7,108 matches
-
mult de mine din cauza asta va face ca noaptea aceea să fie și mai înfricoșătoare și insuportabilă. Am încercat în van să nu-i dau importanță, dar n-am reușit. Cutremurat, stăteam acolo lângă ușa lui Sarah, încercând să descifrez șoaptele liniștitoare dinăuntru, pe urmă am auzit un zgomot în altă parte a casei și am crezut că o să mi se facă iarăși rău, dar când am coborât, nu era decât Victor care zgâria ușa de la bucătărie, vrând să-l las
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2048_a_3373]
-
întrebă Jayne plângând cu suspine, pe un ton ascuțit. - Fiindcă nu cred că Robby mă vrea. Nu cred că Robby m-a vrut vreodată. Am devenit atât de obosit când am afirmat asta că vocea mi s-a transformat în șoaptă. Nu cred că tatăl e necesar să fie prezent. Ochii îmi erau din nou plini de lacrimi. Toți ceilalți o duc mai bine fără el. Jayne nu mai plângea și mă privi cu un interes real. - Chiar? Crezi că tuturor
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2048_a_3373]
-
avem grijă de siguranța fiecăruia - nu vom mai avea motive să fim speriați. Nu spuse nimic. - Nu vreau să pleci nicăieri, Robby. Respira inegal, uitându-se fix la bordul mașinii. - Nu vrei să fim o familie adevărată? am întrebat în șoaptă Nu vrei asta? - Vreau să fim o familie, dar... - Dar ce? - Tu nu te-ai purtat ca și cum ai fi vrut-o . Am simțit bătăi puternice în piept, fără să reverbereze. - Îmi pare rău. Îmi pare rău c-am făcut atâta
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2048_a_3373]
-
Încă nu-mi dădusem jos ochelarii de soare. - Nu sunt sigur... am început anevoie. Vreau să...cum anume sunt casa și aceste manifestări fizice ale...hm...creații fictive...conectate...și mă gândesc poate sunt... Am rostit toate astea într-o șoaptă disperată care m-a durut fizic. Declarând toate astea în spațiul public al unui restaurant, încercam să păstrez o ultimă doză de demnitate. M-am îndreptat de spate. Tăcerea s-a prelungit în timp ce Miller mă analiza. Își scosese ochelarii de
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2048_a_3373]
-
să-l oprească ...cum ar fi... Miller făcu o pauză. - Cine a adus păpușa în casă, domnule Ellis? - Eu, am șoptit. Eu am adus-o. - Și cine l-a creat pe Patrick Bateman? Șoptit: - Eu. - Și chestia de pe hol? Altă șoaptă: - Eu. Mi-am revenit când Miller am împins carnețelul pe masă. Vroia să văd ceva. Am observat un cuvânt cu litere mari: T E R B Y. Sub el: cuvântul de la coadă la cap: Y B R E T. Why Bret
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2048_a_3373]
-
de 5 noiembrie deoarece computerul murise (iar când poliția a cercetat casa după atac, computerul nu mai era în camera lui, deși le-am spus că eram sigur că-l văzusem) și probele în favoarea unei conspirații (o Nadine Allen beată, șoaptele în joacă ale unor băieți în piațeta de la Mall, cele două cutii cu haine pentru Salvation Army pe care le zărisem în camera lui Robby - nimeni nu putea fi sigur dacă lipseau din haine sau nu - și cele douăsprezece vizite
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2048_a_3373]
-
autori precum cei citați mai sus; chiar și „recentul fugar” în Vest, P. Dumitriu, fusese, cu câțiva ani înainte, „neîndurător” și sarcastic cu un Joyce, iar criticii de „autoritate” precum Crohmălniceanu, Tertulian sau Paul Georgescu, ce în intimitate confesau în șoaptă interesul lor față de „modalitățile moderne apusene”, în scris și în ședințe publice, la U. Scriitorilor, se arătau „necruțători cu arta putredă, burgheză, ruptă de clasa muncitoare etc.”.Ă Materialismul istoric era flamura „victorioasă” sub care mărșăluiau nu numai criticii și
(Memorii II). In: Sensul vietii by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2354_a_3679]
-
concomitent la "nuvele cu subiect din trecut" de unde un memento ca următorul: "Descrierea unui iarmaroc la Baia; prădarea de către tătari și turci a mănăstirii Râșca, 1576. Trebuie să utilizez și materialul de superstiții pe care l-am adunat. Costea străinul (Șoapte din trecut)." Identificăm aici, în embrion, povestirea Vremuri de bejenie. În același 1906, la 23 iunie: "Un pădurar întunecos mă întâmpină și mă duce la coliba lui singuratecă, unde are o femeie tăcută, chinuită, nenorocită pe care o tiranizează. Bănuiește
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1551_a_2849]
-
