18,056 matches
-
ar putea explica prezența într-o anumită regiune a anumitor specii de plante și animale. Pentru Darwin ele păreau să indice că aceste căi ale explicației - cea deterministă și cea finalistă - sunt închise și că trebuie căutată o cale alternativă. Alternativa a reprezentat-o o gândire de tip probabilist. Atât observațiile prilejuite de practica crescătorilor de plante și de animale, cât și cele făcute în natură evidențiază că indivizii care provin din aceiași părinți și trăiesc în aceeași ambianță prezintă un
Darwin şi după Darwin: studii de filozofie a biologiei by Mircea Flonta () [Corola-publishinghouse/Science/1366_a_2708]
-
o expresie mai clară a ideii că evoluția speciilor are loc în mod treptat în timp biologic și brusc în timp geologic. Nu aceasta a fost și părerea celor care au propus și susținut noua interpretare. Gould a apreciat că alternativa schițată de Eldrige și de el la „gradualismul filogenetic“ a constituit punctul de plecare al unor reelaborări și dezvoltări substanțiale ale abordării darwiniene a evoluției speciilor. Acestea au fost prezentate pe larg și sistematic în ultima sa carte, The Structure
Darwin şi după Darwin: studii de filozofie a biologiei by Mircea Flonta () [Corola-publishinghouse/Science/1366_a_2708]
-
simplu și apoi neluate în serios și neinvocate“. „Rigidizarea teoriei sintetice a evoluției“ ar consta, prin urmare, într-o tendință crescândă de absolutizare a rolului selecției naturale. Alți factori ai evoluției ar fi subapreciați și neglijați. Ce propunea Gould, ca alternativă față de programul adaptaționist, invocând „pluralismul lui Darwin“? În principal, evidențierea rolului pe care îl joacă în determinarea direcției schimbărilor evolutive și în explicarea biodiversității constrângeri legate de planul de organizare specific al viețuitoarelor. Aceste constrângeri, susținea el, sunt mai importante
Darwin şi după Darwin: studii de filozofie a biologiei by Mircea Flonta () [Corola-publishinghouse/Science/1366_a_2708]
-
o lungă perioadă de timp, că această evoluție a dus la apariția omului și putem susține, totodată, că viața a fost creată și că evoluția este condusă de Creator, în vederea unui scop. Este poziția pe care Johnson o susține drept alternativă la lectura literală a Genezei. Presupunerea că teismul și teoria evoluției sunt incompatibile este declarată greșită: „Cred că există un Dumnezeu capabil, dacă vrea, să creeze pornind de la nimic, dar că El a putut de asemenea alege să lucreze prin
Darwin şi după Darwin: studii de filozofie a biologiei by Mircea Flonta () [Corola-publishinghouse/Science/1366_a_2708]
-
pasaj semnificativ în această privință, din partea finală a lucrării citate: „Pe scurt, creația divină, fie instantanee, fie în forma evoluției ghidate, se adaugă la lista celorlalte teorii despre care am vorbit în acest capitol. Toate par, la o privire superficială, alternative la darwinism, a cărui validitate poate fi testată făcând apel la dovezi. La o analiză mai atentă, se dovedește că nici una din ele nu e, de fapt, un rival al darwinismului. Teoria evoluției prin selecție naturală cumulativă e singura teorie
Darwin şi după Darwin: studii de filozofie a biologiei by Mircea Flonta () [Corola-publishinghouse/Science/1366_a_2708]
-
Natural History of Creation, afirma că, dacă creștinii trebuie să aleagă între explicarea originii speciilor prin acte separate de creație și prin acțiunea unui principiu general, instituit în natură de Creator, ei vor avea bune motive pentru a prefera ultima alternativă. Căci aceasta ar implica o concepție mult mai grandioasă asupra puterii și demnității divine. Este ceea ce pare să fi crezut și Darwin în perioada în care a scris Originea speciilor, dacă luăm în considerare câteva pasaje din cartea lui, cum
Darwin şi după Darwin: studii de filozofie a biologiei by Mircea Flonta () [Corola-publishinghouse/Science/1366_a_2708]
-
Olărie” adică, Întreprinderea de prelucrare a tulpinilor de cânepă și cea de cărămizi și olane. Chiar dacă la aceste stabilimente munca era extrem de grea și de dizgrațioasă datorită mirosului greu sau a temperaturilor foarte înalte, totuși oamenii lucrau așa neavând alte alternative de ași câștiga pâinea cea de toate zilele. Prin urmare, aici au găsit comuniștii terenul propice pentru a-și arunca otrava ideologică. Dar, chiar și așa, tinerii se lăsau foarte greu convinși pentru a semna cererea de aderare la Uniunea
