7,098 matches
-
cuprinde romane, povestiri, piese de teatru și eseuri, ilustrând în ansamblu raportul dintre solitar și solidar în umanitate sau - cum nota biograful său, Roger Grenier - "soarele și umbra unui suflet mediteranean". Volumele sale de povestiri "Reversul și Fața", "Exilul și împărăția" conțin în formă artistică episoade ale copilăriei algeriene și chiar momente ulterioare, fără să anticipeze tematica romanelor. "Moartea fericită" este varianta inițială a romanului " Străinul" (1942), căruia i-au urmat alte doua romane: "Ciuma" (1946) și "Căderea" (1956), care propuneau
Albert Camus () [Corola-website/Science/297986_a_299315]
-
al credincioșilor din părțile Făgărașului, Sibiului, Sebeșului și Orăștiei, pe care Oprea Miclăuș și urmau să-l prezinte împărătesei Maria Terezia la Viena. În adevăr, după traducerea memoriului în limba germană, la Timișoara, cei doi s-au îndreptat spre capitala împărăției habsburgice. Din interogatoriul ce li s-a luat atunci, reiese că Oprea Miclăuș era acum pentru a treia oară la Viena, în aceeași calitate de trimis al credincioșilor ortodocși din Transilvania, pe când tânărul preot Moise Măcinic era pentru prima oară
Moise Măcinic () [Corola-website/Science/298013_a_299342]
-
întocmeau o scrisoare câtre mitropolitul Pavel Nenadovici, prin care-l informau de multele suferințe pe care le îndurau pentru credința lor. Între altele, îl rugau „să ne lăsați pentru Hristos și pentru acești oameni cari i-au trimis țara la împărăție, anume Oprea Miclăuș, popa Măcinic, căci multă dorire are țara de ei, care nu știm sunt undeva sau ba ”. Îngrijorați de soarta lor, la 4 decembrie 1756, săliștenii Sibiului adresează un nou memoriu câtre același mitropolit, relatând că: „nu este
Moise Măcinic () [Corola-website/Science/298013_a_299342]
-
pictura în tehnică frescă s-a făcut între anii: 2002-2003 de către Marius Cioran. Aceste lucrări s-au făcut sub păstorirea preotului paroh Anania Pojar și grija prim-curatorului Sabău Aurel, protopop al Șimleului fiind Victor Tăutu. Pomenește-i Doamne în împărăția ta pe toți donatorii care au contribuit la înfrumusețarea Sfântului Lăcaș și trecele numele în cartea nemuririi. Sfințirea s-a făcut de către PS. Petroniu Sălăjanul la data de 8 septembrie 2003.""
Biserica Nașterea Maicii Domnului din Cizer () [Corola-website/Science/312503_a_313832]
-
răscoalei și uciderii lui Horea și lui Cloșca, împăratul austriac Iosif al II-lea a fost silit să desființeze iobăgia și în Transilvania. Astfel, țările române au fost dotate cu constituții, iar țăranii români au fost eliberați din șerbie, pe când împărățiile vecine vor rămâne monarhii absolute cu țărani șerbi, timp de încă un veac și mai bine. Unii autori anglo-saxoni nu recunosc vechimea francmasoneriei în țările române, dar istoricii D.G.R. Șerbănescu și Jacques Pierre (în Dicționarul francmasoneriei, Presses universitaires de France
Istoria francmasoneriei în România () [Corola-website/Science/312542_a_313871]
-
societății, ei s-au organizat în comunități izolate, de tip monastic. În ceea ce privește credința lor religioasă, se știe că esenienii îl așteptau pe Mesia ca pe un rege al iudeilor, care să-i elibereze de sub dominația păgânilor, pentru a putea întemeia Împărăția lui Dumnezeu. Unele obiceiuri ale esenienilor erau asemănătoare cu acelea ale creștinilor din primele secole, aspect datorat, poate, originii lor iudaice comune și folosirii acelorași Scripturi. Există și diferențe majore: viața izolată pe care o duceau esenienii și sistemul mult
Esenieni () [Corola-website/Science/312610_a_313939]
-
