7,931 matches
-
îndrăznesc să te întreb niciodată. Desigur, intr-un colț mai dosnic, căci pe străzile principale vă temeați să nu vă văd. Și eu, care bănuiam totul, nu îndrăzneam să merg decât pe străzile principale, ca să nu vă întîlnesc. Dar când întîmplător mă aflam într-un loc mai singuratic, pe lângă gară îndeosebi, căci veneam săptămânal la București, dacă nu găseam tramvai și mă trezeam în fața unui hotel misterios, încremeneam de groază să nu coborâți de acolo tocmai atunci. Dacă era noaptea târziu
O moarte care nu dovedește nimic. Ioana by Anton Holban [Corola-publishinghouse/Imaginative/295595_a_296924]
-
Ada? În schimb, Mihali, cafegiul, personagiu ursuz, s-a prezentat și a dorit toată sănătatea pentru Viky. Cum nu poți cunoaște pe oameni! Ce anost ni se păruse! Speram să-mi iau rămas bun încet de la fiecare loc familiar. Nu-mai întîmplător m-am uitat la mare. Până la șipotele ce făceau deliciile noastre nu ne-am adus aminte să ne ducem. Nici la ponton, nici pe plajă, nici printre magazii. Și acum repede, în fuga automobilului, spre oraș, pe un drum pe
O moarte care nu dovedește nimic. Ioana by Anton Holban [Corola-publishinghouse/Imaginative/295595_a_296924]
-
se bătu peste genunchi: — Ești Watanabe Tenzo! Am auzit multe despre dumneata. Iar acum, că ai pomenit, mi se pare că te-am mai văzut o dată sau de două ori. Chiar atunci, Kumataro spuse: — L-am întâlnit pe Tenzo absolut întâmplător, în temnița Castelului Itami. Pătrunsese acolo în același scop cu mine. Nu știu dacă a fost pur întâmplător sau prin voia divină, dar numai datorită faptului că ne-am întâlnit l-am putut ajuta pe Seniorul Kanbei să iasă. Dacă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2248_a_3573]
-
se pare că te-am mai văzut o dată sau de două ori. Chiar atunci, Kumataro spuse: — L-am întâlnit pe Tenzo absolut întâmplător, în temnița Castelului Itami. Pătrunsese acolo în același scop cu mine. Nu știu dacă a fost pur întâmplător sau prin voia divină, dar numai datorită faptului că ne-am întâlnit l-am putut ajuta pe Seniorul Kanbei să iasă. Dacă am fi acționat fiecare pe cont propriu, probabil că ar fi fost ucis în cursul tentativei de evadare
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2248_a_3573]
-
pe Hideyoshi de demult, când lucraseră amândoi în Castelul Kiyosu, trecu de partea armatei acestuia. Chiar înainte de a porni, de dimineață, Shonyu se tunsese și el. — Cum! Și tu te-ai ras în cap? exclamă Hideyoshi, când își văzu prietenul. — Întâmplător, am făcut același lucru. — Gândim la fel. Nici Hideyoshi, și nici Shonyu nu aveau nevoie să spună mai mult. Shonyu îi sporea armata cu patru mii de oameni. Hideyoshi începuse cu o armată de vreo zece mii de oameni, dar, adăugându
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2248_a_3573]
-
curte. * * * În Azuchi, Seniorul Samboshi avea doar patru ani. Câțiva seniori provinciali veniseră să întâmpine Anul Nou, să-i aducă omagiile și să se roage pentru sănătatea lui. — Scuze, Senior Shonyu? — E, Senior Gamo, ce întâmplare. Cei doi se întâlniseră întâmplător în fața sălii mari din fortăreața principală. Unul dintre ei era Ikeda Shonyu, care fusese transferat de la Osaka, la Castelul Ogaki, pentru a-i face loc lui Hideyoshi. Celălalt era Gamo Ujisato. — Pari mereu tot mai sănătos, comentă Gamo. Mai mult
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2248_a_3573]
-
