8,108 matches
-
încă din tinerețe. El și-a exprimat loialitatea doar față de Germania, disprețuind Monarhia Habsburgică care se afla în declin și dominația ei asupra unui imperiu pestriț etnic. Hitler și prietenii săi foloseau salutul "Heil" și cântarea "Deutschlandlied" în loc de imnul imperial austriac. După decesul neașteptat al lui Alois, pe 3 ianuarie 1903, succesul lui Hitler la școală s-a deteriorat și mama sa i-a permis să plece. El s-a înscris în "Realschule" din Steyr în septembrie 1904, unde comportamentul și
Adolf Hitler () [Corola-website/Science/296715_a_298044]
-
regele Matei Corvin și de Pavel Chinezu, comitele Timișului, pe mai multe domenii din Banat. În anul 1492 se găsea în posesia familiei nobiliare Doczi, fiind menționat cu denumirea de „Lucarovez" într-un act de hotărnicie din anul respectiv. Conscripția austriacă din anul 1717 îl amintește sub forma „Lucareszi", situat în districtul Făgetului și având 20 de case. Conform tradiției locale, dar și unei însemnări de pe o Evanghelie păstrată în biserică, lăcașul s-ar fi construit prin 1790-1792, cu sprijinul familiei
Biserica de lemn din Lucareț () [Corola-website/Science/317060_a_318389]
-
pentru noua forță navală italiană a avut loc pe 20 iulie 1866 în cadrul bătăliei de la Lissa din timpul războiului de șapte săptămâni (cunoscut și ca „Al treilea război italian de independență”). Forțele navale italiene au luptat împotriva celor ale Imperiului Austriac în Marea Adriatică în largul coastelor insulei Vis. Această bătălie a fost una dintre puținele acțiuni navale ale celui de-al XIX-lea secol, și a fost una dintre cele mai mari bătălii navale care au implicat „pintenarea” vaselor. Această bătălie
Regia Marina () [Corola-website/Science/317052_a_318381]
-
de luptă. Flota italiană, aflată sub comanda amiralului Persano, compusă din 12 vapoare și 17 corăbii. Dintre acestea, doar „Affondatore” era un cuirasat modern, cu tunuri montate în turele rotative. În ciuda inferiorității numerice în vase și piese de artilerie, flota austriacă condusă de amiralul Wilhelm von Tegetthoff a obținut o victorie clară, reușind să scufunde 2 vapoare italiene. Ca urmare a înfrângerii din această bătălie, Marina Regală Italiană a trecut la modernizarea și refacerea flotei. Marina Regală Italiană a participat activ
Regia Marina () [Corola-website/Science/317052_a_318381]
-
din mănăstirea călugărilor dominicani. În anul 1543, în urma Reformei Protestante, populația săsească din Sibiu a trecut la luteranism, iar bisericile catolice au intrat în posesia luteranilor. În anul 1728, după eliberarea Transilvaniei din sfera de influență otomană și instaurarea administrației austriece, complexul de edificii al fostei mănăstiri dominicane a fost atribuit călugărițelor ursuline și populat de un grup de călugărițe aduse de la Pojon. Recepția festivă a ursulinelor la Sibiu a fost făcută în anul 1733 în grădina iezuiților din strada Reconstrucției
Biserica ursulinelor din Sibiu () [Corola-website/Science/317092_a_318421]
-
anexată de Imperiul Habsburgic. La acel moment, Dărmăneștii se aflau în stăpânirea mazilului Șeptilici și era o localitate slab populată. Inițial, aici existau două sate: Hatna (la nord-est, pe malul râului Hatnuța) și Dărmănești (la sud-vest). În anul 1785, Comisia austriacă de delimitare a frontierei a trecut în evidențele sale doar un singur sat cu denumirea Dărmănești Hatna, așa cum apare pe lista posturilor de pază la frontieră între anii 1787-1824. După Unirea Bucovinei cu România (1918), cele două sate, Hatna și
Biserica de lemn din Dărmănești, Suceava () [Corola-website/Science/317119_a_318448]
-