Întâmplări din vremea Ciumei Roşii by Paul Zahariuc () [Corola-publishinghouse/Science/1230_a_1931]
-
vertebrală verticală ce avuseseră curajul nebun de a și exprima opiniile vizavi de viitorul partid-stat. c. Activiști comuniști vasluieni trimiși în deplasare Conform unui obicei care de atunci și până în 1989 a funcționat fără greș dar și fără drept la alternativă, activiștii bolșevici trebuiau să se supună principiului „rotației cadrelor”. De fapt, chiar și acest principiu fusese copiat după modelul sovietic ca, de altfel, și toate celelalte cutume de organizare ale partidului unic. În dosarul din care cităm în acest episod
Întâmplări din vremea Ciumei Roşii by Paul Zahariuc () [Corola-publishinghouse/Science/1230_a_1931]
-
complet distrusă, cel puțin devastată, în vreme ce restul lumii ar fi ferit de măcel. Conștientizarea posibilei exterminări nu trebuie să înlăture conștiința celeilalte amenințări, cea a aservirii. Sîntem amenințați deopotrivă de exterminaționism și totalitarism, iar această conjugare ne pune în fața unei alternative fatale între două afirmații la fel de absurde: "mai bine comunist decît mort", "mai bine mort decît comunist". Noua conștiință europeană Noua conștiință europeană nu este conștiința pro-vincializării și a amputării Europei, conștiință căpătată în anii '45-'50. Nu este conștiința înfloririi
Gîndind Europa by Edgar Morin () [Corola-publishinghouse/Science/1421_a_2663]
-
înfrîngerii, și anume riscul înrobirii. Nici unul dintre aceste dezastre nu este cert. Însă riscul lor este imposibil de înlăturat; trebuie așadar să fim în stare să ne asumăm, în condițiile inumane și supraumane ale veacului nostru, măcar o singură dată, alternativa ripostei: "Libertate sau moarte". Reposedarea Problema voinței de a fi europene este pusă. Unde să afli voința de a avea această voință dacă nu în voința de a trăi atunci cînd te confrunți cu perspectiva Neantului? Jaspers voia ca "Europa
Gîndind Europa by Edgar Morin () [Corola-publishinghouse/Science/1421_a_2663]
-
ajunge la conștiința europeană / cosmopolită comună a filozofilor iluminiști. Această revenire la spiritul Luminilor nu ar trebui nicidecum să ne determine să ne delimităm de Romantism. Dacă am reuși să ajungem la înțelegerea complexă a dialogicii culturale europene, am evita alternativa între universalismul abstract și singularitatea concretă, deoarece am fi în măsură să recunoaștem limitările pe care le impun fiecare dintre acești doi termeni. Ar trebui mai curînd să complementarizăm cele două exigențe, așa cum au făcut-o în secolul trecut Michelet
Gîndind Europa by Edgar Morin () [Corola-publishinghouse/Science/1421_a_2663]
-
civilizația occidentală "cu suflet japonez" (wakon-yôsaï). Noi avem a asimila celelalte gîndiri în afara celei europene "cu suflet european", adică introducîndu-le ca noi parteneri în dialogica culturală europeană. Întîlnirea cu o cultură sau cu o civilizație străină viguroasă ne pune în fața alternativei: a asimila sau a fi asimilat. Aptitudinea de a asimila presupune vitalitate culturală, care presupune anumite condiții eco-nomice și sociale 34. În acest punct, salvgardarea și revitalizarea sînt indispensabile asimilării. Arta de a trăi Cultura europeană rămăsese într-un anumit
Gîndind Europa by Edgar Morin () [Corola-publishinghouse/Science/1421_a_2663]
-
de noutate și originalitate în literatura de specialitate în limba română. În primul rând, este prima analiză detaliată a evoluției partidelor de-a lungul perioadei postcomuniste. Aceasta vine să completeze puține studii care au atins marginal subiectul, reprezentând și o alternativă academică la interpretărie jurnalistice ale acestei dinamici. În al doilea rând reunește perspective sistematice, cu un cadru formal analitic și analize calitative și cantitative aplicate direct mediului politic românesc. În fine, varietatea tematică acoperă un spectru larg ce nu este
Voturi și politici : dinamica partidelor românești în ultimele două decenii by Sergiu Gherghina () [Corola-publishinghouse/Science/1101_a_2609]
-
