10,371 matches
-
pe urmă la Tatăl, când în alt fel și fără atâta deosebire. A STĂPÂNEI NOASTRE 29 șbisț. Marți ș11 martieț - De-a lungul întregii rugăciuni obișnuite, multă evlavie limpede, strălucitoare și ca și cum ar fi fost călduroasă. În capelă, la pregătirea altarului, și apoi lacrimi, evlavia sfârșind la Stăpâna noastră, fără a o vedea. De-a lungul întregii liturghii, evlavie și uneori mișcări ducând spre lacrimi, iar după aceea, evlavie. De-a lungul acestor răstimpuri vedeam uneori întrucâtva ființa dumnezeiască, uneori sfârșind
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2024_a_3349]
-
împotriva lui Isus, ba împotriva altcuiva, aflându-mă atât de tulburat din pricina feluritelor gânduri: șsimțeamț când să ies din casă și să închiriez o odaie pentru a fugi de gălăgie, când să postesc, sau să reiau liturghiile, sau să așez altarul un etaj mai sus și nicăieri nu găseam odihnă, cu dorința de a termina atunci când sufletul e consolat și îndestulat cu totul. Astfel, am privit dacă trebuia să merg mai departe, pentru că, pe de o parte, mi se părea că
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2024_a_3349]
-
de harurile și vizitele Sale cu limpezime, dezinteresat; și astfel, în continuare, toate vizitele spirituale îmi veneau atunci când mi se înfățișa supunerea, nu numai față de Persoanele dumnezeiești, atunci când Le chemam și-mi aminteam de Ele, ci și închinându-mă în fața altarului și a celorlalte lucruri ce țineau de Sfânta Jertfă, refuzând lacrimile și vizitările atunci când șdin voia meaț mă uitam după ele sau le doream; astfel, ținând seama înainte de toate de supunere, vizitele veneau după aceea și socoteam drept rău contrariul
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2024_a_3349]
-
personalități au format în jurul lor puternice focare de cultură, care au dus la crearea unor școli ce au generat climatul propice creației și progresului de astăzi. Volumul se constituie într-un omagiu pentru cei ce au slujit cu credință pe altarul culturii, științei, pentru întreaga lor activitate depusă. Este un semn de prețuire și respect pentru probitatea lor profesională, clădită pe studiu, tenacitate, dăruire și înaltă ținută morală demonstrată. În spatele fiecărei fraze din acest volum se află o investigație făcută pe
Personalităţi ieşene: omagiu by Ionel Maftei () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91547_a_93092]
-
Universității din București (1995), al Universității „Al.I. Cuza“ din Iași, al Universității Creștine „Dimitrie Cantemir“ din București, al Universității catolice din Lublin-Polonia (2000), precum și al universităților din Oradea, Pitești, Galați, Craiova, Petroșani. În cele peste șapte decenii închinate slujirii Altarului strămoșesc pe întreg plaiul românesc a fost un viu model de slujire a Bisericii, un îndemn că orice situație dificilă poate fi depășită și un părinte sprijinitor ca în locul Altarelor dărâmate în București să se ridice altele pe vatra românească
Personalităţi ieşene: omagiu by Ionel Maftei () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91547_a_93092]
-
Galați, Craiova, Petroșani. În cele peste șapte decenii închinate slujirii Altarului strămoșesc pe întreg plaiul românesc a fost un viu model de slujire a Bisericii, un îndemn că orice situație dificilă poate fi depășită și un părinte sprijinitor ca în locul Altarelor dărâmate în București să se ridice altele pe vatra românească, dintre care amintim: ctitoria sa din localitatea natală - Tulbureni-Botoșani, Munteni-Belcești, Strunga-Tg. Frumos, Corocăești-Suceava, Lungani-Voinești și altele. A contribuit la redeschiderea unor schituri și mănăstiri: Hadâmbu-Iași, Lacuri-Botoșani, CămârzaniFălticeni, Colacu-Fundu Moldovei și
Personalităţi ieşene: omagiu by Ionel Maftei () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91547_a_93092]
