12,537 matches
-
retoricii discursive, figurile vehemenței. Albert W. Halsall 184 identifică, în cercetarea sa, opt astfel de figuri retruvabile, de altfel, și în pamfletul publicistic arghezian: sarcasmul ("formă exacerbată a ironiei"), admonestarea ("prin care enunțiatorul se bazează pe un anume defect al adversarului pentru a-l critica"), epiplexis, sau acuzația interogativă, categoria sau acuzația afirmativă directă, proclesis (prin care polemistul "incită adversarul la violență verbală, în speranța de a-l vedea trădându-se prin cuvintele sale și de a pretinde remedierea "pe calea
Tudor Arghezi : discursul polemic by Minodora Sălcudean [Corola-publishinghouse/Science/1086_a_2594]
-
și în pamfletul publicistic arghezian: sarcasmul ("formă exacerbată a ironiei"), admonestarea ("prin care enunțiatorul se bazează pe un anume defect al adversarului pentru a-l critica"), epiplexis, sau acuzația interogativă, categoria sau acuzația afirmativă directă, proclesis (prin care polemistul "incită adversarul la violență verbală, în speranța de a-l vedea trădându-se prin cuvintele sale și de a pretinde remedierea "pe calea armelor"), abominațio, figură destinată să provoace enunțiatarului o aversiune extremă față de subiectul vizat, cataplexis, prin care enunțiatarul este amenințat
Tudor Arghezi : discursul polemic by Minodora Sălcudean [Corola-publishinghouse/Science/1086_a_2594]
-
absurd, unde culpa ia proporții apocaliptice ("D-nii Iorga și Cuza, apucați de o nevroză criminală, pândesc copii evreiești noaptea, prin mahalale, fug cu ei și-i sufocă: exact sociologia și politica lor"), iar pamfletarul se autoînsărcinează cu execuția simbolică a adversarilor. Dacă, prin acuza tranșantă, pamfletarul își formulează entimematic, dar direct și punctual rechizitoriul, pe următoarea treaptă a ambiguizării limbajului violent putem plasa analogia descalificantă, tot în calitate de raționament eliptic, dar indirect, de data aceasta, și cu un grad mai mare de
Tudor Arghezi : discursul polemic by Minodora Sălcudean [Corola-publishinghouse/Science/1086_a_2594]
-
predilecție de armele satiristului ori de câte ori obiectul acțiunii polemice nu este clar delimitat sau definit, ori de câte ori revolta este exprimată prin observații, reflecții cu caracter general sau când vehemența acuzațiilor atinge cote incendiare, reflectând solitudinea subiectului vorbitor în luptă cu "răul", ori de câte ori adversarul se "topește" în anonimatul unei întregi categorii umane. Pentru că satiristul sondează tipologii, creionează portrete alegorice: "licheaua", "lingăul"196, "năpârca"197 etc., în care sinecdoca polemică (în sensul propus de Marc Angenot, ca substitut cu o accentuată conotație peiorativă) evidențiază transferul
Tudor Arghezi : discursul polemic by Minodora Sălcudean [Corola-publishinghouse/Science/1086_a_2594]
-
real care a declanșat-o. Revenind la un exemplu invocat mai sus, vom preciza că ficțiunea augmentativă, realizată prin intermediul hiperbolei, joacă un rol-cheie în discursul polemic arghezian, fiind, alături de alegorie, una din digresiunile ludice favorite. Tendințele și pretențiile ideologice ale adversarilor (formulate și ca acuze tranșante, așa cum am văzut) devin, aici, pretextul imaginării celor mai cumplite orori ale holocaustului: "Pruncilor evrei trebuie să li se răsucească gâtul îndată după născare și chiar în patul maternității să fie înăbușiți. Copilul de evreu
Tudor Arghezi : discursul polemic by Minodora Sălcudean [Corola-publishinghouse/Science/1086_a_2594]
-
țări, cu inima prădată de toți istericii și nebunii. Sânge! Sânge vrem! Prigoană și asasinat!"201. Imaginea pruncuciderii, de o violență extremă, proiectează culpa ideologică într-un spațiu în care singura măsură punitivă acceptabilă rămâne execuția publică, evident simbolică, a adversarilor. E uimitoare, pentru cititorul de astăzi, imaginația premonitorie a pamfletarului (în 1913, când Arghezi a publicat textul, Hitler avea doar 14 ani) și nu putem să nu ne întrebăm dacă gazetarul intuia la acea dată proporțiile catastrofale pe care le
Tudor Arghezi : discursul polemic by Minodora Sălcudean [Corola-publishinghouse/Science/1086_a_2594]
-