menținerii instituțiilor politice drept elemente stabile și puternice. Partidele reprezintă nu doar din punct de vedere normativ elemente-cheie pentru democrațiile reprezentative contemporane datorită legăturii pe care o asigură între guvernați și guvernanți (prin intermediul mijloacelor de control și responsabilizare oferite), a alternativelor politice oferite alegătorilor și a îndeplinirii funcției de guvernare. Văzute în perspectivă istorică, aceste roluri nu sunt limitate doar la funcționalitatea unui sistem de guvernământ (democrația), ci asigură dezvoltarea societăților și consolidarea statelor moderne (Apter 1965). Condiții sine qua non
Voturi și politici : dinamica partidelor românești în ultimele două decenii by Sergiu Gherghina () [Corola-publishinghouse/Science/1101_a_2609]
-
manifestarea pluralismului politic (van Biezen 2003, 1), partidele au devenit în mai puțin de două decenii dominantele vieții politice postcomuniste (Enyedi și Toka 2007). După aproape jumătate de secol de absență a reprezentării la nivel politic și de alegeri fără alternative 1, se reia în România, prin intermediul unei hotărâri de la finele anului 19892, tradiția multipartidismului abandonată odată cu instaurarea dictaturii lui Carol al II-lea în 1938. Acest proces prin care spațiul politic este deschis contestării în condițiile unei participării inclusive a
Voturi și politici : dinamica partidelor românești în ultimele două decenii by Sergiu Gherghina () [Corola-publishinghouse/Science/1101_a_2609]
-
agregare și reprezentare a intereselor maselor care nu doreau continuarea regimului comunist (evident, în special în Cehoslovacia și Polonia). În plus, partidele au fost relevante înaintea primelor alegeri, în care sarcina lor era să dezvolte mediul competițional și să ofere alternative politice. În acest răstimp, pe lângă promovarea alegerilor libere și corecte ce aveau să urmeze schimbării regimului, partidele asigurau durabilitatea pluralismului politic și legitimarea sistemului democratic (Pridham și Lewis 1996, 5). Mediul instituțional creat la începutul tranziției în spațiul postcomunist era
Voturi și politici : dinamica partidelor românești în ultimele două decenii by Sergiu Gherghina () [Corola-publishinghouse/Science/1101_a_2609]
-
și 2004-2008, perioada intermediară marcând doar un protocol de susținere al PSD fără implicare directă în guvernare. Are cel mai stabil electorat din regiune (Gherghina 2009), reușind mereu să mobilizeze etnicii maghiari indifferent de disensiunile politice existente sau de eventuale alternative apărute (de exemplu, Forumul civic Maghiar). Partidul Conservator (PC) a fost fondat în 1991 sub denumirea de Partidul Umanist Român (actuala denumire datează din 2005). PC este cunoscut pe scena politică românească în principal datorită alianțelor și înțelegerilor realizate cu
Voturi și politici : dinamica partidelor românești în ultimele două decenii by Sergiu Gherghina () [Corola-publishinghouse/Science/1101_a_2609]
-
în 1992 a câștigat aproximativ 10% din voturi după ce în 1990 reprezentase jumătate din FSN (67% din voturi), iar în 2000 a obținut 7% după ce în urmă cu patru ani fusese principala forță politică a alianței ce câștiga 13%. Reducerea alternativelor: dinamica numărului de partide Alegătorii români reduc de la un ciclu electoral la altul numărul de partide care îi reprezintă în Parlament. Tabelul 2 include evoluția numărului de partide din România pe patru dimensiuni diferite, tendințele fiind similare. Cea de-a
Voturi și politici : dinamica partidelor românești în ultimele două decenii by Sergiu Gherghina () [Corola-publishinghouse/Science/1101_a_2609]
-
coloane ale tabelului putem vedea că în alegerile recente partidele tind să aibă ponderi mai apropiate decât în trecut. Practic, acceași concluzie poate fi trasă și ca urmare a observării numărului efectiv de partide parlamentare: alegătorii din România reduc numărul alternativelor pe care le au. Odată cu scăderea numărului de partide din Parlament trebuie remarcat și faptul că cei patru actori prezenți în trecutul și actualul legislativ au fost mereu acolo începând cu 1992. Diferența dintre cele două este eliminarea PRM, dar
Voturi și politici : dinamica partidelor românești în ultimele două decenii by Sergiu Gherghina () [Corola-publishinghouse/Science/1101_a_2609]
