [Corola-website/Science/328123_a_329452]
-
1928 se termină construcția Bisericii “Sfanțul Mină”, familia Chercea dăruind sfanțului lăcaș două clopote: unul de 1000 kg și altul de 800 kg. Tot în anul 1928 este inaugurată Școală de băieți și fete din Vatra Veche, construită din banii soților Nedelcu P. Chercea (1857-1946) și Ana P. Chercea (1865-1931) Continuând opera de binefacere începută, soții Chercea au mai construit, în aceeași localitate (Vatra Veche), o grădiniță și un dispensar, toate aflate în apropierea școlii mai sus amintite. Mai tarziu, în
Nedelcu P. Chercea () [Corola-website/Science/328151_a_329480]
-
de 1000 kg și altul de 800 kg. Tot în anul 1928 este inaugurată Școală de băieți și fete din Vatra Veche, construită din banii soților Nedelcu P. Chercea (1857-1946) și Ana P. Chercea (1865-1931) Continuând opera de binefacere începută, soții Chercea au mai construit, în aceeași localitate (Vatra Veche), o grădiniță și un dispensar, toate aflate în apropierea școlii mai sus amintite. Mai tarziu, în anul 1938, marele filantrop și soția sa construiesc o casă parohiala și o primărie în
Nedelcu P. Chercea () [Corola-website/Science/328151_a_329480]
-
au căzut pe câampurile de luptă în Primul Război Mondial, pentru întregirea neamului, Obeliscul din cartierul Chercea are gravat următorul mesaj: Din 1928 până în 1944 în fața "Școlii de băieți și fete" se aflau două busturi din bronz ale celor doi soți, în mărime naturală. Aceste busturi erau opera arhitectului Fr. Stork. În perioada comunistă, nici memoria soților Chercea nu putea scăpa de furia acestora, busturile fiind îndepărtate de la locul lor și topite, fără a se ține cont de valoarea de patrimoniu
Nedelcu P. Chercea () [Corola-website/Science/328151_a_329480]
-
Chercea are gravat următorul mesaj: Din 1928 până în 1944 în fața "Școlii de băieți și fete" se aflau două busturi din bronz ale celor doi soți, în mărime naturală. Aceste busturi erau opera arhitectului Fr. Stork. În perioada comunistă, nici memoria soților Chercea nu putea scăpa de furia acestora, busturile fiind îndepărtate de la locul lor și topite, fără a se ține cont de valoarea de patrimoniu a operei sculpturale. Busturile soților Chercea au fost refăcute în anul 2009, si repuse pe fostul
Nedelcu P. Chercea () [Corola-website/Science/328151_a_329480]
-
busturi erau opera arhitectului Fr. Stork. În perioada comunistă, nici memoria soților Chercea nu putea scăpa de furia acestora, busturile fiind îndepărtate de la locul lor și topite, fără a se ține cont de valoarea de patrimoniu a operei sculpturale. Busturile soților Chercea au fost refăcute în anul 2009, si repuse pe fostul lor amplasament. În anul 2003, prin HCLM 241/ 28.11.2003, Nedelcu Chercea a primit post-mortem tilul de "Cetățean de onoare al Municipiului Brăila".
Nedelcu P. Chercea () [Corola-website/Science/328151_a_329480]
-
și Patrick Swayze. În scenă de deschidere, în timp ce tânără gravidă Roșie Jones (Emilia Fox) călătorește cu trenul, din marele ei bagaj începe să curgă sânge. Cand este interogata de către poliție, ea dezvăluie calm că cele două corpuri dezmembrate sunt ale soțului ei necredincios și amantei acestuia. Ea este apoi condamnată de către judecător (Roger Hammond) și închisă într-o unitate de mare securitate pentru criminalii nebunii care au comis crime cu o responsabilitate diminuată. Patruzeci și trei de ani mai tarziu, în
O dădacă plină de surprize () [Corola-website/Science/328143_a_329472]
-
lui Tancred, Alexandru a succedat tatălui lor în comitatul de Conversano. În 1121, contele Roger al II-lea de Sicilia a invadat Basilicata pentru a anexa comitatul de Montescaglioso, care fusese anterior deținut de sora sa Emma, în baza dreptului soțului său decedat, Rudolf Macabeu. În aprilie, Tancred l-a sprijinit pe ducele Guillaume al II-lea de Apulia și pe principele Boemund al II-lea de Taranto și Antiohia în acțiunea de cucerire a castelului Basento, din cadrul comitatului de Montescaglioso
Tancred de Conversano () [Corola-website/Science/328158_a_329487]
-
jucat și în telenovela israeliană Bubot (Păpuși) în rolul Anna Aharonson, iubita personajului Arik, interpretat de actorul Dudu Topaz. După mai multe perioade de timp trăite in străinătate, la Paris, Los Angeles etc. Mihaela Bercu locuieste la Tel Aviv împreună cu soțul ei, omul de afaceri Ron Zuckerman, și ce patru copii ai lor. În prezent ea se ocupă cu antrenamente de slăbire și menținerea formei, precum și cu dramaterapie.