cu siguranță, consecințele dezastruase ale extremismului ideologic de orice fel. În pasajul citat, prozopopeea duce tensiunea descrierii hiperbolice la un nivel de maximă eficacitate retorică. Din punct de vedere tactic, polemistul simulează retragerea din enunț, plasând exclamația incriminantă în gura adversarilor săi. Așadar, aici, pluralul persoanei întâi nu-l include pe autor, ci apare ca autodescalificare imperativă a personajelor negative ale microficțiunii. Un alt procedeu de fictivizare a obiectului polemicii este anecdota, cel mai adesea dramatizată. Definită de Angenot "ca impas
Tudor Arghezi : discursul polemic by Minodora Sălcudean [Corola-publishinghouse/Science/1086_a_2594]
-
este Dialog 203, în a cărui dinamică actanțială, pamfletarul-narator, diferit de autorul real, își conduce receptorul către o lectură duală, ca și în cazul alegoriei, mizând însă pe imaginarea unei situații comice, de data aceasta la limita verosimilului, în care adversarul sau adversarii devin protagoniștii expunerii. Decodarea intenției polemice este mult mai dificilă, pentru că, în planul suprafeței textuale, implicarea polemistului este nulă. Forma incipitului trimite la construcția narativă a bancului, ceea ce face mai ușor inteligibilă intenția deriziunii: "Trei episcopi s-au
Tudor Arghezi : discursul polemic by Minodora Sălcudean [Corola-publishinghouse/Science/1086_a_2594]
-
203, în a cărui dinamică actanțială, pamfletarul-narator, diferit de autorul real, își conduce receptorul către o lectură duală, ca și în cazul alegoriei, mizând însă pe imaginarea unei situații comice, de data aceasta la limita verosimilului, în care adversarul sau adversarii devin protagoniștii expunerii. Decodarea intenției polemice este mult mai dificilă, pentru că, în planul suprafeței textuale, implicarea polemistului este nulă. Forma incipitului trimite la construcția narativă a bancului, ceea ce face mai ușor inteligibilă intenția deriziunii: "Trei episcopi s-au întâlnit în
Tudor Arghezi : discursul polemic by Minodora Sălcudean [Corola-publishinghouse/Science/1086_a_2594]
-
asemeni incantațiilor magice, în care rostirea devine act ce are forța de a transforma realitatea după bunul plac al șamanului. Nu e întâmplătoare alegerea termenului din urmă, pentru că, la acest nivel al agresivității, pamfletarul se erijează în asanator al comunității. Adversarul său e un personaj impalpabil ("năpârcă ți-e numele colectiv") sau abstractizat prin antonomaza polemică și amenințător, cu care se înfruntă direct, într-o luptă imaginară, pe viață și pe moarte. Discursul fictiv, alcătuit eminamente din enunțuri performative, aduce în
Tudor Arghezi : discursul polemic by Minodora Sălcudean [Corola-publishinghouse/Science/1086_a_2594]
-
formale și transpunerii lirice a ideologiei pamfletare, ca un contra-discurs al pathos-ului social, în competiție cu discursul oficial al puterii. Privite dinspre teoria enunțării, toate cele trei texte se înscriu în categoria actelor ilocuționare verdictive și exercitive 206, însă fictivizarea adversarului, ca destinatar direct, marcat deictic în text, ne determină să vedem întregul demers ca pe o ficțiune lingvistică, ineficientă din punct de vedere pragmatic. Publicul, în calitate de beneficiar, este singurul "mișcat" de pathos-ul discursiv. În final, ca o concluzie de ansamblu
Tudor Arghezi : discursul polemic by Minodora Sălcudean [Corola-publishinghouse/Science/1086_a_2594]
-
asupra căreia am insistat în demersul nostru teoretic, fapt nesemnalat de nici o cercetare focalizată asupra prozei jurnalistice argheziene. De aceea, considerăm perspectiva lui Angenot din nou productivă, prin nuanțările pe care le aduce: Dacă simpla invectivă, care caută să atace adversarul prin agresiune verbală injurioasă, este fundamental subordonată persuasiunii, dacă simpla polemică este constrânsă să stabilească divergențe marcând un teren dialectic unde trebuie să se desfășoare o argumentație rațională, dacă simpla satiră se mulțumește să arunce o privire amuzată și cinică
Tudor Arghezi : discursul polemic by Minodora Sălcudean [Corola-publishinghouse/Science/1086_a_2594]
-
în mintea preopinentului și a lectorului-jurat, un răspuns cvasi-cunoscut, bazat pe un adevăr incontestabil. La acuzațiile liberalilor că Partidul Conservator, monopolizând scena politică românească de-a lungul istoirei recente, a comis o serie întreagă de erori, Eminescu se întreabă de ce adversarii săi nu evidențiază și meritele grupării lui Lascăr Catargiu: "Cine dar are gloria acestui bine, fiindcă, după chiar spusa Românului, pe acele timpuri (în acele secole cum zice) nu exista decât partid conservator?". Și apoi, cu o inocență perfidă: "Oare
