6,901 matches
-
elimină circumstanțele perturbatoare ca fiind irelevante, se aplică criterii precise, logice, matematice și se propun legi care vizează corpurile materiale și mișcările lor în timp și spațiu. Micro științele însă abordau domeniul inaccesibil simțurilor, iar metoda preponderentă era bazată pe analogie și imaginarea unor modele. Dezbaterile pe tema alcătuirii materiei constituie cadrul utilizării acestor metode. Optica, magnetismul, teoriile asupra căldurii, transformările chimice, structura internă a organismelor vii se configurează ca domenii în care se experimentează trecerea de la analogia efectelor la analogia
Începuturi... by Mihaela Bulai () [Corola-publishinghouse/Science/1204_a_2050]
-
era bazată pe analogie și imaginarea unor modele. Dezbaterile pe tema alcătuirii materiei constituie cadrul utilizării acestor metode. Optica, magnetismul, teoriile asupra căldurii, transformările chimice, structura internă a organismelor vii se configurează ca domenii în care se experimentează trecerea de la analogia efectelor la analogia cauzelor. În ceea ce-l privește pe Newton, el a manifestat explicit o intenție de a lua distanță față de fizica lui Descartes. În primul rând, principiile filosofiei newtoniene au caracter matematic și nu speculativ. Deși creator al calculului
Începuturi... by Mihaela Bulai () [Corola-publishinghouse/Science/1204_a_2050]
-
analogie și imaginarea unor modele. Dezbaterile pe tema alcătuirii materiei constituie cadrul utilizării acestor metode. Optica, magnetismul, teoriile asupra căldurii, transformările chimice, structura internă a organismelor vii se configurează ca domenii în care se experimentează trecerea de la analogia efectelor la analogia cauzelor. În ceea ce-l privește pe Newton, el a manifestat explicit o intenție de a lua distanță față de fizica lui Descartes. În primul rând, principiile filosofiei newtoniene au caracter matematic și nu speculativ. Deși creator al calculului infinitezimal, el nu
Începuturi... by Mihaela Bulai () [Corola-publishinghouse/Science/1204_a_2050]
-
mod ireversibil, deoarece tot ceea ce este absorbit de gaura neagră nu mai poate ieși. De aici reiese și o consecință pentru orizontul găurii negre (așa cum a arătat S. Hawking), în sensul că aria orizontului nu poate să scadă în timp. Analogia cu evoluția entropiei, care nici ea nu poate să descrească, l-a condus pe Bekenstein la convingerea că gaura neagră are în mod real entropie ce poate fi măsurată prin cantitatea de informație prinsă în capcană dincolo de orizont. Fizicienii au
Începuturi... by Mihaela Bulai () [Corola-publishinghouse/Science/1204_a_2050]
-
46, 104, 113, 135, 166, 270. 3 Mira Lupeanu, Constantin Lupeanu, Viața intimă a suveranilor chinezi, Editura Qilinul de Jad, București, 1992, p. 71. 4 http://books.google.com/ 5 http://cuorenellanebbia.splinder.com/post/209202298/veronica-franco 6 Boeriu Eta, Analogia poeziei italiene, sec. XIII-XIX, Editura Albatros, București, p. 204. 7 Idem., p. 198. 8 Louise Labé, Sonete, traducere de Veronica Porumbacu, Editura E.S.P.L:A, București, pp. 27, 29. 9 Lettres de Ninon de Lenclos au Marquis de Sevigné, I
Curtezane şi pseudocurtezane: în mitologie, istorie, literatură by Elena Macavei [Corola-publishinghouse/Science/942_a_2450]
-
episoadele, nu este niciodată confruntat. Ea este legată de percepția globală a spectatorului (foarte diferită de cea a cititorului, lineară și temporală), pe care d'Aubignac o compară în mod judicios cu cea a estetului care contemplă un tablou. Această analogie fecundă, care se bazează pe o analiză a receptării teatrale în termeni spațiali, pregătește calea pentru tratamentul semiologic al scenei, pe care îl vor adopta unii teoreticieni ai secolului al XX-lea. Este sigur că teatrul nu e nimic decât