să se înalțe peste tot pancarte cu următorul mesaj: „Omul care ia capul lui Ishikawa Kazumasa va primi răsplată zece mii de banițe.“ Însă chiar și cu acest ordin, furia lui Hideyoshi nu se potoli și, chemându-i pe generalii care, întâmplător, erau prezenți, dădu el însuși o comandă de ieșire. — Deci, așa se poată blestematul ăla de Kazumasa! tuna și fulgera Hideyoshi. Vreau să luați un corp de rezervă și să-i ajutați pe oamenii noștri din fața liniior lui Kazumasa. Atacați
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2248_a_3573]
-
a doua zi cu Nobuo era exact rezultatul acestor calcule și previziuni. Hideyoshi se trezi devreme și, privind cerul, spuse: — Vremea e tocmai potrivită. În seara trecută, mișcările norilor de toamnă târzie îl cam neliniștiseră; și se temea că, dacă, întâmplător, începeau vântul și ploaia, tabăra lui Nobuo putea spune că voia să amâne momentul sau să schimbe locul, astfel putând fi suspectat de clanul Tokugawa. Hideyoshi se dusese la culcare preocupat de complicațiile neplăcute ale unei asemenea situații, dar, în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2248_a_3573]
-
și undeva departe, în interior, dincolo de uși și de ziduri, auzeai exact așa cum maică-sa îi spunea despre mătușa Liliana: Zumi! Doar că prelung, atât cât țineai degetul apăsat pe buton. Le întâlnise apoi pe mătușile sale la începutul Refugiului, întâmplător, în drum către Vechiul Regat, într-o gară necunoscută. Călătoreau tot cu un vagon de marfă, ca și ei, doar că acoperit. Ceea ce lui Tiberiu i se păruse un lux. Vagonul în care călătoreau ei era descoperit, un vagon-platformă, cum
by PAUL TUMANIAN [Corola-publishinghouse/Imaginative/993_a_2501]
-
bunătățile primite în dar de doi copilași fericiți și câte și mai câte. Apoi trebuiau să răspundă ce își doresc să capete în dar de la Moș Crăciun în Noaptea cea Sfântă. Lucian se gândi că poate Doamna nu-i alesese întâmplător pe Michi Bobancu și pe Gelu Popa fiindcă amândoi erau sărmani chiar și în viață și locuiau departe, la marginea orașului, prin împrejurimile lacului Gahița, pe o stradă, dacă stradă se putea numi, unde totul era improvizat, pipernicit și rarefiat
by PAUL TUMANIAN [Corola-publishinghouse/Imaginative/993_a_2501]
-
în urma sa. Coridorul era întunecos și foarte înalt. Trecu printre colegii săi și nimeni nu-i dădu nicio atenție. Se îndreptă spre palierul scării, unde lumina venea, discretă, dinspre curtea interioară a Universității. GETA Paul a întâlnit-o pe Geta, întâmplător, într-o cofetărie de pe bulevardul Magheru, peste drum de Universitate chiar lângă Circul de Stat, unde se servea la tejghea. Cofetăria, deși modestă, avea dever mare așa că se putea întâmpla oricând să nu recunoști înăuntru, în veșnica îmbulzeală de acolo
by PAUL TUMANIAN [Corola-publishinghouse/Imaginative/993_a_2501]
-
strâmt cum era gangul, ci pe trotuar, și abia după aceea, după îndepărtarea colegei, îl luă în seamă pe Paul. Făcu un pas spre el zâmbindu-i și Paul observă că era îmbrăcată altfel decât în ziua când se întâlniseră întâmplător la cofetărie; purta un pardesiu de stofă fină, iar fața... Demachiat fu cuvântul care îi veni lui Paul în minte. Fața ei fusese demachiată, de bună seamă șezând la măsuța cu oglindă mare și înconjurată de beculețe, cum văzuse prin
by PAUL TUMANIAN [Corola-publishinghouse/Imaginative/993_a_2501]
-
manifestări ale unei nevoi permanente de clarificare. Mă rog, așa o fi fost. Lucian își amintește de un miting aviatic la care a luat parte cu foarte mulți ani în urmă împreună cu ai lui... La un moment dat, coborându-și întâmplător privirea din înaltul cerului către mulțimea de spectatori, care era mai degrabă răzleață, a observat la câțiva pași distanță o fată cam de aceeași vârstă cu el, despre care și-a dat seama numaidecât că e altfel. Adică ciudată, cu
