8,411 matches
-
plecării sale, destul de intense, a vrut să experimenteze un produs pe bază de sulfon pentru vindecarea leprei. Un accident petrecut în timpul lucrării, datorat lipsei de experiență a colaboratorilor săi, l-a ucis în noaptea de 22 mai 1959. Un adevărat apostol și martir al idealului misionar. După ei, o serie de religioși foarte valizi au folosit rezultatele lăsate de acești pionieri: don Ottorino Foffano, don Elvio Damoli (directorul general al Caritas Italiana în 1999), fratele Giuseppe Brunelli, și, actual, profesorul laic
Sfântul Ioan Calabria : Biografia oficială by Mario Gadili () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100980_a_102272]
-
am să vă uit!». Și a fost ultima scrisoare pe care don Calabria a adresat-o celor închiși. Dar Opera Slujitorilor Săraci a continuat acest apostolat printre cei închiși prin intermediul fraților religioși interni și a fraților laici externi, a adevăraților apostoli: fratele Francesco Sossai, fratele Luigi Fiorini și mulți alții. Astăzi, Congregația Slujitorilor Săraci ai Divinei Providențe este angajată cu mijloace și, mai ales, cu personal religios în asistența spirituală și în ajutorul moral și material în diferite închisori italiene: Bologna
Sfântul Ioan Calabria : Biografia oficială by Mario Gadili () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100980_a_102272]
-
în aceste domenii. El, cu știința și înțelepciunea care îi venea de la Duhul Sfânt, a intuit inima și sufletul teologiei și al pastoralei. A descoperit principiul unificator și propulsor. Și de ea s-a lăsat cucerit și i-a devenit apostol plin de pasiune. «Credința care lucrează prin iubire» (Gal 5,6): iată inima Bisericii. Credința și dragostea nu sunt atitudini care merg paralele ori juxtapuse, ci împreună amalgamate. Credința e vie dacă lucrează prin iubire; dragostea e adevărată dacă izvorăște
Sfântul Ioan Calabria : Biografia oficială by Mario Gadili () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100980_a_102272]
-
înceapă. Apoi celălalt va continua și va face cu mult mai mult. Dumneavoastră trebuie să vă găsiți niște suflete gemene, care să aibă același spirit. Eu m-am gândit la 12 persoane: și vor merge până la marginile pământului. Vor fi apostolii acestei noi epoci. Ce splendoare vom vedea când se va manifesta Isus definitiv!...». Și părintele Lombardi, după aceste colocvii, se grăbește să-și fixeze într-un caiet ideile și sugestiile pe care don Calabria i le-a prezentat: suprimări de
Sfântul Ioan Calabria : Biografia oficială by Mario Gadili () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100980_a_102272]
-
și Italia. Conferința episcopală italiană ar crește în responsabilitate și în inițiative. Și lansează ideea călătoriilor misionare ale papei. Un vis care va începe să se realizeze cu Ioan XXIII (1958-1963), cu Paul VI (1963-1978) și, mai ales, cu marele apostol misionar Ioan Paul II (1978-2005). Propune un conclav deschis alegerii unei pontif chiar și din afara grupului cardinalilor. Și sugerează o limită de vârstă pentru a ocupa anumite oficii. Congregațiile Curiei romane nu trebuie să fie pure centre administrative, ci să
Sfântul Ioan Calabria : Biografia oficială by Mario Gadili () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100980_a_102272]
-
rol profetic pentru lumea de azi. În mod natural, termenii «carismă și profeție» nu făceau parte din lexicul uzual al lui don Calabria, care se exprima prin alte cuvinte: «spirit pur și genuin... spiritul Evangheliei... Evanghelii vii... Viață în felul Apostolilor... Gratuitate absolută și catolicitate etc.». Secretul încrederii în Providență Într-o noapte nedormită, don Calabria citi toată Evanghelia. A fost răvășit. Îi mărturisi unui preot, care îi era prieten: «Am descoperit Evanghelia!». E o acțiune ușoară să citești Evanghelia; mult
Sfântul Ioan Calabria : Biografia oficială by Mario Gadili () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100980_a_102272]
-
încă din tinerețe. Avea cu cinci ani mai puțin decât el și au trăit la mică distanță unul de altul. Bardellini a fost atras irezistibil de tânărul Calabria, care se evidenția între toți tinerii cartierului prin zelul său înflăcărat de apostol al bolnavilor. S-au întâlnit adesea, atât în parohia de la San Stefano cât și la San Zeno in Monte. Amiciția lor s-a consolidat până într-atât încât să-i facă să devină două trupuri într-un singur suflet. «Prietenia