by MARIE-CLAUDE HUBERT [Corola-publishinghouse/Science/1110_a_2618]
-
Quillard (1864-1912), în "Despre inutilitatea absolută a regiei scenice exacte", articol apărut în Revue d'art dramatique din 1 mai 1891, declară: "Cuvântul creează decorul ca și restul. Decorul trebuie să fie o simplă ficțiune ornamentală care completează iluzia prin analogii de culori și de linii cu drama. Cel mai adesea vor fi de ajuns un fundal și câteva draperii mobile (...) Spectatorul (....) se va abandona în întregime voinței poetului și va vedea după cum îi este sufletul figuri teribile și încântătoare și
by MARIE-CLAUDE HUBERT [Corola-publishinghouse/Science/1110_a_2618]
-
practică imaginația, ceea ce îi permite să stabilească o relație de similitudine între situația jucată și o situație trăită mai demult. El își construiește personajul ajungând până la "retrăire", concept stanislavskian care ar putea fi definit drept descoperirea, în joc, a unei analogii foarte puternice între situația dramatică conținută de text și trecutul emoțional personal. Pentru a-l ajuta într-un asemenea demers, Stanislavski recurge uneori la ceea ce el numește "atât de magicul", întrebându-l pe comediant care i-ar fi fost reacția
by MARIE-CLAUDE HUBERT [Corola-publishinghouse/Science/1110_a_2618]
-
moderne și a cercetării critice a fenomenului religios și, mai ales, care conduce la nașterea istoriei religiilor ca disciplină academică, datorită progreselor științelor umane, poate să fie abordată astăzi distinct de ipotezele teologice și metafizice. Chiar dacă se pune doar problema analogiilor, iar recurgerea la aceste analogii nu pretinde rezolvarea problemei de fond, pe care orice cercetare de istorie a religiilor trebuie să o Înfrunte - mai ales În analiza fenomenelor religioase, dincolo de referirea la contextul lor originar, ba chiar În sine și
[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
-
a fenomenului religios și, mai ales, care conduce la nașterea istoriei religiilor ca disciplină academică, datorită progreselor științelor umane, poate să fie abordată astăzi distinct de ipotezele teologice și metafizice. Chiar dacă se pune doar problema analogiilor, iar recurgerea la aceste analogii nu pretinde rezolvarea problemei de fond, pe care orice cercetare de istorie a religiilor trebuie să o Înfrunte - mai ales În analiza fenomenelor religioase, dincolo de referirea la contextul lor originar, ba chiar În sine și pentru sine, În particularitatea lor
[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
-
să ne așteptăm ca expresiile religioase cunoscute Încă din zorii vârstei istorice să Își aibă rădăcinile Într-un trecut cu expresii mai puțin diferențiate - adică mai puțin multiforme, nu neapărat mai puțin bogate sau complexe. Ne putem gândi la o analogie cu viața noastră individuală: Întorcându-ne la copilărie, ramificațiile vieții adulte se reduc, iar unele ramuri devin unite și indistincte; din adâncul memoriei reapare un comportament bipolar nediferențiat, de tipul „activitate de joacă”/„activitate de școală”; se descoperă ramuri moarte
[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
-
intuitiv că fiecărui tip de societate și cultură - sub orice formă socioculturală sau „tip cultural”, În sensul indicat de J. Steward - Îi corespunde un anumit tip de religie: religia vânătorilor, religia agricultorilor, a păstorilor nomazi și așa mai departe. Prin analogie, nu Întâmplător, aceiași cercetători au considerat că pot distinge o artă a vânătorilor, o artă a păstorilor nomazi etc. Unii, schematizând la maximum, În sens universalist, au identificat În final ideologia și stadiul cultural, vorbind pur și simplu despre „religia
[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
-