by PAUL TUMANIAN [Corola-publishinghouse/Imaginative/993_a_2501]
-
sunt domnișoară. Asta este, nu pot să schimb eu lucrurile... Mama se amuzase, în felul ei reținut, de pretenția comică a vecinei, întrebându-se cam ce vârstă ar putea să aibă vecina ei bucovineancă. Cu puțin înainte de a muri aflase întâmplător că avea șaptezeci de ani. Vestea o consolase întrucâtva și îi spusese lui Lucian, cu o ușurare vizibilă: ei, nu-i chiar așa de mare diferența de vârstă între noi două. Lucian o invitase să ia parte la parastasul de
by PAUL TUMANIAN [Corola-publishinghouse/Imaginative/993_a_2501]
-
fața spre clasă. Din banca întâi puteai să-i vezi irisurile verzi-căprui mărite în chip monstruos pe fragmente din lentilele ochelarilor cu multe dioptrii. "Tot așa, călătorii dintr-un tramvai nu sunt un colectiv. Tot ce-i leagă este că întâmplător au de făcut o bucată de drum împreună. Pentru a deveni un colectiv e puțin. E mult prea puțin. Călătorii dintr-un tramvai nu au un scop comun. Scopul comun este una din trăsăturile care definesc colectivul." Bhuum-buhuuum... Bhuhuhuhuuuum-bhuum-hummmm! bubuia
by PAUL TUMANIAN [Corola-publishinghouse/Imaginative/993_a_2501]
-
îndepărtându-se. Pe locul rămas gol se întindea, în vecinătatea mesei, o porțiune din mocheta nouă, gri-albăstruie. Nu prea vreți să auziți ce tot încerc să vă spun de o vreme încoace. Poftim? tresări Dragoș. Se întoarse spre Alexandra, dar întâmplător dădu cu privirea peste o felioară subțire de castravete, căzută de pe o tartină jos pe mochetă, chiar lângă pantoful ei. Alexandra îi urmări privirea și zâmbi ridicând ochii spre el. N-a căzut de la mine. Eu ce-mi pică în
by PAUL TUMANIAN [Corola-publishinghouse/Imaginative/993_a_2501]
-
Nu-mi aduc aminte să-l fi văzut vreodată pe Ion Schipor râzând. 4 "De fapt era cerșetorie mascată!" 5 Și asta nu de efort, ci de dorință. 6 Avea s-o mărturisească, indirect, în ziua când aveam să ajungem întâmplător la restaurantul Tic-Tac. 7 Iar dacă i se impusese, cum, de ce și de către cine? 8 Și asta suna ca un discurs. Un discurs plin de patimă. Ceea ce se vădea mai ales când spunea Bucuria se exersează! 9 "Sau, mă rog
by PAUL TUMANIAN [Corola-publishinghouse/Imaginative/993_a_2501]
-
Era ca un narcoman bătrân sau o matroană ofilită care trebuia să furnizeze plăceri mărunte văduvelor amatoare de sherry și agenților turistici băutori de vin. Dan fusese cel mai promițător dintre protejații ei. La câteva seri după aceea, trecând aparent întâmplător prin fața prăvăliei, Carol se pomeni strigată de Ted Wiggins. — Nu te-am mai văzut de un car de vreme, zbieră el prin ușa întredeschisă decorată cu abțibilduri, atât de nerăbdător era să dea ochii cu această posesoare a hainei de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1919_a_3244]
-
chirurgicale de culoarea pielii. Bull își desfăcuse cureaua elastică și își lăsase mai jos de genunchi pantalonii călcați la dungă, după care îi scosese de tot. Pentru aceasta, a fost nevoie să se ghemuiască și să-și expună fesierii, luând întâmplător tocmai poziția pe care o avea când descoperise vaginul. Dumnezeule, își spuse el, sper că nu e nimic grav. Deși, ca să fie sincer, o mică parte din el spera să fie suficient de grav. Avea o asigurare foarte bună și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1919_a_3244]
-