Cu acordul tacit al autorităților, ei și-au întemeiat o așezare lângă pârâul de sub Dealul Horăit pe care au numit-o „Staroe Selo”, o traducere liberă a toponimului Seliștea. Așezarea se află în apropiere de Biserică Uspenia. Pe hărțile militare austriece așezarea apărea sub numele de „Russnakendorf” („Satul rusnacilor”, în limba germană), iar popular i se spunea „Russnaken” sau „Ruși”. Mică comunitate de greco-catolici ruteni folosea pentru slujbele religioase Biserică Sbierenilor, care se află în apropierea satului lor. Preotul rutean Ftoma
Biserica de lemn din Mănăstioara (Siret) () [Corola-website/Science/317170_a_318499]
-
succedați de norici, de origine similară. Aceștia din urmă formează (800 - 400 î.Ch.) un prim regat, Noricum, în apropierea Dunării, ale cărui așezări devin bogate în urma exploatării și vânzării sării. În anul 14 î.Hr., partea de sud a regiunii austriece, din zona Dunării a fost cucerită de romani. iar Noricum devine provincie romană odata cu regiunile invecinate din Panonia. Partea de la sud de Dunăre intra în posesia triburilor marcomane. Printre coloniile romane fondate putem enumera: Vindobona (Viena de astăzi), Carnuntum
Istoria Austriei () [Corola-website/Science/317150_a_318479]
-
sub dominația francilor, apoi a Imperiului Carolingian al lui Carol cel Mare (Charlemagne) care, in 788, încurajează creștinismul. În 791 - 796, Charlemagne cucerește pe avari și, în scopul întăririi poziției deținute în zonă, fondează "Marca de Est", nucleul viitorului Imperiu Austriac și astfel trasează o graniță în regiunea Austriei Inferioare de astăzi pentru a stopa avansarea slavilor și avarilor în est. Pentru o scurtă perioadă, acesta zonă intră sub dominația maghiarilor, dar în 955, Otto I, împaratul Sfântului Imperiu Roman, îi
Istoria Austriei () [Corola-website/Science/317150_a_318479]
-
este lăsat moștenire casei Babenberg, (mai precis, lui Leopold de Babenberg) . Prima atestare documentară a denumirii "Austria" datează în 996, când apare termenul "Ostarrichi", care va deveni "Österreich". În 1156, documentul "Privilegium Minus", elaborat de Frederic I, Barbarosa, ridică markgraful austriac la rang de ducat. În 1129, Babenbergii obțin și ducatul Styria. Sub stăpânirea babenbergilor, "Marca de Est" se întărește adăugându-și noi teritorii. Astfel, între 1141 și 1177, aceasta se unește cu "Marca de Jos" (teritoriu aflat la sud de
Istoria Austriei () [Corola-website/Science/317150_a_318479]
-
Italiei (republicile Napoli, Mantova și Sardinia), în timp ce tronul Spaniei revine lui Filip al V-lea, nepotul lui Ludovic al XIV-lea. Eliberarea de amenințarea turcească este semnalul de început pentru o înflorire, până atunci de neconceput, a artei și culturii austriece: clădiri superbe, cum ar fi remarcabilul palat Schönbrunn (azi moștenire culturală mondială, conform UNESCO) sau Domul din Salzburg, arhitecți precum Johann Fischer von Erlach, Lukas von Hildebrandt, Jakob Prandtauer și alții creează lucrări de o deosebită valoare. Când Carol al
Istoria Austriei () [Corola-website/Science/317150_a_318479]
-
al II-lea, dar la moartea acestuia din urmă, Frederic al II (Frederic cel Mare) revendică Silezia și astfel, în același an , 1740, se declanșează războiul de succesiune asupra Austriei, în care Anglia, Sardinia și Olanda erau de partea Imperiului Austriac, iar Prusia era susținută de Franța și Spania. Carol al II-lea elaborase și un document numit Sancțiunea Pragmatică prin care admitea succesiunea feminină la conducerea țărilor habsburgice, astfel că fiica sa, Maria Tereza devine arhiducesă a Austriei și regină
Istoria Austriei () [Corola-website/Science/317150_a_318479]
-
asupra Franței se soldează cu înfrângere, forțele franceze capturând Țările de Jos. În timpul lui Francisc al II-lea, politica externă a Austriei poartă amprenta personalității ministrului de externe, Metternich, unul dintre cei mai importanți diplomați ai acelei epoci. Deși Imperiul Austriac se afla într-o continuă decădere, acesta luptă să mențină puterea monarhiei într-o Europă în care începea să adie vântul revoluționar al democrației. În 1795, la a treia și ultima împărțire a Poloniei, Austria dobândește o parte din aceasta
