KorAP: Find »[drukola/base=bijuterie & drukola/pos=noun]« with Poliqarp

<1 ...270 271 272 ...320 >

7,991 matches

Corola-publishinghouse/Imaginative/1564_a_2862

un alt semn că-mi lipsește panoplia. A dat din cap și a ieșit. Într-o zi, Bogdan a venit la mine și mi-a spus că sunt câteva lucruri interesante în corespondență. Primisem o invitație de la o firmă de bijuterii din Tokio, care mă solicita, pentru trei zile, să expun în cadrul unei expoziții internaționale. Alta era de la doamna Tania Novarro, de la Casa H. Stern, care mă invita, pentru o săptămână, la Rio de Janeiro și ultima era o invitație din partea

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1564_a_2862]
al lui Dinu Lipatti. La bis a interpretat o piesă de Enescu. La sfârșit, ne-am îmbrățișat în lacrimi de bucurie. Mihai ne-a prezentat tânăra domnișoara Didier. Didier, m-am mirat eu? Am primit o invitație de la casa de bijuterii Didier din Paris. Aveți cunoștință de așa ceva? Într-o română cu accent francez delicios, mi-a răspuns surâzând: Eu sunt Casa de bijuterii Didier. Ce coincidență! mi-am spus. Camelia a dorit să stea cu Mihai, eu am plecat cu

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1564_a_2862]
a prezentat tânăra domnișoara Didier. Didier, m-am mirat eu? Am primit o invitație de la casa de bijuterii Didier din Paris. Aveți cunoștință de așa ceva? Într-o română cu accent francez delicios, mi-a răspuns surâzând: Eu sunt Casa de bijuterii Didier. Ce coincidență! mi-am spus. Camelia a dorit să stea cu Mihai, eu am plecat cu domnișoara Didier la deschiderea expoziției. Am întrebat-o de numele Casei: de ce "Clotilde Didier"? A, este numele mătușii mele. E, cumva, româncă? Da

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1564_a_2862]
umbră. Îți lăsa impresia că dintr-o clipă în alta va începe să danseze! El, care colindase prin lume, fusese prin atâtea muzee, făcuse podoabe de mare finețe, stătea acum în fața acestei minunate statuete, zicându-și că este o adevărată bijuterie. Rămase așa un timp admirând-o, apoi o părăsi. Lumina din rotondă se răspândea prin jur. La peretele opus era o canapea albă de piele, pe care se răsfățau pernuțe mici, colorate. Parcă în aceleași culori, în degradé, ca ale

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1564_a_2862]
se recunoscu. De câte ori s-o fi privit ea în această oglindă! Mângâie oglinda și deodată sări ca ars atinsese ceva, nu-și dădea seama ce. Oglinda culisă și în spatele ei apăru o nișă luminată puternic de un mic secretaire, o bijuterie, pe care odihnea un ametist cu cristale mari, întunecate. Mângâie ametistul, gândind: Ametistul ascunde ceva! Trase un sertar și... surpriză! Un caiet! Era al lui Clotilde! Îi recunoscu scrisul delicat, îngrijit. Îl deschise în grabă. Mâinile îi tremurau. Jurnalul lui

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1564_a_2862]
ochii și ca prin farmec mă trezesc pe banca din Cișmigiu... ...16 martie, Brâncuși. O să merg la Montparnasse și după-amiază la Centrul Pompidou. ...aprilie. Beatrice este nespus de drăguță cu mine. Mă ajută, mă susține să continui cu atelierul de bijuterii, care se pare că are din ce în ce mai mult succes. ...mai. Mâine, 4 mai, cu Mihai la Enescu. Să-mi fac timp pentru încă două vizite la Luvru, pentru copii. ... iunie. Îngrozitor de cald! Parisul a început să devină insuportabil. Sâmbătă și duminică

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1564_a_2862]
instantaneu. Începu să cerceteze foarte atent pereții. Înaintă încet, metru cu metru. Trebuie să fie aici ceva, nu sus, unde nu era terenul ei. Deodată se bătu cu palma peste frunte! Dar ea a avut un atelier, un atelier de bijuterii! Mi-a spus Beatrice. Și secretarul meu îmi spunea de atelierul de la Paris, care figura în cataloage. Beatrice a venit la Bayreuth cu bijuterii făcute de ea. Înaintă încet, cercetând pereții de o parte și alta, până ajunse la scară

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1564_a_2862]
Deodată se bătu cu palma peste frunte! Dar ea a avut un atelier, un atelier de bijuterii! Mi-a spus Beatrice. Și secretarul meu îmi spunea de atelierul de la Paris, care figura în cataloage. Beatrice a venit la Bayreuth cu bijuterii făcute de ea. Înaintă încet, cercetând pereții de o parte și alta, până ajunse la scară. Uitân du-se atent, în spatele scării zări două butoane unul roșu, unul negru. Mici cât unghia, aproape să treacă neobservate. Își spuse că negrul