nuzi sau Îmbrăcați cu veșminte caracteristice)1. Este greu să conciliem În mod satisfăcător definițiile pentru „erou” așa reies din izvoarele clasice greco-latine cu cele care pot fi folosite În lumea mesopotamiană: acestea din urmă sunt acceptabile În baza principiului analogiei. În acest sens, se poate afirma că termenul (epitet) principal pentru „erou” este ur-sang, În sumeriană, și qur³du(m) sau qarr³du(m) În akkadiană. Astfel, pe baza acestor titluri putem identifica În poemele epice, În imnuri și alte texte, eroii
[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
-
Marduk", creatorul lumii (sau Cosmologia caldeeană), bilingvă. 11) En¿ma eliș, tab. V, 1-76, În akkadiană. Se mai cunosc și alte fragmente de texte care ating tema cosmogoniei, cum ar fi diferite imnuri și rugăciuni. Merită să amintim că, prin analogie cu ceea ce se spune În Biblie (Genza), la mesopotamieni lumea nu a fost creată „din nimic” (ex nihilo), ci din ceva confuz și inform (haos), care se deosebește total de forma și orânduirea lucrurilor reale existente, putând fi considerat non-existență
[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
-
nu a cinstit prescripțiile ritului, ofensând divinitatea patroană a lumii animale. O astfel de temă arhaică, atestată În multe alte mitologii trebuie să fi fost reelaborată În funcție de tematica viață/moarte și de ideologia curții regale. În orice caz, Într-o analogie deloc Întâmplătoare cu legenda lui Baalxe "Baal", și moartea lui Aqhat provoacă Încetarea fenomenelor din natură, iar tatăl său Danil va trebui să-i caute rămășițele, să-l Îngroape și să săvârșească ceremonii funerare ritualice pentru restabilirea ciclului natural. Odată
[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
-
Își au rădăcinile istorice Într-o tradiție comună. Alături de Milkom era, probabil, venerată ca soție a acestuia o divinitate feminină În care poate fi identificată zeița Astartexe "Astarte", acesta fiind un alt element care Întărește paralela cu Melqartxe "Melqart" și analogia cu panteonurile feniciene. Există, de altfel, un sigiliu care atestă devoțiunea unui amonit În trecere prin Sidon pentru zeița locală Astarte, menționată În formă prescurtată. Faptul că această devoțiune avea deja rădăcini chiar În religia amonită este confirmat de un
[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
-
atât cel ideografic din minoicul de mijloc, cât și cel silabic, cunoscut ca liniar A, din minoicul târziu, nu au fost Încă descifrate cu certitudine. Bănuiala că ar fi vorba despre o limbă Înrudită cu cele din aria anatoliană și analogiile oferite de materialele arheologice au Împins mai mulți cercetători să interpreteze expresiile religioase ale civilizației cretane În lumina unor forme analoage ce s-au dezvoltat deja din neolitic pe coastele Mediteranei de răsărit și mai ales În Anatolia, dacă nu
[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
-
singure și unice ființe supraumane. Cu toate acestea, descoperirea unor recipiente cilindrice Împodobite cu spirale, care, În unele cazuri, reproduceau o figură feminină, i-a făcut pe savanți să se gândească la o zeiță sau o stăpână a șerpilor, prin analogie cu mai târziile „zeițe ale șerpilor” găsite la Cnossos (subcapitolul 2.4). S-a voit și crearea unei legături Între cultele de pe Înălțimi, cele din grote și cele despre care se credea că ar fi fost celebrate În palate și
[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
-
hitite, chiar dacă aceștia erau, poate, greci micenieni stabiliți În apropierea teritoriului hitit și chiar dacă acest nume Îl poate aminti, prin asonanță, pe cel al aheilor din poemele homerice. În orice caz, organizarea societății și statului micenian a dat la iveală analogii cu cea a regatelor anatoliene mai mult sau mai puțin contemporane. Războinici, micenienii s-au impus mai Întâi asupra populațiilor stabilite acolo, cu care mai apoi s-au amestecat. Pe acest țesut și-au aplicat organizarea politică, Împărțiți În mici
