7,065 matches
-
a deveni infirmieră. Peste câțiva ani, prietenii au reușit s-o convingă că făcuse o greșeală și s-a dus să studieze timp de trei ani la Sheffield, unde stilul ei a suferit câteva schimbări rapide. Dintr-odată, i se așternea în față o infinitate de libertăți nebănuite: pe parcursul câtorva săptămâni uluitoare de căutări febrile, descoperise fovismul și cubismul, pe futuriști și pe expresioniștii abstracți. Deja specializată în peisaje și portrete, începu acum să creeze pânze dense, aglomerate, pline de detalii
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1897_a_3222]
-
suprindere când am zărit Sheffiledul, cu un șir de case în terasă, profilate pe cerul de un albastru mediteranean și cocoțate pe marginea unei creste, incredibil de înalte: aproape în vârf de stancă. Și dintr-o dată în fața mea s-a așternut un spectaculos peisaj urban: oțelăriile și coșurile de fabrici de lângă calea ferată aproape că erau înghițite de povârnișurile abrupte pe care fusese ridicat cu îndrăzneală orașul, cu falange întregi de blocuri turn cățărându-se până în vârf. Nimic nu mă pregătise
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1897_a_3222]
-
de belea. — Exact. Henry privi în gol o clipă. Sunt unul sau doi băgăcioși pe aici pe care nu m-ar deranja să-i văd în ștreang pe Ludgate Hill, apropo. — Își vâră nasul unde nu trebuie. — Exact. I se așternu pe față o încruntătură, produsă pe jumătate din răutate, jumătate din amintiri. Mă-ntreb ce s-o fi ales de scriitorașul ăla pe care nebuna de Tabitha l-a pus pe urmele noastre în urmă cu câțiva ani? A, ăla
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1897_a_3222]
-
ducea în stânga. Sprijinit de unul din pereți, dar suficient de mare pentru a ocupa cea mai parte a spațiului disponibil, era un birou; și pe el, un dispozitiv radio greu și dificil de manevrat. Pe birou și pe aparatură se așternuse un praf gros și în cele patru sau cinci decenii de când nu mai fusese atins (se aventură Michael) dinastii întregi de păianjeni țesuseră straturi după straturi de pânze fine, sfărâmicioase. Camera nu avea fereastră, dar o sârmă subțire se vedea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1897_a_3222]
-
o pânză subțire de nervi și sânge înnodată ici colo în câte un pieton întunecos. Sunt singură în tot universul, îi trece prin cap în timp ce tocurile de la pantofi țăcăne pe pavaj. Singură cu umbra mea. Aceasta i-o ia înainte așternându-se oblic pe asfaltul ud. Datorită ritmului stâlpilor de iluminat, umbra crește, se divide, apoi în patru, în opt, apoi scade până devine un punct, apoi începe din nou să crească și iar se împarte în două, patru, opt și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2351_a_3676]
-
nu mai era acea drăgălașă fustiță cloche cerută de rigorile speciei, privea pe fereastra palatului unde o închisese Ozymandias. Era o închisoare plăcută, luxoasă chiar. O alta în locul ei s-ar fi bucurat de sărurile de baie, dulapurile ticsite, mesele așternute cu olandă fină ca-n pictura lui Frans Hals. Așa ar fi fost normal, căci prietenia sculptorului îi cultivase gusturile și o rafinase tocmai în sensul de care a profitat până la urmă irezistibilul său rival. Dar tocmai ceea ce ar putea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2351_a_3676]
-
astfel i se împlini visul, ei care nu trecuse niciodată de Lehliu; călătorea acum printre constelații și livezi nemărginite de bananieri, plutea de-a lungul țărmurilor pururi înflorite unde fiece latifundiar, proprietar de plantații uriașe de trestie de zahăr, îi așternea la picioare iubirea sa cu parfum de frezie și semăna cu Tyrone Power. Cum mânca, cum trăia, cum venea și se ducea totuși, numai bunul Dumnezeu știe. Negreșit se afla în paza unui înger vrednic, fiindcă din punctul de vedere
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2351_a_3676]
-
Război Mondial și a luat toată floarea tinereții din toate satele și au mai rămas doar cei cu țâța-n gură și cu barba sură. Au rămas surzii și orbii să scoată la fete ochii. Plânsete și jale s-a așternut peste tot. Muncile grele au căzut pe copii și femei. Ici-colo a mai rămas câte un șobolan care se avea bine cu jandarmii și cu autoritățile locale de nu a plecat sau nu a fost luat la război și aceștia
Imagini din lumea satului by Gheorghe Boancă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1187_a_2744]
-