Sfântul Ioan Calabria : Biografia oficială by Mario Gadili () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100980_a_102272]
-
operele lui Dumnezeu!», spunea don Calabria. Iar arhiepiscopul Schuster îi confirmă: «Dumnezeu vă arată necesitățile Bisericii sale, pentru că v-a consacrat la demnitatea ostiei vii și suferinde pentru integrarea și sfințirea Bisericii. Încredeți-vă în Domnul, și faceți cum scrie Apostolul: proposito sibi gaudio, sustinuit Crucem». Și continuă în aceiași scrisoare: «Dumneavoastră îmi scrieți adesea că Isus vă spune: „Biserica Mea“. Întrebați-l: vrea oare ceva de la mine? Și eu văd mereu Biserica, și mă rog continuu pentru ea. Ce altceva
Sfântul Ioan Calabria : Biografia oficială by Mario Gadili () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100980_a_102272]
-
Calabria dăruirea sa pentru preoți și religioși. Vă mai amintiți încă apelurile sale pasionante, insistente, arzătoare adresate autorităților bisericești, religioșilor și preoților în dificultate, cerând tuturor reînnoirea radicală a vieții, reîntoarcerea viguroasă la «apostolica vivendi forma» (formă de trăire a apostolilor). Acest mesaj adresat clerului și persoanelor consacrate nu trebuie să fie uitat niciodată. Biserica voastră are datoria și moștenirea să o păstreze vie și să o mărturisească cu generozitate și vigoare în timpul nostru. Iubirea față de Biserică a impulsionat în don
Sfântul Ioan Calabria : Biografia oficială by Mario Gadili () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100980_a_102272]
-
trezească lumea dintr-un materialism difuz, arătând prin fapte că Dumnezeu există, că e Providență și nu abandonează oamenii destinului lor. Din acest motiv, trimițându-și religioșii printre cei marginalizați, le recomanda un stil de viață asemănătoare celui practicat de apostoli: fără mijloace, fără publicitate, Providența având grijă să le procure necesarul. Această spiritualitate de abandonare în mâinile Providenței se traduce în concret și printr-o flexibilitate discretă, permițând Operei, plecând mai mult de la provocările realității decât de la teoriile sistematice, să
Sfântul Ioan Calabria : Biografia oficială by Mario Gadili () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100980_a_102272]
-
care cea mai cunoscută "Cugetări despre violență" (1908) a influențat gîndirea politică a lui Lenin, Mussolini și Hitler. 4 Albert Vandal (1853-1910), istoric francez. 5 Pierre Leroy-Beaulieu (1843-1916), economist și sociolog, membru al Academiei, fondator al Școlii de Științe Politice, apostol al liberului schimb. 6 Alfred Rambaud (1842-1903), istoric francez, autor, împreumă cu E. Lavisse, al unui tratat de istorie generală. 7 Louis Renault (1843-1918), jurisconsult francez. 8 "La motanul încălțat". 9 Sistem de tuburi, prin care se trimeteau cilindre împinse
by DIMITRIE GHYKA [Corola-publishinghouse/Memoirs/1001_a_2509]
-
măștile înaintașilor ei. Mai întâi, în capitala orientală se va renunța la acest obicei chiar la funerariile lui Constantin I, din rațiuni multiple, dar mai ales cu scopul ca trupul lui divinizat să fie însoțit de un cortegiu simbolic al apostolilor, nu de dublurile unor strămoși "păgâni". Societatea creștină preia din simbolismul greco-roman al dublului doar efigia împăratului, în relație cu semnificațiile corpului său divin, iar imago generează în timp portretul regal cu valoare sacrală (mai întâi, realizat în mozaic, ulterior
Uitarea Romei: studii de arheologie a imaginarului by Laura Mesina () [Corola-publishinghouse/Science/84997_a_85782]
-
Pentru a-i sprijini pe muritorii acum penitenți să înțeleagă mesajul creștin și dogma treimii (subiectul marilor controverse teologice), propovăduitorii au adaptat structurile mitologice și schema narativă a mitului la lumea de personaje sacre sau sacralizate ale noii religii (Fecioara, apostolii, apoi martirii, sfinții etc.). Grija instituțiilor puterii pentru păstrarea caracterului universalist al creștinismului a impus, după cum atestă istoria practicilor religioase, modificarea vechilor credințe evreiești (deci particulare), dar și primordialitatea spiritualului în raport cu ritualul − susținută de activitatea apostolului Pavel, considerat a fi