Burgundia a fost inițial dispus să-l ajute pe Eduard, francezii au declarat război în Burgundia. Acest lucru l-a determinat pe Carol să-i acorde ajutorul lui Eduard, iar Burgundia a ridicat o armată pentru a ajuta la câștigarea împărăției pierdute. Când Eduard s-a întors în Anglia cu forțe relativ mici, el a evitat o capturare. Orașul York și-a deschis porțile numai pentru el, după ce a promis că el a venit pentru a revendica ducatul său, la fel
Eduard al IV-lea al Angliei () [Corola-website/Science/312608_a_313937]
-
- numită și „Împărăția Cerurilor”, conform bisericilor creștine un tărâm spiritual în care Dumnezeu va domni ca rege. Denumirea apare de mai multe ori în Noul Testament, fiind folosită pentru prima oară de Iisus Hristos. Este considerată ca fiind tema centrală a predicării lui Hristos
Împărăția lui Dumnezeu () [Corola-website/Science/312690_a_314019]
-
la o asemenea degradare încât nimic nu mai putea salva situația decât intervenția divinității la scară cosmică, intervenție supranaturală făcută cu ajutorul unui trimis supranatural, Mesia, Fiul lui Dumnezeu, Fiul omului, care va decide, în urma unei Judecăți finale cine va moșteni Împărăția, accentuându-se că acest lucru se va întâmpla ca urmare a dăruirii ei de către Dumnezeu, și nu a vreunor merite omenești. Pe vremea lui Iisus dezvoltarea acestei speranțe escatologice în iudaism luase o diversitate de forme, în care predomina elementul
Împărăția lui Dumnezeu () [Corola-website/Science/312690_a_314019]
-
o diversitate de forme, în care predomina elementul național sau cel cosmic și apocaliptic. Această speranță poate fi legată în trecut de vestirea profeților din Vechiul Testament cu privire la restaurarea tronului lui David și venirea lui Dumnezeu pentru a înnoi lumea. Proclamarea Împărăției de către Isus are un caracter mai cuprinzător. Deși locurile în care Isus vorbește explicit despre Împărăție nu sunt numeroase, întreaga lui propovăduire și lucrare sunt marcate de această realitate dominantă. Isus însuși vestea un regat lumesc al lui Dumnezeu, care
Împărăția lui Dumnezeu () [Corola-website/Science/312690_a_314019]
-
poate fi legată în trecut de vestirea profeților din Vechiul Testament cu privire la restaurarea tronului lui David și venirea lui Dumnezeu pentru a înnoi lumea. Proclamarea Împărăției de către Isus are un caracter mai cuprinzător. Deși locurile în care Isus vorbește explicit despre Împărăție nu sunt numeroase, întreaga lui propovăduire și lucrare sunt marcate de această realitate dominantă. Isus însuși vestea un regat lumesc al lui Dumnezeu, care urma să vină în timpul generației cu care discuta el (Matei 16:28). Acesta este consensul istoricilor
Împărăția lui Dumnezeu () [Corola-website/Science/312690_a_314019]
-
momentul publicării lucrării "The Quest of the Historical Jesus" ("Geschichte der Leben-Jesu-Forschung") a lui Albert Schweitzer. Apostolul Pavel, deasemenea, credea că el însuși va fi încă în viață la venirea Fiului Omului. Istoricul biblic american Bart Ehrman afirmă că venirea Împărăției lui Dumnezeu a fost prezisă în cursul fiecărei generații de după Isus Hristos. De exemplu Montanus a prevăzut sfârșitul lumii în secolul al II-lea, marele apologet creștin Tertulian fiind montanist. În Evul Mediu celebre sunt profețiile lui Gioacchino da Fiore, care
Împărăția lui Dumnezeu () [Corola-website/Science/312690_a_314019]
-
apoi prințesa răpită. După multe lupte prințul ajunge la Kailinoy, dar era prea târziu. Vizirul a folosit pumnalul timpului pentru a o sacrifica pe prințesa timpului, eliberând nisipurile timpului și devenind astfel nemuritor. Acum prințul luptă pentru a-și recâștiga împărăția, răzbuna moartea lui Kailinoy și pentru a închide nisipurile timpului. Acesta reușește să ia pumnalul de la Vizir și cade într-o prăpastie. Apoi își dă seama că a fost afectat de nisipurile timpului și că se transformă într-un monstru