-
române, Mănăstirea Neamț (1978); Sfântul Vasile cel Mare în evlavia credincioșilor ortodocși români; Mitropolitul Dosoftei, ctitor al limbajului liturgic românesc; patru volume de predici și studii, până în 1990, continuate cu Pe treptele slujirii creștine, Mănăstirea Neamț (12 volume, 1980-2003); Slujind altarul străbun, București (1992); Tinerii - Tinerețea Bisericii (2003), precum și numeroase predici, pastorale, cuvântări, sfaturi către credincioși etc. A editat în transliterare Dumnezeiasca Liturghie a mitropolitului Dosoftei (1980) și a tipărit ediția jubiliară a Bibliei de la București din 1688 (1988), lucrare distinsă
Personalităţi ieşene: omagiu by Ionel Maftei () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91547_a_93092]
-
decorat cu ordine și medalii de stat și ecleziastice, românești și străine. Este singurul român distins cu Ordinul Național „Steaua României“ în grad de Colan. Din totalul vârstei sale de 92 de ani, Pătrintele Patriarh Teoctist a fost slujitor al altarului timp de 70 de ani (19372007). A slujit Biserica, credința, cultura, limba română și poporul său mai bine de 22 de ani în arhiereasca funcție de Patriarh al României, atât în timpul încrâncenatei dictaturi comuniste, cât și în așa-zisa perioadă de
Personalităţi ieşene: omagiu by Ionel Maftei () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91547_a_93092]
-
la ibric, una specială cu mult caimac, așa cum obișnuia. Când aroma și mirosul cafelei o pătrunsese benefic, Carlina simțea că se regăsește pe sine, că toate realizările și nerealizările ei sunt acolo. Cafeaua o liniștea ca o rugăciune în fața unui altar Dumnezeiesc, iar la sfârșit își dădea seama că de fapt viața era un drog și nu cafeaua, așa cum credeau unii. Nu avusese niciodată gânduri de lașitate, considera viața o entitate unică. Valentin intrase aproape neobservat în cofetărie. Își făcuse loc
Ultima zvâcnire by Ica Grasu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91717_a_93177]
-
așeză și ea. Cafeaua era fierbinte și cu mult caimac deasupra. Când se afla deasupra unei cafele Carlina se regăsea, își găsea toată liniștea sufletească, toate realizările și nerealizările ei. Era ca atunci când ar fi făcut o rugăciune în fața unui altar. La sfârșit își spunea că viața este un drog și nu drogul este viață. După ce își băuse cafeaua, Carlina își lăsă ceașca cu gura în jos, ca și cum cineva ar fi trebuit să-i ghicească viitorul. După puțin timp, ridică ceașca
Ultima zvâcnire by Ica Grasu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91717_a_93177]
-
să staționeze mai mult decât era necesar, erau legitimați, iar în cazul în care stăteau neregulamentar erau invitați să părăsească locul. O lacrimă căzu pe mâinile atât de reci ale Carlinei. În imaginația ei, își împreună mâinile ca în fața unui altar cunoscut și începu să se roage în taină: ,, Doamne, nu mă lăsa așa cum nu mai lăsat niciodată! Chiar și atunci când mi-ai luat primul prunc ai știut tu Doamne ce faci. Te rog Doamne, nu mă părăsi!” Un vulcan nebun
Ultima zvâcnire by Ica Grasu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91717_a_93177]
-
mănânce după ce terminaseră incursiunea de prin oraș și înainte de a se despărți din nou unul de altul. Trenul ei pleca peste câteva ceasuri bune. Avusese timp berechet, timp de o zi întreagă să hoinărească prin oraș, prin magazine și la altarul unor biserici în care se rugase. - Mamă, acum sunt o altă persoană. Nimic nu mai este la fel. M-am maturizat și eu. Mă simt bine mamă. Dumnezeu m-a ajutat de asta am vrut să îi mulțumesc. Nu trebuie
Ultima zvâcnire by Ica Grasu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91717_a_93177]
-