[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
-
cetăți-stat după un model de tip feudal și cu așezări puternic fortificate. b) Descifrarea limbii Descifrată În 1952 de către Michael Ventris și John Chadwick, limba tăblițelor În Liniar B s-a dovedit un dialect grec arhaic ce prezenta nu puține analogii cu limba poemelor homerice, dar și cu nuanțe și diferențe Între o cetate miceniană și alta. Aridul limbaj birocratic din aceste texte În parte administrative constituie Încă un obstacol pentru completa Înțelegere a acestei civilizații; cu toate acestea, descifrarea a
[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
-
2. Caracterul sectorial al zeilor micenienitc "2. Caracterul sectorial al zeilor micenieni" Dacă numele zeilor micenieni restituite de tăblițe erau, chiar dacă cu câteva excepții, aceleași nume divine celebrate de religia greacă, era firesc ca savanții să pornească În căutarea unor analogii cu formele ulterioare ale cultului grecesc, dar și să se Încerce identificarea a ceea ce a rezultat În greacă din teonimele care se sustrăgeau unei recunoașteri imediate. Cnossos, Pilos și Micene, păreau depozitarele secretului politeismului grec. În unele cazuri, aceste zeități
[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
-
regalitatea și Își desfășoară ordinea În cosmos, poate găsi o paralelă și chiar o matrice Într-un alt mit hitit, În care Zeul Furtunii luptă Împotriva balaurului Illuyankaxe "Illuyanka". Varianta târzie a lui Pseudo-Apollodor (I 6, 3), care prezintă puternice analogii cu acea povestire și care situează faptul chiar În Cilicia, În sud-estul Anatxe "Anat"oliei, unde, de altfel, Pindar (Pythice, I, 16-17; VIII, 16) localiza deja nașterea lui Typhon, lasă la rândul ei să se presupună dependența de o tradiție
[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
-
În opoziție mai mult sau mai puțin declarată cu regimul polisului, Își găsește expresia cea mai concretă În orfici, la care pot fi recunoscute caracteristici mistice pronunțate, și În pitagoreici, la care predomină mai degrabă o orientare spre asceza filozofico-religioasă. Analogiile profunde care Îi Înrudesc au dat loc unei frecvente folosiri improprii a expresiei „orfico-pitagoreic” pentru indicarea doctrinelor și practicilor care se aseamănă cu acestea. Nu există Îndoială că orfismul și pitagoreismul dau dovadă de multe asemănări, ca nemurirea și transmigrația
[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
-
păstrau obiectele votive, dar și date epigrafice și arheologice relative la obiecte votive și la materiale atât de uz sacru, cât și cotidian. Într-o asemenea reconstruire, un spațiu vast a fost acordat - chiar dacă În forme prudente și dirijate - puternicelor analogii stabilite cu ansamblurile de mituri și ritualuri ale lumii grecești, din Grecia Magna, romane și italice, arii cu care Etruria s-a aflat În legătură strânsă și a creat raporturi de schimb comercial și cultural, primind de la ele sau exercitând
[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
-
Între diferitele puteri și spațiile dominate de ele. Toate aceste lucruri sunt favorizate de concepția magică etruscă și italică pe care noi o cunoaștem din disciplina augurală, a corespondenței Între templa, in caelo, in terris și sub terra, adică a analogiei existente În prezența zeilor În sfera cerească, pe fața pământului și În infernuri, și trecută de aici În arta auspicială, care a sfârșit prin omologarea cerului și pământului pe suprafața ficatului victimei. Născută nu fără influențe mesopotamiene (datând, poate, din
[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]