7,134 matches
-
mănăstirea Rusicon de la Muntele Athos, mănăstirea Rila a fost reconstruită la sfârșitul secolului al XV-lea de trei frați din zona Kiustendilului, care au adus și moaștele sfântului Ivan din Rila. Complexul a funcționat ca păstrător al limbii și culturii bulgare în secolele de dominație străină. În perioada renașterii naționale bulgare (secolele al XVIII-lea-al XIX-lea), ea a fost distrusă d e incendiu în 1833 și reconstruită între 1834 și 1862 cu ajutorul bulgarilor înstăriți din toată țara, sub îndrumarea
Mănăstirea Rila () [Corola-website/Science/326749_a_328078]
-
la sfârșitul secolului al XV-lea de trei frați din zona Kiustendilului, care au adus și moaștele sfântului Ivan din Rila. Complexul a funcționat ca păstrător al limbii și culturii bulgare în secolele de dominație străină. În perioada renașterii naționale bulgare (secolele al XVIII-lea-al XIX-lea), ea a fost distrusă d e incendiu în 1833 și reconstruită între 1834 și 1862 cu ajutorul bulgarilor înstăriți din toată țara, sub îndrumarea arhitectului Alexi Rileț. Ridicarea clădirilor rezidențiale a început în 1816
Mănăstirea Rila () [Corola-website/Science/326749_a_328078]
-
în 1816, iar la turnul lui Hrelyu s-a adăugat în 1844 o clopotniță. Tot atunci, Neofit Rilski a înființat o școală în cadrul mănăstirii. Complexul monastic, considerat a fi una dintre cele mai de seamă capodopere ale arhitecturii renașterii naționale bulgare, a fost declarat monument istoric în 1976 și a devenit loc în patrimoniul mondial UNESCO în 1983. Din 1991, este subordonat în întregime Sfântului Sinod al Bisericii Ortodoxe Bulgare. La 25 mai 2002, Papa Ioan Paul al II-lea a
Mănăstirea Rila () [Corola-website/Science/326749_a_328078]
-
una dintre cele mai de seamă capodopere ale arhitecturii renașterii naționale bulgare, a fost declarat monument istoric în 1976 și a devenit loc în patrimoniul mondial UNESCO în 1983. Din 1991, este subordonat în întregime Sfântului Sinod al Bisericii Ortodoxe Bulgare. La 25 mai 2002, Papa Ioan Paul al II-lea a vizitat mănăstirea Rila în timpul pelerinajului său în Bulgaria. El a fost primit de egumenul manăstirii, episcopul Ioan, care fusese și membru cu statut de observator în conciliul Vatican II
Mănăstirea Rila () [Corola-website/Science/326749_a_328078]
-
18 specii endemice, 15 bulgărești și restul balcanice, precum și o mare cantitate de specii conservate, cum ar fi floarea de colț, simbol al Pirinului. Numărul total de specii conservate este de circa 60, iar 126 sunt incluse în Cartea Roșie Bulgară a Speciilor Amenințate. Se diferențiază trei niveluri de vegetație în , unul forestier, unul subalpin și unul alpin, dispunere cauzată de altitudinea înaltă la care se află întregul parc. În parc trăiesc circa 2090 de specii și subspecii de nevertebrate, printre
Parcul Național Pirin () [Corola-website/Science/326769_a_328098]
-
Festivalul Dimitria 1998 31 mart. - 18 apr. Olanda cu Nabucco și Traviata 1999 27 feb. - 21 mart. Olanda cu Otello și Traviata 1999 28 mai - 18 iunie Japonia cu Carmen 1999 29 iun. Bulgaria Plovdiv cu Traviata la Luna Culturii Bulgare 2001 26 feb. - 20 mart. Olanda cu Aida 2002 17 - 20 iun. Ungaria Miskolc cu Madama Butterfly 2002 8 - 17 sept. Thailanda Bankok cu Aida, Cavaleria și Paiațe 2003 1 - 6 oct. Grecia Salonic cu Aida la Festivalul Dimitria 2003
Stelian Olariu () [Corola-website/Science/326783_a_328112]
-
