6,982 matches
-
al umilului, al minorului: Femeia este câinele:/ Cu darurile sale magnolii/ sau umilă în umbră/ statornică așteptarea;/ Cum strigă mereu/ cum latră, cum plânge/ cum luna plină se învârte/ în scorburi de pântece./ Cum i se-neacă puii/ cum se agață-n lanț/ cum pleacă de acasă/ să moară." (***) Înșelată în așteptări (inclusiv în cele erotice), convinsă de captivitatea umanului într-un No man's land al distanței și alienării, poetei nu-i mai rămâne decât jocul de-a poezia, în
Dicţionarul critic al poeziei ieşene contemporane: autori, cărţi, teme by Emanuela Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1403_a_2645]
-
de mari neliniști: "Soare,/ de tine mă leg/ cu gândul,/ cu pasul,/ cu panglicile roșii/ ale pălăriei de lumină.// De tine mă leg, pământule / animal cosmic cu blană albastră/ Cordonul ombilical dintre noi/ așa să rămână: netăiat.// De tine mă agăț, tinerețe/ În urma ta mă târăsc,/ în genunchi./ Din miracolul tău trimite-mi un braț,/ aruncă-mi un ram/ sau un lăstar/ o frunză măcar.// Vezi cum păsări negre/ deasupra mea se rotesc/ și mi se așază pe umeri..." (Al doilea
Dicţionarul critic al poeziei ieşene contemporane: autori, cărţi, teme by Emanuela Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1403_a_2645]
-
rizibilă pierdere de vreme. Din această perspectivă, rețin atenția, pe de o parte, lexemele care polarizează ideea unei exteriorități adormite într-o aberantă, grotescă ipostaziere a bâlciului, semn al demenței colective și al morții spiritului: "înspăimântătoare procesiuni: oameni demenți, măști agățate de dosuri de animale/ purtând bonete, pălării cu pene, lumânări./ Sălbatica feerie prin fața tronului trecea: viori, fluiere, acordeoane/ tobe și clopote răsunând absurd,/ iar arca'n care oamenii și animalele se adunaseră/ era căruța de nebuni ce-ardea magnific" (Magia
Dicţionarul critic al poeziei ieşene contemporane: autori, cărţi, teme by Emanuela Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1403_a_2645]
-
hublou prin care se vede perfecțiunea și infernul". Până să întrezărească însă perfecțiunea, poetul se lasă bântuit de viziuni infernale, în care forfotesc de-a valma pulsiuni reprimate, dorințe difuze și motive culturale: "acest corp, iluminat de beznă, foșnește/ incredibil (agățat de limbile frigului -:) "zămislitu-m-am/ din pământul moale; și-n negrul materiei spasmele morții/ s-aud": (e un isus care-mi deschide gura în noaptea de/ cântec și moarte:) aplecat înlăuntru, din miezul pietrei/ scoțând gâtlejul umbrei:// ("Cutremurător și
Dicţionarul critic al poeziei ieşene contemporane: autori, cărţi, teme by Emanuela Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1403_a_2645]
-
înțelegere obiectivă. Celui care a avut curajul să pătrundă în acest labirint deconcertant pe care îl constituie realitatea mitică, aceasta îi oferă fie și numai promisiunea unui fir conducător. Problema e, desigur, să știi cum să-1 folosești, cum să te agăți de el. "E o problemă dificilă care cere să fie tratată prin ea însăși și după o metodă specială". Remarcabil poate prin prudența sa, dar cam vag în conținutul său pozitiv, acest avertisment al lui Durkheim se referă tocmai la
by RAOUL GIRARDET [Corola-publishinghouse/Science/1114_a_2622]
-
volumul al Vl-lea al imensei fresce care este Oameni de bunăvoință a lui Jules Romains în care tema complotului revine cu deosebită insistență unul dintre personaje, Clanricard, evocă "singurătatea ciudată a omului în societatea modernă", "dorința disperată de a se agăța de un grup, de o colectivitate strîns unită și condusă de un ideal, sau de o Biserică". Între această nevoie, această "căutare a unei Biserici" ceea ce, într-adevăr constituie unul din evenimentele majore ale istoriei intelectuale și morale a secolului