Tudor Arghezi : discursul polemic by Minodora Sălcudean [Corola-publishinghouse/Science/1086_a_2594]
-
adevărul, folosește un mod reverențios de adresare, păstrează, pe tot parcursul textului, un ton echilibrat fără excese temperamentale. Cu toate acestea, stilul arghezian rămâne nealterat de cadrul restrictiv în care evoluează dialogul polemic. Plasându-se, de această dată, pe teritoriul adversarului și "împrumutându-i" strategic armele, Arghezi demonstrează reale abilități dialectice prin tehnica citării discursului advers, susceptibil de trunchierea adevărului. Iată, așadar, reproșul lui Iorga: Când un popor întreg comemora pe Ștefan cel Mare, el (Arghezi, n.n.) își râdea de marele
Tudor Arghezi : discursul polemic by Minodora Sălcudean [Corola-publishinghouse/Science/1086_a_2594]
-
e perfect privată de el. Nu-mi răspundeți că le style c'est l'homme căci tot domnia sa pierde". Fiind vorba de un text-replică, Arghezi amendează punctual, încă de la început, intenția de ocultare a adevărului și corectează eroarea voluntară a adversarului său. Dacă Eminescu desfășoară, cu pasiune, o amplă și eterogenă informație, în scopul de a-și cimenta demonstrația, Arghezi invocă prodomo însuși textul pe care-l semnase în urmă cu trei decenii ca argument-evidență, suficient sieși. Spre deosebire de metodicul său predecesor
Tudor Arghezi : discursul polemic by Minodora Sălcudean [Corola-publishinghouse/Science/1086_a_2594]
-
falsă aserțiune precum "Știu că domnul N. Iorga se confundă cu nația" ar fi rămas o ironie comună, uzuală, fără tușa augumentativă sugerată prin inversiune: "Aceasta [nația, n.n.] fiind totuși mai mică decât domnia sa", pentru că proiectează un scenariu al megalomaniei adversarului care va face deliciul oricărui lector avizat. O strategie asociativă, la care Arghezi recurge deseori, este cea a oglinzilor paralele, deformatoare, în care imaginea actanților protagoniști (el și adversarul său) este contrastantă prin valorile etice pe care le promovează. Pe
Tudor Arghezi : discursul polemic by Minodora Sălcudean [Corola-publishinghouse/Science/1086_a_2594]
-
totuși mai mică decât domnia sa", pentru că proiectează un scenariu al megalomaniei adversarului care va face deliciul oricărui lector avizat. O strategie asociativă, la care Arghezi recurge deseori, este cea a oglinzilor paralele, deformatoare, în care imaginea actanților protagoniști (el și adversarul său) este contrastantă prin valorile etice pe care le promovează. Pe de o parte, avem autoreflectată imaginea unui Arghezi modest, bine intenționat, "un simplu scriitor și gazetar" care-și abordează victima numai cu apelative reverențioase precum "domnul", "domnia sa", iar pe
Tudor Arghezi : discursul polemic by Minodora Sălcudean [Corola-publishinghouse/Science/1086_a_2594]
-
pe care le promovează. Pe de o parte, avem autoreflectată imaginea unui Arghezi modest, bine intenționat, "un simplu scriitor și gazetar" care-și abordează victima numai cu apelative reverențioase precum "domnul", "domnia sa", iar pe de alta, cea distorsionată, a unui adversar socialmente redutabil: "(...) profesor universitar, om cu tendințe de unitate, cu metodă, cu ordine (expresii citate din discursul preopinentului, n.n.), cu acces la tribuna întâietăților, rând pe rând poet, critic, istoric, reformator, conducător etc.". Cu cât imaginea acestuia este mai impozantă
Tudor Arghezi : discursul polemic by Minodora Sălcudean [Corola-publishinghouse/Science/1086_a_2594]
-
pretențios este reflectat într-o oglindă deformantă, care fie-i augmentează artificial trăsăturile, fie i le mimimalizează. Înainte de a încheia considerațiile teoretice referitoare la parodie, reținem, pentru ceea ce ne interesează, definiția dată acesteia de Robert Neumann: "Imitație polemică a slăbiciunilor adversarului manifestate la trei niveluri: formă, materie, concepție"239. În ceea ce privește ironia, vom încerca să adâncim, în direcția pe care o cercetăm, cele afirmate la începutul demersului nostru. Simulare per contrarium, ironia relevă flexibilitatea spiritului care refuză să rămână captiv în tranzitivitatea
