9,447 matches
-
Paserea Phoenix, numai ea, răsare din cenușa ei, Dar oameni ce se mistuesc nu mai răsar din când în când. Că a mea viaț-ai chinuit, iertai de mult, ci-mi pare rău. L-al tău trecut eu mă gândesc cu-atît amar din când în când. {EminescuOpIV 425} CA ȘI STOA CE PRETINDE Ca și Stoa, ce pretinde Să fim mândri și integri, Când plutesc de-asupra noastră Cu-a lor visuri ochii negri; Ca și basmele păgâne De iubire ce-ard
Opere 04 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295583_a_296912]
-
sfânt, Ca lebăda ce moare de propriul ei cânt, Să mor de-ntăia rază din ochii tăi cei reci... O marmură, aibi milă de stingerea-mi pe veci! Ca iarna cea eternă a nordului polar Se-ntinde amorțirea în sufletu-mi amar, Nimic nu luminează astei pustietăți, Doar sloiurile par ca ruine de cetăți, Plutind de asprul vicol al morții cei de veci... Tu ramură-nflorită... pe visul meu te pleci! {EminescuOpIV 431} {EminescuOpIV 432} Din lumea de mizerii și fără de-nțeles
Opere 04 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295583_a_296912]
-
din povești, Glas al dulcei guri, Unde ești? {EminescuOpIV 442} DACĂ IUBEȘTI FĂRĂ SĂ SPERI Dacă iubești fără să speri De-a fi iubit vr-odată, Se-ntunecă de lungi păreri De rău viața toată. Și-ți lasă-n suflet un amar Și în gândiri asemeni, Căci o iubire în zadar Cu moartea-i sor de gemeni. Dar vindecarea la dureri În piept, în partea stîngă-i, De-acolo trebue să ceri Cuvinte să te mângâi. Acolo afli adăpost Oricâte se întîmple, Ca
Opere 04 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295583_a_296912]
-
acea seară s-ar scoborî într-un abis oceanic de stele sau într-unul de nouri Întrebi de ce ordon... Întreabă îngerii lui Dumnezeu ce trâmbiță renvierea morților și viața vecilor... De ce? Întreabă de ce a scuipat Satan veninul său cel mai amar - când a eșittu în lume, de ce înainte d-a fi te cugetase infernul întreg - te pusese să figurezi în toate țesăturile sale infernale. Creatură a Iadului - femee fățarnică. Demonul poet te-a visat în eppopeea sa - care sfărmă toate blestemele
Opere 04 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295583_a_296912]
-
lui cea ninsă, Cu sufletul lui rece, cu vocea lui cea plânsă, Cu aripa de vânturi, cu inima de ger, Înmormântat de mare și-ncununat de cer, {EminescuOpIV 465} Ce tronă pe o stâncă - picioare de granit Întinse-n fundul mării amar și infinit, Iar fruntea lui uscată pin viscole rebele Sparge nourii aspri amestecați cu stele. Reci și triști petrec soții, căci iarna-n vremi eterne Văl de argint de ghiață câmpiilor așterne Și din ruini de ghiață reci vânture respir
Opere 04 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295583_a_296912]
-
cântec ghețos și amorțit Cântecul mărei dulce senin și liniștit. Dar noaptea.,. când sosește a mieze-nopții oră, Când cerul bun ca norul de raze se coloră, Când peste Nord plutește superb astrul polar Și-aruncă raze albe în marea de amar, Atunci marea ce cântă prin stâncile sdrobite Și vântul care geme prin iernile cernite Tac toate... și descîntul al meze-nopții rece Senin prin iarnă sboară, sublim prin aer trece Și luciul marei turburi s-aplană, se-nsenină. În fundul ei sălbatec e
Opere 04 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295583_a_296912]
-
