26,366 matches
-
avalanșă de zăpadă, prăvălită într-o vale fără fund. Și aceste zgomote infernale reverberau cu cele din cuptoare și se amplificau, de credeai că nu cerul, ci întreg Universul, cu stele cu tot, se prăvale asupra lor. Pe Mărțișor îl apucă groaza, deși își făcuse atâta curaj. Cât despre Norocel... El era ud, ud! Dar ud fleașcă! Și alerga de colo, colo, ca un șoricel încolțit de pisică: - Ce e asta, nene? Aoleu, acum chiar că murim! Și se făcu mic
MĂRŢIŞOR-14 de NĂSTASE MARIN în ediţia nr. 1504 din 12 februarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/363014_a_364343]
-
șut ca să nu piardă din viteză și îl ținu numai în șuturi până la ușă. - Acum, drăguțule, spune codul, deschide ușa și... afară! Îl mai plesni o dată de se rostogoli cu viteză în direcția sălii tronului împărătesc. - Transmite salutări împăratului! mai apucă Mărțișor să strige din ușă și se întoarse spre cuptoare. În spatele lui, Norocel chihotea: - Măi nene, da i-o făcuși! Da’ ce-i făcuși! - Tot mai ești în spatele meu, mă? Dă-te jos! se scutură Mărțișor. - Nu mă dau, nu
MĂRŢIŞOR-14 de NĂSTASE MARIN în ediţia nr. 1504 din 12 februarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/363014_a_364343]
-
doboară în barcă. Se așează cu îndemânare deasupra mea și începe să mă sărute peste tot corpul, să mă muște ușor, pe unde putea prinde cu dinții săi mărunți și cu o strungăreață delicioasă la maxilarul superior. Era furioasă că apucasem să-mi trag slipul pe mine și cu piciorul stâng, se tot chinuia să-l dea jos. Am să mă răzbun pe tine, pentru toată așteptarea din ultimele luni, răule, pescar pervers ce ești! Auzi la el, altfel de pește
POVESTIRI PESCARESTI SI DE VIATA de STAN VIRGIL în ediţia nr. 1504 din 12 februarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/363024_a_364353]
-
curte pe care, tatăl meu, bătuse o tăbliță cu atenționarea ” CÂINE RĂU”. Acesta era Grivei numai că, mie mi se părea cel mai bun câine din lume. La poartă la mamare se adunau o grămadă de femei, stăteau care, cum apucau, mamare, întotdeauna pe bancă, veneau și copii să ne jucăm. La început stam să ascultăm toate știrile din sat. - Auzirăți, fă, că Leana lu’Butoi se mărită? spunea țața Floarea lu’ Zdrâncă. - Da` de Gât Lung ce mai știți? Mai
URSULEŢUL DE PLUŞ de DANIELA TIGER în ediţia nr. 1068 din 03 decembrie 2013 [Corola-blog/BlogPost/363064_a_364393]
-
cu care vorbeam despre Eminescu. Tocmai citeam revista politică ce dete poetul pentru ziar. Începutul era bun, însă pe la mijloc nu mai înțelegeam nimic. Dădea calcule algebrice, dar la sfârșit revenea la subiect. Eu, ca secretar de redacție, m-am apucat și am corectat, scoțând afară aberațiile. S-a publicat așa. Vine însă Eminescu furios cu o gazetă în mână: „Ce-i asta, domnule? Mi l-ai stricat. Cum ți-ai permis! Te-mpușc!” Și Eminescu scoate un revorver și-l
EMIESCU-STĂRI DE UMILINŢĂ TRĂITE CU DEMNITATE de ION IONESCU BUCOVU în ediţia nr. 1068 din 03 decembrie 2013 [Corola-blog/BlogPost/363061_a_364390]
-
și rugându-se la Dumnezeu, la care toate sunt cu putință, a văzut că acesta începe să se miște, să se rostogolească, să se târască și în cele din urmă s-a transformat într-un șarpe și atunci l-a apucat frica văzând cele întâmplate. Cu numai câteva cuvinte blânde și înțelepte, sfântul știa să îndrepte răutățile oamenilor, aducea o femeie desfrânată la pocăință, întotdeauna fiind de folos celor din jurul său. Dumnezeu asculta toate rugăciunile sale astfel încât și apele năvalnice ale
SF. SPIRIDON, FĂCĂTORUL DE MINUNI de ION UNTARU în ediţia nr. 1077 din 12 decembrie 2013 [Corola-blog/BlogPost/363293_a_364622]
-