-
89%. A urmat în 2001 prima fuziune a liberalilor cu o formațiune provenită din afara spectrului liberal: Alianța Pentru România, condusă de Teodor Meleșcanu, grupare provenită din PDSR. În aprilie 2003, PNL a fuzionat cu Uniunea Forțelor de Dreapta, fostul Partid Alternativa României, condus de Varujan Vosganian, partid de sorginte liberală, care a făcut parte din CDR la alegerile din 1996, nereușind să intre în Parlament în 2000. În 2003, reunificarea liberală a fost desăvârșită prin absorbirea PNL-C. În 2008, PNL a
Voturi și politici : dinamica partidelor românești în ultimele două decenii by Sergiu Gherghina () [Corola-publishinghouse/Science/1101_a_2609]
-
cel mai important, aceasta fiind cea care coordonează activitățile unui stat și face ca sistemul politic în ansamblul său să funcționeze. Și Marx (1958) pare să înțeleagă elita ca fiind o clasă socială compactă. Conceptul de "elită" "a servit ca alternativă politic acceptabilă" la conceptul de "clasă conducătoare" (Scott 2001, 10). Lenski (2002, 89) considera că elita unei societăți este "segmentul cu cel mai înalt rang al unei unități sociale, clasă sau societatea în total, evaluat după un criteriu la alegere
Voturi și politici : dinamica partidelor românești în ultimele două decenii by Sergiu Gherghina () [Corola-publishinghouse/Science/1101_a_2609]
-
împrumutul a fost facut de fratele său care l-a returnat la timp. 7. Alegeri Caz IV Voturile se îndreaptă în majoritate spre opoziție, respectiv înspre PDSR; Partidul România Mare (PRM) înregistrează și el foarte multe voturi. Datorita lipsei unor alternative politice de calitate, multe din voturile romanilor devin voturi negative. Președinte iese, cu un al treilea mandat, Ion Iliescu. 8. Scandalul Grecea Scandalul a debutat atunci când Ovidiu Grecea, șeful Departamentului de Control și Anticorupție al Guvernului (DCAG) s-a lansat
Voturi și politici : dinamica partidelor românești în ultimele două decenii by Sergiu Gherghina () [Corola-publishinghouse/Science/1101_a_2609]
-
perioada interbelică nu a fost lipsită de astfel de manifestări. Astfel, în perioada interbelică, aceste mișcări, mai ales Mișcarea Legionară, au ajuns să echivaleze cu căutarea autenticitații românismului și a unei căi specific românești, lucru care le transformă într-o alternativă atractivă a unei politici percepute la acea vreme drept pură demagogie (Florian 1995, 220-360). Evoluția acestor mișcări, respectiv partide, a fost oscilantă și a urmat îndeaproape ascensiunea mișcărilor similare din Europa Occidentală. Prin urmare, perioada dintre cele două războaie mondiale
Voturi și politici : dinamica partidelor românești în ultimele două decenii by Sergiu Gherghina () [Corola-publishinghouse/Science/1101_a_2609]
-
Post-socialist Europe (3): 1-25. Bulai, Alfred. 1999. Mecanismele electorale ale societății românești. București: Paideia. Fătu, Mihai și Ion Spălățelu.1971. Garda de Fier, organizație teroristă de tip fascist. București: Ed. Politică. Florian, Alexandru.1995. Ideea care ucide. București: Ed. Noua Alternativă. Gallagher, Tom. 2003. The Balkans After the Cold War, London: Routledge. Marinescu, Adriana. 2010. "Prin mit, la realitate" In Sergiu Gherghina și Sergiu Mișcoiu Partide și personalități populiste în România postcomunistă, Iași: Ed. Institutului European: 119-158. Marinescu, Adriana. 2009. Tipul
Voturi și politici : dinamica partidelor românești în ultimele două decenii by Sergiu Gherghina () [Corola-publishinghouse/Science/1101_a_2609]
-
democratizare a început prin extinderea contestării în sistemele în care era deja permisă participarea (Mair 1997, 179). Cele aproape cinci decenii de conducere comunistă au promovat participarea la nivelul întregii societăți, dar nu exista competiție și, prin urmare, nu erau alternative la reprezentarea politică. În acest context, un rol primordial în viața societății revenea partidului unic. În România, calitatea de membru de partid oferea o serie de avantaje exclusive. În 1989, patru milioane de români erau membri ai Partidului Comunist Român
Voturi și politici : dinamica partidelor românești în ultimele două decenii by Sergiu Gherghina () [Corola-publishinghouse/Science/1101_a_2609]