by RAOUL GIRARDET [Corola-publishinghouse/Science/1114_a_2622]
-
călătorie, romane burlești...) contestă tradiția "eroică", dar mai ales, în secolul al XVIII-lea, descrierea de peisaj, locus amoenus, va primi statutul de clișeu. (6) [...] Iedera îndrăgostită se-mpletea în ramurile tînărului ulm, mai încolo vița de vie sălbatică se agăța de trunchiurile teilor și platanilor, susurul unui izvor de argint și ciripit de păsărele, suspinînd dulcile lor neliniști, se auzeau de departe: aș putea să încarc acest tablou și să vă repet toate aceste descrieri mult uzate [...]. G. D'Haucourt
by Jean-Michel Adam, André Petitjean în colaborare cu F. Revaz [Corola-publishinghouse/Science/1084_a_2592]
-
umerii lăsați, timidă de abia dacă deschidea gura și care nu putea reține mai nimic; puneți pe ea o rochie primită de pomană care nu-i venea deloc, aranjați-i pieptul în ceva foarte strîmt care o rănea pe sub subsiori; agățați-i la gît un colier din metal și bucăți de catifea maronie, împletiți-i părul și ridicați-i-l în vîrful capului, strîns bine sub o tocă de pînză neagră și veți avea în față biata creatură care și pe
by Jean-Michel Adam, André Petitjean în colaborare cu F. Revaz [Corola-publishinghouse/Science/1084_a_2592]
-
de tomberoane, de calești, de cabriolete și de faetoane. Și acest vacarm care abia în noapte de se potolește, acele urlete, acele țipete ale vînzătorilor de zarzavaturi, fructe, apă, boarfe, mături, nisip. Aceste scrîșnete de căruțe care se ciocnesc, se agață între ele pe străduțele strîmte, se încîlcesc și se fac grămezi, de unde se aud înjurături, amenințări și lovituri de bici. Și această mizerie, acest noroi care mustește peste tot de cum dă ploaia, făcînd caldarîmurile alunecoase, adevărate capcane ale morții. Și
by Jean-Michel Adam, André Petitjean în colaborare cu F. Revaz [Corola-publishinghouse/Science/1084_a_2592]
-
acum camera pătrată, cu două ferestre și trei paturi. Mai erau acolo un dulap, o masă, două scaune de lemn de nuc bătrîn, a căror culoare fumurie contrasta puternic cu pereții văruiți în galben deschis. Și nimic altceva, cîteva boarfe agățate în cui, un urcior pus jos, pe podea, lîngă un castron întins, din lut, ce servea drept chiuvetă. Textul 2: Era o cămăruță strîmtă, la mansardă, cu fereastră rabatabilă ce dădea pe acoperiș. Era mobilată cu un pat îngust, un
by Jean-Michel Adam, André Petitjean în colaborare cu F. Revaz [Corola-publishinghouse/Science/1084_a_2592]
-
fără să aibă înclinațiile zoofile ale băiatului din Cătunul lui Faulkner, ce aleargă dement după o vacă, își adoră capra și nu iese nicăieri fără ea, iar o femeie, sărind noaptea pe o fereastră, nimerește într-un pom și adoarme agățată de crengi. Este vorba despre un sat în care o bătrână a murit nu la multă vreme după ce satul a parcurs o etapă de convulsii teribile, suferind toate chinurile cauzate de încercările comuniste de a restructura arbitrar lumea rurală. Perioada
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288929_a_290258]
-
refăcute din Leipzigerstrasse. În scurt timp, am văzut înălțîndu-se chiar unul, două palate în stilulul masiv al artei staliniste. Vestul rămînea lipsit de formă. În centrul său, Kurfürstendamm, se simțea mirosul greu al descompunerii. Prostituatele făceau trotuarul, lămpile de neon agățate de ruine semnalau prezența cîrciumilor și cabaretelor. Vedeam în toate acestea dovada corupției capitalismului, a neputinței sale de a rezolva problemele de după război, în vreme ce primele furnicare de truditori din Est ofereau dovada tangibilă a capacității socialismului de a clădi o
Gîndind Europa by Edgar Morin [Corola-publishinghouse/Science/1421_a_2663]
-