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1564_a_2862]
ochi, își ciupi obrajii, apoi încet-încet se potoli. Era ca și cum ar fi intrat în atelierul lui din București, de lângă Universitate. În stânga, era măsuța lui de lucru cu sculele răspândite ici și colo, cu scăunelul... mai în dreapta vitrina cu suporturile pentru bijuterii... Totul era reprodus identic! Deci la asta s-a referit când i-a spus că "am fost tot timpul alături de tine". Cercetă cu de-amănuntul totul. Într-o vitrină erau, culmea, bijuteriile create de el după cele ale Reginei. Le

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1564_a_2862]
cu scăunelul... mai în dreapta vitrina cu suporturile pentru bijuterii... Totul era reprodus identic! Deci la asta s-a referit când i-a spus că "am fost tot timpul alături de tine". Cercetă cu de-amănuntul totul. Într-o vitrină erau, culmea, bijuteriile create de el după cele ale Reginei. Le recunoscu! Acestea erau. Deci ea le cumpărase prin intermediarul acela enigmatic și le păstra aici, lucrate de el, de mâna lui. Oare până acolo mersese ea cu iubirea? Să aibă ceva din

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1564_a_2862]
lucrate de el, de mâna lui. Oare până acolo mersese ea cu iubirea? Să aibă ceva din mine aici! Și apoi întrebările au început să curgă una după alta. În toți acești ani, ea fusese prezentă pe piața internațională de bijuterii de artă cu bijuterii create de ea. Ajutată de cine? Cataloagele ei ocoliseră lumea, participase la expoziții internaționale până a ajuns... Nu, nu, nu, acolo, la Bayreuth, ea a vrut să fie alături de mine. Și-a prezentat expoziția și a

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1564_a_2862]
mâna lui. Oare până acolo mersese ea cu iubirea? Să aibă ceva din mine aici! Și apoi întrebările au început să curgă una după alta. În toți acești ani, ea fusese prezentă pe piața internațională de bijuterii de artă cu bijuterii create de ea. Ajutată de cine? Cataloagele ei ocoliseră lumea, participase la expoziții internaționale până a ajuns... Nu, nu, nu, acolo, la Bayreuth, ea a vrut să fie alături de mine. Și-a prezentat expoziția și a plănuit totul, întâi expoziția

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1564_a_2862]
ar fi lăsat să locuiesc aici, m-ar fi protejat. Nu, categoric, Mihai și Beatrice nu știu nimic de firidă, de Jurnal, de scrisori... Ei, probabil, știu doar de atelier. Nu era nimic ciudat în a avea un atelier de bijuterii în mijlocul Parisului. Din contră, era ceva de admirat, deoarece, la expoziția de la Bayreuth, ea se prezentase cu piese de mare finețe, de mare eleganță. Avusese un succes fulminant. Ca și el, probabil că avea spații de lucru și ajutoare prin

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1564_a_2862]
că fabulează, că e o telenovelă. Dar nu era, pipăia totul. Totul era adevărat. Aici s-a scurs o viață de muncă, de gânduri, de vise, la fel cu a lui, la București. Mai privi o dată, cu atenție și emoție, bijuteriile Reginei. De ce le luase? Ca să le mângâie cu privirea în fiecare zi, gândind că ochii ei puteau astfel să-i mângâie mâinile? Observă că lipsea inelul cu ametist. Unde o fi? La ultima întâlnire îi spusese că... Mister și iar

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1564_a_2862]
-l interesa. Se salută, la intrare, cu Venus din Milo și cu Victoria cea fără aripi și intră în marea galerie a maeștrilor medievali. Ce putea căuta Clotilde pe aici? Își aminti că, la expoziția de la Bayreuth, Clody prezentase niște bijuterii cu modele vechi, inedite, de mare rafinament. Îl bătu gândul că ea s-a inspirat din inelele, colierele, medalioanele pictate de maeștrii europeni, la mâinile, gâturile și piepții impunătoarelor personaje regi, regine, duci, ducese... Așa era! Felicitări, Clody, pentru ideea

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1564_a_2862]
lumea parcă nu mai respira în sală. În final, aplauze nesfârșite, ovații, spectatorii erau în picioare. Bis și bis! La bis, Mihai a încântat din nou sala cu prelucrarea pentru pian a lui Rahmaninov, a "Zborului cărăbușului" de Rimski-Korsakov, o bijuterie muzicală care impunea o mare virtuozitate pentru interpret. Sala parcă explodase. Ovații, aplauze, flori, flori, flori... În pauză, Mihai cu Beatrice au venit la noi, au fost conduși în loja oficială, Mihai îmbrățișat și felicitat de autorități și, cu permisiunea

