8,268 matches
-
anumit are în complexul structural de SiO substituiri prin ione de fluor (F) sau de hidroxil (OH) va apare de exemplu formula următoare: iar apa din structură va apare: Aceștia pot apărea sub forma de tetraedri dubli legați printr-un atom comun de oxigen (punte de legătură). Raportul Si:O fiinde de 2:7, acest tip de structură apare mai rar în natură un exemplu fiind Gehlenitul (CaAl[(Si,Al)O]). Tetraedrii de sunt grupați câte trei patru sau șase, într-
Silicați () [Corola-website/Science/308478_a_309807]
-
trei patru sau șase, într-o formă de structură inelară, astfel iau naștere: Berilul (AlBe[SiO]) și mineralele din grupa turmalinei De acestă grupă aparțin piroxenii și amfibolii, piroxenii alcătuiesc lanțuri simple într-o singură dimensiune (plan), unde la un atom de oxigen se leagă douăgrupări tetraedrice, raportul Si:O fiind de 1:3 ca de exemplu la diopsid (CaMg[SiO]). Amfibolii alcătuiesc de asemenea lanțuri unidimensionale, însă pot apărea și structuri de lanțuri duble raportul Si:O fiind de 4
Silicați () [Corola-website/Science/308478_a_309807]
-
serpentina, mineralele argiloase ca vermiculitul. c Un exemplu de mineral cu structură pe 3 straturi este muskovitul„o mică argiloasă” (KAl[(OH)|AlSiO]) și cu o structură pe două straturi caolinitul (Al[(OH)|SiO] Silcații din acesată categorie, au legat atomul de oxigen printr-o punte de legătură cu două grupări tetraedrice simultan, astfel ia naștere o structură de schelet tridimensional. Acest tip de structură are formula chimică formula cuarțului. Pentru formarea altor tectosilicați e necesară substituirea siliciului cu aluminiul, urmând
Silicați () [Corola-website/Science/308478_a_309807]
-
a descoperit una din legile de bază ale naturii. Numai această singură descoperire ar fi fost de ajuns pentru a-l considera pe Lomonosov un mare savant. Lomonosov afirma că toate corpurile sunt compuse din particule minuscule, numite molecule și atomi. Lomonosov a fost printre primii care au consemnat solidificarea mercurului. A susținut originea organică a solului și a combustibililor fosili (cărbune, petrol, gaze naturale). Lomonosov a proiectat și a construit un telescop pentru observarea stelelor și a planetelor. Cu ajutorul acestui
Mihail Lomonosov () [Corola-website/Science/308523_a_309852]
-
organe numite sinusuri. Aici are loc eliminarea oxigenul și primirea dioxidului de carbon. După acesta sângele ajunge în pericard și din nou în inimă prin osteole. Hemolimfa (sângele) conține ca pigment respirator hemocianină, cu funcție similară hemoglobinei. Hemocianina conține doi atomi de cupru de care se leagă oxigenul și conferă o nunață albăstruie. Păianjenii respiră prin plămâni (saci pulmonari) și prin trahei. Ambele sisteme sunt amplasate în opistosomă. Membrii subordinului Mesothelae, infraordinului Mygalomorphae și familiei Hypochilidae posedă două perechi de plămâni
Păianjen () [Corola-website/Science/308507_a_309836]
-
Fluorescenta este fenomenul de emisie a unui foton în urmă dezexcitării unui atom sau a unei molecule de pe o stare energetică superioară pe una inferioară, de exemplu S1 -> S0. În fluorescenta nu are loc schimbarea stării excitate din singlet în triplet, cum se întâmplă în fosforescenta. Atomii sau moleculele pot fi excitați fie
Fluorescență () [Corola-website/Science/308675_a_310004]
-
unui foton în urmă dezexcitării unui atom sau a unei molecule de pe o stare energetică superioară pe una inferioară, de exemplu S1 -> S0. În fluorescenta nu are loc schimbarea stării excitate din singlet în triplet, cum se întâmplă în fosforescenta. Atomii sau moleculele pot fi excitați fie prin absorbție de unde electromagnetice de o anumită lungime de undă fie prin ciocniri cu alte particule( ex.: electroni). De obicei lungimea de unda a fotonului emis este mai mare, astfel având energie mai mică
Fluorescență () [Corola-website/Science/308675_a_310004]
-
electroni). De obicei lungimea de unda a fotonului emis este mai mare, astfel având energie mai mică față de energia absorbita. Fluorescenta diferă de fosforescenta prin durată în care se emite lumină și, eventual, prin procesul prin care se produce dezexcitarea atomului( la fluorencență tranzițiile electronilor de pe un strat energetic superior pe unul inferior, astfel femonenul luminos este mai îndelungat). Una din aplicațiile practice ale acestui fenomen fiind tuburile fluorescente(neon), ecranele televizoarelor sau computerelor, sau in biochimie, medicina și mineralogie la
Fluorescență () [Corola-website/Science/308675_a_310004]
-