Istoria Austriei () [Corola-website/Science/317150_a_318479]
-
puterea monarhiei într-o Europă în care începea să adie vântul revoluționar al democrației. În 1795, la a treia și ultima împărțire a Poloniei, Austria dobândește o parte din aceasta țară, dar în 1797, prin Pacea de la Campo Formio, Imperiul Austriac pierde Lombardia în defavoarea Franței, care, în plus, emite pretenții asupra Țărilor de Jos. Ca o compensare, Austria primește Veneția. În 1800 în urma Bătăliei de la Marengo, Austria lui Francisc al II-lea este înfrântă de trupele franceze ale lui Napoleon. Pe
Istoria Austriei () [Corola-website/Science/317150_a_318479]
-
În 1804, Francisc, anticipând abolirea Sfântului Imperiu de către Napoleon, abandonează titlul de împărat al Sfântului Imperiu și îl adoptă pe cel de împărat ereditar al Austriei sub numele de "Francisc I al Austriei". 11 august 1804 este data fondării Imperiului Austriac de către Francisc; capitala este Viena. În 1805, provocată la război datorită anexării Italiei de către Napoleon, Austria este învinsă în Bătălia de la Ulm și cea de la Austerlitz, în urma cărora Viena este ocupată de francezi, iar, un an mai târziu, în 1806
Istoria Austriei () [Corola-website/Science/317150_a_318479]
-
învinge pe Napoleon și invadează Franța. Prin hotărârea Congresului de la Viena (1814 - 1815), Austria recâștigă Lombardia, Veneția și Dalmația, ceea ce îi va permite accesul la Marea Mediterană și implicit dezvoltarea comerțului exterior. Totuși Țările de Jos sunt pierdute definitiv de către Imperiul Austriac. Austria devine, alături de Rusia, Prusia și Franța, una din cele 4 puteri dominante ale Europei. De asemenea, se fondează Confederația Germană sub președinția Austriei. În 1804, Sfântul Imperiu Roman a fost desființat de Napoleon, iar ultimul împărat româno-german și-a
Istoria Austriei () [Corola-website/Science/317150_a_318479]
-
a împiedică Franța să se apropie de coastele Marii Britanii. Prusia a câștigat enorm teritorial, extinzându-se spre vest, până în Renania, devenind vecină Franței. În peninsula italiană, statele italiene sunt scoase de sub controlul francez, Lombardia și Veneția sunt luate sub stăpânirea austriacă, dar regatul Piemontului își punea problema unificării. În Europa centrală s-a creat o confederație germană care cuprindea doar 39 de state (în raport cu 380 înainte de război). Erau doi actori principali ai chestiunii germane și ai procesului de unificare: Prusia și
Istoria Austriei () [Corola-website/Science/317150_a_318479]
-
mai mare adversar al liberalilor, Austria fiind condusă de el că un jandarm al Europei. Austriei îi revenea președinția Confederației Germane, având o poziție privilegiată în spațiul german. Confederația Germană era astfel condusă de o dietă aflată sub președinția împăratului austriac. Metterinich a convocat o conferință a reprezentanților statelor germane la Viena și a luat măsuri împotriva liberalilor și pentru a-i supraveghea pe principi. În Italia, când se declanșau mișcări de protest, Austria intervenea. În prima jumătate a secolului XIX
Istoria Austriei () [Corola-website/Science/317150_a_318479]
-
izbucnise un conflict social și religios dintre polonezi și ruteni. În 1846 s-a declanșat o răscoala țărănească, violență, antipoloneza și antisemită (fiind multe comunități evreiești în zona). Mulți polonezi au lăsat sub administrare pământuri în timp ce aveau alte ocupații. Armata austriacă a intervenit militar și a ocupat Cracovia. Alte grupuri naționale precum slovacii, românii sau sârbii abia dacă erau recunoscute. Între timp, un alt grup inceaeca să-și evidențieze identitatea națională: italienii din Regatul Lombardo-Venețian, unde se dezvoltase o cultură proprie