Oamenii satului au fugit care cum au putut în liziera pădurii. Zorii zilei au găsit două familii cu câte cinci și șase copii rămăși orfani. Diavolii spuneau din când în când câte un cuvânt în limba rusă. Jalea s-a așternut peste familiile nevinovate. Dracii au fost recunoscuți în parte, însă, de frica morții nu au fost demascați. Dar toți au plătit pentru faptele lor. Jalea celor două familii a durat zeci de ani, căci au rămas copii mici și nevinovați
Imagini din lumea satului by Gheorghe Boancă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1187_a_2744]
-
a murit la vârsta de 41 ani, iar maică-sa s-a îmbolnăvit de cancer (metastază) și a fost luată la Iași de către fiică pentru a fi îngrijită. Iar Lucache, rămas singur, apăsat de griji și de nevoi, s-a așternut pe post și rugăciune, vărsând lacrimi și regretând faptele din tinerețe. Treptat, lumina ochilor a început să se estompeze. Anica, marea dragoste a lui din tinerețe și până la bătrânețe, a trecut la cele veșnice înaintea lui. Astfel, rămas singur, s-
Imagini din lumea satului by Gheorghe Boancă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1187_a_2744]
-
laudele, dar în ei era o vanitate odioasă, un viciu în plus; voiau stima, deși meritau oprobriul. Pentru principii vicioși, lingușirea este o otravă mortală, care înmulțește semințele corupției lor; la principii merituoși, lingușirea este ca o rugină care se așterne pe gloria lor, luîndu-i din strălucire. Un om inteligent se revoltă în fața lingușirii grosolane, îl respinge pe adulatorul neîndemînatic. Există un alt fel de lingușire, care este sofista defectelor, retorica ei diminuîndu-le; este cea care furnizează argumente pasiunilor, care dă
by NICCOLÒ MACHIAVELLI [Corola-publishinghouse/Imaginative/1111_a_2619]
-
ăsta? Un cititor ne scrie Stătea la masa din dormitorul ei, cu un ziar deschis În față, și nu se oprea decât ca să arunce câte o privire pe fereastră la fulgii de zăpadă ce cădeau, topindu-se pe acoperiș. A așternut conștiincioasă următoarea scrisoare, fără să trebuiască să taie sau să rescrie ceva. Roanoke, Virginia 6 februarie, 1933 Dragă domnule doctor, Vă scriu pentru a vă cere un sfat foarte important - trebuie să iau o decizie și nu știu În cine
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2002_a_3327]
-
cei nenorociți. Am găsit de lucru în gară, după cum îți spuneam. Și cum ai să faci? Ai să bați drumul până la târg și înapoi în fiecare zi? Nici vorbă. Îmi dau ei o cămăruță acolo. Îmi trebuie doar ceva de așternut. Și acasă când mai vii? Vinerea seara mă întorc acasă și lunea seara plec iar. Ei? Ce zici? Ce să zic? Îi bine... Da’ îi putea tu munci cât ți-a cere acolo? Am să pot, Marandă. Am să pot
Cercetaşul Toaibă by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/502_a_1063]
-
Lung zîmbi În somn, revăzu ședința de la primărie cu primarul și cei doi de la oraș, ce e val ca valul trece, iar cei ce-o convocaseră sau ordonaseră vor pieri și ei În vîntul și cernoziomul cîmpiei, uitarea se va așterne peste toți, iar cîmpia va trăi mai departe În Înflorirea, germinația ei fără sfîrșit. Lung picotea, zîmbea, răzbunat, pe capra șaretei proaspăt vopsită, lustruită, iar calul alerga, singur, cu stăpînul adormit fericit, pe cîmpia aceasta din inima veacului, fără să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1888_a_3213]
-
unui pârâu. Iat-o pe Velunda, la rădăcina frasinului ei. Era căzută la pământ, cu veșmântul alb plin de sânge. Valerius îngenunche lângă ea și se aplecă deasupra chipului ei iubit, chip de copilă și de vrăjitoare, pe care se așternea paloarea morții. — Velunda... Glasul i se frânse. Nu îndrăzni să-i atingă trupul. Moartea se apropia, îi dădea târcoale, cu neputință de oprit; era Moartea înveșmântată în alb din credințele străvechi, căci albul este culoarea oaselor și albă e cea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2064_a_3389]
-
în rândurile noastre. Luați însemnele și armele! Numai o victorie va putea șterge rușinea voastră! Se aruncă în luptă, care dură până în zori. — Luna ne-a ajutat să învingem, zâmbi Antonius mișcându-și capul pe pernă. Pe chipul său se așternea paloarea morții. Închise ochii. Văzu câmpul de luptă acoperit de cadavre. Puține erau ale soldaților săi; cele mai multe erau ale dușmanilor. Auzi strigătele victorioase ale soldaților sirieni care, potrivit cultului lor, salutau soarele - zeul soare, Sol Invictus - ce răsărise și risipea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2064_a_3389]
-
Semănătorul bucure ștea n și Luceafărul din Budapesta. Aproape orice se cuprinde în una din aceste reviste ar putea să și afle locul și în celelalte două.” Cât privește spusele lui Emil Gârleanu scoase din context: „Să cântăm și să așternem pe hârtie numai ce e al nostru” - ele nu numai că nu-s menite să „divulge” intențiile generale ale grupului ctitoricesc” (George Tutoveanu, Emil Gârleanu, Dumitru Nanu, C. Moldovanu, Andrei Mând ru), ci redau însăși ideologia și programul revistei, că