exclusiv metodei de sinteză a amoniacului din aer (azot inert, molecular) și hidrogen, descoperită la începutul secolului trecut de către Fritz Haber, și adusă prima dată în fază de exploatare industrială de către Carl Bosch. De asemenea se consideră că jumătate dintre atomii de azot în componența celulelor din organismul unui individ trăitor la începutul celui de-al treilea mileniu provine nu din sinteza bacteriană, naturală, a azotului, ci rezultă dintr-o fabrică Haber-Bosch. Fără fabricile de amoniac cu care Germania și-a
Fritz Haber () [Corola-website/Science/308769_a_310098]
-
cantitate de HCl este consumată de producător, iar piața deschisă este estimată la 5 Mt/an. Din informațiile furnizate de spectroscopia în IR și Raman și din valoarea momentului electric s-a stabilit că în molecula acidului clorhidric, cei doi atomi sunt legați covalent. În stare gazoasă, acidul disociează în elemente, la valori înalte ale temperaturii. De exemplu, gradul de disociere la 300 °C și 1 atm este de 3·10%, iar la 1000 °C este de 0,014%. Un volum
Acid clorhidric () [Corola-website/Science/307993_a_309322]
-
care este mai rezistent la intemperii, plagioclazii se descompune în feldspat potasic și muscovit. Structura cristalină a caolinitului este compusă dintr-un strat tetraedric, care este cuplat cu un strat cu o structră octaedrică. Strutura tetraedrică sunt polimerizați bazal cu atomi de oxigen și siliciu, iar stratul octaedric sunt constituiți legați prin laturile octaedrilor care sunt legați de atomi de alumiu. Cele două straturi amintite sunt aranjate în structura mineralului într-un raport de 1:1. În afară de caolinit care se găsește
Caolinit () [Corola-website/Science/308025_a_309354]
-
este compusă dintr-un strat tetraedric, care este cuplat cu un strat cu o structră octaedrică. Strutura tetraedrică sunt polimerizați bazal cu atomi de oxigen și siliciu, iar stratul octaedric sunt constituiți legați prin laturile octaedrilor care sunt legați de atomi de alumiu. Cele două straturi amintite sunt aranjate în structura mineralului într-un raport de 1:1. În afară de caolinit care se găsește în procentul cel mai ridicat în grupa caolinitului, mai există variante a caolinitului, identice din punct de vedere
Caolinit () [Corola-website/Science/308025_a_309354]
-
a este un fenomen fizic prin care nucleul unui atom instabil, numit și radioizotop, se transformă spontan (se "dezintegrează"), degajând energie sub formă de radiații diverse (alfa, beta sau gama), într-un atom mai stabil. Prin dezintegrare atomul pierde și o parte din masă. Termenul de radioactivitate a fost folosit
Radioactivitate () [Corola-website/Science/308253_a_309582]
-
a este un fenomen fizic prin care nucleul unui atom instabil, numit și radioizotop, se transformă spontan (se "dezintegrează"), degajând energie sub formă de radiații diverse (alfa, beta sau gama), într-un atom mai stabil. Prin dezintegrare atomul pierde și o parte din masă. Termenul de radioactivitate a fost folosit pentru prima dată de Marie Curie. Pentru a se înțelege fenomenul de radioactivitate trebuie pornit de la structura atomului, care are în centru un
Radioactivitate () [Corola-website/Science/308253_a_309582]
-
a este un fenomen fizic prin care nucleul unui atom instabil, numit și radioizotop, se transformă spontan (se "dezintegrează"), degajând energie sub formă de radiații diverse (alfa, beta sau gama), într-un atom mai stabil. Prin dezintegrare atomul pierde și o parte din masă. Termenul de radioactivitate a fost folosit pentru prima dată de Marie Curie. Pentru a se înțelege fenomenul de radioactivitate trebuie pornit de la structura atomului, care are în centru un nucleu în jurul căruia orbitează electronii
Radioactivitate () [Corola-website/Science/308253_a_309582]
-
beta sau gama), într-un atom mai stabil. Prin dezintegrare atomul pierde și o parte din masă. Termenul de radioactivitate a fost folosit pentru prima dată de Marie Curie. Pentru a se înțelege fenomenul de radioactivitate trebuie pornit de la structura atomului, care are în centru un nucleu în jurul căruia orbitează electronii. Nucleul este format din particule încărcate pozitiv protoni și particule neutre neutroni, denumite generic nucleoni. Toți atomii unui element chimic au același număr de protoni, dar pot avea numere diferite
Radioactivitate () [Corola-website/Science/308253_a_309582]
-
Marie Curie. Pentru a se înțelege fenomenul de radioactivitate trebuie pornit de la structura atomului, care are în centru un nucleu în jurul căruia orbitează electronii. Nucleul este format din particule încărcate pozitiv protoni și particule neutre neutroni, denumite generic nucleoni. Toți atomii unui element chimic au același număr de protoni, dar pot avea numere diferite de neutroni. În funcție de numărul de nucleoni elementul chimic are mai multe specii numite izotopi. În interiorul nucleului acționează două tipuri de forțe: forța de respingere dintre protoni (de
Radioactivitate () [Corola-website/Science/308253_a_309582]
-
