8,109 matches
-
populare: frânghia, dintele de lup, rombul, rozeta; dar și din cel al artei culte: un viguros vrej floral, pe care poposește o pasăre, este izvorât dintr-un vas; delfinul, cu cap de păuniță, întâlnit pe stele funerare romane, pe piese bizantine, și atât de familiar în decorul catapetesmelor medievale, de la sudul munților, străjuiește deasupra intrărilor. Document al confluențelor, ancadramentul de la Găbud, adaugă astfel sens istoric împlinirii sale artistice. Din 1974, în centrul satului a început construirea unei biserici de zid. De
Biserica de lemn din Găbud () [Corola-website/Science/315698_a_317027]
-
Consecințele întreruperii lucrărilor se vor vedea curând dupa terminarea bisericii, fundația prezentând deteriorări grave, fiind necesară înlocuirea ei cărămidă cu cărămidă în anul 1923, preot fiind Ioan Scumpu. Biserica are o suprafață de aprox. 396 mp, este construită în stil bizantin în formă de cruce, cu o cupolă în naos, semicupolă în altar și boltă în pronaus și are cafas pentru cor. Fundația este de cărămidă de la fabrica din Dâmbău (Târnaveni), elevația tot din cărămidă, cupola și bolta sunt din scândură
Biserica ortodoxă din Boian, județul Sibiu () [Corola-website/Science/315726_a_317055]
-
care se mai păstrează în pronaos, pictură restaurată în ultimele decenii ale secolului al XX-lea. Această pictură reprezintă vechiul curent de pictură moldovenească, în care, ca și în arhitectură, miniatură și broderie, sunt destul de puternic conturate trăsăturile de tradiție bizantină. Fragmentele de pictură păstrate sunt de o mare sensibilitate plastică, existând aici primul ansamblu de picturi murale conservate din epoca premergătoare lui Ștefan cel Mare. Cercetătorul român I.D. Ștefănescu a emis ipoteza conform căreia imaginile Sfântului Gheorghe, a Sfântului Nicolae
Lujeni () [Corola-website/Science/315736_a_317065]
-
cât și biserica pământească. Activitățile cele mai sacre se desfășoară în zona sanctuarului încăperea sa fiind destinată membrilor clerului. În acest spațiu se află masa altarului și se săvârșesc sfintele taine. Pictura absidei altarului bisericii din Desești respectă canoanele picturii bizantine, conform cărora bolta și pereții sanctuarului sunt dedicați Fecioarei și liturghiei divine . La Desești, în mijlocul bolții este pictată într-un medalion Sfânta Fecioară Maria, redată în chip de orantă. Medalionul Fecioarei este înconjurat de reprezentările celor patru evangheliști. În timpane
Biserica de lemn din Desești () [Corola-website/Science/315796_a_317125]
-
nord al absidei altarului, acolo unde se află proscomidia, locul destinat pregătirii sfintelor daruri, se află scenele Jertfa lui Avraam și Iisus-Viță-de-Vie, reprezentări care simbolizează jertfa liturgică. Programul iconografic al absidei altarului cuprinde potrivit indicațiilor date de cărțile de pictură bizantină reprezentări ale sfinților ierarhi. În partea de sud, unde se află diaconiconul - locul de păstrare al veșmintelor liturgice - se află imaginile Sfântului Pahomie și a arhanghelului Mihail. Naosul reprezintă spațiul unde comunitatea se adună pentru a asista la slujbele religioase
Biserica de lemn din Desești () [Corola-website/Science/315796_a_317125]
-
sau ieșirea credincioșilor din biserică are o îndelungată tradiție în iconografia creștină, scena fiind redată frecvent în naos sau nartex pe peretele vestic sau uneori în exonartex. Tema Judecata de Apoi a fost reprezentată în mod obișnuit, atât în bisericile bizantine cât și în cele din vestul Europei, pe peretele de vest, pe partea unde soarele apune”. În cazul bisericii din Desești, centrul compoziției se află pe peretele de est și-l înfățișează pe Iisus Judecător. Acesta este asistat de apostoli
Biserica de lemn din Desești () [Corola-website/Science/315796_a_317125]
-