una din spaimele copilăriei mele. 2. Nuvele cu subiect din trecut. Descrierea unui iarmaroc la Baia; prădarea de cătră Tatari și Turci a mănăstirei Râșca 1576. Trebue să utilizez și materialul de superstiții pe care l-am adunat. Costea străinul. (Șoapte din trecut). 3. Cronica străzii Rădășeni, jurnal de călătorie a unui străin pentru care moravurile acelui colț de țară sunt un continuu izvor de surprize. Farmacia Kisielewsky. [LECTURI ȘI EXCERPTE] La femme de quarante ans qui aime, aime violemment. Elle
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1551_a_2849]
-
horcăise de două ori. Îmbulzeala crescu și când îl scoaseră afară, întins pe banca pe care stătuse la masă. Acolo afară, un sfert de ceas, o jumătate de ceas toți se învârtiră în jurul lui, în zadar. Începu să alerge o șoaptă: E gata! Apoi în curând: S-a dus! A murit! Toți stăteau încremeniți. Cei ce-l cunoșteau mai de aproape căinau pe nevastă, care rămânea tânără, cu un copilaș, fără pensie... În încremenirea tuturora stam și priveam și eu cu
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1551_a_2849]
-
Chiriac Sturza lozuri = aerături hoț de cai Petrilă Ignat dehniță de fânaț Oană Bârlăzel Voruntaru Andronic Mihai Stângaciu slujitori domnești: curteni Dima calarași, hânsari "Să-l aducă legat, că domnia mea am treabă cu acela om". Crivăț Nedelnicer lămuri în șoaptă lui Ionuț înțelesul vorbelor strigate și se miră: Ț! ț! cum a putut înțelege și cunoște ce are să se întâmple mai bine un tânăr decât oamenii în vârstă și înțelepciune. Mai mult în vârstă decât cu înțelepciune nu se sfii
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1551_a_2849]
-
tristeță și când a zâmbit, am băgat de samă că un dinte din stânga, maxilarul de sus, era atins de carie. Splendoarea aceea de fată începea să se ruineze. Și am mai observat că vocea-i era ușor învăluită ca o șoaptă de dragoste; dar era învăluită și roasă, poate, de un morb ascuns. M-am trezit cu imaginea ei și cu sentimentul de trecere iremediabilă și mâhnire. 22 Dechemvrie. Pensiunea Cap. Martin. Am mâncat singur la o măsuță. În general, nu
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1551_a_2849]
-
de ești năzdrăvană și de-a fi să mor, tu spune-le lor, baciului vrâncean și lui ungurean ca să mă îngroape aicea aproape, în strunga de oi, să fiu tot cu voi, în dosul stânii să-mi aud cânii, în șoapta teilor în jocul mieilor... Și când m-or răpune pe groapă mi-i pune flueraș de fag mult zice cu drag, flueraș de os multe zice duios flueraș de soc mult zice cu foc. Vântul a sufla și ele-or
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1551_a_2849]
-
că dacă a apucat a mânca lupul oaia, gata, îi bună mâncată... Da' a fi și cum spuneți dv., parcă noi ce știm?... Și ne privea c-un zâmbet ușor de durere, și cu ochii umezi, căci, după cât auzeam, din șoaptele din jur, nevasta gospodarului cu năcazul, era fata lui, și copiii cari aveau să rămâie pe drumuri, erau nepoții lui. Altă dată, tot pe vreme de iarnă, intru în sat la Roșcani. Sat cuprins, de buni gospodari. Era Duminică. Veneau
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1551_a_2849]
-
impresia unei săli mari, în care s-au adunat acum tot felul de persoane, de toate vârstele, excluși copiii, cu excepția unei fetițe cam de opt ani, care face acest pelerinaj împreună cu mama ei. Toți se mișcă liniștiți, vorbesc în șoaptă, așteaptă calmi în tăcere rândul la dușuri sau toalete. Este interesant să constați că persoane de condiții sociale și economice diferite, din țări diferite, pot să se încadreze repede și foarte bine într-o viață comună, cu facilități minime, fără
Pelerin la Santiago de Compostela by Emil Dumea () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1841_a_3168]
-
1989. În anumite cercuri ale nomenclaturii comuniste, Elena era numită "scorpia". Poate această reacție se indusese și în rândul populației, care adesea îl absolvea pe Nicolae, aruncând toate relele, lipsurile din traiul lor spre Elena. Îmi amintesc opiniile exprimate în șoaptă de persoane din conducerea "de partid și de stat", aflate pe Aeroportul Otopeni, în după-amiaza zilei de 20 decembrie 1989, pentru a-l întâmpina pe Nicolae Ceaușescu, care se întorcea din vizita oficială de la Teheran. Aceștia aruncau vina pentru evenimentele
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1535_a_2833]
-
poduri peste continente sau buncăre atomice. Punțile (poemele) mele sunt de la om la om. Aș fi vrut să lucrez în lemn, dar nu mi-a arătat nimeni cum. Ai văzut vreodată lemn proaspăt tras la rindea, care-ți vorbește în șoaptă, iar nodurile îți fac semne? Mă pricep doar să lucrez pământul în grădina mea de la Osica, să ud plantele pe care le semăn și să smulg buruienile care le amenință. Și buruienile au rostul lor, știi doar. Mâinile mele sunt
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1450_a_2748]
