8,468 matches
-
În cazul tău, ți-am mai spus, ai fi putut face ce vrei, dacă n-ați fi avut un copil." "Bine, am înțeles ce vrei să spui, o să mă gândesc, zisei, gândind că n-am la ce să mă gândesc. Acuma spune-mi ce a putut plăti domnul Mircea, în cazul său? Ce, nu se mai înțeleg?" "Nu!" "Adică?" "Adică-adică! Asta e! Trăiesc rău!" Mă interesa în ce sens, dar nu mai insistai. Probabil că nici Tasia nu știa prea multe
Cel mai iubit dintre pământeni by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295609_a_296938]
-
vă cumpărați un birou mai mare. Sau să vă cumpărați o față de masă și s-o puneți pe deasupra, dacă țineți cu tot dinadinsul la planșeta asta, dacă n-aveți pentru moment destui bani pentru un birou mai spațios... Hai, iart-o acuma, ca văd că îi pare rău, continuă ea să mă piseze, deși nu se vedea deloc că Silviei i-ar fi părut rău. Așa sânt copiii, e preferabil să strice decât să fie molateci, nepoțelul nostru stă ca un bleg
Cel mai iubit dintre pământeni by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295609_a_296938]
-
copiii, e preferabil să strice decât să fie molateci, nepoțelul nostru stă ca un bleg ceasuri întregi acolo unde îl pui, și ce bucuroși ar fi părinții să-l vadă că sparge și el o farfurie sau un pahar... Și acuma, la trei ani, face caca pe el, dar cu timpul revin toți la normal... fiica mea e de vină. Îi trece totul prin sită, carne, zarzavaturi, chiar și cartofii, să nu se ostenească, săracul, să mestece și să digere și
Cel mai iubit dintre pământeni by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295609_a_296938]
-
și se redresă și lacrimile începură să-i curgă în șiroaie pe obraji, în timp ce chipul i se schimonosi de o decepție mare. Foarte bine gândii, și eu am fost decepționat, dar n-am avut cui să strig, cum ai tu acuma, și nici să vărs lacrimi, în așteptarea unei mângâieri. "Cum ai putut să te porți atât de urât cu tata? o întrebai cu o blândețe împrăștiată. Tu nu știi cât țin eu la tine? Poți să-mi răspunzi?" "Ci știu
Cel mai iubit dintre pământeni by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295609_a_296938]
-
telescaunele și să se fi dus acolo la stație, nu să ne aștepte proțăpit pe creastă, cu picioarele răscrăcărate, zisei. Îi mai lipsește pistolul de-a curmezișul pieptului, ca să semene cu tipii ăia din S.S." "Ei da, zise Suzy batjocoritoare, acuma să nu mai stea nimeni cu picioarele îndepărtate că seamănă cu un S.S.-ist!" Bineînțeles, îi răspunsei. Ori imită un S.S.-ist, ori are în firea lui același imbold pe care ți-l dă conștiința că ești atotputernic. Uite-l
Cel mai iubit dintre pământeni by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295609_a_296938]
-
nimic? Nu ne-a văzut nimeni, iar cel dispărut nu poate fi găsit. N-o să mă convingi că o să se deplaseze la cota 2.000 o divizie de milițieni ca să caute un om care a pierit în cine știe ce văgăună inaccesibilă." "Acuma nu, îi răspunsei, dar când se va topi zăpada da, și fără să fie nevoie de o divizie de milițieni, ci de un simplu cioban, sau tăietor de lemne, sau unul din acei excursioniști cărora tocmai asta le place, să
Cel mai iubit dintre pământeni by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295609_a_296938]
-