sânul, Oricât de lungă-i noaptea, oricât de plâns suspinul, În cerul brun și rece ea poseda o steauă Cu razele curate, cu razele de neauă, O stea ca diamantul - ce din nălțimi polare Însenina a mărei unde reci și amare Și mângâia în iarna-i pe asprul rege Nord {EminescuOpIV 466} Și îndulcia în vânturi sălbaticul acord; Acel luceafăr dulce - acel diamant de foc Peri din ceru-i rece, sbură din naltu-i loc. De-atunci pe cer n-apare o
Opere 04 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295583_a_296912]
-
Și îndulcia în vânturi sălbaticul acord; Acel luceafăr dulce - acel diamant de foc Peri din ceru-i rece, sbură din naltu-i loc. De-atunci pe cer n-apare o altă stea polară, De-atunci mai tristă marea, se plânge mai amară, De-atunci mai rece-i vântul și iarna e mai albă, De-atunci prin stânci de ghiață cu o suflare slabă S-aude-un gemet aspru etern și amorțit: E Nordul care plânge pe fiica ce-a fugit. Frumoasa-acea fiică, un
Opere 04 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295583_a_296912]
-
-i rosalbe, Revoc trecutu-n viață. - A faptei sântă dramă O văd cum din morminte eroii săi își chiamă, Și azi torn bucurie în cupa mea aurită, Amestec cu flori dalbe durerea-nnebunită, Turnând în cupe de-aur aroma cea amară. Nu voiu să fie-aevea... să fiă, nu.... să pară. Trecut apari din noapte... ilusiuni din ceriu Făceți a voastre umbre să pară adevăr. ȘTEFAN (Bătrîn și-ncoronat - ese lângă o piatră risipită de mormânt - barba albă - Pletele albe cu desăvârșire - Asemeni
Opere 04 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295583_a_296912]
-
de-aramă Din turnul în ruină. Și prin a lumei vamă Nici suflete nu intră, nici suflete nu ies; Ci prin al nopții aer întunecos și des Abia pătrunde galben lumina-n raze rare Precum se fur speranțe în inime amare. Când somnul frate-al morții pe lume falnic zace Cu genele-i închise, cu visele-i de pace, Când palida gândire prin țara morții trece Și moaiă-n visuri de-aur aripa ei cea rece, Și cu acea aiasmă a lumei
Opere 04 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295583_a_296912]
-
Atunci sufletu-mi geme și inima-mi se frânge. Decis-ai oare, Doamne, ca în etern să fiă Romînu-n lanțuri crude... și searbăda sclaviă Să-nfigă ochii aspri.; cu-al lacrimei tipar Să brazde pe-a lui față decretul ei amar? Te blastămă de secoli a lumii neagră gură Și sufletu-ți se-mmoaie și inima-ți se-ndură, Dar pentru-a mea națiune al tău ochiu e de piatră Și sufletu-ți e vitreg și inima maratră. Nu vezi că-s
Opere 04 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295583_a_296912]
-
nimicești trecutul în urmele lui chiar, Că tot ce e-n viață cade-n a ta domnire. Nimic ce e nu scapă de ochiul tău avar, Dovadă: -n lumi murite, pustii, fără rodire Cu toate se usucă la glasul tău amar. Imperiul tău: trecutul, e-ntins fără de fine - Acolo te-ntîlnește ochiul numai pe tine. Dar e o regiune tot astfel de întinsă - Nu-i încă sub domnia întunecate-ți mâni - Și toate câte, demon, le crezi de tine-nvinse Acolo strecur
Opere 04 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295583_a_296912]
-
la viitoru-i mare Și tot ce-nsufli minți-mi eu caut să alung. Ceea ce n-a trăit încă nu poate fi al tău - De-acum cânt deșteptare și glasu-ți nu-l cred eu. ANUL 1848 Te-aplană printre-a lumei unde amari, mărunte, Tu ce înnalți de-asupra-i a ta rebelă frunte Ca să oglinzi într-însa steaua îngălbenită A Romînimei care pe moarte e pornită! O, și din calea care conduce-n trista vale, Unde nu mai pătrunde ecoul lirei tale, De-acolo