Istoria Austriei () [Corola-website/Science/317150_a_318479]
-
și promulgată. Era însă o constituție care va nemulțumi prin prevederile ei modeste. Revoluționarii vienezi s-au mai revoltat încă o dată simultan cu revoltele din Ungaria. La 15 martie 1848, grupul radical al liberalilor maghiar iau elaborat și prezentat autorităților austriece revendicările unui reprezentant al împăratului în Ungaria. Printre revendicări se numărau formarea unui guvern maghiar responsabil, formarea unui parlament modern, egalitatea în față legilor, impozitelor, egalitatea religioasă, abolirea obligațiilor feudale, tribunale cu jurați, crearea unei bănci naționale, crearea unor forțe
Istoria Austriei () [Corola-website/Science/317150_a_318479]
-
alegeri pentru Frankfurt pentru cehi, declarând că cehii nu sunt germani și susținea că cehii și slavii se pot dezvolta mai repede și pot să-și afirme drepturile într-un stat dominat de habsburgi. Ia naștere curentul austro-slavismul, pentru că politicile austriecilor erau moderate, iar perspectiva că drepturile naționale să fie obținute erau mai bună decât în statele germane unde există o tendința de deznaționalizare sau Rusia care era tiranică. S-a organizat astfel primul Congres Slav, la care vin și intelectuali
Istoria Austriei () [Corola-website/Science/317150_a_318479]
-
are loc cea mai radicală etapă a revoluției vieneze. Radicali germani și maghiari au venit și au provocat incidente grave care duc la plecarea guvernului, a Curții Imperiale și a Parlamentului. Viena a intrat sub controlul radicalilor și armata imperială austriacă a început asediul la comandă generalului Alfred Windischgraetz care a primit întăriri cehe conduse de Jelacic. La 30 octombrie, trupele maghiare și revoluționarii vienezi au fost înfrânte la Viena. Guvernul se stabilise într-un oraș din Moravia. A adoptat o
Istoria Austriei () [Corola-website/Science/317150_a_318479]
-
susținător al imapratului. Politic, constituția a fost suspendată. Parlamentul nu mai era cel care conducea, fiind instaurată o conducere autoritară. Guvernul era alcătuit din conservatori și ultraconservatori. Biserica își revine în forță după ce în 1853, șeful Bisericii Catolice din mediul austriac a devenit duhovnicul împăratului. În Austria, raporturile dintre stat și biserica erau puțin strânse din timpul împăratului Iosif al ÎI-lea după ce a restrâns rolul Bisericii Catolice. Legăturile cu Papa erau dificile din cauza opoziției de la Viena, dar pentru a combate
Istoria Austriei () [Corola-website/Science/317150_a_318479]
-
ÎI-lea după ce a restrâns rolul Bisericii Catolice. Legăturile cu Papa erau dificile din cauza opoziției de la Viena, dar pentru a combate opoziția, autoritățile aveau nevoie de biserica catolică. S-a semnat astfel un Concordat între Austria și Papa în privința învățământului austriac. Concordatul nu a rezistat multă vreme după ce liberalii s-au opus. În 1870, Concordatul a fost denunțat de Austria. Dietele provinciale nu puteau să funcționeze decât cu un rol consultativ. Imperiul s-a germanizat, limba germană fiind impusă că limba
Istoria Austriei () [Corola-website/Science/317150_a_318479]
-
să se obțină sprijinul țăranilor. Chiar dacă nu era o instituție reprezentativă și era o guvernare conservatoare, începuse o perioada de creștere economică. S-a creat cea mai importantă banca central-europeană în 1855-Credit Anstalt în care avea un rol important ramură austriacă a familiei Rotschild, reprezentanții nobili cehi și burghezii germani și austrieci. Dar regimul neoabsolutist s-a prabust datorită politicii externe. În 1859 începe un război dintre Austria și Piemontul susținut de Franța purtat în Lombardia. Armata franco-piemonteză câștigă, austriecii pierd
Istoria Austriei () [Corola-website/Science/317150_a_318479]