O iubire pătimașă Nicky nu uitase niciodată ziua când plecase de acasă. Nici lucrurile mărunte care au dat sens vieții sale. Nu uitase nici credința sa ortodoxă moștenită din moșistrămoși, aprindea din când în când lumânări și se închina la altare. Perseverența lui constituia un factor esențial în vremurile de criză. După părerea multora avea o voință de invidiat, iar pentru alții era ca o zeitate. După despărțirea de Carmen, ani la rând se gândise la ea. Analizase situația din toate
Ultima zvâcnire by Ica Grasu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91717_a_93177]
-
zisa „suferință” pe care i-o provocase anii din urmă fără voia lui. Le ajunsese prin câte trecuseră amândoi, simțeau cum pânza de mătase de pe ochi se ridică încet ca lumina în văzduhul întunecat de parcă ar fi fost în fața unui altar al iertării și al iubirii. După multe așteptări, tata și cu fiica își găsiseră fericirea. Ochii lor sclipeau atât în răsărit de soare cât și la apus. Victoria se regăsise, era plină de speranțe și trăia unul din acele momente
Ultima zvâcnire by Ica Grasu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91717_a_93177]
-
gr. γσμνάζιον, în germ. Gymnasium, în dan. gymnasium, în blg. гимназия, în maced. гимназија, în sued. gymnasiet și așa mai departe) s-a voit și a reușit să constituie o replică revigoratoare la Academia „lui Platon“ , ea însăși așezată în preajma altarului de preamărire a unui zeu: cine altul dacă nu tocmai Ακάδημος [Acádemos], eroul din Attica prin care frații Dioscuri au putut ajunge la locul unde era ascunsă sora lor Elenă, răpită de Tezeu. Acolo, viitorul dascăl de la curtea regelui Filip
Colegiul Naţional "Cuza Vodă" din Huşi : 95 de ani de învăţământ liceal by Costin Clit () [Corola-publishinghouse/Memoirs/643_a_1320]
-
legi cultice orientale însă se distinge de acestea în mod radical prin aceea că este un cod religios prin excelență. Cât privește formele exterioare ale cultului israelit el este oarecum asemănător cu cel al cultelor altor popoare caracterizându-se prin altare de jertfă, personal cultic asemănător, aceleași sacrificii de animale, dar specific pentru evrei este religia monoteista precum și sensul pe care l-au primit formele de cult. Astfel în general cultul iudaic este expresia adorării unui Dumnezeu sfânt, care spre deosebire de celelalte
Colegiul Naţional "Cuza Vodă" din Huşi : 95 de ani de învăţământ liceal by Costin Clit () [Corola-publishinghouse/Memoirs/643_a_1320]
-
nr. 52/ 10 iunie 1972, p. 8). Zăbava intru „cetitul cărților” (Miron Costin), că mare bucurie a ființei umane, este ținta finală a eseurilor lui Costache Olăreanu. O îndeletnicire care merită a fi reaprinsa într-o vreme de stingere pe altarul divertismentului facil sans rivages, care a devenit idealul omului postmodern. VIOREL HUȘI - PICTOR DIN „ORAȘUL CULORILOR RUMENE ȘI AL LUMINII” Lină CODREANU De mult timp, n-am mai văzut un astfel de album de artă care să-mi suscite interesul
Colegiul Naţional "Cuza Vodă" din Huşi : 95 de ani de învăţământ liceal by Costin Clit () [Corola-publishinghouse/Memoirs/643_a_1320]
-
f. 140-157;Costin Clit, Liceul Teoretic„Cuza Vodă”din HușiStudiu monografic Editură Thalia,Vaslui, 2003,p.202. 1894-1895 (clasa a IV-a) Abramovici B. Hâim Idlâ Bendorf R. Alexandru Beneșache Gh. Andrei Botez I. Criste Ciocan I.Atanasie Carp N. Altar Cornea N. Ștefan Giurcăneanu Z. Constantin Idriceanu Gh. Constantin Otparlic C. Constantin Poiana N. Gheorghe Savin V. Ioan Stegariu Ig. Vasile Ușurelu I.Alexandru Vecsler C. Iacob Registru matricol 5/1894· 1895, f.147-186; Costin Clit, op.cit., p.202. 1895-1896
Colegiul Naţional "Cuza Vodă" din Huşi : 95 de ani de învăţământ liceal by Costin Clit () [Corola-publishinghouse/Memoirs/643_a_1320]
-
