12,606 matches
-
obicei pe aici era miezul raiului, acum e al iadului.Păreri și convingeri, de la vlădică la opincă, diametral opuse. Ce, pentru unii pare a fi un viitor de aur, pentru alții, e un prezent aproape de mormânt. De mormânt de un alb imaculat, purtător de cumpliri și de moarte. Pe unii, luați prin surprindere, acest segment de iarnă i-a și făcut bocnă, prin case, pe drumuri, prin parcuri, ori pe câmpuri, fiind vorba, evident, de cei găsiți în aceste zile. Vor
Blândeţea by Constantin Slavic () [Corola-publishinghouse/Imaginative/672_a_1240]
-
fericire,în care mi-am legat inima, de cel pe care mi l-aș fi dorit omul vieții mele! Drum bun... dacă n-a fost să fie...încă o dată, drum bun! Adio! DUMINICA NEAGRĂ Deasupra - soarele, bogat, atotcuprinzător, ademenitor;împrejur - alb, un alb, cât vedeai cu ochii, amețindu-te de drag și de plăcere, dacă priveai mai mult decât câteva clipe,în același loc;între soare și între împrejur, cerul, albastru, un albastru deschis, ca niște ochi de fată foarte frumoasă
Blândeţea by Constantin Slavic () [Corola-publishinghouse/Imaginative/672_a_1240]
-
care mi-am legat inima, de cel pe care mi l-aș fi dorit omul vieții mele! Drum bun... dacă n-a fost să fie...încă o dată, drum bun! Adio! DUMINICA NEAGRĂ Deasupra - soarele, bogat, atotcuprinzător, ademenitor;împrejur - alb, un alb, cât vedeai cu ochii, amețindu-te de drag și de plăcere, dacă priveai mai mult decât câteva clipe,în același loc;între soare și între împrejur, cerul, albastru, un albastru deschis, ca niște ochi de fată foarte frumoasă: și, dedesupt
Blândeţea by Constantin Slavic () [Corola-publishinghouse/Imaginative/672_a_1240]
-
mi se pare. Un pumnișor de copilă, rămasă, de la naștere, fără mamă. După cezariană, ai fost scoasă, din cutia de aur a decedatei, aceasta trecând la cele veșnice. Prin marea dragoste și grijă, prin strădania forțelor unite, ale ființelor în alb, din domeniu, ai ajuns, cu foarte multă greutate, la etatea copilului de cămin. Căruia, i te-au alăturat, urmat de perioada grădiniței. Apoi - școala. Și, totodată - munca! Munca exploatată, ca și a altor copii din vremea și din tagma ta
Blândeţea by Constantin Slavic () [Corola-publishinghouse/Imaginative/672_a_1240]
-
de la grajd lăsa să se zbicească podelele din loazbe de plop curățate de baligă. După ce au fumat câte o țigară, cei din echipă se pregăteau să plece când, prin grădină, apăru stăpânul zugrumat sub o sarcină de iarbă. Omul răsuci albul ochilor către dânșii. Nu era pentru întâia oară când avea de-a face cu astfel de oaspeți. Activiștii primăriei țineau „la cald” cazul gospodarului ; era un caz „copt” care curândcurând trebuia să pice cu cererea la G.A.C. Echipa mai
Podu vechi by Marcel Tanasachi () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91578_a_92863]
-
era mulțumit. În cele din urmă, s-a întors spre mine, forțîndu-se să nu se dea de gol. ― Va fi necesară o coronarografie. Abia atunci ne vom da seama care e situația și vom putea lua o hotărâre. Tonul lui alb nu mă putea înșela. Era prima oară că vorbea mai puțin optimist. Dar a evitat să-mi dea amănunte. Socotind, probabil, că și așa eram prea crispat, a preferat să reia convorbirea întreruptă de ecografie. ― Chiar nu mai credeți în
Deșertul pentru totdeauna by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295604_a_296933]
-
nu-i mai pasă, probabil, cum arată. Umblă cu aceeași bluză roșcată, croită din piele de capră, și cu pantaloni de catifea neagră. De sub tichia pe care o poartă tot timpul ies șuvițe de păr lung și neîngrijit, de un alb murdar, și nimic din înfățișarea sa ori din felul șovăitor în care se apropie de obiecte, de parcă nu mai e sigur de mișcările lui, nu ține de realitatea obișnuită. Pune pe masă, fără să zică nimic, cele două cărți luate
Deșertul pentru totdeauna by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295604_a_296933]
-
Tăcerea iernii Cristina Oprea pământul arat - așteptând mângâierea fulgilor de nea nici-un bâzâit în jurul felinarului - doar fulgi în zbor prima ninsoare - mama cerne mai cu spor făina de grâu după ninsoare - privind spectacolul un călător tăcut tot satul în alb - pe ultimul ram, cioara, cam complexată drum prin zapadă - cu toate gândurile mai luminoase desen de iarnă - pe lacul înghețat tot felul de linii ninge pe alei - dispre felinare altă lumină tablou neterminat - doar luna-i colorată în noaptea ninsă