nostru și de a ne asuma comunitatea de destin. La fel, principalul dușman al cetăților grecești în lupta lor cu Alexandru Macedon a fost incapacitatea lor de a înțelege și de a se uni. Am putea fi tentați să ne agățăm de două soluții disperate, care nu ar face de fapt decît să desăvîrșească deposedarea. Este vorba pe de o parte de salvarea atlantică prin transformarea statelor europene în sateliți ai Statelor Unite și renunțarea la orice eventualitate de apărare propriu-zis europeană
Gîndind Europa by Edgar Morin [Corola-publishinghouse/Science/1421_a_2663]
-
la discreția dușmanilor din afară, el poate fi atunci considerat iremediabil pierdut: el este în puterea noastră. Despotismul capitalului, care este întreg în mâinile noastre, îi apare ca o scândură a naufragiatului de care este obligat, vrând nevrând, să se agațe, de frică să nu se scufunde. Pe acela pe care sufletul său liberal l-ar face să socotească aceste raționamente ca imorale l-aș întreba: dacă orice stat are doi inamici, și dacă îi este îngăduit să întrebuințeze contra inamicului
„Protocoalele” Înţelepţilor Sionului by Unknown () [Corola-publishinghouse/Science/852_a_1577]
-
care se opun în orice ocazie pe un teren impersonal, curat legal. Ei sunt obișnuiți a vedea totul în folosul apărării, și nu pentru binele social, în general ei nu refuză nici o apărare, căutând să obțină achitarea cu orice preț, agățându-se de subtilitățile jurisprudenței și prin aceasta ei demoralizează tribunalul. De aceea, permițând această profesiune cu oarecare limită, noi vom face din membrii săi funcționari executivi. Avocații vor fi lipsiți ca și judecătorii de dreptul de a comunica cu împricinații
„Protocoalele” Înţelepţilor Sionului by Unknown () [Corola-publishinghouse/Science/852_a_1577]
-
să-l câștige pentru a-și recăpăta forma umană și a reveni la viață. Arhetipul vampirului se regăsește între aceste două lumi. Nedorind să părăsească viața și temându-se de moarte, acesta luptă cu disperare și cu malițiozitate să se agațe de cei vii, târându-i și pe ei într-o lume de graniță, ținându-i suspendați între viață și moarte. Arhetipul vampirului se regăsește în majoritatea mitologiilor popoarelor lumii. În Asia, povestirile chinezești fac referire la creaturi de culoare verde
Efectul de bumerang: eseuri despre cultura populară americană a secolul XX by Adina Ciugureanu [Corola-publishinghouse/Science/1423_a_2665]
-
percepute pe măsură ce se înaintează cu flebotomul în jos și tăiate cu acesta (Edwards, 1976). Avulsia perforantelor cu flebotomul Edwards poate fi făcută, de asemenea, extrafascial. O altă tehnică de întrerupere a perforantelor utilizează niște cârlige speciale cu care perforantele sunt agățate și rupte prin smulgere. De asemenea, este posibilă întreruperea perforantelor prin plăgi înțepate multiple, prin plasarea unor suturi în jurul acestor vase de la exterior sau prin scleroterapie. Întreruperea subfascială endoscopică a perforantelor Această metodă este considerată azi metoda de elecție în
CERCETĂRI HISTOLOGICE, HISTOCHIMICE ŞI ELECTRONOMICROSCOPICE ÎN VENELE VARICOASE by FLORIN COMŞA () [Corola-publishinghouse/Science/506_a_757]
-
întâmplătoare de la târg (în discuția celor trei, cuvântul "noroc" se repetă în sintagma "noroc să ne dea Dumnezeu"), învoiala rapidă ("de parc-ar fi fost un făcut") și concluzia bătrânelor, care pun totul sub pecetea norocului de a fi fost agățată în par. Venirea la târg, când - fără să se cunoască - eroii se întâlnesc din nou, are un aer ireal: cuvintele și faptele lor par să se plieze unui scenariu pe care ei nu-l cunosc, dar căruia trebuie să i
?ACCEP?IILE VIE?II by Br?ndu?a ? Georgiana Popa () [Corola-publishinghouse/Science/83168_a_84493]
-