Opere 04 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295583_a_296912]
-
încunjurat de tufișe dese și sălbatice, ruina de marmură a unui monument roman. În timpul acesta, melodia cea dulce urmează, pe care o cântă nevăzuți încă: SILFII DE LUMINĂ Somnia regină combină-arbitrară Tristeță cu râs, Vrăjește vis de-aur în noaptea amară În suflet închis; Alături c-o umbră lumina răsare, Alături c-un nor, Din noaptea eternă prin raze apare Un sânt meteor. (: In timp ce cântecul durează, Mureșanu [doarme]. - Fața sa se descompune ca de-o fericire suprapământească - și asupra
Opere 04 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295583_a_296912]
-
prin lume străin și efemer Cu sufletu-n lumină, cu gîndurile-n cer, Poet gonit de lume și înghețat de vânt, Ce cânți ca o stafie ruină și mormânt; Acuma, când din umbră - Lumina - eu apar, Aruncă de pe tine noianul de amar. Eu vin din centrul lumei încoronat de sori, Preced pe mândrul, [naltul], frumosul Viitoriu, Ce-n nourii de secoli se sgudue închis Ca un frumos și mare însă, teribil vis, În cerul lui petrece sublim și neajuns Nici ochiul unui
Opere 04 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295583_a_296912]
-
-i lasă să cadă pe frunte cununa de lauri, îi zâmbește și dispare în sus, răpită de un nor auriu). SILFII DE LUMINĂ (de sus către lumină) Tu ce din ceriuri pe lume cazi Lumină sântă, Precum pe-al mărei amar talaz O rază frântă, Acum la nouri te depărtezi Strălucitoare, Căci de acolo pe lumi veghezi Cu ochi de soare. (de jos către Mureșanu) A tale cânturi, palide bard Cu fruntea-n laur, Sunt stele-eterne ce-n ceruri ard Cu
Opere 04 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295583_a_296912]
-
nume, N-afli nimic - nimic din ceea ce-n astă lume-ai căutat. Bacanta-ți dă corpul de neauă, ochirea desperată, clară, Ce pătrunzând nervii din tine, de voluptate tremuri tu; Sărutul ei poate fi dulce, cu toate-asta gura-i e-amară, Nu-i dulce gura ce la mie nainte-ți li se prea dădu! Și gloria te chinuește - e un supliciu ce apasă. Mărirea e apăsătoare, insomnia e plata ta; Și vinu-n loc să lumineze a ta privire-ntunecoasă Mai mult te
Opere 04 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295583_a_296912]
-
făcu Aheilor jale nespusă, Suflete mii viteze de fii de eroi în Aii Au trimis, pe ei înșii de pradă la câni lăsîndu-i Și la paseri. Astfel se-mplini a lui Zeus voință Din acea zi când cearta făcu desbinare amară Intre mult divinul Achil și fiul lui Atreu, Agamemnon, al neamului tot și al regilor rege. Care din zei ațâță al desbinului foc între dînșii? Fiul Latonei și al lui Zeus, mânios pe rege, El a trimis pierzătoare boli și
Opere 04 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295583_a_296912]
-
ești dragă ca mama... IV - Ce copil vioiu e Mimi, ce drăguțu-i... - Mătușică, E-ndărătnic, fără minte, tocmai d-asta îmi e frică. De n-ar fi ca al tău tată, care - Dumnezeu să-l ierte - Mi-a făcut viața amară cu-ndărătnicele-i certe... - Ce cuminte este Bibi... ? Da cuminte! ca și tine. Ca și tată-său maiorul... Ține minte foarte bine Tot ce-i spuneți... - C-ar aduce așa mult cu dînsul? Nu, Nu găsesc asemănare așa mare. - Da
Opere 04 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295583_a_296912]