un necunoscut. Probabil că a avut întotdeauna o sfielnică dar păguboasă reținere. Se vede treaba că până când nu a fost convins de valoarea scriiturii sale, nu a considerat că ar fi bine să dea publicului lucrările sale. Bine că am apucat să le vedem strânse împreună. De fapt cea mai mare parte din lucrări erau cunoscute publicului fiind publicate în revista Oglinda Literară. Este posibil ca în acest mod să fi căpătat convingerea că are valoare în ceea ce face. Iată de ce
NOI APARIȚII EDITORIALE – DECEMBRIE 2014 de GHEORGHE STROIA în ediţia nr. 1440 din 10 decembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/363277_a_364606]
-
Acasa > Poeme > Antologie > SCULPTURĂ Autor: Anne Marie Bejliu Publicat în: Ediția nr. 1072 din 07 decembrie 2013 Toate Articolele Autorului cât de repede se sparg oglinzile când le apuci mai bine de colțuri le strângi centrul cu două degete sau cu două palme le scapi le lași să se răsfire sub pașii tăi le asculți scârțâitul tocul îl răsucești umpli asfaltul de praf de sticlă argint înnegrit și taberi
SCULPTURĂ de ANNE MARIE BEJLIU în ediţia nr. 1072 din 07 decembrie 2013 [Corola-blog/BlogPost/363317_a_364646]
-
o bucată din sufletul tău pe coala de hârtie. La fel, de mult îmi place să cred că atunci când scrii, vezi în spatele literelor o lume aparte, foarte dragă ție care se derulează cu rapiditate. Nu-ți rămâne decât să te apuci de treabă. Să presari din lumea văzută, să aduni crâmpeiele de suflet și la final ai cartea visată, care va fi citită de ochi ce sunt dornici de ,,lumină’’ O astfel de carte am citit de curând, cartea scriitorului Răzvan
CRÂMPEIE DE SUFLET de CARMEN MARIN în ediţia nr. 1818 din 23 decembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/363346_a_364675]
-
că nu am fost suficient de rapid, întrucât îl văd pe Victor ridicând plictisit din umeri și pornind către dormitor. Îi anticipez traiectoria. Trece prin mijlocul zonei de luptă. Mă reped și îl ridic în brațe. - Sunt cioburi pe jos, apuc să spun. - Da? se aude glasul lui mirat. - Da, ai grijă, zic eu și îl scot din zona periculoasă. Văzându l în siguranță, mă prăbușesc pe scaun. Dar scaunul geme - de fapt, doar un ciob ce cu mândră demnitate se
CRÂMPEIE DE SUFLET de CARMEN MARIN în ediţia nr. 1818 din 23 decembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/363346_a_364675]
-
trage puternic dreapta. Frânez. Cobor și constat că am pană. Asta mai lipsea! Nu mai pot! Simt că explodez. Aici, în mijlocul câmpului în cel mai nenorocit loc, mașina mea face pană! Incredibil! Deschid porbagajul. Scot roata de rezervă și mă apuc de treabă. Cricul se afundă în noroi. Daaa... strada nu e asfaltată. Primăria este indiferentă la cererile noastre. “Cine v a pus să vă faceți case acolo?”, parcă aud glasul primarului. Dacă acolo am avut pământ... ce era să fac
CRÂMPEIE DE SUFLET de CARMEN MARIN în ediţia nr. 1818 din 23 decembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/363346_a_364675]
-
ca după externarea fiului lui Ștefan, următorul weekend să-l petreacă, undeva, la pescuit. - Ne mai plimbăm un pic, ce zici? - Eu aș prefera să mergem la hotel să ne pregătim de plecare, vreau să ajungem acasă înainte să ne apuce seara pe drum. Ce zici, dragul meu? - Ai dreptate! Și apoi, vreau să ne oprim pe drum să fac niște cumpărături, nu am nimic de mâncare acasă. Te invit să luăm cina împreună, la mine. Nici nu te mai las
POVESTE LA ÎNCEPUT DE PRIMĂVARĂ (XIII) de VASILICA ILIE în ediţia nr. 1081 din 16 decembrie 2013 [Corola-blog/BlogPost/363360_a_364689]
-