fi cu oamenii pe care îi admira: sportivii. Juca rugby destul de bine, dar nu se amăgise niciodată cu ideea că va deveni profesionist. Ca urmare, datorită cunoștințelor sale practice și fluidității pe care o avea în exprimare, articolele sale erau, întâmplător, excelente. De exemplu: „Guggenheim prinde mingea fără efort vizibil, fentează și trece fără probleme de adversar, apoi se lansează într-o cursă care culminează cu un gol de o frumusețe rară.“ Cam așa ar fi descris Bull un meci de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1919_a_3244]
-
undeva de unul dintre pereți. Prea scurt, i se păru lui. Ar fi suferit nepermis de mult. Să se arunce din goana ambulanței direct în stradă, sperând că vreo mașină va avea bunăvoința de a-i lua viața, fie și întâmplător? N-ar fi ajuns la ușă, la cât de slăbit era. Să spargă geamul, apoi să aleagă cel mai mare dintre cioburi pentru a și-l introduce în aortă, oricare ar fi fost această venă? Prea nefericită moarte și deosebit de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2045_a_3370]
-
de douăzeci de metri pătrați, înconjurând cumva un fel de tablă de șah ce se afla încrustată în pardoseala încăperii. Din când în când, în toată această goană absurdă, Clossettino holba ochii spre cer, după care scotea limba, bolborosind absolut întâmplător câteva incantații adresate soarelui. Reuși astfel să-și deranjeze costumul maro, elegant. Își smuci furios cravata verde, căci nu putea respira. Dintr-un lătrat destul de scurt și hotărât, deveni clar că în toată această luptă inutilă va fi acompaniat de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2045_a_3370]
-
geniu... cine dorește? Absolut nimeni nu dorea să facă vreun comentariu la adresa prozei Chiuveta de oțel. Oamenii schimbau priviri timide. Victorioasă și sfidătoare, Aurora aproape că ne scuipa cu noua ei privire, din care dispăruse brusc până și ocheada aruncată întâmplător și ritmic spre tavan. - Nimeni? se miră Euripide. Ei, haideți, nu se poate, doar adineauri i-ați scandat numele... domnule Maro? Întrebarea aceasta căzu exact ca o nicovală asupra mustăciosului Maro. Amândoi făcuserăm eforturi disperate de a ocoli privirea lui
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2045_a_3370]
-
le-a trimis, ajutând astfel evoluției și purificăirii noastre. Rugăciunea este o mare forță ce restabilește echilibrul organic, reașezând toate celulele și funcțiile corpului în fața puterii infinite a lui Dumnezeu. Astfel putem obține vindecare, liniște și refacere. Rugându-ne. Nu întâmplător cea mai cunoscută rugăciune creștină, Tatăl Nostru conține 7 cereri în cuprinsul ei. Rostirea ei activează cei 7 centri energetici principali ai omului, mai cunoscuți sub denumirea de chakre (de fapt omul are mai mult de 7 chakre cât sunt
Cărticică înspre… minte, trup şi suflet = mic tratat de bunăstare by Dan Alexandru Lupu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/545_a_749]
-
că în loc de a ne fi dușman ne era cel mai bun prieten. Cert este că noi ne „atragem” tot ceea ce ni se întâmplă. Absolut tot ce ni se întâmplă. Căci, așa cum se zice (și pe bună dreptate!) nimic nu este întâmplător. La niște cursuri la care am participat lectorul ne spunea o chestie interesantă dar și adevarată. Și anume că dacă atunci când ieșim dimineața din scara blocului si incepe sa ne bată sau să ne pălmuiască un individ, nu trebuie sa
Cărticică înspre… minte, trup şi suflet = mic tratat de bunăstare by Dan Alexandru Lupu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/545_a_749]