T?cerea iernii by Cristina Oprea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/83682_a_85007]
-
lumină vânt printre stele - un clinchet de zurgălăi abia perceput ninge liniștit peste omul de zăpadă - batrân meditând pârtie goală - toate chicotelile la gura sobei mașina albă ca în visele mele - și tot mai ninge sat înzăpezit - visele copiilor în alb și negru magia iernii - într-o singură noapte dispar case-ntregi zăpezi între noi - din când în când doar vântul spulberă liniștea noapte cu polei - lângă Carul Mare alunecă o stea ceaiul de mentă - în cameră se-aude doar lingurița
T?cerea iernii by Cristina Oprea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/83682_a_85007]
-
Trebuie să mergeți, copii; Susana este vara mea și m-a sunat ca să vă invite; În alți ani au fost Santiaguito și Bobby, de data asta trebuie să mergeți voi. Și În acea sîmbătă după-amiază au fost Îmbrăcați complet În alb, de la beretă pînă la pantofi; pentru Julius o cravată mică de mătase albă, din același material cu funda În care era strîns cocul demodat pe creștetul bălai al Cinthiei. Au plecat cu Mercedesul. Carlos, șoferul, Vilma, mai frumoasă și mai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2098_a_3423]
-
povestea. Și Cinthia Își urmă povestea: Îi spuse că s-au căsătorit și că s-au dus să trăiască la San Miguel, Într-o casă care mai există și astăzi, la San Miguel, Într-o casă drăguță văruită toată În alb, ca o casă de păpuși. Au trăit acolo o vreme, dar ea stătea toată ziua În pat; nu putea să se scoale, o Îneca mereu tusea, o tuse care nu se mai oprea. Și fratele bunicului nu se mai ocupa
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2098_a_3423]
-
ai să ții minte tot?“, Vilma părea că știe și ea secretul lor. Dar În clipa aceea sosea Victor aducînd scamatorului un pahar cu apă, pe care Îl lăsă pe masă și putu să vadă că nu era atît de alb cum i se păruse, se pudrează cu talc și se machiază. Lăsă paharul pe masă și Îl Înjură de mamă din priviri Abia acum avea să Înceapă spectacolul. Avea să Înceapă, fiindcă În clipa aceea sosi domnul Lastarria, tatăl lui
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2098_a_3423]
-
și să se uite la cărțile poștale ilustrate aflate pe birou. Vilmei Îi dărui una de format ceva mai mare și mai deosebită decît celelalte; cele pe care le luase Julius, În schimb, aveau un aer cam dulceag, cu mult alb, mult azur, cu arbuști și pajiști cu miei, cu motive bucolice, pastorale. Nu i-a mai poftit a doua oară să ia bomboane de ciocolată, probabil ca să nu cadă În păcatul lăcomiei și vizita părea că nu se mai termină
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2098_a_3423]
-
Încercă să lege firul conversației, dar cum Începea să vorbească era din nou cuprinsă de un scurt extaz, frînturi de miracol, amintiri de călătorii cerești și tăcerea se prelungea. Dar cum puteau Înțelege ei așa ceva! Această muțenie, bătrînica Înveșmîntată În alb din cap pînă-n picioare, cu un zîmbet atît de blînd, dusă parcă pe altă lume: sărmanii de ei simțeau că li se face pielea ca de găină și erau siliți să stea acolo, Înconjurați de icoane, mai ales cu Maica
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2098_a_3423]
-
doamna și care-i venea de minune. Părea o dansatoare de cabaret cu gesturile acelea studiate care n-o prindeau de loc. Ce-i drept, Însă, metisa era superbă și Palomino Îi făcea poze cu duiumul, din toate unghiurile, În alb și negru, pînă și În tehnicolor, cum spunea el și orele treceau, iar bietului Julius i se urîse așteptînd. În cele din urmă o zbughi. Recunoscu ușor drumul spre partea de jos a orașului: trebuia să o ia pe prima
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2098_a_3423]
-
Își ciocni paharul cu ceilalți pentru a fi băgat În seamă, vă rog și se jură că va deveni membru al clubului. Clipele Îngrozitoare erau cînd apărea Susana căutîndu-l ca să-i spună, de exemplu, să nu bea prea mult vin alb și să aibă grijă cum mănîncă peștele, să nu se Înece cu un os. El o ura fiindcă la palate nu se servește pește cu oase, ce Îngrozitoare e, Doamne! Orice alt drum ar fi fost mai bun ca să ajungă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2098_a_3423]
-
decît cel vechi, dar Gumersindo ajungea ușor la ușă fără să se ridice de pe scaun. Și Julius putea să observe mîna neagră, enormă și palma aceea de culoarea fildeșului, ce ciudat! Și apoi firele de păr alb. Părul atît de alb la tîmple făcea ca negrul să pară un bărbat foarte distins și el povesti acasă toate astea și Susan Îi spuse că Într-adevăr șoferul era un om foarte amabil, Îl văzuse și ea o dată, așa sînt negrii descendenți ai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2098_a_3423]