Biserica de lemn din Grușetu se află în cătunul omonim din localitatea Costești, județul Vâlcea. Biserica poartă hramul „Adormirea Maicii Domnului” și este antedatată de o inscripție din anul 7300, era bizantină, adică anii 1791-1792 de la nașterea lui Christos. Se distinge prin numeroase inscripții de pomenire, pictura murală de la 1843 de pe clopotnița de zid și pictura exterioară de la 1892. Biserica este înscrisă pe noua listă a monumentelor istorice, LMI 2004: . O biserică
Biserica de lemn din Costești Grușetu () [Corola-website/Science/316503_a_317832]
-
următorul text cioplit în peretele de nord al navei: "„Aicia să odignește robu lui D[u]mnezeu Gherasie eromonahu 7300”". Aceasta datează cert ridicarea lăcașului înainte de anul 1804, surprins în pomelnic. Crucea bisericii, păstrată fragmentar, este datată din 7329, era bizantină, adică anii 1819-20, și poartă următorul text, pe față: "„cu ajutorul Sfintei Troițe au ridicat această sfăntă cruce în hramu ...”" și pe lateral: "„7329 Nicolae Costa...”". În fața bisericii stă o clopotniță de zid a cărei frumoasă pictură murală este datată pe
Biserica de lemn din Costești Grușetu () [Corola-website/Science/316503_a_317832]
-
se află în cătunul Grămești din localitatea Pietreni, județul Vâlcea. Biserica poartă hramul „Adormirea Maicii Domnului” și este datată de o inscripție din anul 7173, era bizantină, adică anii 1664 de la nașterea lui Christos. Ctitorie a unui arhiereu al țării, mitropolitul Ștefan I, biserica de lemn este una dintre puținele exemple asemănătoare păstrate, ridicate din lemn de mari boieri și dregători de seamă. Acestea se disting de
Biserica de lemn din Grămești () [Corola-website/Science/316502_a_317831]
-
se știe că s-au făcut în zilele lui Io Constantin voievod, s-au săvârșit [în] luna decembrie 8 zile și a o făcu[t] popa Vasilie cu satul la anul 7164. A scris David. Meșter Oprea Ionu”". Anul erei bizantine 7164 corespunde anului 1655 al erei noastre, în timpul domniei lui Constantin Șerban Basarab. Pisania continuă alăturat cu indicarea firească a hramului dintâi, evocând ajutorul divin și numind patronii spirituali ai lăcașului și ai comunității: "„Să se știe cân[d] au
Biserica de lemn din Anghelești-Cărpiniș () [Corola-website/Science/316501_a_317830]
-
Textul incripției se încheie: "„Și acia mau îngropat.”" Cele două părți sunt probabil din aceeși epocă, consemnând fie anul unei rectitoriri, fie anul decesului popii Vâlcu, fie anul decesului lui Gheorghe fiul lui Vâlcu. Inscripția este datată din anul erei bizantine 7240 care corespunde anilor 1731-1732. Cercetarea arheologică care a însoțit demontarea bisericii în anul 2009 a confirmat prezența unui mormânt de preot în dreptul inscripției, fapt care susține prezența acestei biserici de lemn în cimitirul din Cărpiniș începând cel puțin din
Biserica de lemn din Anghelești-Cărpiniș () [Corola-website/Science/316501_a_317830]
-
noastre. Pictura de pe tâmpla dinspre naos a fost semnată de "„meșteri Gheorghe Diaconu, Toma Gheorghe, Gheorghe”". Datarea unor icoane din 1851 surprinde efortul de înzestrare care a urmat. Pe exterior, în dreapta intrării, se află însemnat în cifre chirilice anul erei bizantine "„7360”", care corespunde anilor 1851-1852 ai erei noastre. Datarea punctează probabil încheierea lucrărilor de înnoire și înzestrare ale bisericii. În toamna anului 2009 biserica din lemn de la Pietrari a fost demontată de către o echipă mixtă de specialiști muzeografi, conservatori, restauratori
Biserica de lemn din Anghelești-Cărpiniș () [Corola-website/Science/316501_a_317830]
-
precum cele de la Cetățeaua, Rugetu-Valea Babei sau Sohodol. Trebuie remarcate semnele de mutare sau refacere, încă vizibile pe pereții exteriori. Toate acestea par a da substanță datelor istorice cunoscute despre această biserică. Pictura iconostasului poate fi datată de anul erei bizantine "„7349”" înscris pe ușile împărătești, care se traduce prin anii 1840-1841 ai erei noastre. Pe o cruce de mână păstrată în biserică este incizat anul 7346, ceea ce întărește presupunerea că întrega biserică a fost înzestrată cu cele necesare cultului înainte de