și pentru tine și îl plătesc și acum, resemnată. Tu să învingi, tu să fii frumoasă, iubită, admirată și... cuminte. Dimineața de Anul Nou ori de Crăciun să te gân dești, dacă ai avea cumva vreo neplăcere, că ai aici altarul tău, că ești iubită mai presus de iubire și dorită mai presus de dor. [...] Ții tu minte fotografia unde stai pe un scaun de păpușe, în picioare, îmbrăcată în lizeuza roz de lână, vrând să aprinzi tu pomul tău de
Scrisori către Monica: 1947–1951 by Ecaterina Bălăcioiu-Lovinescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/582_a_1266]
-
pomenire a fost pentru mine mai emoționantă decât toate celelalte. Poate fiindcă de obicei după 7 ani se dezgroapă morții - iar el abia după 7 ani și-a putut găsi popasul final al călătoriei? Acasă îi aranjasem un fel de altar funerar, pe comodă. Frumosul Christ, candela [primită de la] Ana, masca mortuară, fotografia lui, câteva cărți luate din biroul lui și lumânări. [...] M. c. p. Vineri, 21 iulie [1950] Mă întorc la problemele de actualitate: vacanța ta și a mea. A
Scrisori către Monica: 1947–1951 by Ecaterina Bălăcioiu-Lovinescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/582_a_1266]
-
Scumpa mea și preaiubita mea, m-am întors de la biserică la ora 8 și jumătate. Era lume până la marginea trotuarului. Oamenii s-au făcut de o îndrăzneală nebună, strigau cu toții: „Frați întru Christos, strângeți rândurile cât puteți, vârâți bărbații în altar să aibă loc toată lumea“. Așa s-a și făcut. Comparația cu sardelele e prea puțin expresivă ca să descrie realitatea. Am împins nițeluș - am prins obiceiul ăsta din tramvaiele arhipline - și m-am așezat pe treptele altarului. Eram cu toții emoționați și
Scrisori către Monica: 1947–1951 by Ecaterina Bălăcioiu-Lovinescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/582_a_1266]
-
puteți, vârâți bărbații în altar să aibă loc toată lumea“. Așa s-a și făcut. Comparația cu sardelele e prea puțin expresivă ca să descrie realitatea. Am împins nițeluș - am prins obiceiul ăsta din tramvaiele arhipline - și m-am așezat pe treptele altarului. Eram cu toții emoționați și încăpățânați ca primii creștini în catacombe. Programul foarte, foarte frumos, și când preotul a făcut apel la neștersele noastre amintiri din copilărie, când a evocat satele, „Steaua“, copilașii ce tremurau de emoție, de frig și de
Scrisori către Monica: 1947–1951 by Ecaterina Bălăcioiu-Lovinescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/582_a_1266]
-
și inima începe să-mi bubuie. O, Doamne. O, Doamne. Poate că o să... Poate că are de gând să... — A! Domnișoara de onoare! Vicarul vine în întâmpinarea noastră ușor agitat și Luke și cu mine tresărim. Pregătită să porniți spre altar? — Ăă... cred că da, spun, conștientă de privirea lui Luke fixată asupra mea. Da. — Foarte bine! Haideți înăuntru! îi spune vicarul lui Luke. Doar nu vreți să scăpați momentul! — Nu, spune el, după un moment de tăcere. Nu, în nici un
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2037_a_3362]
-
îl ține strâns pe tatăl ei de braț, iar trena îi plutește pe dalele vechi. Eu vin în urma ei, încercând să nu fac zgomot cu tocurile și sperând că nimeni nu va observa că mi se deșiră rochia. Ajungem la altar - și acolo ne așteaptă Tarquin, cu cavalerul de onoare. E la fel de înalt și de slăbănog ca întotdeauna, și chipul lui continuă să-mi amintească de o hermelină, dar trebuie să recunosc că e o adevărată apariție, cu sporranul la brâu
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2037_a_3362]
-
în timpul orelor de serviciu în legătură cu nunta, s-ar putea foarte bine ca această nuntă să nu mai aibă loc. — Bine! zic. Bine! Dacă nu te interesează absolut deloc, am să mă ocup numai eu de ea și ne vedem la altar, da? Așa îți convine? Urmează o pauză, și știu că Luke zâmbește cu gura până la urechi. Vrei un răspuns sincer și detaliat la întrebarea aia din Cosmo, „Te iubește bărbatul tău cu adevărat?“ — Da, vreau un răspuns cât se poate
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2037_a_3362]