-
cu exclamații admirative și e Înconjurat de prieteni, cum s-a obișnuit de o viață Întreagă, pășește fericit rotofeiul, cu obrajii săi trandafirii, dosul mare și sînii ca de femeie, dar e octombrie și el poartă un bluzon de un alb strălucitor și-a redobîndit aspectul caracteristic, care le face atîta plăcere prietenilor și dacă e rotofei nu Înseamnă că e nătăfleț sau efeminat, sau papă-lapte, rotofeiul știe să-și impună voința În cercul lui de prieteni și e poruncitor și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2098_a_3423]
-
din necesitate și plăcere, pentru ca totul să continue la fel ca pînă atunci, pentru ca totul să Înainteze la fel ca Juan Lucas acum, după ce și-a luat rămas-bun de la ele și străbate holul hotelului cu pas sigur și Îmbrăcat În alb din cap pînă-n picioare, Îndreptîndu-se spre Mercedesul care-l va duce În oraș, În centrul Limei și-l va lăsa În fața clădirii trustului, unde va avea loc o ședință a consiliului de administrație, șah mat. La ora aceea apărea uneori
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2098_a_3423]
-
la cei patruzeci și opt de ani ai lui, În pofida Înfățișării sale destul de caraghioase. Șobolanul aparținea rasei celor pe care Juan Lucas Îi cunoștea, dar nu-i recunoștea. Îmbrăcat cu un bluzon alb, pantaloni scurți gri și mocasini negri cu alb, era aidoma unui șobolan; dar optimist peste măsură, optimist și cu o enormă capacitate, aproape o amnezie caracteristică Înaltei societăți, de a uita nenumăratele refuzuri jignitoare pe care i le trîntiseră În față doamnele de astăzi din Lima, Încă de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2098_a_3423]
-
unse cu marmelada pe care aveau să se așeze muștele, deși, dat fiind că se aflau Într-o suite de la Country Club, probabil că muștele nu vor ajunge aici niciodată; micul dejun mai Însemna și Juan Lucas, impecabil Îmbrăcat, În alb, anunțîndu-i că avea o Întîlnire foarte importantă cu cîțiva oameni de afaceri și cu ministrul de finanțe, anunțîndu-i că va trece pe la amiază ca să-i ia și să meargă să mănînce la club; micul dejun Însemna Susan strigînd din baie
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2098_a_3423]
-
se opri și așteptă cu spatele sosirea lui Ernesto Pedro de Altamira: „Nu te mișca, auzi că-i spune, apucînd-o de coate: rămîi așa o clipă, Susan... E o plăcere nespusă să pot privi Lima peste umărul tău atît de alb... Nu te mișca, mai stai puțin... Lasă-mă s-o mai privesc doar o clipă, așa cum se vede acum, cu: luminile astea care abia se zăresc... Sigur că aș putea pune o statuie În locui ăsta, dar cum aș putea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2098_a_3423]
-
În orice caz o să se distreze Înfigînd lingurița de argint În vîrful acelui mic munte alb, apoi se va uita cum se topește Încet-Încet Înghețata, ce frumos era totul pe fața de masă care părea o cuvertură groasă, de un alb strălucitor, ce semnificație stupidă căpăta faptul că lingurița, prefăcută Într-o mică spadă, sa afunda În bulgărele de vanilie, aproprindu-se din ce În ce mai mult de fundul cupei, timp de o clipă era cuprinsă de teamă, jumătate În glumă, jumătate serios și se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2098_a_3423]
-
sînt trei săptămîni de cînd vin și-l găsesc mereu citind, o să le citească pe toate, trebuie s-o Întreb pe mămica ce Înseamnă copist autorizat, da, așa cred că scrie, COPIST AUTORI.... mi-a zîmbit o școlăriță Îmbrăcată În alb, dar nu cu uniforma de la Villa Maria, Cinthia, mi-a zîmbit dulce și era drăguță foc, Julius se repezi pe scara care ducea la etaj, unde era alt șir de ferestre, la fel ca la parter, cîte un șir de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2098_a_3423]
-
pentru servitori și pe urmă cealaltă aripă, cu trei camere aliniate de-a lungul unui coridor terminat cu o ușă foarte frumoasă, care anunța luxul din aripa rezervată stăpînilor din noul palat. Coridorul și cele trei odăi erau văruite În alb; una era călcătoria, alături era camera de cusut și lucru de mînă, iar cealaltă putea sluji drept dormitor pentru vreo infirmieră sau călugăriță a Ordinului Iertării, dacă Într-o bună zi ar fi trebuit să opereze pe vreunul din copii
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2098_a_3423]