nucleare. În funcție de radiația emisă putem avea dezintegrare alfa, beta sau gama. Transformarea unui element radioactiv în alt element prin dezintegrare se mai numește și transmutație nucleară naturală. Procesul nu depinde de temperatură, presiune sau de combinația chimică în care apare atomul al cărui nucleu suferă dezintegrarea. Pe de altă parte, dezintegrarea este un fenomen aleator: nu se poate determina când se va dezintegra un anumit nucleu atomic, deși pentru o populație mare de nuclee de un anumit tip se poate estima
Radioactivitate () [Corola-website/Science/308253_a_309582]
-
după o lege exponențială: formula 1, unde: De remarcat că asta înseamnă că prin dezintegrare radioactivă o substanță radioactivă nu dispare niciodată complet. Practic, după 100-200 de perioade de înjumătățire dintr-o cantitate egală cu masa Pământului ar rămâne un singur atom. Timpul de înjumătățire variază în limite foarte largi, de la fracțiuni de secundă până la miliarde de ani. Printre cele mai lungi perioade de înjumătățire le au izotopii U, U , Th și K. Există următoarele forme de dezintegrare: Dezintegrarea spontană este un
Radioactivitate () [Corola-website/Science/308253_a_309582]
-
în limite foarte largi, de la fracțiuni de secundă până la miliarde de ani. Printre cele mai lungi perioade de înjumătățire le au izotopii U, U , Th și K. Există următoarele forme de dezintegrare: Dezintegrarea spontană este un fenomen de transformare a atomilor grei prin procese radioactive. Nucleul atomic se va despica în două sau mai multe fragmente, respectând regula prin care două fragmente rezultate vor avea totdeauna dimensiuni egale. Suma masei fragmentelor rezultate fiind egală cu masa nucleului inițial. Izotopii uraniului se
Radioactivitate () [Corola-website/Science/308253_a_309582]
-
transformări ale protonilor sau neutronilor nucleari, ci numai în cazul emisiilor α și β, ca de exemplu: formula 9 Dezintegrarea alfa este procesul prin care din nucleul atomic se emite o particulă alfa (doi protoni și doi neutroni), cu apariția unui atom având numărul atomic diminuat cu 2 și numărul de masă diminuat cu 4. U →Th + He Dezintegrarea beta este procesul prin care nucleul atomic emite particule beta (electron sau pozitron) pentru a obține număul optim de protoni și neutroni. Există
Radioactivitate () [Corola-website/Science/308253_a_309582]
-
scoarța terestră generează un fond mare de radiații: Brazilia, India, China. Nivelul ridicat al fondului de radiații conduce la apariția de aberații cromozomiale dar nu s-a putut proba creșterea frecvenței la aceste populații. Radionuclizii cosmogenici se formează prin interacția atomilor țintă cu radiația cosmică, în atmosferă (C-14, Be-10) ori in situ în minerale sau în apropierea suprafeței terestre (Be-10, Al-26, Ne-21). Acumularea radionuclizilor cosmogenici în minerale la /sau în apropierea scoarței terestre oferă posibilitatea datării anumitor fenomene geologice
Radioactivitate () [Corola-website/Science/308253_a_309582]
-
nu este personală”. La 27 de ani era profesor la Institutul Politehnic din Zürich, pentru ca apoi să își continue activitatea didactică și științifică la Universitatea Princeton din SUA. În 1925, la numai 25 de ani, pentru explicarea structurii electronice a atomului, a formulat unul dintre cele mai importante principii ale fizicii teoretice contemporane, așa-numitul "principiu de excluziune", care a primit ulterior numele său. Acest principiu a fost stabilit ca rezultat al studierii sistemului periodic al lui Mendeleev și a teoriei
Wolfgang Pauli () [Corola-website/Science/307674_a_309003]
-
repetate lasă în noi amprente care ne permit anticiparea percepției, prin intermediul căreia noi putem recunoaște obiectele. Fizica Urmând învățăturile lui Democrit (sec. V î.Cr.), Epicur propune o explicație atomistă a naturii: lumea este compusă din elemente materiale minuscule și indivizibile, atomii. În starea inițială, aceștia se deplasează în vid și, prin întâlnirea lor și prin diversele lor legături, formează lucrurile și ființele. Astfel, "nimic nu se naște din nimic": tot ceea ce există nu este decât o anumită combinație de atomi; de
Epicureism () [Corola-website/Science/307728_a_309057]
-
indivizibile, atomii. În starea inițială, aceștia se deplasează în vid și, prin întâlnirea lor și prin diversele lor legături, formează lucrurile și ființele. Astfel, "nimic nu se naște din nimic": tot ceea ce există nu este decât o anumită combinație de atomi; de asemenea, moartea reprezintă descompunearea unui corp în elementele sale «atomice». Epicur este deci materialist: deoarece orice lucru este o combinație de atomi, orice lucru este de natură materială. Sufletul însăși este o compoziție de atomi; iar ordinea lumii nu
Epicureism () [Corola-website/Science/307728_a_309057]