târcoale. Dar... dacă? Ipoteza apărută pe neașteptate asemeni unui far străpungând bezna nopții, o luase prin surprindere. Da’ tocmai pentru că omul este o ființă adaptabilă, așa cum în funcție de nevoile sale și-a dezvoltat la mână un deget opozabil pentru a putea apuca mai bine, ar putea - pentru a mușca mai cu nădejde, așa cum vremurile par să o ceară cu insistență - să-și dezvolte canini ca de lup... Și cât de benefic ar putea fi până la urmă, impactul acestei adaptări, asupra vieții sociale
DILEMA de TANIA NICOLESCU în ediţia nr. 1732 din 28 septembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/363368_a_364697]
-
ore a venit și m-a văzut tot asta făcând. Mi-a zis: „Gică, tu dacă eu nu-ți zic să te oprești, nu te oprești? O ții așa fără oprire?” Eu așa eram!... Apoi mai erau momente când mă apuca suca să vin acasă, când eram la București. Mă suiam în tren și plecam la părinți, la Arghira. Atunci nu erau telefoane și fiindcă n-am ajuns la antrenament, au intrat toți în panică. N-am anunțat pe nimeni că
VIAŢĂ CA-NTR-UN RING DE BOX: GHEORGHE BUTNARU de GABRIEL TODICĂ în ediţia nr. 1732 din 28 septembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/363369_a_364698]
-
spun, dar hai mai departe de stație, nu am chef să asculte trecătorii ce discutăm noi, o rugă el iritat de gafa făcută. - Ce ai în program acum? - Nu ți-am spus? Merg acasă, mă schimb, mănânc ceva și mă apuc de grădinărit. - Poți renunța la o parte din program? - La care și de ce? - De exemplu la cel cu grădinăritul, poate să mai aștepte. Suntem doar la începutul primăverii. De mâncat putem s-o facem vis-a-vis la Bistro. - Tu ce program
INTALNIRE LA NIVEL INALT de STAN VIRGIL în ediţia nr. 1072 din 07 decembrie 2013 [Corola-blog/BlogPost/363310_a_364639]
-
ales pentru ea. Ce va spune unul sau celălalt, dacă gestul său va fi vădit favorabil față de unul dintre ei? Vor mai crede în sinceritatea sa? Soneria ceasului lămuri toată această situație întortocheată și fără de ieșire pentru ea, chiar dacă nu apucase să se declare în favoarea unuia dintre cei doi luptători. Se bucura că totul a fost doar un vis produs de succederea mai multor evenimente din ultimul timp. Prea se precipitau, prea veneau ca un tăvălug peste ea, cea care nu
INTALNIRE LA NIVEL INALT de STAN VIRGIL în ediţia nr. 1072 din 07 decembrie 2013 [Corola-blog/BlogPost/363310_a_364639]
-
nostru, asta este mai grav. - Bine, lasă asta acum! Și cum te-ai gândit să-l mobilezi, că după cum nu ai nimic în prezent, îți trebuiesc o sumedenie de lucruri, ce-ți sunt necesare pentru viitor. - Mie îmi spui? Mă apucă groaza, numai când mă gândesc! - Și cum ai să procedezi? - Nu știu. Mă gândesc să iau credit bancar, să fac rate la magazine, nu știu ce să-ți zic. Nu am curajul să mă gândesc la asta. - Bine, bine, dar tot trebuie
INTALNIRE LA NIVEL INALT de STAN VIRGIL în ediţia nr. 1072 din 07 decembrie 2013 [Corola-blog/BlogPost/363310_a_364639]
-
Ei... Să făcusă mic de tot de să nu-i mai scoți vorba nici cu cleștele din gură, auz’. Ia ascultă, bă, eu bătui drumu’ pin ploaie de pomană!? - mi ți-l luai tare. Ia vezi! Ce zâce!? Și mă apucară mii de draci când auzâi comedie. Auz’ să îl învăț io cum să pună cloța pe oauă. Ete drace! Da’ sângură nu s-așază, zâc? Ce-are dacă s-așază singură? Tușește, ai!? Și plecai de-l lăsai cu gura
GĂINA (SCHECI A LA NEA MĂRIN) de ELENA NEACŞU în ediţia nr. 1862 din 05 februarie 2016 [Corola-blog/BlogPost/363418_a_364747]
-
mamei, era o movilă de pământ. Nu se știa cine a ridicat acea movilă. Poate era un mormânt comun de pe timpul războiului de independență. Îmi povestea bunica că pe atunci era domnișoară de vreo douăzeci și doi de ani. Ea apucase trei războaie, dintre care două mondiale. Chiar dacă avea vârsta de 103 ani, avea o memorie foarte bună și îmi povestea o sumedenie de evenimente la care luase parte dea lungul timpului. Cum fugeau din calea oștilor și se refugiau cu