Uitarea Romei: studii de arheologie a imaginarului by Laura Mesina () [Corola-publishinghouse/Science/84997_a_85782]
-
ale noii religii (Fecioara, apostolii, apoi martirii, sfinții etc.). Grija instituțiilor puterii pentru păstrarea caracterului universalist al creștinismului a impus, după cum atestă istoria practicilor religioase, modificarea vechilor credințe evreiești (deci particulare), dar și primordialitatea spiritualului în raport cu ritualul − susținută de activitatea apostolului Pavel, considerat a fi, după Christos, marele apologet și întemeietor al gândirii creștine. Scrierile lui constituie un prim efort de sinteză, având ca punct de plecare teologia iudaismului, dar respectând și anumite moduri de organizare și de gândire ale "păgânismului
Uitarea Romei: studii de arheologie a imaginarului by Laura Mesina () [Corola-publishinghouse/Science/84997_a_85782]
-
mai curând patrimonială; corelată cu cea eroică, a defunctului, recunoscută triumfal, nu se confunda în niciun fel cu a templului dedicat vieții spirituale a cetății. În schimb, în "a doua Romă", Constantiu II caută să acorde mausoleului familial (închinat Sfinților Apostoli) o valoare de templu, prin încadrarea catafalcului tatălui său de 12 posturi, echivalându-i astfel pe tovarășii de drum ai lui Iisus. Constantin I fusese investit prin Conciliul de la Niceea din 325 ca isapostolos, nu însă ca substitut al lui
Uitarea Romei: studii de arheologie a imaginarului by Laura Mesina () [Corola-publishinghouse/Science/84997_a_85782]
-
urmărit doar glorificarea tatălui. În absența unui funus imaginarium (oricum legătura cu Roma nu avea sens, iar cea cu Bizanțul nu avea conținut), a devenit însă posibilă așezarea de plăci comemorative sau de posibile amplasamente funerare simbolice pentru cei 12 apostoli. Prin acest "cortegiu" sacral imobil, non-figural, proiectat totuși cu prudență pentru mausoleu și nu pentru procesiunea publică, înmormântarea împăratului Constantin I a tins către modelul unei apoteoze pseudo-christice. În analiza pe care o face pe baza surselor istorice, Gilbert Dagron
Uitarea Romei: studii de arheologie a imaginarului by Laura Mesina () [Corola-publishinghouse/Science/84997_a_85782]
-
dar subordonat lui. Modelul inițial al funerariilor lui Constantin I va face istorie ulterior, cu observația că împăratul defunct nu va ajunge niciodată să substituie locul central al lui Iisus și nici nu va fi cu adevărat al 13-lea apostol (mai curând, cazul Sfântului Pavel și al apostolilor din a doua generație). Doar la nivel retoric biserica de rit bizantin i-a recunoscut lui Constantin I o calitate cvasi-apostolică, dată fiind funcția pseudo-sacerdoțiului său, preluată oricum din teoria puterii romane
Uitarea Romei: studii de arheologie a imaginarului by Laura Mesina () [Corola-publishinghouse/Science/84997_a_85782]
-
Constantin I va face istorie ulterior, cu observația că împăratul defunct nu va ajunge niciodată să substituie locul central al lui Iisus și nici nu va fi cu adevărat al 13-lea apostol (mai curând, cazul Sfântului Pavel și al apostolilor din a doua generație). Doar la nivel retoric biserica de rit bizantin i-a recunoscut lui Constantin I o calitate cvasi-apostolică, dată fiind funcția pseudo-sacerdoțiului său, preluată oricum din teoria puterii romane și fără de care nu ar fi fost un
Uitarea Romei: studii de arheologie a imaginarului by Laura Mesina () [Corola-publishinghouse/Science/84997_a_85782]
-
și de identitate: bustul zeului devine chipul realizat în mozaic al lui Iisus Christos, efigia (corpul de ceară al) împăratului păgân se dematerializează și ea, prin înscrierea formei în imaginea murală; "chipurile" strămoșilor sunt înlocuite de figuri sacre (personaje vetero-testamentare, apostolii) sau sacralizate (martiri, ierarhi ai bisericii, împărați creștini). Ceea ce putea fi controlat în lumea romană, fizic și temporal (obiectele−măști erau integrate doar în anumite momente și scenografii), spiritual și chiar politic, printr-o procesiune asumată de comunitate și de