acela care mă susținuse în acele comisii care decid dacă trebuie să se reducă pedeapsa unui condamnat. Nu e suficientă norma de muncă, contează tot atât de mult buna comportare, garanția că, odată liber, fostul deținut va deveni un cetățean complet reeducat. Acuma, de pildă, dăduse ordin să-mi primesc musafira într-o odăiță goală și să stau cu ea oricât. Ce uitucă mai sânt și eu, zise Suzy, ți-am adus o mulțime de bunătăți!" Și îmi întinse o plasă în care
Cel mai iubit dintre pământeni by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295609_a_296938]
-
n-o cunoșteau încă. Bun. Venise vremea. Puse o mână de dischete pe masă. ― Am înregistrat tot ce știu pe seama acestor creaturi și am făcut niște copii. Veți lua la cunoștință fiecare în parte. ― Dar ne poți da niște explicații acuma? întrebă Apone schițând un mic zâmbet. ― Păi da, măcar să știu la ce să ne așteptăm. Spunkmeyer se rezemă de o rezervă de explozibili suficientă pentru a rade un hotel și rămase înfipt între tuburile de aprindere și detonatoare. ― Fie. Înainte de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85118_a_85905]
-
Putea să nu fi făcut acest efort. Era imposibil să ascunzi ceva acestui copil. Newt era calmă. Dacă respirația ei era sacadată, era din cauza alergării disperate către un adăpost și nu a fricii. Ea dădu din umeri ca un adult. ― Acuma, nu mai plecăm, așa-i? Ripley își mușcă buzele. ― Îmi pare rău, Newt. ― N-ai de ce, Ripley. Nu e din vina ta, răspunse copila, care privea flăcările ce mistuiau epava navetei. Hudson dădea la o parte cu piciorul pietre și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85118_a_85905]
-
mâinile extratereștrilor, atunci aici le vor găsi infanteriștii trimiși în ajutor lor cadavrele. Dar, deocamdată, acest loc era o oază de pace, sigură și confortabilă. Ripley o întinse cu grijă pe fetiță pe patul cel mai apropiat, și-i zâmbi. Acuma, tu stai aici și dormi un pic. Eu trebuie să mă duc să-i ajut pe ceilalți, dar o să vin să te văd. Trebuie să te odihnești. Ești frântă de oboseală. Newt ridică ochii spre ea. ― Nu mi-e somn
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85118_a_85905]
-
desena un dreptunghi sumbru pe perete. Newt descuie grila de protecție și o deschise. Ea se apleca deja pentru a plonja în conductă când Ripley o reținu. Copilul îi aruncă o privire iritată. ― Știu ce fac. ― Sunt convinsă, Newt. Dar acuma n-o să mai fii prima. ― Am fost mereu prima. ― Fiindcă nu eram eu cu tine și că toți monștrii de pe Acheron nu erau pe urmele tale. Se duse la Gorman și schimbă vibratorul ei cu aruncătorul de flăcări al ofițerului
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85118_a_85905]
-
-l pe-al telefonului. Am ridicat receptorul. „Robe Alexandru?“ Vocea era ușor de recunoscut, mahmură, oligofrenă, suprapusă. Parcă vorbeau cinci în același timp. „Da, care-i treaba?“ „Ai ceva care e-al nostru la tine! Venim să-l luăm, chiar acuma.“ Și-a închis, așa cum o mai făcuse o dată (sau poate nu rețineam eu bine). Erau frații „Brothers“. Se treziseră din beție și, prin cine știe ce proces care la oamenii normali se cheamă logică, iar la ei o deplasare aleatorie a moleculelor
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1930_a_3255]
-
schimbau o vorbă, mai învârteau bidineaua aia micuță prin eprubetă. După o oră, puteai să joci în Winnetou. Și dacă, prin absurd, ți se strica o piesă la bicicletă, puteai deja să-ți duci tărăboanța direct în pivniță (eu și-acuma o mai am acolo, dacă n-au furat-o între timp frații „Brothers“). Un lanț, cablul de la frână, niște pinioane; nimic. Poate le mai descopereai prin Obor sau la târg, în Vitan-Bârzești, făcute bucăți de la Pegasul lui tataia, dar cine