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1564_a_2862]
Eram în zonă și... Plimbându-și ochii de jur împrejur, Petre își zise cu nostalgie: Aici am trăit eu, aici mi-a fost viața mea ani buni, aici au ieșit din mâinile mele frumuseți de care sunt mândru. Printre ele, bijuteriile Reginei și inelul acela care nu-mi mai dă pace... Simți iar că se sufocă, simți nevoia de aer proaspăt și rece. Își zise: Dacă aș încerca o tărie? Nu era băutor, dar se gândea că un pahar de ceva

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1564_a_2862]
mai mulți împotriva ta, fiind și ea o victimă părăsită. Telefonic sau prin scrisori am aflat că te-ai căsătorit, că ai o familie mare, așa cum ți-ai dorit, că ai intrat în afaceri, că ai un prosper atelier de bijuterii... În două rânduri mi-am răsplătit partenera de confidente cu invitații la Paris, suportând integral cheltuielile. Au fost întâlniri cu tinerețea și trecutul, nu tocmai plăcute, fiind vorba de două femei "seduse și abandonate", fiecare cu of-ul ei. După ce

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1564_a_2862]
toate capitolele, lucrurile la punct, m-am gândit și eu, pentru a-mi umple timpul, să fac ceva concret, în afara sarcinilor de dădacă, șef de protocol, impresar... Așa că, urmând exemplul tău, am început să mă interesez de artă, respectiv de bijuteria de artă. Mai întâi am studiat și călătorit mult, atrăgându-mă nu kitsch-ul monden, ci arta, cea veche și adevărată a meșterilor din Egipt, Persia, China, Grecia... În căutare de inspirații, vizitam Luvrul și marile muzee ale lumii. Mi-

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1564_a_2862]
devenit un nume: "Clody Didier"! Am început să fiu solicitată să prezint creațiile mele la expoziții naționale și internaționale și, uite așa, am devenit colegi de breaslă. Am urmărit și evoluțiile tale și m-am bucurat de reușite, ideea reproducerii bijuteriilor Casei Regale părându-mi excelentă. Visez, când mai am timp și curaj să visez, că poate la un târg, la o expoziție, ne vom întâlni... Mă gândesc și dacă ne vom întâlni ce se va întâmpla? Probabil că vom fi

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1564_a_2862]
pentru așa ceva! * Petre, Petre... Câți ani au trecut de când ne-am despărțit fără rămas bun? Cum de-am fost noi purtați "pe aripile vântului", unul în fața celuilalt, la Bayreuth? Mai întâi recitalul lui Mihai, pe urmă întâlnirea la expoziția de bijuterii. Eram din nou adolescentă, simțeam din nou că-mi pierd respirația când te-am văzut. Nu mai erai junele de odinioară, dar ce conta! Eu, în schimb, mă simțeam din nou, sub ochii tăi cercetători, Frăgezel. Ce stângaci ne-am

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1564_a_2862]
luat-o razna, că n-o să ajungă pentru Bucura toate fondurile alocate României de UE... Just! O să mă mai gândesc, trebuie date niște telefoane, contactați niște specialiști... Rămăsese în legătură cu mulți oameni mari, cu funcții și bani, din vremea magazinului de bijuterii, poate or fi interesați Mihai și Beatrice să investească ceva din banii adunați, sigur o va avea alături, la "proiecții", și pe domnișoara de la Cireșica! Și iar nu dormi ca lumea. Una că adormi târziu, frământat de atâtea idei și

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1564_a_2862]
de dovedit decât cei mari, mai încăpățânați, mai șireți, mai periculoși. Mai departe vedem noi! Avea deja multe planuri în cap la cine să meargă la București, pe cine să sune, cu cine să se vadă. Din vremea magazinului de bijuterii, avea, într-un sertar, o grămadă de cărți de vizită de pe la diverși "domni" care-i comandau găteli pentru doamne și domnișoare și nu toate doamnele și domnișoarele erau soții sau fiice. Cele mai scumpe erau pentru "prietene", comenzi șoptite și

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1564_a_2862]
sau pe băncuța de sub nuc, se așezau la taclale. Într-o seară, stând amândoi pe verandă, ea îi ceru să-i arate mâinile. Petre întoarse palmele. Ea le cercetă cu amănuntul și spuse: Mama mi-a zis că ai creat bijuterii de o mare frumusețe și finețe. Cred că mâinile tale arătau altfel și mă gândesc că, după ce ai făcut atâtea în acești ani pentru noi, ar trebui să te oprești, ca mâinile acestea bătătorite și mari să se odihnească. Și

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1564_a_2862]
să știi că giuvaergeria e o muncă migăloasă, care cere timp și multă muncă, în afară de talent și idei. Nu oricine poate s-o facă, dacă vrei să iasă ceva din mâinile tale. Cu șevaletul mergi de colo-colo, ca să faci o bijuterie, un inel, cercei, broșe..., îți trebuie zile de migăleală, cu lupa la ochi, în spațiu închis, cu spatele aplecat... Crezi că-i ușor, crezi că ai fi în stare? Tată, tu ai fost fericit vreodată? Ce întrebare e asta? Eu

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1564_a_2862]