Prince of Persia: The Two Thrones () [Corola-website/Science/312712_a_314041]
-
timpul domniei lui Francisc a fost concentrată spre inamicul său, Carol al V-lea, Împărat Roman. În plus față de Sfântul Imperiu Roman, Carol conducea Spania, Austria și un număr de posesiuni mici vecine Franței și deci era o amenințare pentru împărăția lui Francisc. Regele Franței a încercat să aranjeze o alianță cu Henric al VIII-lea al Angliei. Negocierile au avut loc pe celebrul câmp de la Cloth of Gold în 1520, dar în cele din urmă au eșuat. Cea mai devastatoare
Francisc I al Franței () [Corola-website/Science/311778_a_313107]
-
fratele lui Henric, Regatul Siciliei, însă a recunoscut că prețul pentru acest lucru era prohibitiv. Matthew Paris a scris că Richard a răspuns: "Îți voi face cadou luna - mergi până acolo și adu-o jos". În schimb, Henric a achiziționat împărăția pentru fratele său Edmund Crouckback, primul Conte de Lancester, faptă care a atras furia multor baroni puternici. Henric a lăsat o moștenire de lungă durată în proiectele sale arhitecturale, care costau 3.000 de lire pe an, incluzând și Westminster
Casa de Plantagenet () [Corola-website/Science/310961_a_312290]
-
Israelului (hitiți, ghirgasiți, amoriți, canaaniți, fereviți, heviți, iebusiți-), iubind femei străine moabite, amonite, edomite, sidoniene și hetite (afară de fata lui Faraon-probabil Siamon, dinastia a XXI-a-). El are șapte sute de neveste și trei sute de amante. El va fi pedepsit cu „ruperea împărăției” de la el din mâna fiului său, Roboam, și oferirea a 10 seminții slujitorului său, Ieroboam, cu lăsarea unei seminții fiului său. Spre sfârșitul domniei Solomon va avea doi vrăjmași, Hadad, împăratul Edomului și Rezon, împăratul Siriei. Cartea întâi a împăraților
Solomon () [Corola-website/Science/311061_a_312390]
-
va păzi poruncile Domnului, îi va lungi și zilele. În privința slavei, Solomon stăpânea peste Iuda și Israel, unde, arată „Cartea întâi a împăraților”, locuitorii, care „mâncau, beau și se veseleau” ajunseseră ca „nisipul de pe țărmul mării”. El stăpânea și toate împărățiile „de la Râu până în țara filistenilor și până la hotarul Egiptului”, „stăpânea peste toată țara de dincoace de Râu, de la Tisah până la Gaza, peste toți împărații de dincoace de Râu” iar supușii săi „îi aduceau daruri, fiindu-i supuși tot timpul vieții
Solomon () [Corola-website/Science/311061_a_312390]
-
partea de sus era rotunjită pe dinapoi, de fiecare parte a scaunului erau răzimători: lîngă răzimători stăteau doi lei, și pe cele șase trepte stăteau doisprezece lei de o parte și de alta. Așa ceva nu s'a făcut pentru nici o împărăție”. La curtea sa-continuă aceeași carte- toate paharele erau de aur și toate vasele din casa pădurii Libanului erau de aur curat, căci pe vremea lui Solomon „argintul nu avea nicio trecere” fiind „tot atât de obișnuit ca pietrele, și cedrii tot așa
Solomon () [Corola-website/Science/311061_a_312390]
-
slujitorul lui Solomon (fiul lui Nebat și al văduvei Țerua), primește de la împărat „privegherea peste toți oamenii de corvoadă din casa lui Iosif” și se întâlnește cu proorocul Ahia din Silo, care îi proorocește stăpânirea asupra a zece din semințiile împărăției lui Solomon. Solomon încearcă să-l omoare pe Ieroboam, dar acesta se refugiază în Egipt, la faraonul Șisac, unde stă până la moartea urmăritorului său. Solomon a domnit 40 de ani.