După ce a cutreierat lumea, fiul cel mic ajunge la ținta sa. Tânărul ajuns în vârful copacului, își recuperează săgeata. Coboară, socotind că "este sec de noroc", întrucât "nu-și aflase acolo pe scrisa lui". Pornește la drum cu o bufniță agățată de spinarea lui, urmată de un alai. Flăcăul se trezește lângă o zână frumoasă, însoțită de șase roabe, alături de șapte piei de bufniță. Toți nuntașii sunt uimiți de frumusețea miresei fiului cel mic. După aruncarea în foc a pieilor de
?ACCEP?IILE VIE?II by Br?ndu?a ? Georgiana Popa () [Corola-publishinghouse/Science/83168_a_84493]
-
prin aceste procese de explorare, invenție și creație, însă ultimul nivel de creativitate pe care-l avem ca adult, diferă dramatic de la un individ la altul. În cel mai rău caz, dacă solicitările mediuluiîn care trăim sunt prea mari, ne agățăm de activități limitate pe care le cunoaștem bine. Nu riscăm să ne aventurăm în noi experimente. Nu avem timp și energie de risipit. Dacă mediul pare prea amenințător, preferăm siguranța, ca să nu ne pară rău după aceea: ne întoarcem la
by EMIL STAN [Corola-publishinghouse/Science/1107_a_2615]
-
Au fost păreri și păreri și aceasta nu face decât să ne confirme faptul că mereu în pomul lăudat se vor arunca pietre. Tinerii zilelor noastre, și nu numai tinerii, oameni grăbiți și antrenați într-o evoluție de care ne agățăm ca de un tren pe care-l prindem în ultima clipă, ar trebui să vedem în Ion Creangă un exponent al demnității umane. Încercările vieții, nu puține și în nici un caz ușoare, nu au distrus nici omul și nici arta
Ion Creangă sau arta de trăi by Ana-Maria Ticu () [Corola-publishinghouse/Science/1209_a_1921]
-
orice efort inconștient fructuos. Dați-mi voie să fac o comparație grosieră. Să ne reprezentăm elementele viitoare ale combinațiilor noastre ca ceva asemănător atomilor coroiați ai lui Epicur. În timpul repausului complet al spiritului, acești atomi sunt nemișcați, altfel spus, sunt agățați de perete: acest repaus complet poate, așadar, să se prelungească la infinit fără ca acești atomi să se întâlnească și, în consecință, fără să se producă vreo combinație între ei. Dimpotrivă, în timpul unei perioade de repaus aparent și de efort inconștient
by VIOREL BARBU [Corola-publishinghouse/Science/1112_a_2620]
-
suferință indiferent de neam sau religie. Iudeii niciodată nu au avut asemenea practici sau milostenii între ei sau față de Neamuri. Dar cînd i-a luat pe fanaticii zeloți sminteala înălțării de sine și dorința de a conduce imperiul roman, au agățat această podoabă la trăncăneala lor slută pentru că suna foarte bine și era cunoscută de ceva lume din imperiul roman la acea vreme. Domițian(81-96) îi i-a la socotit pe ivriții din jurul său infiltrați în cercul puterii imperiale, pentru practicarea
ADEV?RURI ASCUNSE by CONSTANTIN OLARIU [Corola-publishinghouse/Science/83086_a_84411]
-
care îl însoțea, se luptă apoi cu animalul în mai multe momente. Printr-un vicleșug prinde taurul de coarne și reușește să se urce în spatele lui alergîndu-l pînă a obosit chiar dacă a fost dat jos din spinare, el tot se agăța pînă l-a dovedit. Apoi l-a prins de picioarele din spate, l-a luat în spinare și l-a adus în peștera sa care îi era sălaș. Aici primește de la Sfîntul Soare porunca de a sacrifica taurul pentru renaște-
ADEV?RURI ASCUNSE by CONSTANTIN OLARIU [Corola-publishinghouse/Science/83086_a_84411]
-
nici nu avea alternative; nu știa nimic despre zero. Fusese educat după căderea Imperiului Roman. Chiar și în momentele de glorie ale Romei, romanii nu fuseseră genii în ale matematicii. În anul 525, la începutul Evului Mediu, toți apusenii se agățau de sistemul numeric stângaci al romanilor, iar în acesta nu exista zero. Pentru Dionysius, primul an al Domnului era, firește, anul I. Anul următor era anul II, iar Dionysus a ajuns la această concluzie în anul DXXV. În majoritatea cazurilor
Zero-biografia unei idei periculoase by Charles Seife () [Corola-publishinghouse/Science/1320_a_2892]