BUNICA FLOAREA de STAN VIRGIL în ediţia nr. 1084 din 19 decembrie 2013 [Corola-blog/BlogPost/363341_a_364670]
-
colectiv și să-și vadă de croitoria lui. Se trăgea dintr-o familie mai săracă și făcea orice să-și vadă visul împlinit. Să fie toată comuna colectivizată, ca el să aibă postul asigurat și în continuare, altfel iar se apuca de cusut pantaloni dacă îl dădeau afară de la primărie. Cum simțise gustul puterii și al avantajelor acesteia, era cu ochii pe familia noastră uitând că sunt prieteni și că mai toată ziua îi “stârmocea[6] “ nasul pe la noi ba după
BUNICA FLOAREA de STAN VIRGIL în ediţia nr. 1084 din 19 decembrie 2013 [Corola-blog/BlogPost/363341_a_364670]
-
Sunt lucruri obișnuite, obligatorii ! Lucruri care trebuie însușite la Școala Vieții ... Mare filozofie și tu n-o știai ? Mihaela, flămândă ca nimeni altul, de viață, A jucat-o-n picioare, precum Iisus a călcat pe Moarte, Neștiind că poate nu apucă, cum se zice, ziua de mâine Și drept judecând a lăsat sămânța din ea să-ncolțească, Mai înainte de-aș da obștescul sfârșit, În timpul măsurat cu puțin mai în urmă de-o noapte. Sacrificiu e când, nu pentru mulți, ci
MIHAELA- EROINĂ PRINTRE SFINŢI, POEM DE ION I. PĂRĂIANU de AL FLORIN ŢENE în ediţia nr. 1082 din 17 decembrie 2013 [Corola-blog/BlogPost/363467_a_364796]
-
17 decembrie 2013 Toate Articolele Autorului Mă pregătesc să mă’ntălnesc cu Tine, Părinte Sfănt, dar oare se cuvine ? Că haina mi’e vădită că’i pătată Și roasă pe la colțuri și uzată. Și plec genunchiul inimii smerit Și mă apuc de peticit. Prin rugăciuni, adun bucăți din mine Și vreau să le preschimb in bine. Nădejdea mea e’n zdrențe toată De vremi și lume sfașiată. Și cos acum, cu zor la ea Să o aduc in fața Ta. Candela
NĂDEJDEA de CAMELIA CRISTEA în ediţia nr. 1082 din 17 decembrie 2013 [Corola-blog/BlogPost/363470_a_364799]
-
mi-au dat tihnă nici la Oradea unde mă mutasem prin anii *60. Nu aveam în proprietate nici un metru patrat de teren pentru grădină deși locuiam la casă. Dar am înfințat multe grădini de legume pe tenuri virane, pe unde apucam și pe unde vedeam pământ ne lucrat, pe malul Crișului Repede, pe malul pârâului Peța din Oradea. împreună cu prieteni și rude apropiate cum ar fi: Ioan Milaș, Ștefan Cadar, Emilian Cadar și alții, defrișam câte o bucată de pământ, îl
PASIUNEA PENTRU GRĂDINĂRIT ÎMPLETITĂ CU ARTA SCRISULUI de IONEL CADAR în ediţia nr. 1732 din 28 septembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/363448_a_364777]
-
se împreunară trupește, pendula lui Condurache bucurându-se să se afle în pragul peșterii misterioase care se deschidea din ce în ce mai mult pentru a fi cât mai amănunțit cercetată. Fata răvășită, mușcă sălbatic tot ce nimerea, fără pic de noimă. Profesorul o apucă de umeri și pătrunzând-o cu toată puterea sa, își începu explorarea tainicei peșteri, aflată pentru prima dată într-o asemenea cercetare a unui inițiat, printr-un du-te-vino continuu, lovind ritmat în pereții micuței grote. Angela simți o durere în interiorul
ROMAN , CAP. TREISPREZECE/EROTIC de STAN VIRGIL în ediţia nr. 1862 din 05 februarie 2016 [Corola-blog/BlogPost/363431_a_364760]
-
pui de țigani, fără să le pese, se zbenguiau în mijlocul străzii, cântând ceva. Scena era grotească, un domn în vârstră, se opri și privi spectacolul, se închină și o luă la stânga, zâmbindu-i și zicându-i în glumă: -Eu am apucat și bombardamentele din patrușpatru! Mai bine mă lua Dumnezeu să nu le mai văd și pe-astea! Nu-i răspunse nimic bătrânului, gândul lui era la Andra! Vru să-i răspundă mai multe, dar bătrânul se depărtase. Bunicul lui fusese
REVOLUŢIA de ION IONESCU BUCOVU în ediţia nr. 1082 din 17 decembrie 2013 [Corola-blog/BlogPost/363466_a_364795]