mai important dintre acestea fiind Despotatul Epirului. Imperiul Bizantin, nu numai că s-a confruntat cu ostilitatea din partea Despotatul Epirului, dar, de asemenea, a intrat în conflicte cu state în curs de dezvoltare din Regatul Serbiei și al doilea Imperiu Bulgar. Acest lucru a făcut ca Imperiul Bizantin și-a concentrat atenția asupra Europei și a mutat un număr mare de trupe din Asia Mică în Europa. Între timp, Sultanatul de Rum, principalul rival al Imperiului Bizantin din Asia Mică, a
Războaiele Bizantino-Otomane () [Corola-website/Science/325582_a_326911]
-
film franțuzesc de comedie din anul 1980, regizat de Gérard Oury. Rolurile principale sunt interpretate de Pierre Richard, Gordon Mitchell și Gert Fröbe. Realizarea filmului a fost inspirată de mai multre asasinări ale dizidenților bulgari cu o urmă denumită umbrela bulgară. Titlul filmului în faza de producție a fost "Le Coup du Parapluie Bulgare". Grégoire Lecomte, actor comic de mică importanță și afemeiat, este în căutarea unui nou loc de muncă. El viseaza să aibă succes în industria de film. Într-
Umbrela lui Gregoire () [Corola-website/Science/325825_a_327154]
-
sunt interpretate de Pierre Richard, Gordon Mitchell și Gert Fröbe. Realizarea filmului a fost inspirată de mai multre asasinări ale dizidenților bulgari cu o urmă denumită umbrela bulgară. Titlul filmului în faza de producție a fost "Le Coup du Parapluie Bulgare". Grégoire Lecomte, actor comic de mică importanță și afemeiat, este în căutarea unui nou loc de muncă. El viseaza să aibă succes în industria de film. Într-o dimineață, Grégoire obține ocazia mult așteptată. El este invitat la un interviu
Umbrela lui Gregoire () [Corola-website/Science/325825_a_327154]
-
în scena de început), astfel încât publicul să creadă că este un alt film bazat pe scrierile lui Poe. În 1987, trupa bulgărească de muzică rock Shturcite a lansat un cântec intitulat „Omagiosaniyat zamuk”. Versurile cântecului sunt o traducere în limba bulgară a poemului "Palatul bântuit", dar, în 1990, când piesa a fost inclusă în compilația "The Crickets", al cărei titlu a fost tradus apoi în engleză ca „The Haunted Castle”. În 2009, compozitorul lituanian de muzică clasică contemporană Giedrius Alkauskas a
Palatul bântuit () [Corola-website/Science/325831_a_327160]
-
Gheorghi Ivanov Markov (Limba bulgară: Георги Иванов Марков) (1 martie 1929 - 11 September 1978) Markov a lucrat inițial ca romancier și dramaturg, dar în 1969 a fugit din Bulgaria, condusă ulterior de către președintele Todor Jivkov. După mutarea sa la vest, el a lucrat în calitate de jurnalist
Gheorghi Markov () [Corola-website/Science/325003_a_326332]
-
Jivkov. După mutarea sa la vest, el a lucrat în calitate de jurnalist pentru BBC World Service, finanțat de SUA Radio Europa Liberă și pentru Deutsche Welle Germania. Markov utiliza astfel de forumuri pentru a efectua o campanie de criticare împotriva regimului bulgar. Ca urmare a acestui fapt, s-a spelucat că guvernul bulgar ar putea să decidă să-l reducă la tăcere și poate au cerut ajutor KGB-ului. El a murit ca urmare a unui incident de pe o strada din Londra
Gheorghi Markov () [Corola-website/Science/325003_a_326332]
-
pentru BBC World Service, finanțat de SUA Radio Europa Liberă și pentru Deutsche Welle Germania. Markov utiliza astfel de forumuri pentru a efectua o campanie de criticare împotriva regimului bulgar. Ca urmare a acestui fapt, s-a spelucat că guvernul bulgar ar putea să decidă să-l reducă la tăcere și poate au cerut ajutor KGB-ului. El a murit ca urmare a unui incident de pe o strada din Londra atunci când un microsistem care conținea ricin i-a fost înfipt în