Tudor Arghezi : discursul polemic by Minodora Sălcudean [Corola-publishinghouse/Science/1086_a_2594]
-
strada Uranus, Boborul! etc.). La fel, sub pretenția emfatică a redactării unui studiu doct despre Literatura și artele române în a doua jumătate a sutei XIX, în trei capitole 250 (de fapt e luat în colimator Ionescu-Gion, un mai vechi adversar), Caragiale anunță: "Planul lucrării va fi acesta: I. Poezia, Romanul, Novela, Drama și Critica literară; II. Pictura, Sculptura și Arhitectura; III. Muzica și Teatrul; Apoi, se înțelege, Concluzie". Aici pastișa divulgă (din perspectiva ideologică a anti-liberalului) lipsa de rigoare și
Tudor Arghezi : discursul polemic by Minodora Sălcudean [Corola-publishinghouse/Science/1086_a_2594]
-
de bază ale polemicii literare urbane. E un model de pamflet politic care combină ironia prin antifrază și zeflemeaua neagresivă, "glacială și nepăsătoare fața de obiect"255, și care simulează, cu o naivitate perfidă, acceptul ironistului față de deciziile politice ale adversarului său. Doar titlul lasă să se înțeleagă dispoziția ironică a autorului, prin trimiterea la unul din personajele clasice ale literaturii comice din toate timpurile: nebunul. În cel mai general sens, nebunul e definit printr-un comportament aberant, în raport cu normalitatea care
Tudor Arghezi : discursul polemic by Minodora Sălcudean [Corola-publishinghouse/Science/1086_a_2594]
-
drăcii". Dimensiunea aluziv-ideologică e evidentă, însă, fiind "turnată" în forma alegoriei satirice, ea trădează, mai degrabă, intenția estetică, de transgresare ludică a realului, decât cea etic-punitivă. Totuși, formula ambiguizantă se comportă paradoxal: deconspiră, prin mistificare. Realitatea subiectivizată: inepția și ineficiența adversarilor politici, este sugerată prin înlănțuirea faptelor fictive în povestea neverosimilă a nebunului care a provocat un dezastru acvatic. Finalul tragic-comic al basmului iprovizat sfidează ordinea arhetipală a basmului clasic, stârnind râsul: " Toată împărăția fusese înecată, toți locuitorii morți. Nu se
Tudor Arghezi : discursul polemic by Minodora Sălcudean [Corola-publishinghouse/Science/1086_a_2594]
-
pentru a-i evidenția dimensiunea comică. Aici, ilaritatea dublează violența, mai întâi, prin denominarea descalificantă, o reducție a victimei la biologicul degradant. Numai titlul este purtător al unei triple semnificații devalorizante (demasculinizarea, vidul și senilitatea), care transformă victima într-un adversar insignifiant, într-un învins, încă dinaintea luptei. Apoi, acumularea de performative ale agresiunii fizice extreme (să mă răpăd, îl mușc, îl scuip, să-l sfâșii etc.) sau de calificative injurioase ("porcii", "gheșeftarii", "pungașii", "fleoarțele financiare", "șantajiștii", "teroriștii", "bestiile" ), deformarea onomastică
Tudor Arghezi : discursul polemic by Minodora Sălcudean [Corola-publishinghouse/Science/1086_a_2594]
-
constă în recuperarea, de către cititor, a sensului neenunțat. În publicistica argheziană, aluzia reprezintă un procedeu predilect al descalificării subtile și apare fie concisă, în varianta litotei, fie dezvoltată, ca text-parabolă. Iată un avertisment aluziv, adresat, într-un dialog-monolog imaginar, unui adversar din viața reală (cu o identitate dificil de recuperat de lectorul neinițiat, cu toate indiciile existente), căruia Arghezi îi conferă falsul statut de prieten, pentru a-i putea, "chipurile", da cele mai bune sfaturi înaintea unei virtuale călătorii la mare
Tudor Arghezi : discursul polemic by Minodora Sălcudean [Corola-publishinghouse/Science/1086_a_2594]
-
flagrant mod, cu noua imagine caricaturizată. Sub pretextul că îi vinde "amicului" pontul executării rapide a unui costum de baie, care-i va garanta succesul pe plajă, Arghezi recompune, minuțios, până în cele mai mici și sugestive detalii, portretul ridicol al adversarului, exhibându-i caraghios nuditatea: "Pântecul și corespondentele lui, acoperite cu două triunghiuri, vor lăsa vizibilă grațios carnea șoldului albă, iar ombilicul cu mimica lui, reproducând în miniatură expresia de inteligență și sarcasm a figurii dumitale cu frunte abdominală, nu este
Tudor Arghezi : discursul polemic by Minodora Sălcudean [Corola-publishinghouse/Science/1086_a_2594]