Solomon () [Corola-website/Science/311061_a_312390]
-
emisar este trimis în nord prin "Șapte Porți", adesea cunoscute ca trecători montane în textele vechi. Tradițiile ebraice includ referințe la Șapte straturi ale Raiului, al șaptelea fiind Grădina Edenului, sau Paradisul. Chiar după a șaptea poartă, sau trecătoare, era împărăția Aratta. Regiunea în prezent este mărginită de un lanț muntos la nord, est și sud și teren mlăștinos la vest. Regiunea montană estică are o trecătoare ce conduce în și înafara regiunii Eden. Aceasta se potrivește cu geografia Biblică a
Grădina Edenului () [Corola-website/Science/311160_a_312489]
-
acomodate în a treia sferă cerească, "Shehaqim", cu Iadul situat pur și simplu "pe latura de nord:". (vezi Al șaptelea Cer) Despre structura și ordinea definite de Dumnezeu în Grădina Edenului, de asemenea se crede că ar fi fost structura Împărăției lui Dumnezeu. Imediat după crearea omului, Dumnezeu le poruncește să "umpleți pământul, și supuneți-l; și stăpâniți peste peștii mării, peste păsările cerului, și peste orice viețuitoare care se mișcă pe pământ." (Geneză 1:28). Trimiterile evidente la dominație sunt
Grădina Edenului () [Corola-website/Science/311160_a_312489]
-
supuneți-l; și stăpâniți peste peștii mării, peste păsările cerului, și peste orice viețuitoare care se mișcă pe pământ." (Geneză 1:28). Trimiterile evidente la dominație sunt importante în perspectiva creștină a relației omului cu natura și rolul omului în Împărăția lui Dumnezeu. Mai târziu, în capitolul 3, "Căderea Omului" urmează pronunțarea unui blestem. Acest blestem conține referiri la dușmănia dintre Regat și subiecții săi - după cum a fost descris la Geneza 1:28 - ce ar afecta Împărăția până în ziua de azi
Grădina Edenului () [Corola-website/Science/311160_a_312489]
-
și rolul omului în Împărăția lui Dumnezeu. Mai târziu, în capitolul 3, "Căderea Omului" urmează pronunțarea unui blestem. Acest blestem conține referiri la dușmănia dintre Regat și subiecții săi - după cum a fost descris la Geneza 1:28 - ce ar afecta Împărăția până în ziua de azi: "Eu voi pune dușmănie între tine și femeie, și între descendenți tăi și ai ei." Motivele Grădinii Edenului cel mai frecvent portretizate în manuscrise iluminate și picturi sunt "Somnul lui Adam" ( "Crearea Evei"), "Ispitirea Evei" de
Grădina Edenului () [Corola-website/Science/311160_a_312489]
-
imperiului; o altă parte, cu Alepul, recunoștea suzeranitatea Bizanțului. Epoca puternicei expansiuni a hegemoniei bizantine este și cea de renovare a Imperiului occidental. Renaște rivalitatea între cele două imperii, fondată ideologic pe exclusivismul ideii imperiului și pe pretenția celor două împărății de a moșteni Roma, întemeiată politic pe interesele contradictorii ale celor două puteri în Italia de sud. Otto I, care cu un an înainte de înscăunarea lui Phokas, primise la Roma coroana imperială și-și supusese aproape toată Italia, trimitea în jurul
Nicefor al II-lea Focas () [Corola-website/Science/311404_a_312733]
-
principatului Moldovei a intrat în componența imperiului Rusiei. Din acel moment, au intrat în concurență, pentru locuitorii acestui ținut formând gubernia Basarabiei, două concepții identitare potrivnice: « "românismul" » care promova unirea politică și culturală a tuturor vorbitorilor graiurilor est-romanice indiferent de împărățiile ale căror supuși erau (Imperiul Habsburgic, Imperiul Rus sau Imperiul Otoman), și « "moldovenismul" » susținut de autoritățile rusești, care promova deosebirea și despărțirea culturală și politică a vorbitorilor graiurilor est-romanice supuși ai « "Țarului tuturor Rusiilor" », de ceilalți. Controversa identitară a cunoscut
Controversa identitară în Republica Moldova () [Corola-website/Science/312954_a_314283]