Gheorghi Markov () [Corola-website/Science/325003_a_326332]
-
a murit ca urmare a unui incident de pe o strada din Londra atunci când un microsistem care conținea ricin i-a fost înfipt în picior, printr-o umbrelă mânuită de cineva care s-a bănuit a avea legătură cu poliția secretă bulgară. La începutul anilor 1960, era unul dintre cei mai populari și de succes autori din Bulgaria. Deși inginer ca pregătire, el și-a dorit întotdeauna să scrie. Cu toate că lucra 12 ore pe zi într-o fabrică, Markov își găsea timp
Gheorghi Markov () [Corola-website/Science/325003_a_326332]
-
-și vizita fratele, Nicola, care trăia în Bologna, în Italia. Dar în loc să se întoarcă în Bulgaria, el a rămas în Italia timp de doi ani, până în 1971, când a fugit în Marea Britanie unde i s-a acordat azil politic. Autoritățile bulgare au ripostat numindu-l public trădător. Trăind acum în afara Bulgariei, Markov trebuia să găsească o slujba care să-i asigure traiul. A descoperit că scrierile sale puteau fi utilizate de organizațiile anticomuniste. Acesta a fost întotdeauna interesat să scrie și
Gheorghi Markov () [Corola-website/Science/325003_a_326332]
-
acum în afara Bulgariei, Markov trebuia să găsească o slujba care să-i asigure traiul. A descoperit că scrierile sale puteau fi utilizate de organizațiile anticomuniste. Acesta a fost întotdeauna interesat să scrie și să emită articole și mesaje anticomuniste guvernului bulgar. Astfel a început să lucreze pentru BBC în Marea Britanie, unde realiza programe despre viața culturală din Occident pentru secția bulgară a Serviciului Mondial. Aici a întalnit-o pe Annabel, viitoare lui soție. Ei s-au căsătorit și au avut o fiică
Gheorghi Markov () [Corola-website/Science/325003_a_326332]
-
fi utilizate de organizațiile anticomuniste. Acesta a fost întotdeauna interesat să scrie și să emită articole și mesaje anticomuniste guvernului bulgar. Astfel a început să lucreze pentru BBC în Marea Britanie, unde realiza programe despre viața culturală din Occident pentru secția bulgară a Serviciului Mondial. Aici a întalnit-o pe Annabel, viitoare lui soție. Ei s-au căsătorit și au avut o fiică, Sasha. Markov a lucrat și pentru Deutche Welle, postul german de radiodifuziune internațională. Dar ceea ce e mai important, în 1975
Gheorghi Markov () [Corola-website/Science/325003_a_326332]
-
a murit fără ca Gheorghi să fi avut ocazia de a-l mai vedea. Din acel moment el a început o serie de emisiuni numite: „Întâlniri personale cu Todor Jivkov”, în care critica stilul de viață pseudoaristocratic și ipocrit al liderului bulgar. Guvernul bulgar a început să bruieze emisiunile străine, dar serviciul secret le asculta și le înregistra de fiecare dată. Zilnic pregăteau pentru conducătorii de partid un rezumat. În 1972 Markov fusese condamnat în contumacie la șase ani și jumatate de
Gheorghi Markov () [Corola-website/Science/325003_a_326332]
-
fără ca Gheorghi să fi avut ocazia de a-l mai vedea. Din acel moment el a început o serie de emisiuni numite: „Întâlniri personale cu Todor Jivkov”, în care critica stilul de viață pseudoaristocratic și ipocrit al liderului bulgar. Guvernul bulgar a început să bruieze emisiunile străine, dar serviciul secret le asculta și le înregistra de fiecare dată. Zilnic pregăteau pentru conducătorii de partid un rezumat. În 1972 Markov fusese condamnat în contumacie la șase ani și jumatate de detenție, în urma
Gheorghi Markov () [Corola-website/Science/325003_a_326332]