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1930_a_3255]
-
preparate, de BMW Alpine, 4000 de centimetri cubi, turbo; făceau suta-n 4,8 secunde. Ca tipul din Pajura, care zbura cu Trabantul cu 120 lângă Casa Scânteii; ziceai că visezi, te-a depășit o glumă proastă. Îl recunoașteți și-acuma, dacă treceți seara pe-acolo: are un Hycomat 601 S, verde, cu schimbătorul în formă de manetă, lângă volan. Pe spate, sub marcă, scrie categoria, cu literele din fabrică, plastifiate, trase pe diagonală: de luxe. Caroserie de carton, RDG-istă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1930_a_3255]
-
să trecem la chestii serioase. Adică la afaceri. „Ai adus aparatul?“ Întrebarea era directă, clară, nepoliticoasă. Așa și trebuia să fie. Andrei a scos capul din pahar și s-a grăbit să-și aranjeze cravata. Încerca să tragă de timp. „Acuma, dom’ profesor, nici nu se știe dacă el există cu-adevărat. Ați citit capitolul din roman cu scrisorile lui Ladima...“ „Într-o după-amiază din august, da.“ „Și n-ați observat nimic neobișnuit?“ „Ba da. E disproporționat. Toate celelalte capitole au
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1930_a_3255]
-
afară recalcitranții și scoțând pramatiile la tablă, pentru binemeritatul 2 în fața colectivului. În felul ăsta, un sfert din clasă ajungea pe coridor, cu tot cu chitări. Următoarele 10 minute erau dedicate directorului, care mi-i aducea înapoi pe scandalagii, cerându-mi explicații. Acuma, dacă vine vorba de mine, nici eu nu eram ușă de biserică. Apariția prin cancelarie în blugi bufanți și cu un tricou lălâu pe care scria Hello USA! nu mă califica foarte tare nici ca profesor, nici ca membru al
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1930_a_3255]
-
locali?“ Tânărul Lupu a ignorat insulta. Eu, nu. „Auzi, ia las-o mai moale, că ești în culpă. Dispari trei zile, ne dăm de ceasul morții să te găsim (asta nu era cu totul adevărat, dar ce mai conta?) și-acuma vii liniștit și ne ții lecții? Dă-o-ncolo, că nu merge-așea!“ Zisesem așea, ca Sergiu Nicolaescu în Cu mâinile curate. „Nu știam că doare-așea.“ Comisarul comunist, onest, omenos, proaspăt ciuruit de gloanțele burgheziei. Hârâia acolo, eroic, făcut strecurătoare. Nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1930_a_3255]
-
Mihnea să zică, dar nici nu m-am chinuit. L-am îndemnat să continue. „Bun, să revenim la cutremur. Pentru unii a fost, pentru alții nu. Aș spune că, pentru imensa majoritate a oamenilor din țara asta, n-a fost. Acuma, nu știu dacă să pun accentul pe n-a fost sau pe țara asta.“ „Cum așa?“ Mihnea s-a oprit pentru o clipă și-a luat o gură de borviz. Trebuia să fie ceva extrem de important, de încurcase sticlele. L-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1930_a_3255]
-
la prima renovare a clădirii din Episcop Radu, au venit niște muncitori de la ICRAL și-au aruncat din mansardă mulajele mai multor cavaleri, în diferite poziții. Asta tot de la chiriaș am aflat-o.“ „Văd că ai cercetat problema...“, am bombănit. „Acuma spune-ne și care-i legătura cu tabloul lui Luchian.“ „Nu știu. Sincer, nu știu.“ Jubilam, în sinea mea. Puteam și eu, în sfârșit, să fac o mică demonstrație, ca eroul principal într-un roman de-aventuri. „Să ne gândim
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1930_a_3255]
-