Michaela Bercu () [Corola-website/Science/328180_a_329509]
-
să fure toți banii de dar de la invitați. Dar cum nimeni nu voia s-o ia de nevastă pe Lila, ei îi propun lui Axinte să se dea drept ginere. Nici așa nu se arată nimeni interesat de nuntă, iar soții Pârțag anunță că vor fi invitați membrii grupului "Vacanța Mare". Între timp, văzându-l pe Garcea deghizat în agentul David, spioana rusoaică Angelica (Alexandra Dinu) se îndrăgostește de el. Rusul Volonea (Nicodim Ungureanu) află unde ascundea piatra magică familia Pârțag
Garcea și oltenii () [Corola-website/Science/328188_a_329517]
-
fratelui său Drogo, lucru care este imposibil. Umfredo a avut doi copii: Se știe că Umfredo a mai avut cel puțin o fiică, pe baza unei povești relatate de Amato de Montecassino. Abelard a fugit de Robert Guiscard împreună cu "Gradilon, soțul surorii lui" în 1078, pe când se afla în stare de revoltă față de unchiul său. Gradilon a fost capturat de către trupele lui Guiscard în apropiere de Trevico în vara lui 1079 și supus orbirii.
Umfredo de Hauteville () [Corola-website/Science/328212_a_329541]
-
cât și a Salerno de către Robert Guiscard s-au derulat ca urmare a influenței soției conducătorului normand, Sichelgaita. Amalfi s-a predat probabil ca urmare a negocierilor acesteia, în vreme ce Salerno a capitulat atunci când Sichelgaita a încetat să îl influențeze pe soțul ei în a-l sprijini pe fratele ei, principele de Salerno. Amalfitanii s-au supus principelui Gisulf al II-lea de Salerno într-o tentativă de a evita suzeranitatea normandă, însă această manevră a eșuat. Cele două formațiuni statale, ale
Cuceririle normande în Italia de sud () [Corola-website/Science/328183_a_329512]
-
oferit mâna văduvei nepotului de frate al lui Roger, Sarlo al II-lea de Hauteville, anume Altruda de Boiano. Pe lângă că astfel i se acorda lui Ingelmarius controlul asupra unor destul de largi teritorii cucerite și drepturi avute cândva de primul soț al Altrudei (inclusiv orașul Geraci), căsătoria a mai însemnat și promovarea lui Ingelmarius pe scara socială. Din păcate, loialitatea lui Ingelmarius față de Roger s-a risipit pe măsură ce poziția sa creștea. La puțină vreme după căsătoria cu Altruda, Ingelmarius a început
Ingelmarius () [Corola-website/Science/328229_a_329558]
-
de Saluzzo, de Busca, de Lancia, de Ceva și de Savona. Adelaida s-a căsătorit cu contele Roger I de Sicilia din dinastia Hauteville în 1089, fiind cea de a treia soție a acestuia, în timp ce sora ei a luat de soț pe fiul bastard al lui Roger, Iordan. Roger I a murit în 1101, iar Adelaida a guvernat că regenta de Sicilia pentru fiii ei care s-au succedat la domnie, Simon și Roger. Pe parcursul guvernării sale, emirul Christodulus a dobândit
Adelaida del Vasto () [Corola-website/Science/328243_a_329572]
-
centrală și chiar manifesta obediență față de bizantini, și l-a alungat din Gargano, abolindu-i comitatul. În 1092, Roger Borsa s-a căsătorit cu Adela de Flandra, fiică a contelui Robert I de Flandra și rămasă văduvă după moartea primului soț, regele Canut al IV-lea al Danemarcei. Borsa a fost succedat de fiul său, Guillaume al II-lea. Totuși, Guillaume s-a dovedit a fi un suveran slab ca guvernator, iar teritoriul Apuliei va fi până la urmă moștenit de către un
Roger Borsa () [Corola-website/Science/328235_a_329564]
-
a supraviețuit decât o singură fiică, Constanța. Alice a preluat regența asupra Antiohiei în numele fiicei sale în vârstă de numai 2 ani, până când Balduin al II-lea a silit-o să renunțe în favoarea lui Josselin de Edessa, fostul rival al soțului ei. Atât Balduin, cît și Josselin au murit la numai câteva luni mai târziu. Guillaume de Tyr îl descrie pe Bohemund ca fiind "mai degrabă înalt și cu figură plăcută. El avea părul blond și era bine proporționat. Întreaga sa
Bohemund al II-lea de Antiohia () [Corola-website/Science/328256_a_329585]
-
Gheorghe Lazăr” (1988-1989) din București. După Revoluția Română din 1989 a lucrat ca redactor și apoi administrator unic la "Editura Pontica", din Constanța (1992-2012). A lucrat și ca redactor la revista „Paradigma”, din Constanța, și coordonator al revistei după moartea soțului ei, scriitorul Marin Mincu. A fost membru fondator și apoi coordonator, după moartea soțului, al "Cenaclului literar „Euridice”" (devenit, după 2009, "Cenaclul „Marin Mincu”"). Membră a juriului și apoi coordonator, după 2009, al "Premiului literar „Euridice”" (devenit, după 2009, "Premiul
Ștefania Mincu () [Corola-website/Science/328246_a_329575]
-
și apoi administrator unic la "Editura Pontica", din Constanța (1992-2012). A lucrat și ca redactor la revista „Paradigma”, din Constanța, și coordonator al revistei după moartea soțului ei, scriitorul Marin Mincu. A fost membru fondator și apoi coordonator, după moartea soțului, al "Cenaclului literar „Euridice”" (devenit, după 2009, "Cenaclul „Marin Mincu”"). Membră a juriului și apoi coordonator, după 2009, al "Premiului literar „Euridice”" (devenit, după 2009, "Premiul „Marin Mincu”"). A ținut conferințe și comunicări pe teme literare la Universitățile din București
Ștefania Mincu () [Corola-website/Science/328246_a_329575]