-
a cerut ca Markov să fie redus la tăcere. Biroul Politic a promulgat un decret care stipula că „pentru neutralizarea emigranților inamici se puteau lua orice măsuri”. Ministrul de interne, Dimiter Stoianov, șeful serviciilor Durzhavna Sigornost (DS), organizația serviciilor secrete bulgare, a fost însărcinat să ducă la îndeplinire planul. Asupra lui Markov au avut loc trei atentate. Prima încercare s-a desfășurat la Munchen, în primăvara lui 1978, când în timpul unei vizite la prietenii săi de la Radio Libertatea i-a fost
Gheorghi Markov () [Corola-website/Science/325003_a_326332]
-
ricină. După mai multe săptămani de investigații, ancheta procurorului la Londra a hotărât că Markov ar fi fost “asasinat cu premeditare” cu o otravă numita ricină. Cazul a rămas deschis vreme de mai mulți ani, principala suspectă fiind poliția secretă bulgară, și în 1989, după prăbușirea guvernului comunist în Bulgaria, s-a crezut că noua conducere va deshide arhivele serviciului secret și va dezvălui identitatea ucigașului lui Markov. Din păcate, șeful poliției secrete, Dimiter Stoianov, după moartea lui Markov, a ordonat
Gheorghi Markov () [Corola-website/Science/325003_a_326332]
-
comunist în Bulgaria, s-a crezut că noua conducere va deshide arhivele serviciului secret și va dezvălui identitatea ucigașului lui Markov. Din păcate, șeful poliției secrete, Dimiter Stoianov, după moartea lui Markov, a ordonat distrugerea documentelor compromițătoare. În 1991, președintele bulgar de atunci, participând la o ceremonie organizată în onoarea lui Markov, a declarat: „Sper că autoritățile bulgare să ajungă curând la un rezultat privind persoana responsabilă. Asasinatul a fost o rușine pentru Bulgaria”. După noi investigații, în 1993, în Danemarca
Gheorghi Markov () [Corola-website/Science/325003_a_326332]
-
identitatea ucigașului lui Markov. Din păcate, șeful poliției secrete, Dimiter Stoianov, după moartea lui Markov, a ordonat distrugerea documentelor compromițătoare. În 1991, președintele bulgar de atunci, participând la o ceremonie organizată în onoarea lui Markov, a declarat: „Sper că autoritățile bulgare să ajungă curând la un rezultat privind persoana responsabilă. Asasinatul a fost o rușine pentru Bulgaria”. După noi investigații, în 1993, în Danemarca a fost arestat Francesco Guillino, un danez de origine iataliană, cu acuzația că ar fi colaborat cu
Gheorghi Markov () [Corola-website/Science/325003_a_326332]
-
afirmat că guvernul va continua să investigheze cazul, chiar dacă fosta poliție secretă a distrus dovezile vitale. Așadar, nimeni nu a fost acuzat de uciderea lui Gheorghi Markov și nici nu există dovezi ferme care să arate legătura între Serviciile Secrete bulgare și asasin. În Bulgaria există oameni care știu ce s-a întâmplat, dar refuză să vorbească...Crima rămâne neelucidată.
Gheorghi Markov () [Corola-website/Science/325003_a_326332]
-
unor puternice frământări politice și sociale caracteristice zonei, în care haiducia încă își spune cuvântul. Astfel, chiar în anii haiduciei lui Stânga, 1814-1843 au loc puternice frământări la Brăila. În mișcarea brăileana din 1842, un rol de frunte joacă revoluționarul bulgar și balcanic G.S. Rakovski. În 1840 este descoperită în Țară Românească o conspirație revoluționară în care sunt implicați, printre alții, Nicolae Bălcescu și Ioan Gampineanu. Tocami în acesata împrejurare apare și o puternică ceață haiduceasca gata să se alăture unei
Stoian Stângã () [Corola-website/Science/324991_a_326320]