-
putere mă pătrunde-acu - Serioasă, blândă, visătoare, Neadâncit de dulce, noapte, tu! Cu-al întunecimii tale farmec Risipește ceața lumii reci, Să te simt plutind de-asupra vieți-mi, Singuratic, tu, în veci de veci. {EminescuOpIV 538} 82. AMOR? O, CE AMARĂ FERICIRE... (cca 1879) Amor? O, ce amară fericire, Cât dulce chin e în acest cuvînt! Un zâmbet e în zile de mâhnire, Un soare e la-ntunecos avânt. Ș-atunci prin casă-un dulce geniu trece Frumos și blând... părea
Opere 04 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295583_a_296912]
-
de dulce, noapte, tu! Cu-al întunecimii tale farmec Risipește ceața lumii reci, Să te simt plutind de-asupra vieți-mi, Singuratic, tu, în veci de veci. {EminescuOpIV 538} 82. AMOR? O, CE AMARĂ FERICIRE... (cca 1879) Amor? O, ce amară fericire, Cât dulce chin e în acest cuvînt! Un zâmbet e în zile de mâhnire, Un soare e la-ntunecos avânt. Ș-atunci prin casă-un dulce geniu trece Frumos și blând... părea că-i geniul vinei Celei mai mîndre-n
Opere 04 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295583_a_296912]
-
tiparului într-o carte de o nespusă savoare. Cititorul are prilejul să constate coerența imaginii pe care V. Ghica neo oferă, indiferent dacă ne convine sau nu, această imagine, care uneori ne face sa râdem, alteori ne determină să zâmbim amar, ne atenționează sau ne măgulește, aparține unui om care își iubește semenii si visează la continua lor desăvârșire. G. Arion Aforismele lui V. Ghica ne propun o imagine când șugubeață, când în aqua forte a condiției umane. Dorin Sălăjan Autorul
Chef pe Titanic by Vasile Ghica () [Corola-publishinghouse/Imaginative/528_a_1305]
-
fiind un reprezentant de elită al prozei ultrascurte. G. Corbu Il știam de mult pe V. Ghica cultivând acest gen dificil, în care trebuie să închizi într-un enunț lapidar, doar de câteva cuvinte, adevăruri grave, uneori acide, dulci sau amare, rod al unei inteligențe scânteietoare, al unei capacități extraordinare de observație și reflexie, al mișcării la mari altitudini a scripeților găndirii. Corneliu Stoica Cartea se adresează tuturor vârstelor și se vrea o meditație asupra existenței noastre în raport cu ceilalți. Găsim uneori
Chef pe Titanic by Vasile Ghica () [Corola-publishinghouse/Imaginative/528_a_1305]
-
călcările de lege și păcatele mele. 24. Pentru ce Îți ascunzi Fața și mă iei drept vrăjmaș? 25. Vrei să lovești o frunză suflată de vînt? Vrei să urmărești un pai uscat? 26. Pentru ce să mă lovești cu suferințe amare, și să mă pedepsești pentru greșeli din tinerețe? 27. Pentru ce să-mi pui picioarele în butuci, să-mi pîndești toate mișcările să pui hotar pașilor mei, 28. cînd trupul meu cade în putrezire ca o haină mîncată de molii
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85105_a_85892]
-
c-au mâncat Duca-Vodă vacile din țară de-l va mânca viermii iadului cei neadormiți>. Că nu știe femeia acia că este singur Duca-Vodă. Iar Duca-Vodă dacă au audzit că este așe, îndat-au început a suspina și a plânge cu amar”. E drept ce ai spus, dar de unde până unde ți-ai adus aminte iar de Duca-Vodă? Tocmai îmi umbla prin minte un zapis întocmit de Alexandra stolniceasa și fiul ei, Toderașco, prin care arătau că vând “șase fălci de vie
Ce nu ştim despre Iaşi by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/549_a_868]