Biserica de lemn din Mitrofani () [Corola-website/Science/316529_a_317858]
-
în timp, fiind păstrat azi numai tabloul votiv, unde sunt pictate în mărime naturală portretele lui Teodor Movilă și al fiului său, Ioan, care se află pe peretele din stânga al pronaosului. În ultimii ani, biserica a fost repictată în stil bizantin și în tehnica frescă de pictorul profesor Nicolae Sava din București. Pe lângă elementele tradiționale, apar și elemente de inovație și creație autentică, atât cromatic, cât și compozițional. Pe peretele din dreapta al pronaosului a fost pictat un nou tablou votiv, în
Mănăstirea Teodoreni () [Corola-website/Science/316567_a_317896]
-
și rabbi Abba D'min Akko care îndeplinea și funcții de fruntaș al comunității locale. După divizarea Imperiului Român în 395 d.Hr. Acra a fost administrată, ca și întreaga Palestina, de către Imperiul Român de Răsărit, cunoscut și ca Imperiul Bizantin. După ce armata bizantina a lui Heraclius a fost distrusă de armată musulmană a lui Khalid ibn al-Walid în Bătălia de la Yarmouk și orașul creștin Ierusalim a capitulat în fața califului Umăr, Acra a fost ajuns sub stăpânirea Califatului arab începând din
Acra () [Corola-website/Science/316560_a_317889]
-
(în greacă: "Μέγα Παλάτιον", în turcă: "Büyük Saray") - cunoscut și ca Sfântul Palat (în latină: "Sacrum Palatium", în greacă: "Ιερόν Παλάτιον") - a fost sediul împăraților bizantini și centrul administrativ al imperiului pentru mai mult de 800 de ani. Palatul era situat pe o colină lingă Hipodrom, în apropiere de Hagia Sophia, pe o suprafață de cca. 100 000 m. Se întindea pe șase terase, de-a
Marele Palat din Constantinopol () [Corola-website/Science/316598_a_317927]
-
se restabilea liniștea. Atunci doi ofițeri o deschideau și lăsau a fi văzut împăratul așezat pe tron în partea adâncă a absidei. Mulțimea se prosterna în semn de omagiu. Acele recepții constituiau doar o măruntă parte a fastului și protolului bizantin cotidian. Strălucite erau și procesiunile organizate în palat prin lungi galerii, procesiuni la care participau diverse corpuri de slujitori, într-o ordine riguroasă. Ansamblul palatelor imperiale se întindea pe 40 de hectare și era înconjurat de o fortificație aparte. In
Marele Palat din Constantinopol () [Corola-website/Science/316598_a_317927]
-
producție era monopol imperial).Edificiul se găsea într-un mare spațiu, numită "Gymnasion". "Palatul Mangor" ("magna aula" - adică "marea sală"), era situat probabil către biserica Sfânta Sofia, la nord de "Palatul Sacru", pe o terasă. Deținea unele capodopere de orfevrărie bizantină executate la inițiativa împăratului Thephiles(829-842), dar cuprindea și camera nupțială a împăraților. Avea în componență trei săli și trei abside, dintre care cea centrală conținea tronul numit "Tronul lui Solomon". Una dintre săli era destinată primirii ambasadorilor. După cele
Marele Palat din Constantinopol () [Corola-website/Science/316598_a_317927]
-
că Marele Palat mai avea încă atribute demne de o primire regească, deși nu în totalitate. Tot acest eveniment duce la concluzia că Marelui Palat i-au fost cu adevărat fatale ultimele două două secole și jumătate ale existenței Imperiului Bizantin. Palatul de la Blachernes a fost singurul palat descris în sec. al 11-lea de Benjamin de Tudela în descrierea făcută de el Constantinopol-ului. Primul dinast apusean de după cucerirea mișelească din 1204 a orașului(Baudouin I-ul), a locuit pentru început
Marele Palat din Constantinopol () [Corola-website/Science/316598_a_317927]
-
un Muzeu al mozaicului. In afara acestora se mai pot vedea astăzi resturi ale "Palatului Bucoleon" și ale "Palatului Mangor". O capelă imperială este bine conservată în subsolul unui magazin, în timp ce pe multe străduțe se pot remarca frânturi de ziduri bizantine, pe lângă care turiștii neavizați trec cu nepăsare.