Carte ..., vol. I by Ion N. Oprea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/492_a_1296]
-
cu soarele încă neputincios în priviri. Oare cât o să mai dezleg acum, izgonirea lui Adam pe pământ? Albastru veșmânt învăluie rugăciunea înghețurilor cuprinse în balans în razele vechilor voivozi fără merinde, și-au pierdut chipul peste fața mea s-a așternut demult soarele și nisipul -. 17Martie 2013 Nevoia de aer Mă cheamă aici la munte, umilit și apăsat de păcat, bat la uși și la ferestre. Cad în genunchi, dragostea-i neprihănită, prea multă iarnă la nunți. Tinerii sunt bătrâni și-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1534_a_2832]
-
pe un măgăruș, mînzul unei măgărițe." 6. Ucenicii s-au dus, și au făcut cum le poruncise Isus. 7. Au adus măgărița și măgărușul, și-au pus hainele peste ei, și El a șezut deasupra. 8. Cei mai mulți din norod își așterneau hainele pe drum, alții tăiau ramuri din copaci, și le presărau pe drum. 9. Noroadele care mergeau înaintea lui Isus și cele ce veneau în urmă strigau: "Osana, Fiul lui David! Binecuvîntat este Cel ce vine în Numele Domnului! Osana în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85116_a_85903]
-
firma luminată ritmic NEVADA, și studentele sau ce sînt cu pantofi cu botul lat și decolteu care m-a stupefiat de mic. CÎnd stăteam la etajul doi, decolteul era mai adînc. Praful urcă pînă la mine, așa cum stau stupefiat, se așterne pe discuri, pe cărți, pe casete, pe CD-uri, pe respirație, pe muză. În față am un bloc. În spate, la dreapta, la stînga, tot blocuri. Cred că și deasupra e unul. Vizibil numai pe ceață, cînd sună sirena vapoarelor
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1995_a_3320]
-
coastele. Între care avea să se implementeze puțin mai tîrziu acel crud obiect, sula, și nu doar la figurativ. O scrisorică pe care directorul revistei susține c-ar fi primit-o din mîinile tremurînde ale unui evreu, Îl determină să aștearnă cu năduf următoarele: „Epistola acestei vietăți neevoluate mă face să-mi reconsider multe opinii legate de suferințele evreimii de-a lungul secolelor, incluzînd aici și holocausturile și pogromurile imaginare”. Sublinierea lui. Așa că zic: Neacșule, nu te mai spăla cu săpun
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1995_a_3320]
-
ieșit și am apucat-o la dreapta, pe șoseaua de centură, care duce în satele dimprejurul orașului și trece prin Belur. Când am intrat de-a binelea în șoseaua umbroasă, m-am simțit mai puternic, mai liniștit și m-am așternut înverșunat la drum. Nu mă opream deloc, nici să fumez, ci mergeam întruna, cu pași mari, hotărâți. Treceau pe șosea mașinile care fac cursa Gară-Hoogli, și aproape toate se opreau lângă mine, căci ]i se părea ciudat sa vadă un
Maitreyi și alte proze by Mircea Eliade [Corola-publishinghouse/Imaginative/295580_a_296909]
-
Cum se vede și aici, ca în cele mai mici amănunte, mâna Generălesei! Așeza lucrurile într-o ladă așa cum alții, altădată, zideau mânăstiri sau ridicau piramide. Ia privește ce frumusețe de cearceaf, alb și bine întins, parcă l-ar fi așternut ieri, alaltăieri, și, uite, pune mâna și vezi cât e de mătăsos, parcă ar fi un giulgiu... Cu grijă, aproape cu emoție, Ieronim trase încet cearșaful, înfășurîndu-l și strîngîndu-l într-un colț. Vladimir apropiase mai mult lanterna și-i plimba
Maitreyi și alte proze by Mircea Eliade [Corola-publishinghouse/Imaginative/295580_a_296909]
-
pe masă. — Poate că odată era și el așa. Însă va trebui să ai grijă de picioare. Te strîng mocasinii? — Nu. Și am tălpile Întărite, toată vara am umblat desculță. — Și ale mele-s la fel. Haide. SĂ mergem. Se așternură la drum, pășind pe covorul de ace; copacii erau Înalți și Între trunchiuri nu erau tufișuri. Începură să urce dealul și luna ieși dintre copaci - În lumina ei se vedeau Nick cărÎnd rucsacul uriaș și soră-sa cu carabina de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2087_a_3412]
-
aducere aminte, mângâie torsul ulcelei ca pe mijlocul unei femei. După o vreme, își scutură capul, ca și cum ar fi vrut să alunge cine știe ce gânduri... Privește la mine puțin jenat - fapt ce nu-i stă bine - fiindcă peste toate i se așterne pe ochi un văl de tristețe... “Și-o fi adus aminte de cine știe ce episod din viața lui. Și poate n-o fi cel mai plăcut... Ori cine știe? O fi fost unul peste măsură de frumos și acum îl bântuie
Ce nu ştim despre Iaşi by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/549_a_868]