te întrebe lumea cu ce te-ocupi și tu să răspunzi, senin și optimist ca un veteran de război, „sunt critic literar“ sau să scoți din portofel cartea de vizită: „Scriitor/Writer/Écrivain“. Erau vremuri frumoase, mai sunt poate și-acuma, n-am mai stat să număr; nu-i crapă nimănui obrazul de rușine. Am renunțat deci la meserie înainte să mă apuc de ea. Într-un fel, mințeam în continuare, pentru că, dincolo de catedra de la înălțimea căreia le înșiram studenților povești
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1930_a_3255]
-
peste dulap, examinând apoi rama ferestrei. „Uite-l, mânca-l-ar tata!“ Vocea suna antipatic. Corpul căreia îi aparținea s-a deplasat încet spre perete. L-am zărit în trecere: un bărbat în cizme verzi de cauciuc. „O rezolvăm noi acuma, stai oleacă...“ Am ridicat capul de după coș: prindeam exact colțul în care se oprise bărbatul. Purta flanel, pantaloni de pijama și-un fes pe cap. Cu lanterna, lumina un fel de cutiuță cu două cabluri, din care unul atârna spre
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1930_a_3255]
-
groase de lână, cu degete bleumarin, și-am apăsat cu greutate pe butoanele telefonului. Parcă fuseseră făcute în bătaie de joc, pentru domnișoare. Îți trebuia un ac de siguranță ca să formezi un număr. Mihnea a început să râdă: „Stai că acuma văd. Iar ți-ai luat mănușile vesele...“ „Mă pupi undeva...“, i-am zis. Asta chiar n-aș fi vrut să mi-o facă. Pe lângă Pif-uri și-amintiri, mai strângeam și mănuși. Adunasem o colecție întreagă, după forme, modele, culori, material
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1930_a_3255]
-
această primă pătură a venit elementul romanic, reprezentat prin coloniști, armată și administrație care [...] a dat naștere Daco-Romanilor. [...] Năvălind Slavii, [...] procesul de formație al poporului românesc s-a accentuat, desăvârșindu-se prin absorbirea elementelor slavone de către cele romanizate. A ieșit acuma un popor nou care nu mai era nici Daco-Roman, nici Slavon ci poporul românesc" (Patrașcanu, 1937, p. 48). Situabilă în cadrul paradigmei substrat-strat-adstrat, concepția lui Patrașcanu exprimă teoria bi-stadială a etnogeniei românești, potrivit căreia poporul este rezultatul a două faze succesive
Memoria naţională românească. Facerea şi prefacerile discursive ale trecutului naţional by MIHAI STELIAN RUSU () [Corola-publishinghouse/Science/1000_a_2508]
-
pământ cu optsprezece veacuri înainte de Hristos. Istoria nu le cunoaște altă patrie decât aceea în care trăiesc și astăzi urmașii lor. Noi suntem de aici" în timp ce toți vecinii noștri au venit mult mai tâziu în țările pe care le ocupă acuma. Dar nu-i numai vechimea. Dacii sau Geții au fost și un popor de elită al antichității. [...] Suntem apoi cel mai vechiu popor creștin din sud-estul european. Toți vecinii noștri, dar absolut toți, au fost creștinați mult în urma noastră. Suntem
Memoria naţională românească. Facerea şi prefacerile discursive ale trecutului naţional by MIHAI STELIAN RUSU () [Corola-publishinghouse/Science/1000_a_2508]
-
mai că n-am rămas și fără cizme. Iar ticălosul de frate-meu și maică-mea nici bani, nici înștiințare, nici nimic nu mi-au trimis! Ca unui câine! Căci am zăcut la Pskov toată luna, am avut febră!... Și-acuma veți căpăta deodată un milion și ceva, și asta pe puțin, o, Doamne! exclamă funcționarul, plesnind din palme. Ia spuneți, rogu-vă, ce folos are din asta! spuse iritat și răutăcios Rogojin, arătând iarăși cu capul spre funcționar. Păi nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2007_a_3332]