Marele Palat din Constantinopol () [Corola-website/Science/316598_a_317927]
-
Arhitectură bizantina este stilul arhitectonic dezvoltat în cadrul Imperiului Bizantin. Această terminologie este folosită pentru a desemna arhitectură medievală din partea de răsărit a Imperiului Român, deoarece a evoluat că o entitate artistică și culturală distinctă având în centru nouă capitala Constantinopol, spre deosebire de Romă și zona de apus a vechiului imperiu
Arhitectură bizantină () [Corola-website/Science/316623_a_317952]
-
terminologie este folosită pentru a desemna arhitectură medievală din partea de răsărit a Imperiului Român, deoarece a evoluat că o entitate artistică și culturală distinctă având în centru nouă capitala Constantinopol, spre deosebire de Romă și zona de apus a vechiului imperiu. Imperiul Bizantin a avut o existență de mai bine de un mileniu influențând în mod dramatic dezvoltarea arhitecturii din Europa și din Orientul Apropiat, devenind precursorul principal al arhitecturii renascentiste și al celei otomane. Arhitectură bizantina s-a manifestat în general prin
Arhitectură bizantină () [Corola-website/Science/316623_a_317952]
-
527-565). O primă inovație a fost modificarea planului bisericilor din cruce latină (cu brațele inegale) în cruce greacă (cu brațele egale). O altă inovație a survenit din necesitatea de a avea biserici mult mai spațioase și mai luminoase. Astfel, arhitecții bizantini din Epoca lui Iustinian au inventat tipul bazilicii cu cupola folosind un sistem elaborat de pandantive și contraforturi care să mențină structura. O altă caracteristică a bisericilor din aceea perioadă este prezentă încăperilor secundare, a ferestrelor multiple, a mozaicurilor bogate
Arhitectură bizantină () [Corola-website/Science/316623_a_317952]
-
ce încărca pereții din interior. Primele astfel de edifici au fost Bazilica Sân Vitale din Ravenna, Bazilica Sfinții Sergiu și Bacchus și Hagia Irene din Constantinopol. Tot în această perioadă a fost construită și cea mai mare capodoberă a arhitecturii bizantine, Hagia Sofia din Constantinopol, catedrală a Patriarhiei de Constantinopol și cea mai mare biserică din lume la acel moment. Printre edificiile laice construite sau renovate în acestă perioadă se numără Marele Palat din Constantinopol, zidurile și fortificațiile de apărare ale
Arhitectură bizantină () [Corola-website/Science/316623_a_317952]
-
mare biserică din lume la acel moment. Printre edificiile laice construite sau renovate în acestă perioadă se numără Marele Palat din Constantinopol, zidurile și fortificațiile de apărare ale orașului și Palatul Scufundat. În această perioadă a avut loc maturizarea culturii bizantine. S-au înregistrat, din Caucaz până în Peninsula Balcanică, vii interferente culturale și o remarcabilă circulație de valori estetice, care au creat artă ambiantei bizantine. În această strălucită perioadă au fost construite edifici precum Biserică Chora din Constantinopol și Hagia Sofia
Arhitectură bizantină () [Corola-website/Science/316623_a_317952]