-
celor puternici: o artă a celor slabi este greu de găsit, pentru că nu interesează pe nimeni. Cu toate astea, poetul se încăpățânează să fie aidoma păpădiei, cristalizând acea formă perfectă a țestei gânditoare pe care o spulberă copiii la o șoaptă a buzelor. Și poetul se nutrește din puterea celor fără de putere. Sunt un om liber după posibilități, ideal și voință. Uneori sunt slab și nu mă ridic din praful indolenței, dar trupul meu urmându-și umbra pe o stradă în
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1450_a_2748]
-
care să promoveze în țară și în străinătate autorii, literatura originală românească. Dar se poate și individual. Mă uit la Varujan Vosganian pe filieră armeană, probabil, cheltuind bani din banii lui cu traducerea, a cucerit lumea cu un roman, "Cartea șoaptelor". E o posibilitate de a ieși astfel la export. Amintește-ți că Augustin Buzura, cât a condus FCR, și-a tradus peste tot, pe banii statului, cărțile și? La fel a făcut Marin Sorescu, cine mai vorbește de el în
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1450_a_2748]
-
de adevăratelea. Cei fără identitate se vor sinucide, cu siguranță. În aceste condiții aș pune să se facă un cimitir numai pentru cei fără identitate, cimitir pe lângă care cetățenii ceilalți, cei onești, să treacă cu pas ferit, să vorbească în șoaptă, cu teamă. Brrrr! Dar mă iau frisoanele când văd ce dictator monstruos zace în tine? Asta nu-i nimic. Întâi îi voi lua poporului pâinea și îi voi da cartea. Apoi îi voi lua cartea și îi voi da pâinea
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1450_a_2748]
-
și tărie. Le primeam În Sfânta Biserică. Îmi luam copiii cu mine, chiar din fașă. Stăteam toată slujba cu ei. Erau foarte cuminți, ca niște sfinți. Nu se foiau, nu deranjau, nu vorbeau În biserică. Ne Înțelegeam prin semne sau șoaptă. Doamne, ce bine ne era În biserică. Era preot paroh Teodor Dăscălescu la biserica Vovidenia. De acolo făceam parte și acolo mergeam. Ce frumoase slujbe ținea! Mult ne hrăneam din cuvântul lui. Apoi și soțul a Început să meargă la
Pelerinaj la Sfintele Locuri Și un buchet de poezii Duhovnicești by Maria Moşneagu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1640_a_2956]
-
Ta să poposesc Și câte zile voi avea Acolo Te voi aștepta... Spălând mereu, mereu Cămașa mea! Între vis și Adevăr 17.10.2007 Am visat Iisuse Doamne Cum in brațe mă purtai Și În clipe mai grele Tu! În șoaptă Îmi spuneai: Ești cu mine nu te teme Glasul tău l-am ascultat Jertfa Mea cea de pe Cruce Și pe tine te-a salvat! Slavă Ție, Iubitorule de oameni! Amin! Un Strigăt 17.09.2007 Tată care m-ai creat
Pelerinaj la Sfintele Locuri Și un buchet de poezii Duhovnicești by Maria Moşneagu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1640_a_2956]
-
Machu Picchu. Gândind și visând la ce a fost odată, trăirile sufletești aveau să mi se aștearnă mai târziu pe o coala de hârtie: Machu Picchu La Machu Picchu în noapte se-adună războinici incași, duc sfaturi de taină în șoapte, stau strajă pe ziduri arcași. Ard focuri în temple, pe-altare dau preoți jertfire de vieți și inima-n piatră tresare mușcată de aprigi săgeți. Ni-s zeii potrivnici de-o vreme, în Cuzco dușmanul a-nvins, ne plouă de-
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1571_a_2869]
-
obligație. * Conducătorii nu sunt neapărat cei mai deștepți dintre semeni; dar nici necondiționat cei mai proști. * Ticăloșia nu se asociază cu prostia, pentru că derivă din ea. * Omul prost e scump la cost. * Omul bun e folositor mai ales profitorilor. * Uneori șoaptele se aud mai bine decât cuvintele strigate. * Nu toți oamenii sunt personalități; unii sunt doar indivizi. * Poștașul nu aduce numai scrisori; el aduce mai ales facturi. * Pensionarii își numără zilele o dată pe lună. * Nu arunca astăzi ce poți mânca mâine
Comprimate pentru sănătatea minţii recuperate, recondiţionate, refolosite by Vasile Filip () [Corola-publishinghouse/Memoirs/714_a_1242]
-
lume a arborilor de diferite specii, având diferite forme, ce formau pădurea pe care drumul forestier o despica, dându-mi prilejul să mă aventurez în necunoscut, urmat la fiecare pas de ciripitul păsărilor, salutat de trosnetul copacilor bătrâni și de șoaptele frunzelor în adierea vântului. Într-un final am ieșit din această lume specifică a muntelui, ajungând la șosea, puțin ostenit, cu o poftă de mâncare, am ajuns încet la cabană. Mai aveam aproape o oră până ce se servea masa. După
Aventuri în insula naivilor by Mihai DASCĂLU , Gustav Ioan HLINKA , Costel IFTINCHI () [Corola-publishinghouse/Memoirs/316_a_626]