Uitarea Romei: studii de arheologie a imaginarului by Laura Mesina () [Corola-publishinghouse/Science/84997_a_85782]
-
figura divină, precum în scenografia simbolică a înmormântării lui Constantin I. Sofismul puterii, construit de fiu pentru a-și sacraliza tatăl, nu a fost validat de populația creștinată; înlocuirea tradiționalelor imagines ale strămoșilor reali ai împăratului cu imagines fictive ale apostolilor ar fi trebuit să ducă, pe cale de consecință, la situarea figurii christice în locul împăratului. Mausoleul nu a putut fi asimilat unui templu, pentru a pune în scenă noua teorie a puterii, în ciuda fundalului istoric și instituțional al mutării de facto
Uitarea Romei: studii de arheologie a imaginarului by Laura Mesina () [Corola-publishinghouse/Science/84997_a_85782]
-
consubstanțial" de la Niceea autorizează, în fapt, toate interpretările iconografice. Teama de idolatrie prin imagine se va estompa așteptând întoarcerea intransigenței: iconoclastia. (Tristan 317). Asemănarea dintre imaginea terestră a lui Iisus și imaginea celestă a lui Christos - raport consacrat de interpretarea Apostolului Pavel, părintele dogmei creștine - va deveni o temă principală în opera Sfinților Părinți și în iconografie și un reper al relației dintre puterea politică și atotputernicie, dintre basileu și divinitate, în interpretarea lui Eusebiu din Cesareea (Impellizzeri 61-71). Viziunea Apostolului
Uitarea Romei: studii de arheologie a imaginarului by Laura Mesina () [Corola-publishinghouse/Science/84997_a_85782]
-
Apostolului Pavel, părintele dogmei creștine - va deveni o temă principală în opera Sfinților Părinți și în iconografie și un reper al relației dintre puterea politică și atotputernicie, dintre basileu și divinitate, în interpretarea lui Eusebiu din Cesareea (Impellizzeri 61-71). Viziunea Apostolului se referă și la distincția dintre trup (sub Spirit) și carne, "ca doi poli sau două postulate care se oferă libertății omului cu sau fără ajutorul grației divine" (Besançon 95). În Epistolele Apostolului Pavel, apare chiar mai clar numită legătura
Uitarea Romei: studii de arheologie a imaginarului by Laura Mesina () [Corola-publishinghouse/Science/84997_a_85782]
-
lui Eusebiu din Cesareea (Impellizzeri 61-71). Viziunea Apostolului se referă și la distincția dintre trup (sub Spirit) și carne, "ca doi poli sau două postulate care se oferă libertății omului cu sau fără ajutorul grației divine" (Besançon 95). În Epistolele Apostolului Pavel, apare chiar mai clar numită legătura dintre om, Adam terestru, tipul condiției umane muritoare, și Christos, Adam celest, modelul viitoarei condiții umane mântuite: Pentru prima dată se deschide o altă cale pentru ascensiunea spirituală: nu ieșirea din lumea sensibilă
Uitarea Romei: studii de arheologie a imaginarului by Laura Mesina () [Corola-publishinghouse/Science/84997_a_85782]
-
direcția inteligibilului, nu abandonarea corpului și a universului material, ci izbăvirea creației astfel încât creația nouă să fie față de cea veche în raportul în care Christos, Adamul celest înviat din morți, este față de Adamul terestru și față de noi înșine. (Besançon 95) Apostolul Pavel este continuat de fervoarea cu care Irineu atacă ereziile gnostice, în favoarea reabilitării istoriei Mântuirii și a imaginii; de asemenea, de neo-plotinismul lui Origene, atașat de ideea de model al Lógos-ului, în defavoarea imaginii, dar atașat și de ideea
Uitarea Romei: studii de arheologie a imaginarului by Laura Mesina () [Corola-publishinghouse/Science/84997_a_85782]
-
apologeți. Din acest ansamblu de texte reiese ideea generală că transmiterea în cele două Legăminte este considerată drept vehiculul înțelepciunii, fără de care, potrivit lui Pavel și lui Platon, nu ne putem apropia de asemănarea cu Dumnezeu. Iisus a încredințat această transmitere apostolilor și în special lui Petru și deci Adunării [Ecclesia, n.n.] a cărei temelie el este. ... Din calitate divină, înțelepciunea este o persoană divină. Christos este anunțat în Vechiul Testament sub numele de înțelepciune. Christos este Sophia. (Tristan 303) Astfel apare la
Uitarea Romei: studii de arheologie a imaginarului by Laura Mesina () [Corola-publishinghouse/Science/84997_a_85782]